Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 69/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 1167/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 69/P
Ședința publică de la 31 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. L.
Grefier - C. A.
Cu participarea Ministerului Public prin
procuror D.I.I.C.O.T. - C. T.
S-a luat în examinare contestația formulată de către P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D.I.I.C.O.T. -S.T. C. împotriva sentinței penale nr.l 17/17.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr.l_, privind pe condamnatul T. G., născut la data de 28.11.1974, fiul lui G. si A., în prezent deținut în cadrul Penitenciarului P. Albă, jud. C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 martie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 18 martie 2014, 25 martie 2014 și 31 martie 2014.
CURTEA,
Cu privire la contestația de față reține următoarele;
Prin sentința penală nr. 117 din 17.02.2014, dată de Tribunalului C. în dosarul penal nr._ s-a hotărât:
„În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 admite sesizarea Comisiei de evaluare a situației juridice a condamnaților aflați in executarea pedepselor -P. P. A., privind pe condamnatul T. G.-fiul lui G. si A., n.28.11.1974 .
Descontopeste pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a Ha si b C.pen. pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei principale, aplicata prin sentința penala nr. 351/1.10.2013 a Tribunalului Constanta, rămasa definitiva la data de 24.12.2013 prin decizia penala nr. 151/P/6.12.2013 a Curții de Apel Constanta, in pedepsele componente:
-3 ani si 6 luni inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a Ha si b C.pen. pe o durata de 2 ani, pentru infracțiunea prevăzuta de art. 7 alin.l din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320/1 alin.7 C.p.p.
-3 ani si 6 luni inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a I. si b C.pen. pe o durata de 2 ani, pentru infracțiunea prevăzuta de art. 329 alin.l si 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. cu aplicarea art. 320/1 alin.7 C.p.p.
In baza art.6 alin.l C.pen. reduce pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a IIa,b Cod penal aplicata pentru săvârșirea infracțiunii prevăzuta de art. 7 alin.l din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320/1 alin.7 C.p.p. la maximul special de 3 ani si 4 luni inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a IIa,b din vechiul Cod penal potrivit art.367 alin.l din Noul Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art.396 N.C.p.p..
Constata ca nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C.p.p. in ceea ce privește pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a I. si b C.pen. pe o durata de 2 ani, pentru infracțiunea prevăzuta de art. 329 alin.l si 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. cu aplicarea art. 320/1 alin.7 C.p.p. prin comparație cu dispozițiile art. 213 alin.3 C.p.p. cu aplicarea art. 396 N.C.p.p. si art. 36 din N.C.P.
Recontopeste pedepsele aplicate, in pedeapsa cea mai grea de 3 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a IIa,b din vechiul Cod penal.
In baza art. 4p alin.3 C.p.p. deduce din pedeapsa durata executata de la data de 13.02.2013 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.351/1.10.2013 a Tribunalului Constanta.
Anulează mandatul de executare a pedepsei nr. 822/2013 din data de 30.12.2013 emis de Tribunalul Constanta si dispune emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei”.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele ;
„ Se constata ca, persoana privata de libertate Tabacaru G. se afla in executarea unei pedepse rezultanta de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 351/1.10.2013 a Tribunalului Constanta, rămasa definitiva la data de 24.12.2013 prin decizia penala nr. 151/P/6.12.2013 a Curții de Apel Constanta, pedeapsa ce are urmatoarele componente:
-3 ani si 6 luni inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza aIIa si b C.pen. pe o durata de 2 ani, pentru infracțiunea prevăzuta de art. 7 alin.l din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320/1 alin.7 C.p.p.
-3 ani si 6 luni inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a I. si b C.pen. pe o durata de 2 ani, pentru infracțiunea prevăzuta de art. 329 alin.l si 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. cu aplicarea art. 320/1 alin.7 C.p.p.
Analizand situatia juridica a condamnatului se constata ca, infractiunea prevazuta de art. 7 alin.l din Legea nr. 39/2003 isi gaseste corespondentul in art.367 alin.1 N.C.P., pentru care limitele de pedeapsa sunt cuprinse intre 1 si 5 ani, insa cu retinerea dispozitiilor art. 320/1 C.p.p., ce isi gasesc corespondentul in dispozitiile art. 396 C.p.p., limita maxima de pedeapsa va fi de 3 ani si 4 luni, ca urmare a reducerii cu 1/3 a acestei limite.
In acest caz, se constata ca sunt aplicabile dispozitiile art. 6 C.p.p. iar pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare trebuie redusa la 3 ani si 4 luni inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza aIIa si b C.pen. pe o durata de 2 ani, aplicata potrivit art.367 alin.l din Noul Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art.396 N.C.p.p.
Se constata ca nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C.p.p. in ceea ce privește pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a I. si b C.pen. pe o durata de 2 ani, pentru infracțiunea prevăzuta de art. 329 alin.l si 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. si cu aplicarea art. 320/1 alin.7 C.p.p. prin comparație cu dispozițiile art. 213 alin.3 C.p.p. cu aplicarea art. 396 N.C.p.p. si art. 36 din N.C.P. intrucat desi limitele de pedepsa prevazute in Noul cod penal sunt de la 2 la 7 ani, prin retinerea art. 41 C.pen. ce ar avea corespondent in art. 36 Noul cod penal limita maxima se poate majora cu 3 ani, ajungandu-se astfel la o pedeapsa maxima de 10 ani, insa redusa cu 1/3 ar rezulta o limita de 6 ani si 8 luni, net superioara pedepsei aplicata condamnatului potrivit dispozitiilor din vechiul cod penal.
Instanta va recontopi pedepsele aratate mai sus, respectiv cea pentru care au fost retinute dispozitiile art. 6 C.p. redusa la 3 ani si 4 luni cu cealalta pedeapsa pentru care nu au intervenit modificari si in final condamnatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a IIa,b din vechiul Cod penal., regulile privind concursul de infractiuni prevazute in noul cod penal fiind defavorabile acestuia, intrucat se prevede aplicarea unui spor obligatoriu de 1/3 din totalul pedepselor ce nu se executa.
In baza art. 40 alin.3 C.p.p. va deduce din pedeapsa durata executata de la data de 13.02.2013 la zi.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.351/1.10.2013 a Tribunalului Constanta.
Va anula mandatul de executare a pedepsei nr. 822/2013 din data de 30.12.2013 emis de Tribunalul Constanta si va dispune emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei”.
Împotriva sentinței penale nr. 117 din 17.02.2014 a Tribunalului C., a formulat contestație, în termen legal, P. de pe lângă I.C.C.J. – D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, contestatorul parchet a susținut că, în mod eronat s-a făcut aplicarea prevederilor art. 6 Cod penal nou, față de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II a și lit. b Cod penal 1968, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale,aplicată condamnatului T. G.(fiul lui G. si A. născut la data de 28.11.1974) prin sentința penală nr. 351/1.10.2013 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 151/P 061.2.2013 a Curții de Apel C. la data de 24.12.2013, în condițiile în care cuantumul acesteia nu depășea maximul special de pedeapsă prevăzut de art. 367 al.1 din noul Cod penal.
În același sens, parchetul a susținut că, prin aplicarea prevederilor art. 396 al.10 Cod procedură penală, se adaugă la lege, întrucât textul art. 6 al. 1 Cod penal nou face trimitere la maximul special prevăzut de legea nouă al sancțiunii pentru infracțiunea săvârșită, fără alte distincții .
În concluzie ,s-a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii contestate și, în rejudecare, să se respingă sesizarea Comisiei de evaluare a situației juridice a condamnaților din P. P. Albă cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile față de condamnatul T. G..
Examinând sentința penală nr. 117 din 17.02.2014 a Tribunalului C. prin prisma criticilor formulate în contestația de față, cât și din oficiu, conform prevederilor art.417 al.2 Cod procedură penală, Curtea constată că este legală și temeinică, iar contestația nefondată pentru următoarele considerente ;
Potrivit prevederilor art. 6 al.1 Cod penal nou, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 al.1 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre rămasă definitivă sub imperiul Codului penal din 1968, care nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi .
În speță, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului T. G. prin sentința penală nr. 351/01.10.2013 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 151P/06.12.2013 a Curții de Apel C., la data de 24.12.2013, are în componență două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit. b Cod penal 1968 pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunilor de prevăzute de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 ind.1 al.7 Cod procedură penală 1968 și de art. 329 al.1 și 3 Cod penal 1968 cu aplicare art. 41 al.2 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 320 ind.1 al.7 Cod procedură penală 1968.
Așa cum temeinic a reținut și prima instanță, infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr. 39/2003 este incriminată în prevederile art. 367 al.1 Cod penal nou, iar limitele de pedeapsă sunt de la 1 an la 5 ani închisoare.
De asemenea, prevederile art. 320 ind.1 al.7 Cod procedură penală 1968 se regăsesc în prevederile art. 396 al.10 Cod procedură penală nou.
Pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului T. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 al.1 din legea nr. 36/2003 în condițiile prevăzute de art.320 ind.1 al.7 Cod procedură penală 1968 este mai mare cu 2 luni închisoare, față de pedeapsa aplicabilă conform noului Cod penal, cu aplicarea art. 396 al.10 Cod procedură penală nou.
Pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului T. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.329 al.1 și 3 Cod penal 1968 cu referire la art.41 al.2 Cod penal 1968 și la art. 320 ind.1 al.7 Cod procedură penală 1968, care conform noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală este sub maximul special de pedeapsă aplicabilă față de limitele de pedeapsă prevăzute de art.213 al.3 Cod procedură penală în referire la art. 36 Cod penal și cu aplicare art.396 al.10 Cod procedură penală, maxim de 6 ani și 8 luni închisoare.
Critica din contestația parchetului, în sensul că, în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art.6 al.1 Cod penal, nu trebuie să se țină seama de eventualele cauze de reducere a pedepsei prevăzute de lege este în aprecierea Curții, neîntemeiată, deoarece, în cauză, ne aflăm în fața unei hotărâri definitive, deci intrată în autoritatea de lucru judecat, care se referă la o anume infracțiune ( forma tentativei, a infracțiunii consumate sau a formei consumate) pe care condamnatul a recunoscut-o ca atare și care ar fi schimbată în conținutul ei în mod nelegal, dacă nu s-ar reține cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale.
Faptul că textul articolului 6 al.1 din Codul penal se referă numai la maximul special de pedeapsă, în identificarea legii penale mai favorabile, este în aprecierea Curții, explicabil prin aceea că eventualele cauze de reducere sau agravare a pedepsei sunt împrejurări ce țin de specificul speței, în particular, iar legea reglementează situațiile general valabile, pentru excepții existând prevederi exprese.
În consecință, raportat la cele ce preced, concluzia Curții este aceea că trebuie respectată autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare, inclusiv sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în condițiile în care legiuitorul nu a făcut nici un fel de distincții în această privință, iar hotărârea definitivă constituie legea părții și trebuie aplicată întocmai.
Reținând că legea penală mai favorabilă este legea nouă și, că se impune reducerea cuantumului pedepsei de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsiră de art. 367 al.1Cod penal cu aplicare art. 396 al. 10 Cod procedură penală, în mod temeinic și legal prima instanță a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, în pedepsele componente, a redus cuantumul pedepsei menționate la maximul special de 3 ani și 4 luni închisoare, conform legii penale noi și apoi a recontopit pedepsele de 3 ani și 4 luni închisoare și, respectiv de 3 ani și 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, ce s-a dispus a fi executată în final, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II a și lit. b Cod penal 1968.
Modificându-se componentele pedepsei rezultante, în mod temeinic și legal, prim instanță a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 822/2013 emis de Tribunalul C. și a dispus emiterea unui nou mandat în baza sentinței penale nr. 117/17.02.2014.
Constatând netemeinicia criticii din contestația parchetului, în temeiul prevederilor art. 4521 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge respectiva contestație, ca nefondată, menținându-se sentința penală nr. 117/17.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ întrucât examinarea din oficiu nu a identificat alte cauze de reformare a ei.
În baza prevederilor art.272 Cod procedură penală, suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de avocați C. pentru avocat C. A. A..
În baza prevederilor art.275 al.3 Cod procedură penală ,cheltuielile judiciare avansate de stat în contestație vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.4521 alin.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Respinge contestația formulată de contestatorul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial C., împotriva sentinței penale 117 din 17.02.2014, pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului C., ca nefondată.
În baza prevederilor art.272 Cod pr.penală, suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Min. Justiției către Baroul de avocați C., pentru avocat C. A. A..
În baza art.275 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în contestația Parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2014.
Președinte, Grefier,
V. L. C. A.
Jud.fond A.A.
Jud.contest.V.L./2 ex/ 13.10.2014
Tehnoredactor gref A.B
← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 69/2014. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 62/2014. Curtea de... → |
---|