Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 9/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 916/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.9/CP
Ședința publică de la 14 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. M.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror P. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 70/6 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ de
- P. DE PE L. TRIBUNALUL C. privind pe condamnatul T. C. - fiul lui N. si E., n.20.11.1976 în C., cu domiciliul în C., . A, ., . legale în T., șoseaua Mangaliei, ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul - Spital Poarta Albă.
În conformitate cu dispozițiile art. 358 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul condamnat T. C., în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 258 - 262 cod pr. penală.
Potrivit disp.art.372 cod pr.penală, președintele verifică identitatea condamnatului T. C..
In conformitate cu disp.art.387 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită în temeiul disp.art.23 alin.3 din Legea nr. 255/2013, art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Noul Cod penal, admiterea contestației, desființarea soluției atacate, întrucât în ce privește pedeapsa complementară aplicată condamnatului de 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II lit.b și c aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 215 alin.1,2,3 Cod pen. cu aplic.art. 41 alin.2 Cod pen., instanța de fond în mod greșit a înlăturat-o. Instanța ar fi trebuit să constate că art.64 lit.a teza I Cod penal nu mai are corespondent în Noul Cod penal la art.66 lit.a Noul Cod penal astfel încât, în temeiul art.6 alin.5 Noul Cod penal solicită să se dispună înlăturarea de la executare a pedepsei complementare prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal și executarea pedepsei de 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a, b, g Noul Cod penal.
Avocat având cuvântul pentru intimatul condamnat T. C., solicită respingerea contestației ca fiind nefondată și de menținere a soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică. În măsura în care criticile formulate de ministerul public vor fi apreciate ca fiind întemeiate, lasă la aprecierea instanței.
Intimatul condamnat T. C. în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA ,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr. 70/06.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 295 C.p.p. admite sesizarea Comisiei de evaluare a situației juridice a condamnaților aflați in executarea pedepselor – Penitenciarul Poarta Albă, privind pe condamnatul T. C. - fiul lui N. si E., n.20.11.1976 în C.,cu domiciliul în C., . A, ., . legale în T., șoseaua Mangaliei, ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a IIa,b și c Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.193/07.06.2010 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin decizia penală nr.3528 /11.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
-8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a IIa,b și c Cod penal, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 215 alin.1,2,3,5 Cod pen. cu aplic.art. 41 alin.2 Cod pen.,art.74 lit.a -76 lit.a Cod pen. ;
-2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod pen., cu aplic.art. 74 lit.a -76 lit.e Cod penal.
În baza art.6 alin.1 Cod pen., reduce pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a IIa,b și c Cod penal, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,23,5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod pen. la maximul special de 5 ani închisoare,prevăzut de art.244 alin.2 din Noul Cod penal .
Face aplicarea art. 6 alin.5 din Noul Cod penal cu privire la pedeapsa complementară, în sensul neaplicării ei.
Constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin.1Cod pen. pentru pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată condamnatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod pen., cu aplic.art. 74 lit.a -76 lit.e Cod penal.
Recontopește pedepsele de 5 ani închisoare și 2 luni închisoare, în final condamnatul T. C. execută pedeapsa de 5 ani și 20 de zile închisoare, pedeapsă ce a fost stabilită în condițiile art. 39 alin.1 lit. b din Noul Cod penal .
Deduce din pedeapsă perioada executată de condamnatul T. C. ,respectiv,durata reținerii de 24 de ore ,din data de 02.03.2007,a arestării preventive cu începere de la 24.05.2008 și până la 29.05.2008 și de la 01.11.2011, la zi.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 374/2010/12.10.2011 emis de Tribunalul C. în baza sentinței penale nr. 193/07.06.2010 și emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art.275 alin.3 Cod proc.pen.,
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 193 din 07.06.2010, pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia penală nr. 3528/11.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, T. C. a fost condamnat la pedepsele:
- de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a,b și c Cod penal, ca pedeapsă complementară stabilită conform art.65 Cod penal - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,2,3,5 Cod pen. cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen.,art.74 lit.a -76 lit.a Cod penal;
-de 2 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal ,cu aplic.art.74 lit.a -76 lit.e Cod penal.
În baza art.33 lit.a –art.34 lit.b Cod penal și art.35 lit.a Cod penal,au fost contopite pedepsele aplicate ,rezultând de executat pedeapsa cea mai grea,de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64lit.a teza a II-a,b,c Cod penal .
În baza art.88 Cod penal,s-a dedus perioada executată prin reținere și arest preventiv,respectiv, din data de 02.03.2007 și de la data de 24.05.2008 până la data de 29.05.2008,inclusiv.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr.374 /2010/ 12.10.2011 ,de către Tribunalul C..
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, Tribunalul urmează să facă aplicarea art. 6 din Noul Cod Penal și să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care T. C. a fost condamnat .
Constată că, spre deosebire de Codul penal din 1969, care prevedea pedepse pentru infracțiuni într-un cuantum mai ridicat iar în cazul pluralității de infracțiuni se prevedea o majorare judiciară a pedepsei lăsată la apreciere instanței, Noul Cod Penal reglementează limite maxime fixe si obligatorii ale pedepselor rezultante, în funcție de cuantumul pedepselor ce intră în pluralitate. Prin urmare, în urma constatării ca fiind mai favorabilă legea nouă, instanța se va raporta la maximul special prevăzut de legea nouă, iar în cazul mai multor pedepse stabilite, va ține cont și de dispozițiile art. 39 din Noul Cod penal.
Din pedepsele aplicate condamnatului, conform legii noi, pentru infracțiunea de înșelăciune, limitele de pedeapsă au fost reduse prin noua lege, în sensul că pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1,2,3,5 Cod penal( pedeapsa de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi) în prezent pedeapsa prevăzută de lege în art. 244 alin.2 din Noul Cod Penal, este de la 1 la 5 ani închisoare .
Față de cele reținute, Tribunalul a constatat că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului ,depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani închisoare.
De asemenea, infracțiunea de uz de fals este prevăzută în Noul Cod Penal,la art.323 Cod penal și sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ,maximul special fiind deci mai mare decât pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată condamnatului, astfel ca pedeapsa va rămâne așa cum a fost reținută prin sentința penală nr. 193 din 07.10.2011 a Tribunalului C. .
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, Tribunalul urmează să compare pedeapsa aplicată condamnatului conform Codului penal 1969, cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din Noul Cod Penal.
Considerând pedeapsa cea mai grea ca fiind pedeapsa de 5 ani închisoare redusă de la 8 ani închisoare ,potrivit art.6 din Noul Cod Penal ,o treime din cea de-a doua pedeapsă fiind de 20 de zile, rezultă că maximul special al pedepsei rezultante stabilit potrivit legii noi ,este de 5 ani și 20 de zile închisoare ,mai mic decât pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată conform Codului penal 1969.
De asemenea,conform art.6 alin.5 din Noul Cod Penal, nu va mai fi prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a,b și c Cod penal aplicată alăturat pedepsei de 8 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev.de art.215 alin.1,2,3,5 Cod penal .
Împotriva sentinței penale nr. 70/06.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ a declarat contestație P. de pe lângă Tribunalul C., care a criticat dispoziția primei instanțe de neaplicare a pedepsei complementare, întrucât pedeapsa complementară aplicată prin hotărârea de condamnare are corespondent în dispozițiile Noului Cod Penal, respectiv în art. 66 alin. 1 lit. a,b,g Cod penal, astfel că sunt incidente prevederile art. 6 alin. 5 teza a II-a Noul Cod penal care obligă la aplicarea pedepsie complementare în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor formulate de procuror și din oficiu, curtea constată nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C..
Prima instanță a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 5 teza a I Cod penal în ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, aplicată condamnatului T. C. prin sentința penală nr. 193 din 07.06.2010 a Tribunalului C..
Se constată că prin sentința penală nr. 193 din 07.06.2010 a Tribunalului C. i s-a aplicat condamnatului T. C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c din vechiul Cod penal pe o durată de 5 ani.
În art. 6 alin. 5 Cod penal ( articol ce reglementează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei ) se prevede că atunci când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
T. C. a fost condamnat la pedeapsa 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II a,b și c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3,5 Cod pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod pen., art.74 lit. a -76 lit. a Cod pen. și la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod pen., cu aplicarea art. 74 lit. a -76 lit. e Cod penal.
Infracțiunea de înșelăciune este incriminată în Noul Cod penal în art. 244, iar forma agravată, incidentă în cazul condamnatului T. C., este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Spre deosebire de dispozițiile art. 215 din vechiul Cod penal, în prezent nu se mai prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pentru infracțiunea de înșelăciune.
Prima instanță a interpretat art. 6 alin. 5 teza a I Cod penal în sensul că dispoziția potrivit cu care pedepsele complementare neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută are în vedere cazul în care în legea nouă mai favorabilă nu se mai prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare pentru infracțiunea săvârșită. Această interpretare este dedusă din soluția primei instanțe, întrucât prima instanță nu a dezvoltat motivele pentru care nu a aplicat pedeapsa complementară.
Interpretarea dată de prima instanță textului de lege este greșită, întrucât dispoziția analizată are în vedere realizarea unei analize comparative între vechile dispoziții și cele actuale pentru a identifica în ce măsură pedeapsa complementară aplicată în temeiul legii vechi își găsește corespondent în noua lege. Corespondența cu noua lege trebuia analizată în raport cu ansamblul noi reglementări a pedepselor complementare, iar nu prin analiza felului pedepselor prevăzute de legiuitor în noua reglementare, pentru infracțiunea comisă.
Cu alte cuvinte, nu se impune a se analiza dacă reglementarea nouă mai prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare pentru infracțiunea de înșelăciune, ci dacă legea nouă, în ansamblul său, mai prevede pedeapsa complementară aplicată în temeiul legii vechi pentru infracțiunea de înșelăciune. Astfel, nu prezintă interes dacă noua reglementare nu mai prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare în cazul infracțiunii de înșelăciune, ci relevanță prezintă prevederea în Noul Cod penal a unor pedepse complementare echivalente celor stabilite prin hotărârea de condamnare.
Această interpretare are în vedere că legiuitorul folosește noțiunea de „corespondent în legea nouă”, ceea ce semnifică faptul că legiuitorul a urmărit să se analizeze în ansamblul său noua lege, iar nu doar reglementarea pentru infracțiunea săvârșită și incriminată în ambele legi penale.
Dacă s-ar fi dorit să se aibă în vedere exclusiv reglementarea pentru infracțiunea săvârșită, legiuitorul ar fi stabilit o altă redactare a textului de lege, în sensul precizării că pedeapsa complementară neexecutată și neprevăzută în legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se mai execută.
Noțiunea de „lege” cuprinde ansamblul tuturor reglementărilor din Noul Cod penal, așa încât raportarea primei instanțe exclusiv la pedepsele prevăzute în noua lege pentru infracțiunea de înșelăciune este greșită.
De altfel, interpretarea curții ține seama că aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei urmărește respectarea principiului legalității sancțiunilor de drept penal, consacrat atât în art. 2 din Noul Cod penal, cât și în art. 23 alin. 12 din Constituție, așa încât o persoană să nu execute o pedeapsă care nu este prevăzută de legea nouă mai favorabilă.
Soluția primei instanțe nu a ținut seama nici de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal, unde se prevede că „decăderile, interdicțiile și incapacitățile decurgând din condamnări pronunțate în baza legii vechi își produc efectele până la intervenirea reabilitării de drept sau dispunerea reabilitării judecătorești, în măsura în care fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea este prevăzută și de legea penală nouă și dacă decăderile, interdicțiile și incapacitățile sunt prevăzute de lege”.
Se observă că inclusiv în această prevedere prin care se reglementează conflictul de legi rezultat din . Noului Cod penal s-a făcut trimitere la noțiunea de „lege” și menținerea interdicțiile dacă acestea sunt reglementate de lege.
Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este o pedeapsă restrictivă de drepturi, prin care este interzis temporar exercițiul unor drepturi, încadrându-se în noțiunea generală de „interdicții” menționată în art. 6 din Legea nr. 187/2012.
Nu poate fi primită soluția primei instanțe nici motivat de faptul că instanța care a pronunțat soluția de condamnare la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II a,b și c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3,5 Cod pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod pen. putea aplica această pedeapsă chiar dacă nu s-ar fi prevăzut în Codul penal din 1968 obligativitatea aplicării pedepsei complementare pentru infracțiunea de înșelăciune, întrucât vechea reglementare din Codul penal dădea posibilitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, dacă pedeapsa principală stabilită era închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constata că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Așa fiind, prin aplicarea unei pedepse principale de 8 ani închisoare era posibilă oricum aplicarea și a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. Actualul Cod penal nici nu mai condiționează posibilitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercițiului unor drepturi de felul sau cuantumul pedepsei, ci doar de aprecierea instanței că această pedeapsă este necesară, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului.
În consecință, indiferent că pentru infracțiunea săvârșită nu se mai prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercițiului unor drepturi, cuantumul pedepsei principale permitea aplicarea acestei sancțiuni atât potrivit legii vechi, cât și după legea nouă mai favorabilă. Prin soluția pronunțată, în fapt, prima instanță a făcut o nouă apreciere a necesității aplicării pedepsei complementare, ceea ce echivalează cu o nouă individualizare judiciară a pedepsei, procedeu incompatibil cu specificul aplicării principiului legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
În consecință, în speța de față trebuie analizat în ce măsură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - a, b și c din Codul penal din 1968 își are corespondent în Codul penal actual.
Conform art. 64 alin. 1 lit. a – c din Codul penal din 1968, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:
a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.
Condamnatului T. C. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a – c din Codul penal din 1968, cu excepția dreptului de a alege.
În Codul penal actual pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a – c din Codul penal din 1968, cu excepția dreptului de a alege, are corespondent în dispozițiile art. 66 lit. a,b,g Cod penal.
Astfel, conform art. 66 lit. a,b,g Cod penal poate fi interzisă, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
- dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
Se constată corespondența dintre pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a – c din Codul penal din 1968, cu excepția dreptului de a alege și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de 66 lit. a,b,g Cod penal, caz în care prima instanță era obligată să aplice condamnatului T. C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de 66 lit. a,b,g Cod penal, ce urmează a se executa în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă, în temeiul art. art. 6 alin. 5 teza a II-a Cod penal.
Durata pedepsei complementare a interzicerii exercițiului unor drepturi a fost stabilită prin hotărârea de condamnare la 5 ani, iar această durată respectă dispozițiile art. 66 alin. 1 din Noul Cod penal, ce permit aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercițiului unor drepturi pe o durată de la 1 la 5 ani, astfel că se constată corespondența pedepsei complementare a interzicerii exercițiului unor drepturi cu legea nouă și sub aspectul duratei pedepsei complementare.
Având în vedere aceste argumente, curtea apreciază că este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a Cod penal (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice), art. 66 lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și art. 66 lit. g C. pen. ( constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale ) pentru condamnatul T. C., cu mențiunea că prin hotărârea de condamnare nu a fost individualizată interzicerea dreptului prev. de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii. În actualul Cod penal, interdicția poate viza exclusiv funcția, profesia sau meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, aria interdicției fiind mai limitată decât în vechiul cod penal, de aceea se impune precizarea dreptului a cărui exercitare este interzisă temporar. Din hotărârea de condamnare rezultă că unele acte materiale au fost comise de condamnatul T. C. prin folosirea calității de administrator al unei societăți comerciale, așa încât interdicția va privi exclusiv exercitarea acestui drept, în raport de noul conținut al art. 66 alin. 1 lit. g C. pen.
Curtea mai constată, din oficiu, că prima instanță nu a adaptat dispozițiilor Noului Cod penal nici pedeapsa accesorie aplicată condamnatului T. C. prin hotărârea de condamnare.
Pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi este o pedeapsă restrictivă de drepturi, prin care este interzis temporar exercițiul unor drepturi, pe durata executării pedepsei principale și se încadrează în noțiunea generală de „interdicții” menționată în art. 6 din Legea nr. 187/2012, motiv pentru care trebuie executată în condițiile prevăzute de legea nouă, în măsura în care sunt prevăzute de lege, tot în virtutea respectării principiului legalității.
Ca atare, deși pedepsele accesorii nu se regăsesc reglementate în dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal, și acestea trebuie adaptate noilor dispoziții, în temeiul art. 6 din Legea nr. 187/2012. Trebuie precizat că prin hotărâre de condamnare pedeapsa accesorie a constat în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II – a, lit. b din vechiul Cod penal ce au corespondent în dispozițiile art. 66 lit. a, b Cod penal raportat la art. 65 alin. 1 lit. a,b Cod penal, de aceea hotărârea primei instanțe va fi reformată și din această perspectivă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. curtea va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr. 70/06.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, se va desființa în parte sentința penală contestată și, rejudecând, se va constata că pedeapsa complementară a interzicerii pentru o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c din vechiul Cod penal are corespondent în dispozițiile art. 66 alin. 1 lit. a,b,g Cod penal.
În baza art. 6 alin. 5 teza a II-a Cod penal se va dispune ca executarea pedepsei complementare să se realizeze în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă și în baza art. 67 alin. 1 Cod penal interzice condamnatului T. C. drepturile prev. de art. 66 lit. a Cod penal (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice), art. 66 lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și art. 66 lit. g C. pen. ( constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale ) pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, cu titlu de pedeapsă complementară.
Se va constata că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II – a, lit. b din vechiul Cod penal are corespondent în dispozițiile art. 65 alin. 1 Cod penal raportat la art. 66 lit. a, b Cod penal, urmând a se executa în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
În baza art. 65 alin. 1,3 Cod penal se vor interzice condamnatului T. C. drepturile prev. de art. 66 lit. a Cod penal (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice) și art. 66 lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate este executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.
Se va înlătură din sentința penală contestată dispoziția privind neaplicarea pedepsei complementare și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 272 C. pr. pen. suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat Carașcă I. C. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr. 70/06.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală contestată și, rejudecând:
Constată că pedeapsa complementară a interzicerii pentru o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c din vechiul Cod penal are corespondent în dispozițiile art. 66 alin. 1 lit. a,b,g Cod penal.
În baza art. 6 alin. 5 teza a II-a Cod penal dispune ca executarea pedepsei complementare să se realizeze în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă și în baza art. 67 alin. 1 Cod penal interzice condamnatului T. C. drepturile prev. de art. 66 lit. a Cod penal (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice), art. 66 lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și art. 66 lit. g C. pen. ( constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale ) pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, cu titlu de pedeapsă complementară.
Constată că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II – a, lit. b din vechiul Cod penal are corespondent în dispozițiile art. 65 alin. 1 Cod penal raportat la art. 66 lit. a, b Cod penal, urmând a se executa în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
În baza art. 65 alin. 1,3 Cod penal interzice condamnatului T. C. drepturile prev. de art. 66 lit. a Cod penal (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice) și art. 66 lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate este executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.
Înlătură din sentința penală contestată dispoziția privind neaplicarea pedepsei complementare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
În baza art. 272 C. pr. pen. suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat Carașcă I. C. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.02.2014.
Președinte,Grefier,
M. D. M. C. C.
Jud.fond – N.A.
Tehnored.dec.jud. – M.D.M.
2 ex./18.02.2014
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2/2014. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 868/2014.... → |
|---|
