Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 297/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 9466/256/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.297/P
Ședința publică de la 28 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. I. N.
Judecător - A. I.
Cu participare: Grefier - G. P.
Ministerului Public prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul R. C. – cu domiciliul în Medgidia, ., ., județul C., împotriva sentinței penale nr.14 din data de 7 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 din OUG nr.195/2002.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 10 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 23 aprilie 2014 și a amânat-o la data de 28 aprilie 2014, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA –
Asupra apelurilor penale de față:
Constată că prin sentința penale nr.14 din data de 7 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„1.În baza art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și cu aplicarea art. 3201 alin.7 Cod procedură penală pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată;
Condamnă pe inculpatul R. C., CNP_, fiul lui I. și G., născut la data de 21.02.1987 în municipiul Medgidia, județul C., cu domiciliul în municipiul Medgidia, ., ., județul C., cetățean român, studii – 12 clase, căsătorit, are un copil minor, recidivist postexecutoriu- la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
2.În baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și cu aplicarea art. 3201 alin.7 Cod procedură penală pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge;
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit.b și 34 lit.a Cod penal;
Aplică inculpatului R. C. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
Face aplicarea dispozițiilor art.71 alin.1 Cod penal în referire la dispozițiile art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza art.189 Cod procedură penală;
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 200 lei – onorariu avocat din oficiu pentru avocat M. A. – delegație nr.1/2013.
În baza art.191 Cod procedură penală;
Obligă inculpatul către stat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 06.11.2012, în jurul orelor 20,00, lucrătorii din cadrul Poliției municipiului Medgidia – Biroul Rutier, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe ., au oprit pentru control un autoturism marca BMW 730 cu numărul de înmatriculare TX-3178-XB care se deplasa dinspre DN22C către podul rutier.
Din procesul-verbal de depistare (fila 4, întocmit în prezența martorului asistent B. V.) rezultă că la volanul autovehiculului a fost identificat inculpatul R. C., persoană care a declarat că avea cunoștință despre faptul că exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice i-a fost suspendată, dar a fost nevoit să se deplaseze cu autovehiculul până la magazinul Kaufland.
După verificarea identității conducătorului autoturismului, întrucât acesta emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul Drager, stabilindu-se în acest fel că a consumat alcool. În concret, astfel cum rezultă din imprimatul de la fila 18, inculpatul avea o alcoolemie de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat (orele 20.21).
Având în vedere nivelul alcoolemiei în aerul expirat, conform dispozițiilor art. 88 alin.6 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, șoferul a fost condus la Spitalul Municipal Medgidia în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Inculpatului i-au fost recoltate două probe biologice de sânge, la orele 20.40 și, respectiv, 21.40. Potrivit buletinului de examinare clinică, inculpatul părea sub influența alcoolului, prezenta halenă alcoolică dar manifestările neurologice și psihice erau normale. Cu prilejul examinării, inculpatul a declarat că a băut 2,5 litri de bere în intervalul 18.00-18.30. În privința consumului de alimente sau medicamente, în buletinul de examinare clinică s-a consemnat declarația inculpatului în sensul că nu a mâncat înainte/concomitent/după consumarea băuturilor alcoolice și că nu a luat medicamente.
Astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1405-1406/A12 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C. la data de 16 noiembrie 2012, la momentul recoltării primei probe de sânge inculpatul avea o alcoolemie în sânge de 1,75 ‰ g/l, iar la momentul recoltării probei secunde o alcoolemie de 1,80 ‰ g/l (fila 13).
Având în vedere cursul ascendent al alcoolemiei și timpul de absorbție a alcoolului (0,05 ‰ g/l pentru o oră), se poate estima că inculpatul avea la momentul depistării o alcoolemie în sânge de 1,70 ‰ g/l.
Potrivit adresei nr._ din 18 martie 2012 emisă de Serviciul Rutier C., inculpatul avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice întrucât încălcase dispozițiile art 86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, anterior datei de 01.02.2014, inculpatul R. C..
Curtea reține că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare atât Legea nr.135/2010 privind codul de procedură penală cât și Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a noului cod de procedură penală care în art.10 alin.2 prevede în mod expres că „ Recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel”, sens în care prin încheierea de ședință din data de 13.02.2014 Curtea a recalificat calea de atac formulată în prezentul dosar ca fiind apel.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului R. C. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, rejudecând, să se dispună redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, urmând a se avea în vedere că are o fetiță minoră și este singurul întreținător al familiei.
La termenul de judecată din data de 10.04.2014, inculpatul R. C. a fost audiat de către instanța de apel.
În fața instanței de apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat de către inculpatul R. C. nu este fondat, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe.
În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:
- procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare,
- procesul-verbal de depistare/constatare a infracțiunii flagrante,
- adresa nr._/18 martie 2013 a Serviciul Rutier C.,
- procesul-verbal de prelevare și buletinul de examinare clinică,
- buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1405-1406/A12 din 16.11.2012emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C.,
- declarațiile martorului B. V.,
- imprimatul alcooltest – fila 18,
- declarațiile inculpatului, care a recunoscut constant comiterea faptei.
Curtea mai reține, în același sens, că la termenul de judecată din data de 07.01.2014 din fața instanței de fond inculpatul a solicitat aplicarea procedurii de judecată simplificată prev. de art.3201 cod procedură penală (f.50 verso dosar fond), inculpatul precizând personal în declarația dată că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina lui prin rechizitoriu și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmării penale, probe pe care le cunoaște și le însușește (f.7 dosar fond).
Curtea constată de altfel că motivele de recurs invocate de către inculpat nu vizează modalitatea de reținere a stării de fapt de către prima instanță ci doar individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie la data pronunțării hotărârii.
Curtea reține însă că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal, impunându-se astfel o verificare din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal, aplicare care însă se impune a se face global, cu privire la toate instituțiile prevăzute anterior, respectiv ulterior datei de 01.02.2014 pentru a nu se crea „lex tertia”.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională la data de 06.05.2014, când, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitivă și general obligatorie.
În acest sens, Curtea reține următoarele:
- infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată este sancționată cu închisoare de la 1 an la 5 ani și este incriminată sub același conținut constitutiv prin art.336 alin.1 cod penal în vigoare din 01.02.2014 însă sub aspect sancționator incriminarea actuală este mai favorabilă deoarece prevede și sancțiunea alternativă a amenzii pe lângă sancțiunea închisorii în aceleași limite, respectiv de la 1 an la 5 ani;
- infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată este sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și este incriminată sub același conținut constitutiv prin art.335 alin.2 cod penal în vigoare din 01.02.2014 și este sancționată în mod identic, respectiv cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, cu mențiunea însă că în prezent stabilirea pedepsei amenzii se face potrivit art.61 alin.2, alin.4 lit.c) cod penal prin sistemul zilelor amendă, fiind mai nefavorabil pentru inculpat decât cuantumul amenzii prev. de art.63 alin.3 teza finală cod penal 1969;
- dispozițiile art.3201 alin.7 cod procedură penală 1969 se regăsesc în dispozițiile art.396 alin.10 cod de procedură penală în vigoare din 01.02.2014.
- starea de recidivă prev. de art.37 lit.b) cod penal 1969 se regăsește în dispozițiile art.41 alin.1 cod penal în vigoare de la data de 01.02.2014, având în vedere că primul termen al recidivei îl constituie o condamnare la pedeapsa de 3 ani închisoare (f.17 d.u.p.).
Raportat la circumstanțele reale de comitere a faptelor, la gradul ridicat al alcoolemiei (1,65 %o g/l), la circumstanțele personale ale inculpatului (are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru fapte similare dar și pentru ucidere din culpă – f.17 d.u.p.), Curtea apreciază că nu se impune aplicarea unor pedepse constând în amendă, pedepsele pentru cele două infracțiuni trebuind să fie mai aspre, respectiv închisoare.
În consecință, Curtea constată că limitele speciale de pedeapsă ale închisorii pentru cele două infracțiuni sunt identice în incriminarea acestora prin OUG nr.195/2002 republicată și în incriminarea prin codul penal în vigoare din 01.02.2014.
Din perspectiva regimului sancționator al concursului de infracțiuni, Curtea constată că legea penală mai favorabilă potrivit art.5 cod penal este codul penal 1969, având în vedere că sporul de pedeapsă prev. de art.34 alin.1 lit.b) cod penal 1968 nu este obligatoriu, și raportat la faptul că art. 39 alin.1 lit.b) cod penal în vigoare din data de 01.02.2014 prevede aplicarea în mod obligatoriu pe lângă pedeapsa cea mai grea a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
De asemenea, regimul sancționator al recidivei prev. de art.37 lit.b) cod penal 1969 este mai sever după data de 01.02.2014, având în vedere că sporul de pedeapsă prev. de art.39 alin.4 cod penal 1969 este facultativ pe când potrivit art.45 alin.5 din noul cod penal „limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate”.
În consecință, Curtea constată că legea penală mai favorabilă, în aplicarea globală a legii, constă în dispozițiile penale anterioare datei de 01.02.2014.
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel invocate de către inculpatul R. C. prin care s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
În acest sens, Curtea are în vedere perseverența infracțională a acestui inculpat, care a fost condamnat în anul 2008 tot pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.2 OUG nr.195/2002, că în urma contopirii cu o pedeapsă aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere a rezultat o pedeapsă de 3 ani închisoare, din executarea căreia s-a liberat condiționat la data de 16.11.2010 (rest de pedeapsă de 437 zile f.17 d.u.p.), iar comiterea prezentelor fapte la aprox. 10 luni după considerarea ca executată a pedepsei anterioare este de natură să releve că scopul pedepsei anterioare nu a fost atins, inculpatul dând dovadă de nerespectare cu ușurință a normelor de conviețuire socială, infracțiunile comise prezentând un pericol social ridicat, raportat la circumstanțele reale de comitere a acestora, astfel cum s-a arătat mai sus.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea va respinge apelul penal declarat de inculpatul R. C. împotriva sentinței penale nr.14 din data de 7 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._, ca nefondat.
În baza art.275 alin.(2) cod procedură penală, apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, respinge apelul penal declarat de inculpatul R. C. – cu domiciliul în Medgidia, ., ., județul C., împotriva sentinței penale nr.14 din data de 7 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._, ca nefondat.
În baza art.275 alin.(2) cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.400 alin.(3) cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2014.
Președinte, Judecător,
D. I. NăstaseAdriana I.
Grefier,
G. P.
Jud. fond: A.I.S.
Tehnored.dec.jud.: D.I.N.
2 ex./ 14.05.2014
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 438/2014. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
