Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 41/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 26051/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 41/MP
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. I.
Judecător - V. L.
Grefier - C. A.
Cu participarea Ministerului Public
prin procuror – R. G. C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat împotriva sentinței penale nr.1469/02.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ de inculpatul I. M., fiul lui Gherghiniță G. și I. C., născut la data de 19.09.1996 în mun. M., jud. C., CNP_, domiciliat in mun. C., ., .., jud. C., în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod Penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 aprilie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 30 aprilie 2014 și 15 mai 2014.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1469/02.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a C. pen. cu aplic. art. 99 alin. 2 C. pen. rap. la art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen., condamnă inculpatul I. M. (fiul lui Gherghiniță G. și I. C., născut la data de 19.09.1996 în mun. M., jud. C., CNP_, domiciliat in mun. C., ., ., cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație, cu antecedente penale, fără acte de identitate, nedeclarat la naștere) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie .
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit.b C. pen..
Constată că prezenta infracțiune este concurentă cu cea pentru care inculpatul I. M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 311/2012 a Tribunalului C., rămasă definitivă la data de 15.10.2012 prin decizia nr. 14/MP/2012 a Curții de Apel C..
În baza art. 36 alin. 1 C. pen., 33 lit. a C. pen și 34 lit. b C. pen., contopește pedeapsa aplicată prin prezenta de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (stabilită prin sentința penală nr. 311/2012 a Tribunalului C.) și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește la 3 (trei) ani .
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit.b C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
Pedeapsa se execută în regim de detenție conform art. 57 C. pen..
În baza art. 88 C. pen. și 36 alin. 3 C. pen. deduce perioada reținerii/arestării/ executată de la data de 05.11.2012 la zi .
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Ia act că partea vătămată C. A. P. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
În baza art. 191 alin. 1 C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, avansate de statul roman în prezenta cauză.
În baza art. 189 C. proc.pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. O. G., în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., în favoarea acesteia, conform delegației . nr. 5823/2013 .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Actul de sesizare a instanței:
Prin Rechizitoriul nr. 1382/P/2013 din data de 11.09.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 26.09.2013 sub nr._ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.l, alin.2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen, cu aplicarea art. 99 alin. 2 C.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în ziua de 01.08.2011, împreună cu făptuitorul Salim Maxum, în loc public, prin acte de amenințare, 1-a deposedat pe minorul C. A. P. de un telefon mobil marca Samsung Corby, în valoare de 400 lei.
Mijloace de probă administrate:
În cursul urmăririi penale: proces-verbal de sesizare; proces-verbal de depistare a învinuitului; proces-verbal de predare - primire a bunului sustras; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșă fotografică; raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 306/Al persoane/2012 din 10.09.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C.; raport de expertiză medico-legală de stabilire vârstă și sex nr. 45/A9/2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C.; referat anchetă socială nr._/07.03.2012, întocmit de către Serviciul Autoritate Tutelară și Protecția Copilului din cadrul Primăriei C.; declarații martori; declarație parte vătămata; declarație persoană vătămată; declarație învinuit.
În cursul judecății a fost atașată copia cazierului judiciar al inculpatului, referatul de evaluare privind inculpatul minor I. M., sentința penală nr. 311/2012 privindu-l pe inculpat cu referat.
Poziția procesuală a inculpatului I. M. și procedura în fața instanței
În ședința din data de 22.11.2013 inculpatul prezent în fața instanței de judecată și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. O. G. cu delegația la fila 8 dosar instanță, a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să aibă loc potrivit procedurii simplificate prevăzute de dispozițiile art. 320ind. 1 C. proc. pen., în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
În conformitate cu dispozițiile art. 320ind. 1 alin. 3 C. proc. pen., instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și anexată la dosarul cauzei și a admis cererea de judecare potrivit procedurii simplificate.
Situația de fapt reținută de instanță, conform procedurii prevăzute de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, este aceeași cu cea reținută în actul de sesizare, în sensul că:
La data de 01.08.2011, în jurul orelor 16.00, în timp ce partea vătămată C. A. P., în vârstă de 11 ani, se plimba în zona stației C.F.R. Palas împreună cu prietenul său martorul L. I. M., în vârstă de 11 ani, cu bicicletele, inculpatul I. M., în vârstă de 14 ani, împreună cu făptuitorul Salim Maxum, în vârstă de 11 ani, le-au blocat drumul, determinându-i să coboare.
Inculpatul I. M. s-a apropiat de parte vătămată și amenințându-1 cu acte de violență, și-a introdus mâna în buzunarul Pantalonilor acestuia, căutând bani, a găsit însă un tel mobil marca Samsung Corby pe care și l-a însușit.
Partea vătămată i-a solicitat inculpatului restituirea bunului însă acesta a încercat să-l lovească și l-a amenințat cu acte de violentă, după care a fugit. Partea vătămată a încercat să-l prindă dar nu a reușit.
În aceeași modalitate și sub aceleași amenințări a procedat și făptuitorul Salim Maxum, care i-a luat, telefonul martorului L. I. M..
Pe parcursul cercetărilor, la data de 03.09.2011, organele de poliție au recuperat telefonul părții vătămate de la inculpat, restituindu-l ulterior proprietarului. Acesta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză, deși inițial, a arătat că prejudiciul suferit a fost în sumă de 400 lei.
Fiind audiați, atât inculpatul I. M. (în calitate de învinuit) cât și martorul Salim Maxum au recunoscut săvârșirea faptelor comise, declarând că, în ziua de 01.08.2011, după ce i-au văzut pe cei doi tineri plimbându-se cu bicicletele, de comun acord au luat hotărârea ca, prin violență, să-i deposedeze pe aceștia de banii sau bunurile pe care le aveau asupra lor.
Față de cele prezentate anterior, instanța reține că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpat (proces-verbal de sesizare; proces-verbal de depistare a învinuitului; proces-verbal de predare - primire a bunului sustras; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșă fotografică; raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 306/Al persoane/2012 din 10.09.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C.; raport de expertiză medico-legală de stabilire vârstă și sex nr. 45/A9/2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C.; referat anchetă socială nr._/07.03.2012, întocmit de către Serviciul Autoritate Tutelară și Protecția Copilului din cadrul Primăriei C.; declarațiile martorilor Salim Maxum și L. I. M.; declarație parte vătămata; declarație învinuit), pe care inculpatul a arătat că le cunoaște și le însușește, indică fără dubiu vinovăția inculpatului MEMIȘ ONUR în săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța constată că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpatul I. M..
Încadrare juridică
În drept, fapta inculpatului I. M. care în ziua de 01.08.2011, împreună cu făptuitorul Salim Maxum, în loc public, prin acte de amenințare, 1-a deposedat pe minorul C. A. P. de un telefon mobil marca Samsung Corby, în valoare de 400 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.l, alin.2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen.
Față de faptul că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei (14 ani) se vor reține dispozițiile art. 99 alin. 2 C. pen. .
Elementul material al faptei este realizat prin acțiunea de deposedare a părții vătămate de telefon mobil marca Samsung Corby și folosirea de ameințări cu acte de violență pentru păstrarea bunului sustras, fără consimțământul părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept creând astfel părții vătămate temerea că va fi supusă acțiunii de lovire, fiind astfel întrunite cele două acitivități cerute de textul de lege, ambele activități fiind concomitente. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. Urmarea imediată constă în imposedarea inculpatului cu bunul sustras (acțiunea principală) precum și starea de pericol cu privire la libertatea fizică și psihică a persoanei (acțiunea adiacentă).
