Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 202/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 202/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 3180/254/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 202/P

Ședința publică de la 31 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. J.

Judecător C. C.

Grefier A. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror – V. P.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA M., privind pe intimata inculpată M. R., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 264 alin. 3 din Legea nr. 53/2003, art. 6 din Legea nr. 241/2005 și art. 215¹ alin. 2 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen, împotriva sentinței penale nr. 301 din data de 09.12.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 27 martie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data 31 martie 2014, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr.301/09.12.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._, în baza art.334 din Codul de procedură penală 1968, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei M. R. din infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, în infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 din Codul penal 1968.

În baza art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.320¹ din Codul de procedură penală 1968, art.13 și art.74 alin.1 lit.a din Codul penal 1968, cu referire la art.76 alin.1 lit.e din Codul penal 1968, a fost condamnată inculpata M. R.la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

În baza art.264 alin.3 din Legea nr. 53/2003, cu aplicarea art.320¹ din Codul de procedură penală 1968 și art.74 alin.1 lit.a, cu referire la art.76 lit.e din Codul penal 1968, a fost condamnată inculpata M. R. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetățenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă.

În baza art.215¹ alin.2 din Codul penal 1968, raportat la art.320¹ alin.7 din Codul de procedură penală 1968 și art.74 alin.1 lit.a, cu referire la art.76 alin.1 lit.b din Codul penal 1968 a fost condamnată inculpata M. R., la pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

S-a făcut aplicarea art.76 alin.3 din Codul 1968 penal, privind pedeapsa complementară.

În baza art.33 lit.a, raportat art.34 lit.b din Codul penal 1968, au fost contopite pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatei M. R. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.81 alin.1 din Codul penal 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal, care se socotește de la rămânerea definitivă a hotărârii, conform art.82 alin.3 din Codul penal 1968.

Conform art.359 din Codul de procedură penală 1968, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal 1968, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate.

În baza art.71 din Codul penal 1968, s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a – II a și lit.b din Codul penal 1968, cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art.71 alin.5 din Codul penal 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.

În baza art.14-16 Cod procedură penală 1968, raportat la art.998-999 și art.1003 din Codul civil 1864, art.114-115 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, republicată și art.346 Cod de procedură penală 1968, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. G. și A.J.F.P. C., fiind obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „C. D.” S.R.L., la plata către bugetul general consolidat al statului a sumei de 76.954 lei, din care 48.042 lei - impozit pe dividente persoane fizice, 2.211 lei - impozit pe veniturile din salarii, 2.333 lei - contribuție asigurări sociale reținută de la salariați, 1.452 lei - contribuție asigurări sociale, 131 lei - contribuție fond șomaj și 22.785 lei accesorii – dobânzi și penalități calculate pentru neplata acestor sume până la data de 31.12.2012.

A fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „C. D.” S.R.L., la plata în continuare a accesoriilor aferente acestor sume (dobânzi și penalități) calculate până la achitarea efectivă a prejudiciului.

În baza art.13 alin.1 din Legea nr.241/2005, cu referire la art.12 din Legea nr.241/2005, s-a dispus comunicarea către Oficiului Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive.

Conform art.118 lit.e din Codul penal 1968, s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei totale de 252.218 lei, obținută de inculpată prin săvârșirea infracțiunii de delapidare.

În baza art.189 Cod procedură penală 1968, onorariul de apărător oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata M. R. la plata către stat a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Începând cu data de 11.05.2009, inculpata M. R. a avut calitatea de administrator unic și asocial în cadrul S.C. „C. D.” S.R.L., a cărei activitate principală o constituia „repararea și întreținerea navelor și bărcilor”.

În cursul activității, la data de 01.04.2011, între S.C. NAVCRIS LINE-SRL și S.C. „C. D.” S.R.L., s-a încheiat contractul de colaborare nr.23.

În baza acestui contract, S.C. „C. D.” S.R.L. se obliga să execute în favoarea S.C. „NAVCRIS LINE” S.R.L. lucrări de vopsitorie în cadrul departamentului „BLOCK PAINTING TEAM” din incinta S.C. „DAEWOO M. HEAVY INDUSTRIES” S.A.

În scopul realizării acestor lucrări, inculpata M. R., în perioada aprilie - septembrie 2011, a primit la muncă diverse persoane, fără a le încheia contracte individuale de muncă, astfel:C. V. D., în perioada aprilie - iulie 2011;P. I. M., în perioada aprilie - septembrie 2011;I. A. V., în perioada aprilie - iunie 2011;R. S., în perioada aprilie - mai 2011;Avaloaiei M., în perioada august - septembrie 2011; P. G., în perioada august - septembrie 2011;M. D. R., în septembrie 2011;D. F., în perioada august - septembrie 2011;Hancu F. - în septembrie 2011; B. A. M. - în perioada august - septembrie 2011.

