Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 527/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 527/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 18257/212/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.527/P
Ședința publică de la 16 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. I. N.
Judecător – C. C.
Cu participarea: Grefier – G. P.
Ministerul Public prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul F. L. - cu domiciliul în Năvodari, ., ..G, ., Aleea Pelicanului, ., împotriva sentinței penale nr.1026 din data de 19 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2151 alin.(1) Cod penal cu aplicarea art.41 alin. (2) și art. 37 lit. a) Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 9 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 16 septembrie 2014, când a pronunțat următoarea decizie.
-CURTEA –
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr.1026 din data de 19 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„În baza art. 215ind. 1 alin. 1 C. pen cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 37 lit. a C. pen. condamnă inculpatul F. L. (fiul lui V. și E., născut la data de 13.06.1981 în C., CNP_ domiciliat în oraș Năvodari, ., ., apt. 61, f.f.l. în mun. C., Aleea Pelicanului, ., cetățenie română, căsătorit, studii –Școala Profesională, agent în cadrul .., recidivist) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 179/02.04.2008 a Tribunalului C., definitivă prin neapelare, pe care o adaugă pedepsei de 1 an și 6 luni aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul executând pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic de 3 ani și 6 luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție.
În baza art 71 c.pen interzice inculpatului drepturile prevazute de art 64 lit a teza a II-a și lit b C. pen .
Obligă inculpatul la plata sumei de 18.290,77 lei în favoarea părții civile . cu titlu de daune materiale.
În baza art 191 C. proc. pen obligă inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada 18.12._10, în calitate de agent comercial la ., inculpatul F. L., a facturat mărfuri în valoare de_,77 lei către opt societăți comerciale și ulterior, nu a mai livrat mărfurile acestora, însușindu-și-le în interes personal.
La data de 16.03.2010 reprezentanții ., au formulat plângere penală și au solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului F. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare, faptă prev.de art. 215 ind. 1 alin. 1 din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 din Cp.
Se constată că inculpatul F. L. a fost angajat în cadrul . C., în calitate de agent vânzări conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub numărul_/27.02.2008, în perioada 21 februarie 2008 - 22 octombrie 2010.
Conform fișei postului (filele 13-04), inculpatul F. L. avea ca principale atribuții de serviciu preluarea corectă a comenzilor pe palm și predarea la timp a acestora către șeful direct, corecta informare asupra creditelor comenzilor emise de indicativul personal prin intermediul supervizorului, stingerea termenelor stabilite creditelor (comenzilor), informarea despre situațiile devenite critice identificate în piață (refuz de plată, lipsă de colaborare, prețuri).
Întrucât în perioada decembrie 2009 - februarie 2010, inculpatul F. L. avea în liste creanțe neîncasate deși termenul nu trebuia să depășească mai mult de 30 de zile, s-au efectuat verificări la societățile comerciale S.C Total Service SRL Lumina, S.C. Monik&Geo Corn SRL ., S.C A. Mar Cip SRLf Techirghiol, S.C. Servany Company 2002 SRL C., S.C Fior Cris Impex SRL C., . ., S.C. Ely . și S.C. Viocris . s-a constatat un prejudiciu în valoare de 18.290,77 lei ca urmare a neîncasării unui număr de opt facturi fiscale.
Clienții mai sus enumerați, nu au primit marfa menționată în cuprinsul celor 8 facturi fiscale emise către aceștia și nu au semnat de primire pentru marfa respectivă la rubrica „ Semnătura și ștampila de primire", aspecte care să ateste că au primit marfa.
Conform procedurilor interne de lucru, agentul de vânzări se prezenta la client cu oferta mărfurilor ce i se puteau livra. Comenzile clientului erau preluate de agentul de vânzări, electronic, într-un palm (telefon inteligent), acestea fiind transmise tot electronic la societate. Conectarea la "palm" se făcea numai pe baza numelui și parolei unice primită de agentul de vânzări la începerea activității și era exclus ca o altă persoană să le cunoască. Comenzile erau trimise electronic în aceeași zi la depozit, unde pe baza lor se tipărea factura și se pregătea lotul de marfa pentru fiecare client. La sfârșitul zilei, agentul de vânzări avea obligația să verifice situația comenzilor preluate de la clienți și să o raporteze șefului de compartiment.
