Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 460/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 460/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 2492/327/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 460/P
Ședința publică de la 04 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror – V. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul T. G., CNP_ fiul lui A. și U., născut la 13.04.1972 în loc. Babadag, jud. Tulcea, în prezent deținut la Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.636 din data de 26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g, i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 03.07.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 04 Iulie 2014, când a pronunțat următoarea decizie;
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 636/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, În temeiul art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) și d) NCP, cu aplicarea art. 35 alin. (1) NCP și art. 41 alin. (1) NCP, raportat la art. 5 NCP, condamnă inculpatul T. G., fiul lui A. și U., născut la data de 13.04.1972 în loc. Babadag, jud. Tulcea, cu domiciliul în ., cetățean român, cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art. 67 NCP, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) NCP, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 68 NCP.
În temeiul art. 65 alin. (1) NCP, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) NCP, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în condițiile art.65 alin.(3) Cod pen.
În temeiul art. 83 alin. (1) Cod penal anterior, raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 158/03.12.2012 a Tribunalului Tulcea, definitivă prin nerecurare la data de 18.12.2012.
Dispune executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare, care se adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 5 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art. 67 NCP, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) NCP, pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 68 NCP.
În temeiul art. 65 alin. (1) NCP, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) NCP, în condițiile art.65 alin.(3) Cod pen.
În baza art. 72 alin. (1) NCP, cu aplicarea art. 404 alin. (4) lit. a) NCPP, deduce din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 05.03.2013 (inclusiv) la 11.10.2013 (inclusiv), respectiv perioada arestării preventive de la 16.01.2014 (inclusiv) la zi.
În baza art. 399 alin. (1) și (4) NCPP, cu aplicarea art. 404 alin. (4) lit. b) NCPP, menține arestarea preventivă a inculpatului T. G., fiul lui A. și U., născut la data de 13.04.1972, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
În temeiul art. 19 NCPP și art. 397 NCPP, raportat la art. 1357 Cod Civil, admite acțiunea civilă și obligă inculpatul la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă ..
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) NCPP, dispune restituirea către inculpat a următoarelor bunuri:
- geacă imitație piele de culoare maro pe care au fost descoperite urme de substanță fluorescentă, aflată în custodia I.P.J. Tulcea conform dovezii . nr._;
- portofel din piele de culoare maro închis cu inscripția G. ce
prezentă urme de substanță fluorescentă, cu următoarele bunuri: două
documente intitulate contract de împrumut cu amanet încheiat cu firma Credit Rapid Gold IFN SRL Tulcea nr.4860/06.04.2012 și 4743/03.04.2012, card BRD nr._, card Lyoness_, bon Physycal Plus SRL, card cumpărături Penny, o iconița, permis de conducere pe numele de T. G., o fotografie copil, dovadă înlocuitoare permis de conducere, broșură religioasă, 6 cărți de vizită, bunuri depuse la Camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea;- 1 bancnotă de 100 lei cu ., 1 bancnotă de 50 lei cu ., 2 bancnote a câte 10 lei cu seriile 102D3964050 și 085A0081806 și 2 bancnote a câte 1 leu cu seriile 136H4330276 și_..
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) NCPP, dispune restituirea către numitul P. D. a 3 bancnote de câte 100 lei cu seriile 067E1692641, 081A4248655 și 082B4058735, 2 bancnote a câte 50 lei cu seriile 074C3697009 și 075D3470094.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) NCPP, dispune restituirea către numitul B. M. a unei bancnote în valoare de 10 lei cu ..
În temeiul art. 274 alin.(1) NCPP, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum total de 2000 lei, din care: 600 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și 1200 lei cheltuieli judiciare în fața instanței de judecată.
În temeiul art. 274 alin. (1) NCPP dispune avansarea sumelor de 100 lei pentru avocat C. N., 200 lei pentru avocat T. B. M. și 400 lei pentru avocat T. C., reprezentând onorariile avocaților din oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Tulcea”.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr. 943/P/2013 din data de 29.03.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) Cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal anterior și art. 37 lit. a) Cod penal anterior.
Prin actul de inculpare, s-au reținut următoarele:
În data de 13.02.2013 numitul P. D., administrator la . Tulcea, a constatat dispariția sumei de 20.000 lei în bancnote de câte 200lei, bani ce fuseseră puși de el într-un sertar în dormitorul său, situat la etajul superior al clădirii în care își are sediul societatea, loc unde erau amenajate spații de locuit pentru el și familia lui. Banii sustrași proveneau din încasările societății.