Pentru ca aceste persoane să poată să intre în incinta șantierului S.C. „DAEWOO M. HEAVY INDUSTRIES” S.A., le-au fost emise legitimații de acces pe numele S.C. „NAVCRIS LINE” S.R.L., la cererea S.C. „C. D.” S.R.L., astfel cum rezultă și din adresa nr.93 din 19.09.2011 emisă de S.C. „NAVCRIS LINE” S.R.L.

În urma verificărilor întreprinse de Inspectoratul Teritorial de Muncă, s-a constatat că în registrul general de evidență a salariaților, ținut în format electronic, conform prevederilor H.G. nr.161/2006, până la data de 01.08.2011 și conform prevederilor H.G. nr.500/2011, începând cu data de 01.08.2011 și până la data de 11.03.2013, persoanele respective nu figurau cu contracte individuale de muncă la S.C. „C. D.” S.R.L., conform adresei nr.4774 din 11.03.2013 a I.T.M. C..

În perioada 27.03._12, la solicitarea organelor de

cercetare penală, inspectorii fiscali din cadrul Direcției Generale a Finanțelor

Publice C., au efectuat o inspecție fiscală la S.C. „C. D.” S.R.L.

Obiectul inspecției fiscale a constatat în verificarea obligațiilor datorate bugetului general consolidat al statului, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 10.04.2012 înregistrat cu nr.3793 din 10.04.2012 la Direcția generală a Finanțelor Publice C., S.A.F. - Activitatea de Control Fiscal.

Astfel, în perioada 01.11._12, S.C. „C. D.” S.R.L. figura cu următoarele obligații fiscale, debite, cu reținere la sursă:impozit pe veniturile din salarii - 2.211 lei;impozit pe dividente persoane fizice - 48.042 lei;contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați; contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la angajați -131 lei;contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați - 1.452 lei.În total, obligațiile fiscale datorate erau în valoare de 54.169 lei.

La această sumă se mai datorau dobânzi în valoare de 10.119 lei și penalități de întârziere de 12.666 lei, conform adresei nr._ din 11.03.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului M., în total obligațiile fiscale și accesoriile fiscale datorate statului fiind în sumă de 76.954 lei, așa cum s-a reținut în actul de sesizare a instanței.

Tot cu ocazia efectuării inspecției fiscale, s-a mai constatat că inculpata a ridicat din casieria unității suma totală de 252.218 lei, fără a prezenta documente justificative.Astfel, în cursul cercetărilor, s-a constatat că aceasta a ridicat suma de 43.700 lei prin contul 461 „Debitori diverși”, iar suma de 108.518 lei a fost ridicată de către inculpată direct din casieria societății.Cu privire la aceste sume de bani, inculpata a declarat că le-a luat și le-a folosit în vederea achitării unor datorii personale pe care le avea față de diverse persoane.

Totodată, în cursul cercetărilor, a recunoscut că nu a achitat către bugetul de stat obligațiile fiscale, cu reținere la sursă, care se impuneau a fi achitate.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de constatare a faptelor; procesul-verbal de verificare fiscală; verificările I.T.M. C. la S.C. „NAVCRIS LINE” S.R.L., S.C. „DAEWO M. HEAVY INDUSTRIES”; declarațiile martorilor S. C., C. V. D., P. I. M., I. A. V., R. S., Avăloaiei M., P. G., M. D. R., D. F., Hancu F. B. A. M., R. G. și I. A..

În cursul urmăririi penale, prin declarațiile pe care le-a dat, inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor, iar în fața instanței aceasta a recunoscut săvârșirea faptelor, în modalitatea reținută prin rechizitoriu.

În prezența apărătorului din oficiu în fața instanței de judecată, la termenul din data de 02.12.2013 inculpata a solicitat instanței ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de art.320¹ din Codul de procedură penală 1968, cererea sa fiindu-i admisă de către instanță.

În termen legal, împotriva sentinței penale nr.301/09.12.2013 a Judecătoriei M. a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria M., solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpatei, cu motivarea acestea nu corespund gradului de pericol social concret al faptelor, reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a din Codul penal 1968 neputând conduce la realizarea scopului preventiv și educativ prevăzut de legea penală.