In evidența contabilă a societății erau înregistrate pe fiecare client facturile emise, documente semnate de primirea mărfurilor de client, un exemplar din fiecare factură fiind predat ulterior la societate, de agentul de vânzări. Astfel facturile fiscale se întocmeau în trei exemplare, unul roșu care se întoarce ștampilat de la client, unul albastru care rămânea la clienți și unul verde care rămânea la depozit, la gestionar. In urma comenzilor transmise electronic pe palm, se întocmeau facturile către clienți, pe baza cărora se forma lotul de marfa ce urma să fie livrată clienților. Pentru fiecare agent se întocmea un centralizator însoțit cu facturile întocmite în baza comenzilor preluate prin palm. Pe baza centralizatorului gestionarul depozitului, grupa marfa și facturile pentru fiecare agent, care era deservit pentru transportul mărfurilor la clienți de un șofer cu mașină.
Potrivit procedurilor interne ale societății doar șoferul prelua marfa împreună cu două exemplare din facturi de la depozit, semna pe facturi de expedierea mărfurilor la client, urmând ca acesta din urmă să semneze pe facturi de primirea mărfurilor iar agentul înapoia la societate un exemplar din factura semnată și ștampilată de client.
Fiecare agent avea alocat de societate un număr de chitanțe pe baza cărora încasa contravaloarea mărfurilor de la clienți. Pentru sumele încasate de agentul de vânzări, acesta elibera chitanțe iar sumele de bani încasate se depuneau la casieria societății pe bază de borderou și monetar zilnic. În afara sumelor încasate în numerar de agentul de vânzări de la client, o parte din clienții societății achitau facturile de marfa prin virament bancar cu ordine de plată la termenele stabilite prin contract în raport de disponibilitățile ce le aveau.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară rezultă că, marfa era ridicată din depozitul societății, de șoferul care deservea un agent de vânzări, pe baza centralizatoarelor mărfurilor întocmite de agenți și a facturilor care însoțeau marfa ce urma să fie predată clienților, în urma comenzilor preluate de la aceștia de agentul de vânzări. Totodată, livrarea mărfurilor ridicate de la . trebuia făcută de șoferul repartizat agentului de vânzări, care semna pe facturi pentru expedierea mărfurilor, urmând ca la predarea mărfurilor către client, acesta din urmă semna și ștampila un exemplar din factura care era înapoiată societății.
In cazul celor opt facturi fiscale aflate la dosarul cauzei, repsectiv factura . CT nr._ cumpărător . (fila 16), factura . nr._ cumpărător . SRL (fila 17), factura . CT nr._ cumpărător . SRL (fila 18), factura . CT nr._ cumpărător . (fila 19), factura . CT nr._ cumpărător . (fila 20), factura . CT nr._ cumpărător . SRL (fila 21), factura . CT nr._ cumpărător . SRL (fila 22), factura . CT nr._ cumpărător . SRL (fila 23), procedura de livrare a mărfurilor astfel cum a fost relatată anterior nu a fost respectată, dat fiind faptul că marfa a fost ridicată din depozit de inculpatul F. L. la cererea acestuia, dar numele său nu a fost înscris în facturi la date privind expediția, ci dimpotrivă a fost trecut numele martorului P. I., în calitate de șofer la . C..
Privitor la valoarea totală a mărfurilor comandate și livrate de inculpatul F. L. către . SRL, . SRL, . SRL Techirghiol, . SRL, . SRL C., . ., . O., ., din documentele existente la dosarul cauzei a rezultat că pentru aceștia, inculpatul F. L. a inițiat comenzi prin intermediul palmului ._ predat acestuia în data de 26.02.2008, conform procesului verbal de predare – primire (fila 32 d.u.p.).
Astfel, comenzile au fost inițiate numai pe bază de parolă personală care era utilizată de inculpatul F. L., comenzi în baza cărora au fost generate automat facturile fiscale pentru clienți. Totodată valoarea totală a mărfurilor facturate în baza comenzilor preluate de inculpat este în sumă totală de_,77 lei, astfel cum rezultă din tabelul efectuat de expert la obiectivul nr. 9 al raportului de expertiză contabilă judiciară (fila 48).
Analizând facturile aflate la filele 16-23 se constată că toate facturile la rubrica date privind expediția sunt înscrise numele și datele de identificare ale martorului P. I., șoferul care colabora cu inculpatul/ agentul de vânzări. Pe baza facturilor emise electronic în contul fiecărui client, sumele de încasat s-au înregistrat în patrimoniul ., în prezent cei opt clienți anteriori menționați figurând cu sume neachitate vânzătorului. Totodată, a rezultat faptul că loturile de marfa împreună cu facturile au fost preluate de inculpatul F. L. care nu a semnat de preluarea mărfurilor și expediția acetora, facturile rămânând completate cu datele din sistem al martorului P. I..
Valoarea totală a prejudiciului cauzat prin activitatea inculpatului F. L. este în sumă totală de 18.290,77 lei iar cei opt clienți S.C Total Service SRL Lumina, S.C. Monik&Geo Com SRL ., S.C A. Mar Cip SRL Techirghiol, S.C. Servany Company 2002 SRL C., S.C Fior Cris Impex SRL C., . ., S.C. Ely . și S.C. Viocris . care au fost emise facturile fiscale mai sus precizate, pe baza comenzilor preluate prin palmul deținut de inculpatul F. L. au confirmat în scris că nu au primit mărfurile înscrise în facturi, așa cum rezultă din adresa nr. 236/2011 a . SRL filele 57/108, adresa . SRL fila 106, adresa nr. 7/2012 a . fila 120, adresa nr. 105/2011 a . SRL fila 133, adresa . SRL fila 55, adresa S.C. Viocris . coroborate cu răspunsul la obiectivul numărul 10 al raportului de expertiza contabilă judiciară fila 49 d.u.p.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul F. L..
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului F. L. s-a solicitat admiterea apelului și achitarea inculpatului, apreciindu-se că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2151 alin.1 Cod penal vechi atâta timp cât există un dubiu puternic cu privire la comiterea acestei infracțiuni de către inculpatul F. L.; în acest sens, s-a arătat că materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești a stabilit fără dubiu că în perioada în care inculpatul și-a desfășurat activitatea în cadrul societății .., la nivelul acesteia era implementat și foarte strict gestionat un regim în ceea ce privește luarea comenzilor, facturarea, ridicarea mărfii și încasarea banilor de la clienți. În acest sens se află la dosar raportul de expertiză efectuat în cauză din care rezultă că se respecta cu strictețe toată această procedură și niciodată agentul care efectua comanda respectivă nu era cel care ridica și livra marfa din depozitul și care încasa banii respectiv; contrar acestei proceduri se susține că apelantul inculpat F. L. în calitate de agent este cel care ar fi efectuat comanda de pe un palm care nu era al său și că ar fi cel care a ridicat marfa din depozit deși probele demonstrează că ar fi fost altă persoană care a ridicat marfa din depozit.
S-a mai arătat că în legătură cu efectuarea comenzilor martora S. M. a arătat în mod cert că nu se putea efectua nicio modificare de palmuri în legătură cu identitatea agentului care efectua comanda și care apărea pe facturi; facturile în litigiu menționează pe agentul N. G. C. ca fiind persoana de pe al cărui palm s-au efectuat comenzile însă acesta nu mai activa la momentul respectiv în cadrul societății, iar în legătură cu persoana care a efectuat comanda de pe palmul acestuia nu există nici un fel de probă care să ateste că palmul s-a aflat în posesia inculpatului și că avea cunoștință de user și parolă pentru a avea acces pe palmul respectiv; în consecință, nu poate fi reținută susținerea părții civile care se regăsește în rechizitoriu și hotărârea instanței de fond cum că aceste comenzi s-au lansat de pe palmul inculpatului în anul 2008 când acesta a început să muncească în cadrul acestei societăți, existând un proces-verbal de predare-primire al palmului în anul 2008; probatoriul administrat în cauză demonstrează că, de pe palmul inculpatului nu se puteau lansa comenzi, iar pe facturi să apară numele lui N. G. C.; de fiecare dată când avea loc transmiterea unui palm, când un agent își înceta activitatea și era preluat de un alt agent se încheia un proces-verbal în legătură cu predarea-primirea acestui palm.