Numitul P. D. nu obișnuia să încuie ușa de acces în locuință ori la propriul său dormitor, motiv pentru care acesta nu a observat urme de forțare la aceste încăperi.
Sus-numitul nu a avut timp să verifice în amănunt împrejurările în care au dispărut banii și nu a reclamat imediat evenimentul la poliție, întrucât urma să plece la un curs ISCIR organizat în mun. C. de unde s-a întors în data de 18.02.2013.
Ulterior, la data de 22.02.2013 a constatat că din același sertar din dormitorul său a mai dispărut o altă sumă de bani, tot de 20.000 lei în bancnote de câte 200 lei, bani proveniți tot din încasările societății.
Cu privire la acest al doilea furt, numitul P. D. a relatat că este posibil ca fapta să fi fost comisă în data de 21.02.2013 el constatând dispariția banilor abia în ziua de 22-03.2013. Nici de această dată administratorul firmei nu a observat urme de efracție, însă după acest incident la data de 23.02.2013 a schimbat yalele de la poarta de acces principală, poarta de acces din spatele clădirii și yala ușii secundare de acces în birou.
La data de 23.02.2013 P. D. a intrat în biroul societății pentru a strânge banii din încasările firmei, care de obicei erau ținuți într-un anume sertar din birou, ușa biroului nefiind închisă la acel moment. Acesta a constatat lipsa sumei de 14.500 lei lăsată peste seară în birou, respectiv aproximativ 9.500 lei și 150 euro proveniți din vânzări și reparații efectuate de către . și 1200 lei aparținând CC Autolux Car Service. Tot cu această ocazie administratorul firmei a mai constatat și lipsa a cinci bonuri valorice destinate achiziționării de carburant auto de la ., în valoare de 50 lei fiecare, de la seriile_-_, bonuri ce se aflau în același sertar din biroul său.
Întrucât nu au fost identificate urme de forțare și nici urme de răvășire prin birou, bănuind că autorul acestor fapte este o persoană apropiată care cunoștea încăperile din cadrul imobilului în care funcționa societatea comercială și în care își avea locuința administratorul firmei, P. D. a sesizat organele de poliție.
La data de 25.02.2013 lucrătorii de poliție au procedat la aplicarea unei capcane criminalistice la sertarul din stânga al biroului administratorului, fiind tratate criminalistic trei bancnote de câte 100 lei, două bancnote de 50 lei, două bancnote de 10 lei, o bancnotă de 5 lei și una de 1 leu, inscripționându-se pe bancnote cu un creion cu mină fosforescentă mențiunea „furt” și data de „25.02.2013”.
La data de 05.03.2013 numitul P. D. a sesizat din nou organele de poliție despre faptul că suma de bani tratată criminalistic a dispărut din locul unde fusese pusă.
De asemenea, petentul a reclamat sustragerea din biroul de contabilitate a unui număr de 14 bonuri valorice pentru achiziționarea de combustibil.
Pe cale de consecință, în prezența martorilor asistenți au fost examinați de către lucrătorii de poliție cu ajutorul unei lămpi cu raze ultraviolete persoanele ce efectuau în beneficiul . mai multe lucrări de construcții, angajate la . SRL Sarichioi, respectiv numiții B. M., Ceaus C., A. C., L. I., C. P., fiind examinat totodată și administratorul societății sus-menționate în persoana numitului T. G..
În urma examinării asupra numitului T. G. au fost identificate pete de substanță fluorescentă în următoarele zone: pe cele două mâneci ale gecii din material imitație piele, în zona antebrațelor, pe cheia autoturismului proprietate personală marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ și în portofelul identificat în torpedoul autoturismului său, portofel în care a fost identificată suma de 571 lei, parte din bani fiind cei tratați criminalistic.
Cu aceeași ocazie a mai fost verificat și autoturismul marca Ford Tranzit de culoare albă cu nr. de înmatriculare TL-02_UGT ce aparține . SRL, autoturism în care nu au fost identificate urme de substanță fluorescentă folosită cu ocazia amplasării capcanei.
Fiind audiat de organul de cercetare penală, inculpatul T. G. a recunoscut sustragerea sumei de 426 lei din biroul administratorului, totodată relatând că dintr-un birou alăturat a mai sustras și 14 bonuri valorice pentru achiziționarea de carburant, respectiv 9 bonuri OMV în valoare de 100 lei fiecare și 5 bonuri valorice Lukoil în valoare de 50 lei fiecare, bonuri ce au fost ridicate de la locuința inculpatului și predate administratorului societății păgubite.
Inculpatul a mai afirmat că a furat în perioada lunilor octombrie-noiembrie 2012 și alte bonuri valorice de carburant, însă a negat sustragerea sumei de 54.500 lei reclamată de petentul P. D. în cuprinsul actului de sesizare.
În baza autorizației de percheziție nr. 18/_ emisă de Judecătoria Tulcea la data de 07.03.2013 a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința inculpatului din ., împrejurare în care într-un dulap din bucătărie au fost identificate un număr de 20 bonuri valorice de combustibil Lukoil în valoare de 50 lei fiecare cu inscripția Lyoness Romania și 5 bonuri valorice de combustibil cu inscripția OMV în valoare de 100 lei fiecare.
Organul de cercetare penală a solicitat relații societății comerciale . Oradea, societate de unde au fost achiziționate dele 25 bonuri de carburant, ocazie cu care s-a stabilit că acestea au fost cumpărate de către . Tulcea în perioada de timp 23.10.2012 – 07.02.2013.
Au fost extinse cercetările și cu privire la acest furt, valoarea prejudiciului fiind de 1500 lei, iar bonurile au fost predate administratorului societății comerciale păgubite pe bază de proces-verbal.
Deși în primele declarații date organelor de poliție și procurorului de caz inculpatul a recunoscut că în toamna anului 2012 a mai sustras de la . bonuri de carburant, cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii și pentru această faptă a refuzat să mai dea declarații, iar la prezentarea materialului de urmărire penală a declarat în fața procurorului ca bonurile găsite la percheziția domiciliară fuseseră cumpărate de el de la anumite persoane din mun. C., fără a putea preciza numele acestora.
Afirmațiile învinuitului nu corespund realității, din înscrisurile
comunicate de către . Oradea reieșind că bonurile
respective au fost achiziționate de către ., iar printre
cumpărători nu figurează și numitul T. G..
Inculpatul a fost supus testului la poligraf, în chestionarul test fiind
incluse un număr de trei întrebări referitoare la furtul sumei de 54.500 lei din dormitorul numitului P. D., iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 26.03.2013 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Tulcea prin răspunsurile date la aceste întrebări inculpatul a provocat modificări specifice comportamentului simulat.
Atât la întrebările adresate de specialistul psiholog cu ocazia testării la poligraf, cât și cu ocazia ascultării sale de către organul de cercetare penală,inculpatul a negat sustragerea sumei de 54.500 lei.
Administratorul ., numitul P. D. a declarat, însă,că primele sume au început să dispară după data de 11.02.2013 când inculpatul a revenit la muncă împreună cu echipa de muncitori de la . SRL după sărbătorile de iarnă și ameliorarea vremii.
Totodată acesta a mai relatat cu ocazia audierii sale că inculpatul a
încercat o mediere a conflictului prin intermediul apărătorului său. Astfel
apărătorul inculpatului i-a prezentat posibilitățile care existau de punere în libertate a clientului său în situația în care administratorul firmei păgubite ar fi declarat că l-a găzduit în locuința sa pe inculpat, context în care cei doi ar fi putut să se împace potrivit dispozițiilor legale.
În vederea reparării prejudiciului, inculpatul prin apărătorul său a propus numitului P. D. încheierea unui acord pentru suma de bani sustrasă, în sensul de a angaja firma . SRL pentru efectuarea unor lucrări de construcții în valoare de aproximativ 60.000 lei.
Această convenție urma a se realiza numai în contextul unei împăcări cu inculpatul, ceea ce presupunea ca numitul P. D. să declare în prealabil că l-a găzduit în locuința sa pe făptuitor.
Această propunere a fost însa refuzată de către administratorul . SRL întrucât inculpatul se afla într-o situație extrem de dificilă sub aspect financiar, neavând de unde să-și plătească salariații ce urmau să execute lucrările de construcții, salariați care conform declarației date de inculpat nu-și primiseră drepturile bănești de aproximativ 3 luni de zile.
Este de subliniat că aceste discuții între numitul P. D. și apărătorul inculpatului au avut loc în prezenta ofițerului de poliție care a instrumentat cercetările.
Coroborând declarația dată de administratorul firmei păgubite cu
înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală din care reiese situația
financiară precară a firmei administrate de inculpat și datoriile foarte mari la bugetul de stat ce au antrenat condamnarea sa pentru infracțiunea de evaziune fiscală, ținând cont de însăși declarația acestuia conform căreia a furat pentru a-și acoperi cheltuielile, precum și de rezultatul testului la poligraf potrivit căruia inculpatul a avut un comportament simulat, reținem că în cauză sunt dovezi temeinice potrivit cărora acesta este autorul faptei de furt având ca obiect suma de 54.500 lei, deși el a negat în permanență săvârșirea acestei infracțiuni.
Un alt argument în acest sens este acela că discuția referitoare la
realizarea de lucrări de construcții în contul pagubei ar fi fost inutilă în situația în care suma furată era doar cea recunoscută de inculpat, respectiv 426 lei la care se adaugă bonuri de combustibil în valoare de 1150 lei. O astfel de negociere își avea rostul doar în ipoteza recuperării unei valori importante cum este suma de 60.000 lei la care este cifrat prejudiciul în cauza de față și de care inculpatul nu dispune.
În cursul cercetării judecătorești:
Instanța a procedat la ascultarea inculpatului, care recunoaște că în data de 03.03.2013 pe timp de noapte și prin escaladarea gardului a pătruns în sediul . de unde a sustras suma de 415 lei și bonuri valorice pentru achiziționarea de carburant din biroul administratorului.
Inculpantul precizează că în ceea ce privește sumele de bani ce i se impută nu se face vinovat de sustragerea acestora și poate face chiar dovada că la respectivele date nu se afla în localitate ci era plecat la Isaccea.
Mai arată inculpatul că în derularea relațiilor comerciale cu partea vătămată intra zilnic în biroul administratorului chiar și cînd acesta nu era de față, lăsând facturi.
Totodată, potrivit celor relatate de inculpat, acesta a mai sustras în luna septembrie 2012 din același birou mai multe bonuri de combustibil.
La termenul de judecată din data de 25.02.2014 instanța a pus în discuție transpunerea încadrării juridice a infracțiunii reținute în actul de sesizare al instanței din prevederile art. 208-209 alin. (1) lit. g) și i) Cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) Cod penal anterior, în art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b= și d) Noul Cod penal (NCP), cu aplicare art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) NCP.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în baza relațiilor comerciale existente între . SRL, al cărei administrator este inculpatul și partea civilă ., inculpatul T. G. a sustras, în perioada octombrie 2012 – martie 2013 prin acte materiale repetate executate în baza aceleiași rezoluții infracționale, bonuri valorice pentru achiziționarea de carburat și sume de bani aparținând părții civile, atât din biroul administratorului P. D., respectiv biroul destinat activității de contabilitate cât și din locuința acestuia situată în incinta aceleiași clădiri.
Astfel, reține instanța că inculpatul, pe fondul încrederii acordate de către administratorul părții civile în baza derulării unor lucrări de construcție în ultimii 5 ani la sediul ., avea acces în spațiile clădirii situată în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, cunoscând unde se află atât biroul administratorului, cel în care se desfășura activitatea de contabilitate a societății, cât și faptul că administratorul avea amenajate camere de locuit la etajul al doilea al clădirii, precum și natura valorilor depozite de partea civilă (sume de bani și bonuri valorice pentru achiziționarea de carburant).
În acest context, potrivit declarației inculpatului dată atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, în luna octombrie 2012, acesta a pătruns pe calea de acces principală în imobil de unde a sustras bonuri valorice pentru achiziționarea de carburant.
Reține instanța că, potrivit descrierii din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 25.02.2013, clădirea este compusă din P+2 nivele iar accesul principal în clădire se face pe o poartă metalică dublă prevăzută cu o ușă de asemenea metalică.
Birourile despre care face vorbire inculpatul se află la etajul 1 al clădirii, accesul făcându-se pe o scară laterală; mai reține instanța că urcând la etajul 1 se poate vedea o ușă metalică ce permite accesul în biroul cu inscripția „FACTURARE”, prin acest birou pe partea stângă făcându-se accesul în biroul administratorului, printr-o ușă de termopan.
Potrivit descrierii organelor de cercetare penală, din același birou „FACTURARE”, dar pe partea dreaptă, se face accesul într-o mini bucătărie iar de aici, o altă ușă de termopan conduce în exteriorul clădirii (prin coborârea unor trepte) în curtea interioară.
Accesul la etajul al doilea al clădirii unde sunt amenajate spații de locuit ale administratorului părții civile se face tot pe scara laterală anterior menționată.
Instanța reține din această descriere faptul că inculpatul, odată ajuns în biroul administratorului de unde, potrivit celor declarate de acesta, a sustras bonuri valorice, avea acces atât în spațiile rezervate activității de contabilitate (prin care se face accesul în biroul administratorului) cât și posibilitatea fizică de a ajunge la etajul al doilea al clădirii unde potrivit declarațiile sale administratorul depozita sume de bani reprezentând încasări din activitatea zilnică a societății.
Deși inculpatul nu recunoaște sustragerea în perioada 13.02.2013 – 25-.02.2013 prin acte materiale succesive a sumelor de 20.000 lei, 20.00 lei și 15.000 lei din încăperea amenajată de administratorul părții civile ca spațiu de locuit la etajul 2 al cădirii probele administrate în cauză sunt de natură a contrazice poziția procesuală a acestuia.
Astfel, reține instanța că inculpatul recunoaște faptele petrecute în octombrie 2012 dar și furtul comis la începutul lunii martie 2013 când, cu ocazia aplicării unei capcane criminalistice au fost descoperite asupra sa bancnotele marcate de organele de cercetare penală cu inscripția „furt” și data „25.02.2013”.
Din analiza modului de operare al autorului, instanța reține că toate faptele au fost săvârșite fără a exista urme de forțare; mai reține instanța că în perioada decembrie 2012-februarie 2013 nu s-au înregistrat incidente de natura celor reclamante organelor de poliție – perioadă ce corespunde celei în care . SRL a sistat lucrările de construcție la imobilul în cauza.
Mai mult, potrivit martorilor audiați în cauză, în clădirea de referință inculpatul avea acces neîngrădit, consecință a încrederii dezvoltate pe baza relațiilor comerciale îndelungate avute cu administratorul părții civile.
De asemenea, instanța are în vedere și faptul că o parte din sumele de bani reclamate ca fiind sustrase se aflau la data evenimentului în exact același loc în care, după câteva zile, s-a aplicat capcana criminalistică de către organele de cercetare penală.
Poziția instanței are în vedere și modul de descriere a faptei reținute în seara zilei de 03.03.2013 – pe timp de noapte prin escaladarea gardului ce împrejmuia sediul . și pătrunderea, pe ușa descuiată, în biroul administratorului – respectiv relatarea inculpatului cu privire la modul de sustragere a bonurilor valorice din octombrie 2012 – pe calea principală de acces -, coroborate cu lipsa oricăror urme de forțare cu ocazia săvârșirii faptelor.
La conturarea convingerii instanței asupra identității autorului furtului sumei de 55.000 lei a fost avut în vedere și rezultatul Raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 26.03.2013.
Astfel, la întrebările relevante „În februarie 2013 ai furat aproximativ 50.000 lei din dormitorul lui P. D.?”, „În februarie 2013 ai furat în repetate rânduri bani din dormitorul de deasupra sediului Kia?”, respectiv „În februarie 2013 ai intrat în dormitorul lui P. D. din sediul Kia ca să furi bani?” inculpatul a răspuns „Nu”, iar interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat că răspunsurile sale au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
Situația de fapt expusă anterior rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de percheziție domiciliară, planșele fotografice, coroborate cu înscrisurile administrate în cauză, declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor P. D., G. F., B. M., A. C., L. I., C. P. și C. C..
Deși inculpatul susține că în perioada reclamată ca fiind cea în care s-au comis faptele de sustragere a sumelor de bani nu s-a aflat în mun. Tulcea fiind găzduit de familia C. în loc. Isaccea, aspect relatat atât de martorul E. F. cât și de martora C. P., instanța urmează să înlăture atât susținerile inculpatului cât și declarațiile celor doi martori, în condițiile în care acestea sunt contrazise de întreg materialul probator.
Declarația martorului E. F. potrivit căreia odată ce ajungea la Isaccea inculpatul rămânea acolo, că nu s-a întâmplat niciodată ca în luna februarie acesta să se întoarcă în vreo seară în mun. Tulcea și că în fiecare dimineață vedeau împreună la sediul părții civile cu autovehiculul proprietatea personală a inculpatului, sunt contrazise din coroborarea declarațiilor martorilor C. C. („acesta a lucrat doar câteva zile”), C. P. („am apucat să îl văd lucrând pe martorul E. F. doar 3-4 zile în perioada sfârșitului lui februarie”, „cred că o dată martorul E. F. a venit cu Matizul inculpatului”), B. M. („Martorul E. F. venea cu microbuzul sau la ocazie” (…) „acest fapt știu chiar de la el” (…) „tot de la martorul E. F. – acesta ieșea la microbuz la ora 17:00”).
În drept, fapta inculpatului T. G. care în intervalul de timp octombrie 2012 – martie 2013 prin acte materiale repetate executate în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a sustras pe timp de zi și pe timp de noapte, prin escaladare, din locuința numitului P. D. și din incinta .Tulcea suma de 55.000 lei și bonuri de combustibil în valoare de cca.5000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) și d) NCP cu aplicarea art. 35 alin. (1) NCP.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) și d) NCP constă în luarea pe nedrept a bunurilor din posesia deținătorul de drept fără consimțământul acestuia, urmarea imediată a faptei constând în deposedarea deținătorului de drept și împosedarea făptuitorului producându-se astfel un prejudiciu.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, fiind dovedită prin probatoriul administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 16 alin. (3) lit. a) NCP, având reprezentarea faptei și a pericolului social, urmărind producerea rezultatului.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) Noul Cod de procedură penală (NCPP), în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța va dispune aplicarea unei pedepse, ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 NCP, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Din cuprinsul certificatului de cazier judiciar al inculpatului, instanța reține că prin Sentința penală nr. 158/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea, rămasă definitivă prin neapelare la data de 18.12.2012, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, constând în neînregistrarea în contabilitate a unui număr de 28 facturi fiscale și producerea unui prejudiciu bugetului de stat în suma de 42.607 lei.
Pe cale de consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. (1) NCP, prezenta faptă fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie.
Totodată, reține instanța că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 35 alin. (1) NCP, inculpatul săvârșind infracțiunea în formă continuată; astfel, aceeași persoană (inculpatul) a realizat toate actele de executare împotriva aceluiași subiect pasiv – partea civilă . (condiția unității de subiect activ și pasiv), acțiunile întreprinse de acesta, prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, lezând același obiect juridic (condiția unității de conținut al infracțiunii), inculpatul a avut reprezentarea concretă a faptelor pe care urmează să le săvârșească împotriva aceluiași subiect pasiv (condiția unității de rezoluție infracțională), respectiv pluralitatea de acțiuni infracționale a fost săvârșită la diferite intervale de timp, mai mari decât întreruperile pe care le implică în mod firesc săvârșirea faptei.
Având în vedere poziția procesuală exprimată de către inculpat pe durata procesului penal, în sensul nerecunoașterii tuturor faptelor reținute în sarcina sa, precum și numărul mare de acte materiale de executare (din perioada octombrie 2012 – martie 2013) ce au determinat o valoare ridicată a prejudiciului imputat (suma de 55.000 lei și bonuri de combustibil în valoarea de circa 5.000 lei), coroborate cu starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, instanța nu va avea în vedere la aplicarea pedepsei dispozițiile art. 75 NCP privitoare la circumstanțele atenuante.
Față de aspectele sus-menționate, în temeiul art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) și d) NCP, cu aplicarea art. 35 alin. (1) NCP și art. 41 alin. (1) NCP, raportat la art. 5 NCP, instanța va condamna inculpatul T. G. la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.
Natura infracțiunii comise precum și atitudinea inculpatului față de norma de incriminare, conduce la concluzia existenței unei nedemnități ce impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) NCP deoarece exercitarea acestor drepturi, are în vedere o responsabilitate de ordin civic pe care inculpatul, prin săvârșirea infracțiunii, a dovedit că nu o are.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 67 NCP, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, instanța va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) NCP, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 68 NCP.
Totodată, în temeiul art. 65 alin. (1) NCP, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) NCP, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în condițiile art.65 alin.(3) Cod pen.
Din analiza sentinței penale nr. 158/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea, rămasă definitivă prin neapelare la data de 18.12.2012, instanța reține că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în cursul termenului de încercare de 4 ani al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare.
Instanța, raportat la forma continuată a infracțiunii de furt calificat, are în vedere momentul epuizării acesteia, și anume data săvârșirii ultimei acțiuni din componența infracțiunii.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 83 alin. (1) Cod penal anterior, raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, urmează să dispună revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 158/03.12.2012 a Tribunalului Tulcea, definitivă prin nerecurare la data de 18.12.2012.
În context, va dispune executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare, care se va adăuga la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 5 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 72 alin. (1) NCP, cu aplicarea art. 404 alin. (4) lit. a) NCPP, va deduce din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 05.03.2013 (inclusiv) la 11.10.2013 (inclusiv), respectiv perioada arestării preventive de la 16.01.2014 (inclusiv) la zi.
În baza art. 399 alin. (1) și (4) NCPP, cu aplicarea art. 404 alin. (4) lit. b) NCPP va menține arestarea preventivă a inculpatului T. G., fiul lui A. și U., născut la data de 13.04.1972, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
Referitor la latura civilă, instanța reține că în cauză a fost efectuat un raport de expertiză contabilă, în cuprinsul căruia a fost evidențiată situația numerarului existent în casieria părții civile în perioada 01 - 25.02.2013, cu luarea în considerare a încasărilor și plăților efectuate de . în lunile ianuarie-februarie 2013.
Potrivit concluziilor raportului în contabilitatea . este înregistrată în contul 473 „Decontări din operații în curs de clarificare” (lipsă numerar) suma de 54.500 lei.
Mai mult, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei – declarația inculpatului, declarația martorului P. D., înscrisurile comunicate de . Oradea – rezultă că valoarea bonurilor valorice pentru achiziționarea de carburat sustrase de inculpat în perioada octombrie 2012 – martie 2013 se ridică la suma de aproximativ 5500 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 1357 cod civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.”
Pe cale de consecință, în temeiul art. 19 NCPP și art. 397 NCPP, raportat la art. 1357 Cod Civil, instanța urmează să admită acțiunea civilă și să oblige inculpatul la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă ..
De asemenea, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) NCPP, va dispune restituirea către inculpat a următoarelor bunuri:
- geacă imitație piele de culoare maro pe care au fost descoperite urme de substanță fluorescentă, aflată în custodia I.P.J. Tulcea conform dovezii . nr._;
- portofel din piele de culoare maro închis cu inscripția G. ce
prezentă urme de substanță fluorescentă, cu următoarele bunuri: două
documente intitulate contract de împrumut cu amanet încheiat cu firma Credit Rapid Gold IFN SRL Tulcea nr.4860/06.04.2012 și 4743/03.04.2012, card BRD nr._, card Lyoness_, bon Physycal Plus SRL, card cumpărături Penny, o iconița, permis de conducere pe numele de T. G., o fotografie copil, dovadă înlocuitoare permis de conducere, broșură religioasă, 6 cărți de vizită, bunuri depuse la Camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea;
- 1 bancnotă de 100 lei cu ., 1 bancnotă de 50 lei cu ., 2 bancnote a câte 10 lei cu seriile 102D3964050 și 085A0081806 și 2 bancnote a câte 1 leu cu seriile 136H4330276 și_..
Totodată, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) NCPP, va dispune restituirea către numitul P. D. a 3 bancnote de câte 100 lei cu seriile 067E1692641, 081A4248655 și 082B4058735, 2 bancnote a câte 50 lei cu seriile 074C3697009 și 075D3470094.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) NCPP, va dispune restituirea către numitul B. M. a unei bancnote în valoare de 10 lei cu ..
În temeiul art. 274 alin.(1) NCPP, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum total de 2000 lei, din care: 600 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și 1200 lei cheltuieli judiciare în fața instanței de judecată.
În temeiul art. 274 alin. (1) NCPP va dispune avansarea sumelor de 100 lei pentru avocat C. N., 200 lei pentru avocat T. B. M. și 400 lei pentru avocat T. C., reprezentând onorariile avocaților din oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Tulcea.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, inculpatul T. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în prezenta cauză de către apelantul inculpat Taras G. este fondat.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr. 943/P/2013 din data de 29.03.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) Cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal anterior și art. 37 lit. a) Cod penal anterior.
S-a reținut în sarcina inculpatului T. G. faptul că, în intervalul de timp octombrie 2012 – martie 2013 prin acte materiale repetate executate în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a sustras pe timp de zi și pe timp de noapte, prin escaladare, din locuința numitului P. D. și din incinta . Tulcea suma de 55.000 lei și bonuri de combustibil în valoare de cca.5000 lei.
Având în vedere dispozițiile noului cod penal, în vigoare de la 01.02.2014, instanța de apel va acorda eficiență juridică dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă.
Astfel, în cauză este mai favorabilă sub aspect sancționator legea nouă, care prevede limite de pedeapsă mai mici pentru infracțiunea prev. de art.244 alin.1 cod penal și în plus, Curtea, constată că legea penală nouă prevede, conf. art. 231 alin. 2 cod penal, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat că, împăcarea părților înlătură răspunderea penală, iar conform art.16 lit. g C.proc.pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
Prin natura sa juridică, împăcarea părților este o cauză care înlătură răspunderea penală (art. 159 din Codul penal), constituind totodată un impediment pentru desfășurarea procesului penal, fiind reglementată printre cauzele care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale (art. 16 lit. g din Codul de procedură penală).
Ca și plângerea prealabilă, împăcarea părților are un caracter mixt, de drept penal și de drept procesual penal.
Prin denumirea de împăcare a părților se desemnează înțelegerea intervenită între partea vătămată și autorul infracțiunii, înțelegere ce are ca efect încetarea procesului penal și, drept consecință, înlăturarea răspunderii penale, în cazurile anume prevăzute de lege.
Spre deosebire de retragerea plângerii prealabile, care este un act juridic unilateral, împăcarea părților este un act bilateral, implicând cu necesitate acordul de voință al celor două părți. Mai mult, împăcarea operează doar in personam, adică înlătură răspunderea penală numai față de acel inculpat cu care parte vătămată s-a împăcat.
De asemenea, împăcarea trebuie să fie explicită, adică să fie în mod clar exprimată, iar nu presupusă pe baza anumitor situații sau împrejurări; să fie totală, necondiționată și definitivă.
Toate condițiile cerute de lege fiind îndeplinite, pentru înlăturarea răspunderii penale a inculpatului Taras G., cu care partea vătămată s-a împăcat ( în acest sens, declarația autentificată prin Încheierea de autentificare nr 1349/02.07.2014 N. Public E. A. ), Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen va admite apelul declarat de parchet, va desființa sentința penală nr. 636/26.03.2014 a Judecătoriei C. și rejudecând:
În baza art. 16 alin 1 lit. g C.proc.pen. în referire la art. 231 alin. 2 C.proc.pen., va înceta procesul penal față de apelantul inculpat T. G., sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal, art.41 alin.1 și art. 5 Cod penal, ca urmare a împăcării părților. În baza art. 242 alin. 1 C.proc.pen. va revoca măsura arestării preventive și va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului T. G., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1/J/_, din 16.01.2014 emis de către Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ .
Va constata că apelantul inculpat T. G., a fost reținut și arestat preventiv de la data de 05.03.2013 la 11.10.2013 respectiv, de la 16.01.2014, la zi. Va înlătură dispozițiile art.67 cod penal rap. la art.12 din Legea nr.187/2012, art.66 alin.1 lit. a și b, art.65 alin.1 cod penal, art. 83 alin.1 cod penal 1969.
În baza art. 275 alin 3 C.proc.pen cheltuieli judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. admite apelul declarat de către apelantul inculpat T. G.,
Desființează în parte, sentința penală nr. 636/26.03.2014 a Judecătoriei Tulcea și rejudecând:
În baza art. 16 alin 1 lit. g C.proc.pen. în referire la art. 231 alin. 2 C.proc.pen., încetează procesul penal față de apelantul inculpat T. G., sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 228 alin 1 – 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal, art.41 alin.1 și art. 5 Cod penal, ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 242 alin. 1 C.proc.pen. revocă măsura arestării preventive și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului T. G., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1/J/_, din 16.01.2014 emis de către Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ .
Se va comunica de îndată, administrației locului de deținere.
Constată că apelantul inculpat T. G., a fost reținut și arestat preventiv de la data de 05.03.2013 la 11.10.2013 respectiv, de la 16.01.2014, la zi.
Înlătură disp. art.67 cod penal rap. la art.12 din Legea nr.187/2012, art.66 alin.1 lit. a și b, art.65 alin.1 cod penal, art. 83 alin.1 cod penal 1969
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin 3 C.proc.pen cheltuieli judiciare avansate de către stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.07.2014.
Președinte, Judecător,
C. D. C. J.
Ptr. Grefier,
A. B.,
aflat în C.O., în conformitate cu disp. art. 406 C.p.p.,
semnează prim-grefier N. C.
Red.dec.jud.C.J.
Jud.fond. N.N.
2ex/11.07.2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 582/2014. Curtea de... → |
|---|