În fața Curții nu au fost administrate probe noi, calea de atac exercitată în cauză fiind calificată ca apel, în temeiul dispozițiilor art.10 din Legea nr.255/2013, pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prima instanță, în urma analizării judicioase a probelor administrate în cursul urmăririi penal, însușite și necontestate în cadrul acordului reglementat de art.320¹ din Codul de procedură penală 1968, a reținut în mod corect vinovăția inculpatei în comiterea faptelor deduse judecății, pronunțând în mod legal și temeinic o soluție de condamnare, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.264 alin.3 din Legea nr.53/2003, art.6 din Legea nr.242/2005 și art.215¹ alin.2 din Codul penal 1968, aflate în concurs real.

Sub aspectul modului de soluționare a acțiunii penale, Curtea reține că odată cu . Noului Cod penal, adoptat prin Legea nr.286/2009, în cauză devin aplicabile dispozițiile art.5, potrivit cărora, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În raport de conținutul acestor prevederi, Curtea constată că pentru una din faptele deduse judecății legea penală nouă este mai favorabilă, infracțiunea de delapidare, incriminată prin dispozițiile 295 Cod penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, spre deosebire de legea penală anterioară, care, în modalitatea agravată, o sancționa cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.264 alin.3 din Legea nr.53/2003, Curtea constată că, în urma modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Codului penal, în prezent, aceasta se regăsește în conținutul alineatului 4 al aceluiași text de lege, fiind pedepsită cu închisoarea de 3 luni la 2 ani sau amendă, spre deosebire de legea veche, ca o sancționa cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amendă.

Deși, în cazul acestei infracțiuni limita minimă a pedepsei cu închisoarea prevăzută în legea nouă este inferioară celei din legea veche, Curtea nu va da eficiență legii penale noi, mai favorabile, întrucât, cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, aceasta nu se va orienta către aplicarea unei pedepse stabilite spre minimul special din legea nouă, ci către aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special din legea veche, redus cu o treime, prin efectul înlăturării circumstanțelor atenuante.

Din perspectiva regimului sancționator al concursului de infracțiuni, Curtea reține că reglementarea anterioară este mai favorabilă inculpatei, deoarece, potrivit art.10 din Legea nr.187/2012, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi doar atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile.

În mod excepțional, aceste dispoziții speciale consacrate prin Legea nr.187/2012 pot suferi o atenuare numai în cazul în care, raportat la situația concretă de fapt, noile dispoziții din materia pluralității de infracțiuni consacrate în legea nouă ar fi mai favorabile inculpatului, situație în care ele ar deveni aplicabile, în virtutea principiului general consacrat de art.5 din Codul penal.

În cauza de față însă, este evident că datorită comiterii faptelor ce intră în alcătuirea concursului sub imperiul legii vechi, tratamentul sancționator mai favorabil este cel prevăzut de legea veche, sistemul actual, prin dispozițiile art.39 alin.1 lit.b Cod penal, consacrând obligativitatea aplicării unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, pe când sporul prevăzut de legea veche, având caracter facultativ, este lăsat la aprecierea judecătorului, inclusiv sub aspectul determinării cuantumului, cu condiția de a nu depăși limită maximă de 5 ani.

În ceea ce privește criticile aduse prin apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria M., Curtea constată că reținerea în favoarea inculpatei a circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a din Codul penal 1968 nu se justifică, datele sale cu caracter personal neputând contura o conduită bună a infractorului mai înainte de săvârșirea infracțiunii, ele nefăcând decât să pună în lumină o conduită obișnuită, caracteristică oricărui cetățean.

Pe de altă parte, conduita sinceră din timpul procesului și elementele ce caracterizează persoana autorului nu pot justifica reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a din Codul penal anterior, obținerea beneficiului legal prevăzut de art.320¹ din Codul de procedură penală 1968 fiind o consecință a recunoașterii faptei pe parcursul judecății, care nu poate conduce la o dublă atenuare a răspunderii penale, desconsiderându-se împrejurările ce imprimă faptelor comise un grad ridicat de pericol social.

În mod asemănător vechilor dispoziții ale Codului penal din 1968, și noile dispoziții ale art.74 din Codul penal acordă o importanță deosebită elementelor ce ajută la conturarea pericolului social concret al infracțiunii, între rândul criteriilor ce urmează a fi avute în vedere cu prilejul individualizării judiciare a pedepsei evidențiindu-se împrejurările și modul de comitere a faptelor, starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită, urmarea produsă și frecvența acestui gen de infracțiuni, cu consecințe dintre cele mai nefaste asupra bugetului consolidat al statului și relațiilor sociale caracteristice raporturilor de muncă.

