Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 178/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 178/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 887/118/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE PENALĂ Nr. 178/P/C

Ședința publică de la 04.07.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - V. L.

Grefier – M. I.

Cu participarea Ministerului Public – prin procuror

D.I.I.C.O.T. - Ț. M.

Pe rol judecarea contestației formulate împotriva sentinței penale nr.204/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ de contestatorul condamnat G. V. - fiul lui I. și Z., născut la 09.09.1976, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului P. Albă, jud. C..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea reprezentantului Ministerului Public – D.I.I.C.O.T de a depune practică judiciară în sensul celor susținute în dezbaterile asupra contestației, a stabilit termenul de pronunțare la data de 27.06.2014, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 04.07.2014.

CURTEA,

Cu privire la contestația de față reține următoarele;

Prin sentința penală nr. 204 din 14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ s-a hotărât:

„În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art.595 Cod.proc.pen.

Admite sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului P. Albă privind pe condamnatul G. V. - fiul lui I. și Z., născut la data de 09.09.2004 în C., CNP._.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal 1969 aplicată condamnatului G. V. prin sentința penală nr.1123/F/13.09.2004 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.1063/17.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în pedepsele componente după cum urmează:

- 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lita, b c.p. de la 1969 pe o durată de 7 ani, pentru săvârșirea infr. prev. de art.10 din Lg143/2000 rap. la art.3 alin.2 din Lg143/2000,cu aplicarea art.41 alin.2 c.pen de la 1969.

- 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lita, b c.p. de la 1969 pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infr. prev. de art.2 alin.2 din Lg143/2000,cu aplicarea art.41 alin.2 c.pen de la 1969.

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.279 alin.3 lit.a din c.pen de la 1969.

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.323 cu aplicarea art13 din c.pen de la 1969.

În baza art.6 alin.1 Cod.pen.

Reduce pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lita, b c.p. de la 1969 pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infr. prev. de art.2 alin.2 din Lg143/2000,cu aplicarea art.41 alin.2 c.pen de la 1969 la maximul special de 12 ani închisoare prevăzut de art.2 alin 2 din Lg143/2000 și interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod.pen. pe o durată de 5 ani.

Reduce pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.279 alin.3 lit.a din c.pen de la 1969 care are corespondent în legea actuală-art.342 alin.1 și 5 c.p. la maximul special de 6 ani și 8 luni închisoare.

Reduce pedeapsa complementară de la 7 la 5 ani aplicată pe lângă pedeapsa de 19 ani închisoare, respectiv cea a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lita, b c.p. de la 1969 și aplică condamnatului interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod.pen. pe o durată de 5 ani.

Constată că pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.323 cu aplicarea art.13 din c.pen de la 1969 are corespondent în legea actuală-art.367 alin.1 și 2 cp., dar nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.

Constată că infr. prev. de art.10 din Lg143/2000 rap. la art.3 alin.2 din Lg143/2000,cu aplicarea art.41 alin.2 c.pen de la 1969 are corespondent în legea specială- Lg143/2000 rap. la art.3 alin.2 din Lg143/2000, dar nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.

Recontopește pedepsele de mai sus așa cum au fost reduse: 12 ani închisoare pt infr. prevăzută de art.2 alin 2 din Lg143/2000 și interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod.pen. pe o durată de 5 ani și 6 ani și 8 luni închisoare și cu pedepsele de 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod.pen. pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infr. prev. de art.10 din Lg143/2000 rap. la art.3 alin.2 din Lg143/2000,cu aplicarea art.41 alin.2 c.pen de la 1969 și 7 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.323 cu aplicarea art13 din c.pen de la 1969 astfel încât condamnatul G. V. va executa în pedeapsa cea mai grea, aceea de 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod.pen. pe o durată de 5 ani.

Deduce din pedeapsa de mai sus perioada executată cu începere de la data de 06.03.2003 la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1307/06.03.2006 emis de Tribunalul București - Secția I Penală pe numele condamnatului G. V. și dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod.pen. pe o durată de 5 ani la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.1123/F/13.09.2004 a Tribunalului București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.1063/17.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art.275 alin.3 Cod.proc.pen.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. „

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:

„ Astfel, față de condamnatul G. V. s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 19 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal 1969 prin sentința penală nr.1123/F/13.09.2004 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.1063/17.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În componența acestei condamnări intră următoarele pedepse:

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.279 alin.3 lit.a din c.pen de la 1969.

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.323 cu aplicarea art13 din c.pen de la 1969.

Potrivit art.6 alin.(1) C. pen.:„ când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.

Art.6 alin.5 c.p. precizează că pedepsele complementare care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și în limitele prevăzute de aceasta.

Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Având în vedere dispozițiile legale expuse, fiind incidentă legea penală mai favorabilă cu privire la condamnatul G. V., art.595 c.p.p. fiind aplicabil prin intervenirea unei legi penale noi favorabile(mai ușoare) condamnatului, urmează a admite sesizarea și pe cale de consecință se va descontopi pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal 1969 aplicată condamnatului G. V. prin sentința penală nr.1123/F/13.09.2004 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr.1063/17.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în pedepsele componente după cum urmează:

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.279 alin.3 lit.a din c.pen de la 1969.

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.323 cu aplicarea art13 din c.pen de la 1969.

În baza art.6 alin.1 Cod.pen.

Va fi redusă pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lita, b c.p. de la 1969 pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infr. prev. de art.2 alin.2 din Lg143/2000,cu aplicarea art.41 alin.2 c.pen de la 1969 la maximul special de 12 ani închisoare prevăzut de art.2 alin 2 din Lg143/2000 și interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod.pen. pe o durată de 5 ani.

Va fi redusă pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.279 alin.3 lit.a din c.pen de la 1969 care are corespondent în legea actuală-art.342 alin.1 și 5 c.p. la maximul special de 6 ani și 8 luni închisoare.

Va fi redusă și pedeapsa complementară de la 7 la 5 ani aplicată pe lângă pedeapsa de 19 ani închisoare, respectiv cea a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lita, b c.p. de la 1969 și aplică condamnatului interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod.pen.(corespondentele art.64 lita, b c.p. de la 1969 în legea actuală) pe o durată de 5 ani, acesta fiind maximul prevăzut de legea în vigoare, în baza art.6 alin.5 c.p., expus anterior.

Va constata că pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.323 cu aplicarea art.13 din c.pen de la 1969 are corespondent în legea actuală-art.367 alin.1 și 2 cp., dar nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă-nefiind incidente dispozițiile legii penale mai favorabile.

Va mai constatat și că infracțiunea prevăzută de art.10 din Lg143/2000 rap. la art.3 alin.2 din Lg143/2000,cu aplicarea art.41 alin.2 c.pen de la 1969 are corespondent în legea specială-art.10 Lg143/2000 rap. la art.3 alin.2 din Lg143/2000, dar nu depășește maximul special prevăzut de legea în vigoare-nefiind incidente dispozițiile legii penale mai favorabile.

Se vor recontopi pedepsele de mai sus așa cum au fost reduse: 12 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin 2 din Lg143/2000 și interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod.pen. pe o durată de 5 ani și 6 ani și 8 luni închisoare și cu pedepsele de 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod.pen. pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infr. prev. de art.10 din Lg143/2000 rap. la art.3 alin.2 din Lg143/2000,cu aplicarea art.41 alin.2 c.pen de la 1969 și 7 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.323 cu aplicarea art13 din c.pen de la 1969 astfel încât condamnatul G. V. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod.pen. pe o durată de 5 ani.

Deși rezultatul final al cuantumului pedepsei închisorii rezultante a rămas nemodificat, prin puterea legii penele mai favorabile, condamnatul G. V. a beneficiat de reducerea cuantumului a trei dintre cele patru pedepse aplicate anterior, reducându-i-se și durata pedepsei complementare de la 7 la 5 ani.

Va deduce din pedeapsa de mai sus perioada executată cu începere de la data de 06.03.2003 la zi.

Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1307/06.03.2006 emis de Tribunalul București - Secția I Penală pe numele condamnatului G. V. și dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,d Cod.pen. pe o durată de 5 ani la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.1123/F/13.09.2004 a Tribunalului București-Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.1063/17.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art.275 alin.3 Cod.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. „

Împotriva sentinței penale nr. 204 din 14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ a formulat contestație, în termen legal, contestatorul condamnat G. V. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În esență, contestatorul condamnat G. V. a susținut că în actuala reglementare a art.10 din Legea nr. 143/2000 nu se mai consideră infracțiune organizarea și conducerea ci doar finanțarea activităților prevăzute la art.2 – 9 din Legea nr.143/2000 și, cum din situația de fapt reținută prin hotărârea de condamnare în sarcina lui, nu se reține finanțarea, infracțiunea prev. de art.10 din Legea nr. 143/2000 este dezincriminată în ceea ce-l privește și, pedeapsa aplicată pentru aceasta trebuie înlăturată.

D. urmare, s-a solicitat admiterea contestației și desființarea, în parte, a hotărârii de fond și, urmare aplicării prevederilor art.6 alin.1 Cod penal să se reducă cuantumul pedepsei de 19 ani închisoare la maximul special de 15 ani închisoare prev. de art.3 din Legea nr. 143/2000 iar în privința infracțiunii prev. de art.10 din Legea nr. 143/2000 să se constate că a fost dezincriminată, întrucât, în prezent, se sancționează doar finanțarea activităților prev. de art.2,3,4 din Legea nr. 143/2000 ceea ce nu s-a reținut față de el prin hotărârea de condamnare.

Examinând sentința penală nr. 204 din 14.03.2014 a Tribunalului C. raportat la criticile din contestația condamnatului G. V., la probatoriul administrat, cât și din oficiu, curtea reține următoarele;

Prin sentința penală nr. 1123/F/13.09.2004 a Tribunalului București, Secția I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1063/17.02.2006 a Î.C.C.J. G. V. a fost condamnat: la pedeapsa de 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal 1969 pe o durată de 7 ani în temeiul prev. art.10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art.3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969; la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal 1969 pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969; la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.279 alin.3 lit. a Cod penal 1969 și la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.323 Cod penal 1969 cu aplicarea art.13 Cod penal 1969.

Constatându-se că infracțiunile reținute în sarcina lui G. V. sunt concurente, în sensul art.33 - 34 Cod penal 1969, pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare.

Conform prev.art.6 alin.1 Cod penal nou atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

In conformitate cu prev. art.6 alin.5 Cod penal nou, pedepsele complementare aplicate sub imperiul legii penale vechi, care au corespondent în noua lege penală, se vor executa în conținutul și în limitele prevăzute de aceasta.

Critica contestatorului G. V. referitor la dezincriminarea infracțiunii prev. de art.10 din Legea nr.143/2000 nu poate fi primită în condițiile în care anumite modalități de săvârșire ale acesteia îmbracă elementele constitutive ale altor infracțiuni, respectiv acelea prev. de art.2,3 și 4 din Legea nr. 143/2000. D. urmare, pedeapsa de 19 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal 1969, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art.3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 și a art.41 alin.2 Cod penal de la 1969, căzând sub incidența disp.art.6 alin.1 Cod penal și a art.6 alin.5 Cod penal, urmează a fi redusă la maximul special de 15 ani închisoare iar pedeapsa complementară se va reduce la durata maximă prevăzută de noua lege penală, respectiv de 5 ani, în conținutul prev. de art.66 lit.a,b și d Cod penal.

Pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b Cod penal 1969, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969 a fost în mod corect redusă, urmare aplicării art.6 alin.1 Cod penal, la maximul special de 12 ani închisoare iar conținutul pedepsei complementare a fost corect stabilit, conform noii legi penale, interzicându-se drepturile prev. de art.66 alin.1 lit.a,b, d Cod penal. În ceea ce privește durata pedepsei complementare de 5 ani se constată, că aceasta nu depășește maximul special al pedepsei complementare prevăzut de noul Cod penal, fiind deci, menținut ca atare.

Pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată lui G. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.279 alin.3 lit.a Cod penal 1969, având corespondent în prevederile art.342 alin.1 și 5 Cod penal, urmează a fi redusă la maximul special prevăzut de noul Cod penal și anume, la 6 ani și 8 luni închisoare.

În mod temeinic s-a reținut, că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată lui G. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.323 Cod penal 1969 cu aplicarea art.13 Cod penal 1969, are corespondent în prev.art.367 alin.1 și 2 Cod penal, dar nu depășește maximul special prevăzut de legea penală nouă, așa încât, față de aceasta, nu sunt incidente disp.art.6 alin.1 Cod penal.

În condițiile în care, hotărârea de condamnare a contestatorului G. V. este definitivă, în temeiul prevederilor art.6 alin.1 Cod penal nu se poate interveni asupra dispozițiilor acesteia care nu cad sub incidența textului legal menționat anterior.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul unei hotărâri de condamnare definitivă nu permite a se rejudeca dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni pentru că, nu există un temei legal care să justifice dispozițiile intrate în autoritatea de lucru judecat în această privință.

În condițiile menționate, curtea apreciază, că în mod nelegal prima instanță a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 19 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b Cod penal 1969 ca pedeapsă complementară iar, apoi, după aplicarea prevederilor art.6 alin.1 Cod penal, tot în mod nelegal, s-au recontopit pedepsele rezultate prin aplicarea legii penale mai favorabile, stabilindu-se fără temei legal o nouă pedeapsă rezultantă de natură a aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare.

Astfel, chiar dacă prin aplicarea art.6 alin.1 Cod penal s-a modificat cuantumul și conținutul pedepselor componente ale concursului de infracțiuni nu există temei pentru a aduce atingere autorității de lucru judecat în privința pedepsei rezultante de 19 ani închisoare aplicată contestatorului condamnat G. V..

În consecință, făcând aplicarea prev.art.425¹ alin.7 pct.2 lit.a Cod pr.penală, curtea va admite contestația formulată de condamnatul G. V. împotriva sentinței penale nr.204/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, pe care o va desființa în parte iar în rejudecare vor fi înlăturate dispozițiile privind descontopirea pedepsei rezultante de 19 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a) și b) Cod penal din 1969, aplicată contestatorului condamnat G. V. prin sentința penală nr.1123/F/13.09.2004 a Tribunalului București Secția a - I–a Penală, definitivă prin decizia penală nr.1063/17.02.2006 a I.C.C.J.

Totodată, constatând incidența prev.art.6 alin.1 Cod penal cu privire la pedeapsa de 19 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal 1969, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art.3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal de la 1969, se va reduce cuantumul respectivei pedepse la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b și d Cod penal ca pedeapsă complementară.

Așa cum s-a arătat în precedent, fiind nelegală descontopirea pedepsei rezultante aplicată lui G. V. prin sentința penală nr.1123/F/13.09.2014 a Tribunalului București Secția a I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.1063/17.02.2006 a I.C.C.J și dispoziția din hotărârea de fond privind recontopirea pedepselor reduse potrivit prev. art.6 alin.1 Cod penal în temeiul prevederilor art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1969 este nelegală și va fi înlăturată.

Chiar dacă, pedepsele componente s-au modificat în cuantum și conținut, în final, contestatorul G. V. va executa pedeapsa de 19 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a, b și d Cod penal după executarea pedepsei principale a închisorii.

În temeiul prevederilor art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 de aplicare a noului Cod penal și cu aplicarea art.67 alin.2 Cod penal, i se va aplica contestatorului condamnat G. V. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b și d Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Având în vedere modificările ce au intervenit referitor la pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b și d Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii se va dispune emiterea unui nou mandat în baza prezentei decizii penale pentru pedeapsa stabilită prin hotărârea de față.

Constatând, că nu sunt motive pentru reformarea celorlalte dispoziții ale sentinței penale nr. 204 din 14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ acestea vor fi menținute în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei decizii penale.

Văzând disp.art.272 Cod pr.penală se va dispune ca onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 25 lei să se plătească din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați C. pentru avocat Stamule M..

În baza prev.art.275 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate în contestație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 425 ind. 1 alin 7 pct. 2 lit a) Cod Procedură Penală;

Admite contestația formulată de contestatorul condamnat G. V., împotriva sentinței penale nr.204/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, pe care o desființează în parte și rejudecând:

Înlătură dispozițiile privind descontopirea pedepsei rezultante de 19 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a) și b) Cod penal din 1969, aplicată contestatorului condamnat G. V. prin sentința penală nr.1123/F/13.09.2004 a Tribunalului București Secția a -I–a Penală, definitivă prin decizia penală nr.1063/17.02.2006 a I.C.C.J.

Constată incidența art. 6 al.1 Cod Penal și cu privire la pedeapsa de 19 ani închisoare, pe care o reduce la maximul special prevăzut de art. 3 al.2 din Legea nr. 143/2000, de 15 ani închisoare.

Înlătură dispoziția din sentința penală nr. 204 din 14.03.2014 a Tribunalului C., privind recontopirea pedepselor reduse potrivit prevederilor art. 6 al.1 Cod Penal, în temeiul prevederilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod Penal din 1969.

Dispune ca, în final, contestatorul condamnat G. V. să execute pedeapsa de 19 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și d) Cod Penal după executarea pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art.12 al.1 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 67 al.2 Cod Penal, aplică contestatorului condamnat G. V. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 al.1 lit. a), b) și d) Cod Penal pe durata executării pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 204/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei decizii penale

Dispune emiterea unui nou mandat în baza prezentei decizii penale pentru pedeapsa de 19 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a), b) și d) Cod Penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 272 Cod Procedură Penală, onorariul parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., pentru avocat Stamule M..

În baza art. 275 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate în contestația rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.07.2014

Președinte,Grefier,

V. L. M. I.

Red.jud.fond L.I.B.

Red.hot.jud.V.L./22.10.2014

Tehnodact.gref.C.C.

2 ex./22.10.2014

← Mandat european de arestare. Sentința nr. 110/2014. Curtea de...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 460/2014. Curtea de... →

Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 178/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 178/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA