Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 203/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-08-2014 în dosarul nr. 1169/88/2014/a4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 203/P/C
Ședința publică de la 12 august 2014
Completul compus din:
Președinte - V. L.
Grefier - C. S.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – D. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare contestația formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL TULCEA, împotriva încheierii de ședință din 7 august 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._ 14, privind pe inculpatul B. I., având ca obiect înlocuire măsură preventivă – art. 242 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 358 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul inculpat B. I., în stare de arest și asistat de avocat ales P. M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul de fond, emisă de Baroul Tulcea și avocat T. A. în substituire pentru avocat ales P. A., în baza delegației de substituire din 12.08.2014, depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 372 cod procedură penală, s-a verificat identitatea intimatului inculpat B. I..
În conformitate cu dispozițiile art.363-366 cod procedură penală, părțile arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în contestație pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, arată că, raportat la motivele contestației formulate în scris, pe care le susține solicită a se observa faptul că, în mod succesiv, Tribunalul Tulcea a dispus asupra măsurii arestului preventiv într-un anume fel pentru ca, in contestațiile formulate, Curtea de Apel C. să aibă o altă opinie, dispunând în sens contrar, menținând starea de arest preventiv a inculpatului. Curtea de Apel C. în mod constant a subliniat reacția negativă a opiniei publice în raport cu săvârșirea faptelor de corupție, perioada relativ scurtă de la arestarea preventivă a inculpatului precum și calitatea inculpatului de viceprimar al orașului Babadag. Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii instanței de fond și rejudecând, să se dispună respingerea cererii de înlocuire a arestului preventiv formulată de inculpat.
Având cuvântul, avocat P. M. pentru intimatul inculpat B. I., arată că, soluțiile dispuse de Tribunalul Tulcea și cele dispuse de Curtea de Apel C. într-adevăr sunt contrare. La Curtea de Apel C. a soluționat același judecător două contestații ale Parchetului, însă la ultima contestație, colegul său nu a avut prezența de spirit să ceară judecătorului să se abțină. Trecând peste acest aspect apreciază că, există alți inculpați, care, pentru sume mult mai mari, după o perioadă de timp, au fost puși în libertate. În general, inculpații revin și recunosc faptele, chiar și în căile de atac, ceea ce s-a întâmplat și în această cauză. Trei judecători din cadrul Tribunalului Tulcea s-au pronunțat în sensul că nu se mai impune menținerea arestului preventiv. Apreciază că, măsura arestului la domiciliu dispus de instanța de fond este o măsură preventivă aptă să-și atingă scopul, iar inculpatul are de îndeplinit aceleași obligații numai că stă acasă și nu în arest. Inculpatul are părinți bolnavi, care astăzi sunt prezenți în sala de judecată, el nu este o persoană care ar putea să influențeze procesul penal dată fiind poziția lui procesuală. Solicită respingerea contestației formulată de procuror și menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Tulcea care este temeinică și legală.
Având cuvântul, avocat T. A. pentru intimatul inculpat B. I., arată că, achiesează la concluziile colegului său, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului. Termenul de judecată la fond este in data de 28.08.2014, iar inculpatul se prevalează de procedura simplificată.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat B. I. arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Cu privire la contestația de față, reține următoarele:
Pronunțând încheierea de ședință din 7.08.2014, în dosarul penal nr._ 14, Tribunalul Tulcea a dispus următoarele:
„Admite în parte cererea formulată de inculpatul B. I. de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În temeiul art.242 alin.2 Cod pr.penală
Dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. I. CNP:_, fiul lui N. și A., născut la data de 25.08.1977 în Babadag, jud. Tulcea, domiciliat în Babadag ., jud. Tulcea, cetățenia română, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Tulcea, cu măsura arestului la domiciliu.
În temeiul art. 221, alin. 1 c.pr.pen.;
Impune inculpatului B. I. obligația de a nu părăsi imobilul din Babadag, ., jud.Tulcea, fără permisiunea instanței în fața căreia se află cauza.
În temeiul art. 221, alin. 2 c.pr.pen.;
Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul B. I. va avea următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu suspectul V. Ș. și nici cu martorii din prezenta cauză, pe nicio cale, direct sau indirect.
În temeiul art. 221, alin. 4 c.pr.pen.;
Atrage atenția inculpatului B. I. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Pune în vedere inculpatului B. I. că poate părăsi imobilul în care locuiește pentru a se prezenta în fața instanței la chemarea acesteia.”
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul B. I. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 416/P/2014 din 06.06.2014, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289, alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 6 din Legea nr.78/2000.
S-a reținut prin actul de acuzare că inculpatul B. I., în calitate de viceprimar al orașului Babadag, jud. Tulcea, a solicitat de la martorul Regep T. suma de 6.000 lei pentru a nu dispune măsurile legale ce reprezentau atribuțiile sale de serviciu, referitoare la construcția amplasată pe . din orașul Babadag, realizată de către denunțătorul Regep T. cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic. Astfel că, la data de 14.05.2014 inculpatul a primit de la Regep T. suma de 3.000 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 06.06.2014, sub numărul_ 14 și, în procedura de cameră preliminară în conformitate cu prevederile art. 207 Cod pr.penală, s-a procedat la verificarea măsurii arestării preventive.
Prin încheierea nr. 38 din 10 iunie 2014 a judecătorului de cameră preliminară s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul B. I. începând cu 10 iunie 2014.
S-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat nu au încetat, că măsura este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și s-a constatat că se impune menținerea măsurii pe baza evaluării gravității faptei, a modului și circumstanțelor de comitere a acesteia, fiind justificată și de necesitate.
Procedura camerei preliminare s-a finalizat prin încheierea nr. 47 din 03 iulie 2014, judecătorul de cameră preliminară constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispunând începerea judecății.
Conform art. 208, alin. 2 c.pr.pen. instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Potrivit art.242 alin.2 Cod pr.penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei personale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.201, alin.1 c.pr.pen.
Referitor la legalitatea măsurii arestării preventive sub aspectul încetării de drept a acesteia, Tribunalul reține că prin încheierea nr. 188/PC/21 iulie 2014 Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel C., soluționând contestația împotriva încheierii prin care s-a înlocuit arestarea preventivă cu măsura arestului la domiciliu, a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului astfel că, sub acest aspect este legală.
Deși la acest moment împrejurările de fapt reținute cu ocazia luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, se constată totuși că pericolul pentru ordinea publică deși subzistă, este mult atenuat, putând fi înlăturat nu prin lipsirea totală de libertate a inculpatului, ci doar prin obligațiile impuse de arestul la domiciliu.
Tribunalul mai reține că urmărirea penală și procedura camerei preliminare s-au terminat, cauza aflându-se deja în faza de judecată, fără ca inculpatul să conteste în vreun fel probele administrate, inculpatul însuși susținând că va solicita judecarea cauzei conform procedurii simplificate și aplicarea dispozițiilor art. 396, alin. 10.
Instanța apreciază, de asemenea, că restricțiile impuse de arestul la domiciliu sunt suficiente pentru a împiedica influențarea martorilor sau celorlalți participanți la procesul penal de către inculpat, iar măsura arestării preventive, dispusă deja pentru mai mult de două luni, nu mai constituie o măsură proporțională cu fapta comisă și cu pericolul acesteia pentru ordinea publică.
Nu se poate ignora faptul că potrivit jurisprudenței Curții Eurpene a Drepturilor Omului detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, ea neputându-se prelungi dincolo de limitele rezonabile impuse de art.15 paragraful 3 din Convenție, că inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție iar infracțiunea reținută prin actul de acuzare nu este una contra vieții ori libertății sexuale.
Așa fiind, urmează a admite în parte cererea formulată și a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpat cu măsura arestului la domiciliu.
Se va impune inculpatului B. I., în temeiul art. 221 alin. 1 Cod pr.penală obligația de a nu părăsi imobilul din Babadag, ., jud.Tulcea, fără permisiunea instanței în fața căreia se află cauza.
De asemenea, conform art. 221 alin. 2 Cod pr.penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpații inculpatul B. I. va avea următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu suspectul V. Ș. și nici cu martorii din prezenta cauză, pe nicio cale, direct sau indirect.
Se va atrage atenția inculpatului B. I. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Va pune în vedere inculpatului B. I. că poate părăsi imobilul în care locuiește pentru a se prezenta în fața instanței la chemarea acesteia.
Împotriva încheierii de ședință din 7.08.2014 a Tribunalului Tulcea a declarat contestație, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul Tulcea criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, contestatorul parchet a susținut, că nu se justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv cu aceea a arestului la domiciliu față de inculpatul intimat B. I. în condițiile în care durata arestului preventiv este una foarte scurtă, de numai 2 luni de zile, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de corupție, care a avut un impact negativ major asupra comunității restrânse a orașului Babadag, județ Tulcea unde a deținut funcția de viceprimar iar împrejurarea că acesta ar dori să se prevaleze de dispozițiile art. 396 Cod procedură penală ( fost art. 3201 cod procedură penală – 1969) este în prezent o simplă afirmație, câtă vreme nu a început faza procesuală a judecății la instanța de fond.
În concluzie, contestatorul parchet a susținut, că nu sunt îndeplinite cerințele art. 242 alin. 2 Cod procedură penală și a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, în rejudecare, să se respingă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, întrucât aceasta din urmă nu asigură realizarea scopului prevăzut de art. 202 al. 1 Cod procedură penală.
Examinând încheierea de ședință din 07.08.2014 a Tribunalului Tulcea raportat la probatoriul administrat până în prezent, la criticile din contestația parchetului, cât și din oficiu, curtea reține că este netemeinică și nelegală, iar contestația fondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 242 al. 2 Cod procedură penală măsura preventivă se înlocuiește cu o alta mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și se apreciază, urmare evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului, că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 al. 1 Cod procedură penală.
În speță, inculpatul intimat B. I. este cercetat penal pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție, respectiv luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de viceprimar al orașului Babadag, județ Tulcea a solicitat, de la martorul Regep T. suma de 6000 lei pentru a nu dispune măsurile legale, ce intrau în atribuțiile sale de serviciu, referitoare la imobilul situat în . din orașul Babadag, construit cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, primind efectiv suma de 3000 lei la data de 14.05.2014.
Prin natura și circumstanțele în care se pretinde rezonabil că inculpatul intimat B. I. ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat penal în cauză se evidențiază o periculozitate socială deosebit de ridicată a faptei și persoanei inculpatului, care, în mod evident, nu s-a estompat semnificativ în cele trei luni ce s-au scurs de la data de 15.05.2014, când s-a luat măsura arestării preventive a acestuia.
Impactul negativ major asupra membrilor comunității al unui comportament ilicit al unei autorități publice, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, presupune o reacție pe măsură a organelor de anchetă penală și, cum până la momentul prezent, nu au intervenit elemente noi care să justifice luarea unei măsuri preventive mai ușoare se justifică menținerea arestului preventiv față de inculpatul B. I., aceasta fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia.
Împrejurarea că inculpatul intenționează să se prevaleze de dispozițiile art. 396 Cod procedură penală, este la momentul de față o simplă declarație de intenție, care nu poate fi valorificată în favoarea inculpatului în procesul de analiză a conduitei procesuale a acestuia la momentul prezent.
Nici împrejurarea că părinții inculpatului sunt bolnavi și au nevoie de sprijinul acestuia nu este o justificare temeinică pentru o eventuală înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, întrucât nu face obiectul analizei ce trebuie efectuată, potrivit legii, în privința atingerii scopului prevăzut de art. 202 al. 1 Cod procedură penală.
De altfel, inculpatul nu a probat starea de boală a părinților săi și nici faptul că ar fi singurul în măsură să le acorde acestora sprijin moral și material, ceea ce ar presupune prezența sa la domiciliu.
În contextul celor reținute, curtea apreciază, că prin funcția de autoritate publică deținută, odată cu dispunerea unei măsuri preventive mai ușoare și revenirea în comunitate a inculpatului, fie și indirect, martorii ce trebuie audiați în cauză ar putea resimți o presiune psihică de natură să le altereze declarațiile parțial sau total, fiind astfel împiedicată buna desfășurare a procesului penal.
Raportat la cele ce preced, curtea constatând, că și în prezent se menține suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea de către inculpatul B. I. a infracțiunii de luare de mită și că față de acesta se justifică menținerea în continuare a măsurii preventive a arestului, ca singura în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal dar și proporționalitatea cu gravitatea acuzației aduse, conform cerințelor art. 202 Cod procedură penală, va admite contestația parchetului, va desființa încheierea atacată și, în rejudecare va respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului preventiv la domiciliu sau a controlului judiciar.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în contestație de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 4251 al. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 242 al. 2 Cod procedură penală,
Admite contestația formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL TULCEA împotriva încheierii de ședință din 7.08.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ 14 ca fondată.
Desființează încheierea de ședință din 7.08.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ 14 și rejudecând, respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului preventiv la domiciliu, formulată de inculpatul B. I. – fiul lui N. și A., născut la 25.08.1977.
În baza prevederilor art. 275 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 august 2014.
PREȘEDINTE, Grefier,
Judecător V. L. C. S.
Jud. fond: R.A. V.
Red. dec. Jud. V. L.
3ex. /02.09.2014
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