De aceea, privite prin prisma prejudiciului substanțial adus bugetului de stat și sumei ce constituie obiectul infracțiunii de delapidare, sancțiunile aplicate inculpatei sunt neîndestulătoare, modalitatea executării pedepsei rezultante cu închisoarea impunând o reapreciere din partea instanței de apel, care, în realizarea scopului urmărit de legea penală, urmează a da eficiență dispozițiilor art.86¹ din Codul penal 1968.

În exprimarea concluziilor de mai sus, relevante, în opinia Curții, sunt și împrejurările ce țin de întinderea prejudiciului rămas neacoperit, de modul în care inculpata a produs acest prejudiciu, folosindu-se în activitatea firmei sale de efortul uman al unui număr ridicat de angajați, cărora nu li s-au încheiat contracte de muncă, de cuantumul sumei ce formează obiect al confiscării speciale și întinderea în timp activității infracționale, datele ce caracterizează persoana inculpatei, lipsa antecedentelor penale și conduita sinceră în timpul procesului neputând fi supralicitate, în detrimentul pericolului social al faptelor, deosebit de ridicat.

În lumina considerentelor mai sus arătate, Curtea, în exercitarea atribuțiilor sale de control judiciar, în baza art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria M. împotriva sentinței penale atacate, pe care o va desființa în parte, urmând ca în rejudecare să decontopească pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatei M. R., cu repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente.

Urmare desființării sentinței apelate, Curtea va înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind reținerea în favoarea inculpatei a prevederilor art.74 alin.1 lit.a, cu referire la art.76 alin.1 lit.e și b din Codul penal 1968.

În baza art.386 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prevăzută de art.215¹ alin.2 din Codul penal 1968 în infracțiunea prevăzută de art.295 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.295 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.296 alin.10 Cod procedură penală (ar.320¹ Cod de procedură penală 1968), va condamna inculpata la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor de a fi aleasă în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a celui de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, conform art.66 alin.2 din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.296 alin.10 Cod procedură penală (art.320¹ Cod procedură penală 1968) și art.13 din Codul penal 1968, de la 3 luni închisoare la 1 an închisoare.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.3 din Legea nr.53/2003, cu aplicarea art.296 alin.10 Cod procedură penală (art.320¹ Cod procedură penală 1968), de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

În baza art.33 lit.a, art.34 alin.1 lit.b și art.35 alin.3 din Codul penal 1968, cu aplicarea art.10 din Legea nr.187/2012, va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor de a fi aleasă în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art.86¹ din Codul penal 1968, cu aplicarea art.16 din Legea nr.187/2012, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86² din Codul penal 1968.

În baza art.86³ din Codul penal 1968, pe durata termenului de încercare condamnata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., desemnat cu supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Va desemna ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..

Va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.86⁴ din Codul penal 1968, privind revocarea beneficiului suspendării.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, inclusiv cele care privesc aplicarea pedepselor accesorii, care, potrivit legii noi, sunt condiționate de stabilirea unor pedepse complementare, aplicate efectiv inculpatei.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului.

În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul parțial de avocat oficiu Fripis Elisabett, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria M. împotriva sentinței penale nr.301/09.12.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând, decontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatei M. R. prin sentința penală apelată și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind reținerea în favoarea inculpatei a prevederilor art.74 alin.1 lit.a, cu referire la art.76 alin.1 lit.e și b Cod penal.

În baza art.386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei M. R. din infracțiunea prevăzută de art.215¹ alin.2 din Codul penal 1968 în infracțiunea prevăzută de art.295 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.295 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.296 alin.10 Cod procedură penală (ar.320¹ Cod de procedură penală 1968), condamnă pe inculpata M. R. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor de a fi aleasă în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a celui de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, conform art.66 alin.2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.296 alin.10 Cod procedură penală (art.320¹ Cod procedură penală 1968) și art.13 din Codul penal 1968, de la 3 luni închisoare la 1 an închisoare.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.3 din Legea nr.53/2003, cu aplicarea art.296 alin.10 Cod procedură penală (art.320¹ Cod procedură penală 1968), de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

În baza art.33 lit.a, art.34 alin.1 lit.b și art.35 alin.3 din Codul penal 1968, cu aplicarea art.10 din Legea nr.187/2012, aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor de a fi aleasă în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art.86¹ din Codul penal 1968, cu aplicarea art.16 din Legea nr.187/2012, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86² din Codul penal 1968.

Desemnează ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.86⁴ din Codul penal 1968, privind revocarea beneficiului suspendării.

Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul parțial de avocat oficiu Fripis Elisabett, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31.03.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. J. C. C.

Grefier,

A. B.

Jud.fond C D.

Red. dec. jud. C C.

3ex/ 22.04.2014

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 438/2014. Curtea de Apel... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 202/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 202/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA