Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 34/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 8546/256/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.34/P
Ședința publică de la 17 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - D. I. N.
Cu participare: Grefier - G. P.
Ministerului Public prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de revizuientul T. I. V. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C., împotriva sentinței penale nr.71 din data de 11 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._, având ca obiect revizuire.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 13 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 17 februarie 2014, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA –
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.71/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, în baza art.403 alin.3 din Codul procedură penală 1968, a fost respinsă cererea de revizuirea sentinței penale nr.883/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ formulată de condamnatul T. I. V..
În baza art.192 alin.2 din Codul de procedură penală 1968, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Revizuientul T. I. V. a fost condamnat prin sentința penală nr.883/10.04.2013 a Judecătoriei Medgidia la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de furt calificat, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și tâlhărie.
Prin declarația dată în fața procurorului, condamnatul a precizat că dorește revizuirea acestei sentințe penale, întrucât fapta pentru care a fost condamnat și pe care a recunoscut-o în fața instanței de judecată a fost săvârșită împreună cu numitul I. B..
Analizând cererea de revizuire, sub aspectul admisibilității în principiu, pe baza susținerilor părților și a probelor administrate în cursul procesului penal, instanța consideră că aceasta este nefondată.
Astfel, instanța constată că motivele invocate de către petent nu pot fi încadrate în cazurile prevăzute de art.394 alin.1 Cod procedură penală.
Astfel, potrivit art.394 alin.1 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Așa cum prima instanță observă din analiza motivelor invocate, aspectele învederate nu s-ar putea încadra în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de art.394 Cod procedură penală, ci ele vizează judecarea din nou a cauzei, ceea ce, în esență, reprezintă motive de apel sau recurs, căi de atac ce au fost exercitate.
Împotriva acestei sentințe penale, condamnatul a declarat recurs, solicitând a-i fi admisă cererea de revizuire, calea de atac exercitată în cauză fiind calificată ca apel, în baza dispozițiilor art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010, privind Codul de procedură penală.
Examinând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
În mod corect prima instanță, analizând cererea de revizuire formulată, a constatat că motivul invocat nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres de legiuitor prin dispozițiile art.394 din Codul procedură penală 1968.
Sub un prim aspect, revizuirea întemeiată pe dispozițiile art.394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală anterior, ar fi presupus descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute instanțe la soluționarea cauzei, prin intermediul cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Expresia „fapte sau împrejurări” are în vedere faptele probatorii propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ, cu privire la ceea ce trebuie dovedit în cale de atac a revizuirii și care pot duce la netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Cu alte cuvinte, faptele sau împrejurările noi reprezintă datele, elementele și informațiile cu relevanță probatorie în stabilirea situației de fapt, în aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele, necunoscute instanțelor, adică probe prin care se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, potrivit art.394 alin.2 din Codul de procedură penală 1968.
Datorită acestei modalități legale de reglementare, revizuirea întemeiată atât pe cazul prevăzut de art.394 alin.1 lit.a, cât și celelalte cazuri prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală 1968, se deosebește de alte căi extraordinare de atac, prin aceea că tinde la anularea unei hotărâri judecătorești definitive pe baza unor probe noi, de natură a pune în lumină erori de fapt, inexistente în materialul probator aflat la dosar.
În cazul de față, condiția prevăzută art.394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală 1968, privind descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute instanței cu ocazia soluționării cauzei, nu este îndeplinită, condamnatul neînțelegând să aducă în atenția instanței noi elemente de fapt cu caracter informativ, ci simple afirmații, fără corespondent probator, prin care tinde la reinterpretarea probatoriului deja administrat și răsturnarea situației de fapt reținute.
D. urmare, în cazul de față nici măcar condiția premisă, prevăzută de art.394 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, nu este îndeplinită, mai cu seamă că deși afirmă că ar fi comis faptele împreună cu o altă persoană, revizuientul nu arată în ce măsură teza probatorie invocată ar conduce la netemeinicia hotărârii judecătorești de condamnare, în ceea ce-l privește.
Întrucât reaprecierea situației de fapt pe care se sprijină hotărârea judecătorească de condamnare nu este posibilă în calea de atac a revizuirii, decât cu stricta respectare a condițiilor impuse de lege și întrucât în cauză nu se evidențiază alte elemente care să poată fi asimilate celorlalte motive prevăzute de art.394 alin.1 lit.b-e din Codul de procedură penală 1968, soluția primei instanțe este legală și temeinică, aceasta oferind o corectă dezlegare a celor statuate prin decizia în interesul legii nr.60/24.09.2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se arată că cererea de revizuire ce se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă.
Pentru motivele anterior arătate, Curtea va respinge ca nefondat apelul, urmând a obliga pe condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 din noul Cod de procedură penală, onorariul de avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de apelantul revizuent T. I. V. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C., împotriva sentinței penale nr.71 din data de 11 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._, ca nefondat.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu R. T. E., în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2014.
Președinte, Judecător,
C. C. D. I. N.
Grefier,
G. P.
Jud. fond: V.M.U.
Tehnored.dec.jud.: C.C.
2 ex./28.02.2014
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 834/2014. Curtea de Apel... | Infracţiuni la legea privind fondul piscicol, pescuit şi... → |
|---|