Cu privire la momentul în care ar fi fost ridicate din depozit mărfurile, s-a arătat că acestea având un volum foarte mare, în mod fizic produsele nu puteau să intre în autoturismul Matiz al agentului F. L.; înscrisurile certifică faptul că șoferul este cel care a preluat marfa; în această situație persoana respectivă avea două posibilități ori să recunoască faptul că și-a însușit marfa respectivă, ori să arunce vina pe o altă persoană; deși este semnătura șoferului de înscrisuri și faptic a ridicat marfa din depozit acesta aruncă vina pe inculpatul F. L. pentru a se dezvinovăți de faptul că a preluat și și-a însușit marfa respectivă și, prin urmare, declarația acestuia nu poate fi considerată ca fiind obiectivă și certă în dovedirea vinovăției inculpatului atâta timp cât conform fișei postului și regulamentului de ordine interioară și normelor interne numai șoferul era cel care putea să preia marfa ceea ce a și făcut; la instanța de fond au fost audiați martori care au arătat împrejurarea că în mod excepțional un agent putea să ridice marfa din depozit dar numai cu acordul scris al conducerii și în cantități foarte mici, ori în cazul de față nu a existat o asemenea procedură.
În apel, Curtea a audiat pe inculpatul F. L. (f.29) și pe martorii solicitați de către inculpat, respectiv martorii S. M. (f.66-67) și I. M. (f.104).
La solicitarea Curții, partea civilă .. C. a comunicat relațiile solicitate (f.41-58, 63-64, 78-94).
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că nu este fondat apelul formulat de către inculpatul F. L., pentru următoarele:
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză Curtea constată că vinovăția inculpatului F. L. cu privire la infracțiunea de delapidare pentru care este judecat în prezenta cauză a fost dovedită fără putință de tăgadă, nefiind astfel întemeiate motivele de apel ale inculpatului prin care a susținut că din probatoriul administrat în cauză reiese un dubiu puternic cu privire la comiterea de către el a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În acest sens, Curtea are în vedere că din coroborarea declarațiilor martorilor N. D. C., N. G. C., C. G., S. M. cu înscrisurile constând în cele 8 facturi în litigiu și cu procesul verbal de predare-primire palm încheiat la data de 26.02.2008 între .. și inculpatul F. L. (f.32 d.u.p.) reiese un element de fapt cert, respectiv că cele 8 comenzi pentru care s-au emis cele 8 facturi în litigiu au fost lansate de către inculpatul F. L. de pe palm-ul primit la data de 26.02.2008 și care fusese anterior al martorului N. G. C., martor care însă în luna noiembrie 2008 și-a dat demisia de la .. iar zona comercială a acestui martor a fost preluată de către inculpatul F. L..
Astfel, martorul N. D.- C., în calitate de director comercial la . C., a declarat că l-a angajat pe inculpatul F. L. la data de 21.02.2007 în cadrul societății în calitate de agent comercial; deși până la data de 18.12.2009 colaborarea martorului cu inculpatul a decurs normal, după data de 01.01.2010 acesta a realizat că din lista de creanțe nu pot fi justificate un număr de 4 facturi, iar ulterior, până la data de 22.02.2010, numărul facturilor a crescut la 8; Curtea reține că martorul a precizat că într-o discuție avută în acel moment cu inculpatul acesta din urmă a recunoscut că marfa a fost vândută și încasată în scop propriu, inculpatul nedorind să dezvăluie identitatea clienților.
Curtea reține că martorul N. D.- C. a explicat faptul că pe cele 8 facturi fiscale apare numele lui N. G. C. și nu a inculpatului, din cauza faptului că numitul N. G. C. a fost anterior inculpatului angajatul societății pe aceeași zonă (zonă care ulterior lunii noiembrie 2008 a fost preluată de către inculpatul F. L.), iar codul de agent a rămas neschimbat din cauza unor motive tehnice, respectiv preluarea în sistem a creanțelor de la un agent la altul.
Martorul N. G. C. a precizat că a fost angajat la . C. din anul 2007 iar în momentul în care a demisionat de la societate în noiembrie 2008, inculpatul a preluat zona sa de lucru, iar din momentul demisionării, acesta nu a mai avut acces la acte.
Martorul C. G. a declarat că inculpatul a preluat zona lui N. G., astfel că dat fiind faptul că exista un agent comercial cu numele de „F. L.” în sistem, nu se putea crea un al doilea agent „F. L."”, întrucât sistemul nu permitea și nu puteau fi realizate creanțele acestora. Acesta a precizat că unui agent comercial îi era interzisă livrarea personală a mărfurilor către societățile comerciale, iar palmul predat inculpatului a fost utilizat numai de acesta. Acest aspect se coroborează cu declarația martorului N. D.- C. care a declarat că inculpatul avea un user și o parolă, pe care doar el le folosea pentru preluarea comenzilor de la clienți, astfel încât comenzile erau date exclusiv de acesta.
În consecință, Curtea constată că nu este întemeiată apărarea inculpatului F. L., în sensul că nu el a lansat acele comenzi, din mijloacele de probă expuse mai sus reieșind că cele 8 facturi au fost emise în perioada 18 decembrie_10 pentru societăți comerciale aflate în zona fostului agent comercial N. G. C., zonă care ulterior lunii noiembrie 2008 a fost preluată de către inculpatul F. L., iar pe cele 8 facturi a fost menționat din sistemul informatic în continuare numele lui N. G. C. datorită unui impediment tehnic, respectiv nu se putea crea un al doilea agent „F. L.” și nu era posibilă preluarea în sistem a creanțelor de la un agent la altul.
Curtea mai reține că inculpatul F. L. avea un user și o parolă pentru palm-ul folosit pentru zona comercială preluată de la martorul N. G. C., pe care doar el le folosea pentru preluarea comenzilor de la clienți, astfel încât comenzile erau date exclusiv de acesta, fiind exclus să fie date de către alte persoane, astfel cum a menționat martora S. M.; singura posibilitate ar fi fost dacă inculpatul F. L. ar fi înmânat palm-ul său unei alte persoane căreia i-ar fi spus și numele de user și parola pentru palm-ul respectiv, însă inculpatul F. L. nu a precizat în nici una dintre declarațiile date în cursul urmării penale sau în cursul judecății că în perioada 18 decembrie_10 ar fi remis palm-ul său unei alte persoane.
Din adresa nr.1355/28.05.2014 a .. C. (f.78-94 dosar apel) reiese că pe lângă cele 8 facturi emise pe numele agentului Negus G. C. care fac obiectul prezentului dosar au mai fost emise și alte facturi pe numele agentului Negus G. C. în perioada decembrie 2009- februarie 2010 care au fost achitate de către clienți, fiind recunoscute de către aceștia și primind marfa, aspect din care reiese că inculpatul F. L. (și nu un alt gen) și-a exercitat atribuțiile de serviciu în zona deservită până în noiembrie 2008 de către agentul Negus G. C. și a lansat comenzi reale pentru alte societăți comerciale.
Din aceeași adresă reiese că în perioada decembrie 2009-februarie 2010 inculpatul F. L. nu a beneficiat de concediu de odihnă ci doar de o zi de concediu de odihnă în data de 19.01.2010, însă în acea zi nu a fost lansată nici o comandă de mărfuri pentru care să se fi emis vreuna din cele 8 facturi în litigiu (f.64 dosar apel).
Prin urmare, nu este întemeiată apărarea inculpatului F. Lurențiu care a susținut că în perioada decembrie 2009-februarie 2010 a fost câteva zile în concediu legal sau de odihnă și comenzile respective au fost lansate de altă persoană.
Curtea mai reține că din declarațiile reprezentanților societăților comerciale menționate pe cele 8 facturi reiese că nu au lansat comenzile de marfă și nici primit mărfurile menționate în facturile respective (f. 54, 55, 57, 106, 108-109, 120, 128, 133 d.u.p.), cu mențiunea că S.C. A. MAR CIP S.R.L. și-a închis punctul de lucru din loc. Techirghiol pe o perioadă de 3 ani începând cu data de 15.06.2009 (f.140 d.u.p.), aspecte din care reiese că acele comenzi au fost lansate în mod fictiv, neexistând o solicitare din partea societăților comerciale respective de livrare a mărfurilor menționate în facturi.
Curtea mai reține un aspect de fapt important din care reiese vinovăția inculpatului F. L., respectiv faptul că inculpatul F. L. a fost cel care a ridicat din depozitul .. C. mărfurile menționate în cele 8 facturi.
Acest aspect de fapt reiese din declarațiile martorilor Ou V. și P. I..
Astfel, martora Ou V. a precizat că, în calitate de gestionară la . C. la data faptei, i-a predat inculpatului F. L. marfa din depozit, acesta motivându-i că șoferul avea de livrat o cantitate de marfa mult mai mare, la o distanță destul de însemnată față de sediul în care se aflau societățile comerciale în cauză; martora a precizat că regula era ca marfa să fie ridicată de șoferi, dar uneori și de către agentul de vânzări, foarte rar și cu dispoziție de la director.
Totodată, martorul P. I. (șoferul care livra mărfurile către societățile comerciale din zona în care inculpatul F. L. în calitate de agent lansa comenzile) a declarat că la întrebat pe inculpat unde să livreze marfa însă acesta din urmă i-a precizat că va prelua personal marfa și o va distribui societăților comeciale, menționând în fața instanței de fond că în raporturile cu inculpatul s-a mai procedat de această manieră de aproximativ 4 ori, aspect din care reiese o practică obișnuită între inculpat, în calitate de agent de vânzări, și martor, în calitate de șofer distribuitor.
Prin urmare, Curtea reține că deși regula era ca doar șoferii să livreze mărfurile, din declarațiile martorilor menționați mai sus reiese că au existat situații în care mărfurile au fost livrate de către agenții care lansau comenzile.
Nu este întemeiată nici apărarea inculpatului F. L. care a susținut că datorită volumului mare al mărfurilor era imposibil să le livreze cu autoturismul care îl avea în dotare, respectiv un Daewoo Matiz.
În acest sens, Curtea reține că mărfurile menționate în cele 8 facturi în litigiu (f.16-23 d.u.p.) nu reprezintă mărfuri voluminoase ci au dimensiuni reduse, constând în principal din cutii cu plicuri de Nescafe 3 în 1 8o cutie având 24 plicuri de 15 grame), în cazul a 2 facturi adăungându-se și 12 borcane de Nescafe Brasero de 100 grame, respectiv 36 buc. de Kit Kat de 31 grame, și aceste mărfuri având dimensiuni reduse.
Prin urmare, aceste mărfuri intrau în autoturismul de serviciu Daewoo Matiz al inculpatului F. L.; în cazul a 5 facturi (f. 18, 19, 20, 21, 23 d.u.p.) numărul de cutii cu plicuri de Nescafe 3 în 1 a fost redus (între 28 și 80 de cutii) și puteau intra atât în portbagaj cât și pe bancheta din spate și stânga față al autoturismului Daewoo Matiz fiind astfel necesar un singur transport, iar în cazul a 3 facturi (f.16, 17, 22 d.u.p.) numărul de cutii cu plicuri de Nescafe 3 în 1 a fost mai mare (respectiv 321, 369 și 240 de cutii) fiind necesare 2 sau 3 transporturi.
Nu este întemeiată apărarea inculpatului F. laurențiu în sensul că mărfurile menționate în cele 8 facturi a fost ridicate de către șoferul P. I. care a semnat pe cele 8 facturi, Curtea constatând că nici una dintre cele 8 facturi nu a fost semnată de vreo persoană la rubrica privind expediția (f. 16-23 f.u.p.).
Faptul că pe factură a fost menționat numele agentului N. G. C. privind lansarea comenzii și numele delegatului P. I. privind expediția a fost explicat de către martorii menționați mai sus, în sensul că acestea erau generate automat de către sistemul informatizat privind efectuarea comenzii și emiterea facturii, respectiv faptul că comenzile respective au fost lansate de fapt de către inculpatul F. L. care preluase zona agentului N. G. C. (care din noiembrie 2008 nu mai lucra la .. C.) iar sistemul informatic nu permitea schimbarea numelui agentului deoarece nu era posibilă preluarea în sistem a creanțelor de la un agent la altul iar numele șoferului era generat automat pe factură în funcție de zona unde trebuia livrată marfa, fiecare șofer având delimitată o anumită zonă de livrare, și în practică au existat situații în care livrarea nu a fost efectuată de către șofer ci de către agentul care lansase comanda, astfel cum s-a întâmplat și în cazul celor 8 facturi precizate mai sus.
În consecință, Curtea constată că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt iar fapta inculpatului F. L. care în perioada 18.12._10, în calitate de agent comercial la . a facturat mărfuri în valoare de_,77 lei către opt societăți comerciale și ulterior, nu a mai livrat mărfurile acestora, însușindu-și-le în interes personal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, faptă prev. de art. 2151 alin. 1 din C. pen. 1969.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea constată că aceasta este constituită din dispozițiile codului penal 1969, având în vedere că limitele speciale de pedeapsă prev. de art. 2151 alin. 1 din C. pen. 1969 sunt închisoare de la 1 an la 15 ani, pe când limitele speciale prev. de art.295 alin.1 cod penal 2014 sunt închisoare de la 2 ani la 7 ani iar pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond este închisoare de 1 an și 6 luni închisoare, deci sub minimul special de 2 ani închisoare prev. de art.295 alin.1 cod penal 2014.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că nu se impune o reducere a pedespei aplicată inculpatului F. L. de către instanța de fond, constatând că este apropiată de minimul special de 1 an închisoare prev. de art. 2151 alin. 1 din C. pen. 1969 precum și faptul că inculpatul a avut o atitudine nesinceră, a dat dovadă de perseverență infarcțională (fiind condamnat în 2008 pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, prezenta faptă fiind comisă în termenul de încercare al pedepsei stabilită pentru acea infracțiune potrivit fișei de cazier – f.162 d.u.p.) iar cuantumul prejudiciului cauzat în prezenta cauză este relativ mare, de 18.290,77 lei.
Având în vedere că prezenta infracțiune a fost săvârșită în termenul de încercare de 4 ani al suspendării condiționate a pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 179/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. 5618/2007, definitivă prin neapelare la data de 22.04.2008, în baza art. 83 C. pen., Curtea constată că instanța de fond în mod corect a dispus revoca rea suspendării condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului F. L. prin sentința menționată mai sus, pe care a adăugat-o pedepsei de 1 an și 6 luni aplicată pentru comiterea infracțiunii care a făcut obiectul prezentei judecăți, în final inculpatul F. L. executând pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce se execută în regim de detenție.
Sub acest ultim aspect, Curtea reține că prin decizia nr.1/17.01.2011 a Î.C.C.J. pronunțată în interesul legii s-a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal 1969 că:
„1. Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal.
2. Suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.”
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul F. L. împotriva sentinței penale nr.1026 din data de 19 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, apelantul inculpat F. L. va fi obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 cod procedură penală, onorariul parțial în cuantum de 50 lei pentru apărătorul din oficiu Seitamet Anida se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul F. L. - cu domiciliul în Năvodari, ., ..G, ., Aleea Pelicanului, . împotriva sentinței penale nr.1026 din data de 19 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat F. L. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 cod procedură penală, onorariul parțial în cuantum de 50 lei pentru apărătorul din oficiu Seitamet Anida se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.09.2014.
Președinte, Judecător,
D. I. NăstaseCiprian C.
Grefier,
G. P.
Jud. fond: A.B.A.
Red.dec.jud.: D.I.N.
2 ex./ 19.09.2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... → |
|---|