Forma calificată a infracțiunii de tâlhărie este dată de împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta într-un loc public, în zona stației C.F.R. Palas și de două sau mai multe persoane împreună inculpatul a săvârșit fapta împreună cu făptuitorul/martorul Salim Maxum care fiind de față nu a reacționat ci din contra a fost de acord cu activitatea inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind sustragerea telefonului prin exercitarea de amenințări cu acte de violență, în scopul luării bunului sustras.
Infracțiunea care formează obiectul prezentei cauze s-a consumat în momentul imposedării inculpatului (însușirea bunului), după amenințarea cu acte de violență.
Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 C. proc. pen., din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța constată că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpatul I. M. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia.
Individualizarea judiciară a pedepsei și modalitatea de executare.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale, prev. de art. 72 și 100 C. pen., și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă – închisoare de la 7 ani la 20 ani pentru infracținea de tâlhărie, reduse cu o treime, potrivit art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen. și cu o jumătate, conform dispozițiilor art. 109 C. pen., gradul ridicat de pericol social concret al faptei săvârșite, rezultat din împrejurările în care acesta a săvârșit infracținea, pe timp de zi, prin exercitarea de amenințări cu acte de violență în scopul sustragerii telefonului părții vătămate, împreună cu altă persoană, asupra unei persoane care nu se putea apăra și care putea fi ușor intimidată, speriată, întrucât partea vătămată avea vârsta de 13 ani, fără teama de a fi surprins de trecători, ceea ce denotă îndemnare și pricepere, cu scopul de a valorifica bunul sustras, prejudiciul cauzat (care este relativ mare -400 lei raportat la posibilitățile financiare limitate ale părții vătămate și recuperat) precum și persoana inculpatului care, conform copiei de pe cazierul judiciar (f. 49 dos instanță) a fost condamnat la pedepasa de 2 ani și 6 luni închisoare de Tribunalul C. pentru săvârșirea infarcțiunii de viol iar din referatul de evaluare întocmit în prezenta cauză rezultă că inculpatul dispune de resurse individuale, familiale și comunitare care să faciliteze o evoluție comportamentală favorabilă în condițiile în care va conștientiza în mod realist consecințele sociale și juridice ale persistenței în comportamentul infracțional și ar fi motivat pentru schimbarea comportamentală, aspecte ce conduc instanța la concluzia că inculpatul se poate reeduca și prin aplicarea unei pedepse orientată spre limita minimă specială prevăzută de lege .
În prezenta cauză, se constată că nu se impune reținerea dispozițiilor art 74 C.pen., pe de o parte observând faptul că inculpatul a fost condamnat pentru o infarcțiune de viol ceea ce denotă o înclinație către săvârșirea de infracțiuni și pe de altă parte s-au dat eficiență acestor împrejurări cu prilejul aplicării dispozițiilor art 72 C.pen. iar atitudinea de colaborare a inculpatului a fost valorificată prin aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C. proc. pen., judecarea cauzei conform procedurii simplificate și recunoașterii săvârșirii infracțiunii nu i se poate acorda o dublă valență juridică .
Inculpatul I. M. are vârsta de 16 ani, fără studii, cu antecedente penale. Inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 306/Al persoane/2012 din 10.09.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., inculpatul I. M. a avut discernământul păstrat în raport de fapta comisă. Acesta prezintă „Tulburare sever de conduită tip socializat. Intelect liminar (QI=69). Structurare dizarmonică de personalitate cu tendințe antisociale. Analfabetism."
Față de aceste aspecte,în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a C. pen. cu aplic. art. 99 alin. 2 C. pen. rap. la art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen., va condamna inculpatul I. M. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie .
Cu privire la aplicarea dipsozițiilor art. 71 alin. 2 C. pen., instanța nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, în care Curtea a apreciat că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de o gravitate deosebită a acesteia. Or, fapta inculpatului nu are conotație electorală și nici o gravitate specială, astfel încât instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.. În raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ce trebuie particularizate și pentru situațiile specifice ce privesc modul de stabilire a pedepselor accesorii, și nu ope legis, instanța nu va interzice inculpatului nici drepturile prevăzute de art. 64 lit. c C. pen., apreciind că față de infracțiunea de furt calificat în formă continuată, dedusă judecății, în prezenta cauză nu se relevă o nedemnitate în exercitarea vreunei funcții, profesii sau activități, și nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e C. pen.., întrucât săvârșirea unei infracțiuni de această natură nu relevă un comportament nedemn, care să vatăme interesul superior al copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești. Pe cale de consecință în baza art. 71 alin. 2 C. pen. va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II si lit. b C. pen., cu începere după împlinirea vârstei de 18 ani.
Întrucât prezenta infracțiune este concurentă cu cea pentru care inculpatul I. M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 311/2012 a Tribunalului C., rămasă definitivă la data de 15.10.2012 prin decizia nr. 14/MP/2012 a Curții de Apel C., în baza art. 36 alin. 1 C. pen., 33 lit. a C. pen și 34 lit. b C. pen., va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (stabilită prin sentința penală nr. 311/2012 a Tribunalului C.) și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare închisoare pe care o sporește la 3 (trei) ani, apreciind că un spor de 6 (șase) luni este de natură a reliefa întreaga activitate infracțională.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit.b C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
Modalitatea de executare
Pedeapsa se va executa în regim de detenție conform art. 57 C. pen.. Se va avea în vedere că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșire altor infracțiuni, iar fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată, stabilirea unei pedepse juste și proporționale contribuie la realizarea finalității acesteia (prevenția generală și specială înscrise în art 52 c.pen ).
În baza art. 88 C. pen. și 36 alin. 3 C. pen. va deduce perioada reținerii/arestării/ executată de la data de 05.11.2012 la zi .
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Latura civilă
Va lua act că partea vătămată C. A. P. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
Împotriva sentinței penale nr.1469/02.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ , a declarat apel, în termen legal, inculpatul I. M., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, curtea constată că apelul este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe și vinovăția inculpatului, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod de procedură penală.
Prezent personal în fața primei instanțe, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.3201 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că în ziua de 01.08.2011, împreună cu făptuitorul Salim Maxum, în loc public, prin acte de amenințare, inculpatul I. M. 1-a deposedat pe minorul C. A. P. de un telefon mobil marca Samsung Corby, în valoare de 400 lei.
De la data comiterii faptei reținute prin actul de sesizare și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la data de 01.02.2014 noul Cod penal, care prevede în art.5 că atunci când de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Analizând incidența dispozițiilor legale anterior menționate în raport de condițiile de incriminare a faptei penale deduse judecății, de sancționare penală și de tragere la răspundere penală a inculpatului, curtea constată următoarele:
Noul Cod penal nu a mai prevăzut ca elemente circumstanțiale de agravare ale tâlhăriei calificate săvârșirea faptei în public și de două sau mai multe persoane împreună, în baza art.386 Cod procedură penală urmând a se schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21 lit.a Cod penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art.233 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, se constată că infracțiunea prevăzută de art.233 Cod penal este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art.197 alin.1, alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal din 1968, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului I. M. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.311/22.06.2012 a Tribunalului C. (înlocuită prin sentința penală nr.29/07.02.2014 a Tribunalului B. cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 2 ani și 6 luni).
Potrivit sistemului sancționator pentru infracțiunile comise de minori reglementat de noul Cod penal, singurele sancțiuni ce pot fi aplicate minorilor sunt măsurile educative, chiar dacă, pe parcursul procesului penal, inculpatul a devenit major.
Potrivit art.74 Cod penal, gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Contextul în care se reține comiterea infracțiunii de tâlhărie, evidențiat anterior, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului (provine dintr-un mediu familial caracterizat prin lipsa unei supravegheri corespunzătoare, este neșcolarizat, frecventează un anturaj infracțional, nu are ocupație și nici loc de muncă, este cunoscut cu antecedente penale) denotă un grad ridicat de pericol social al faptei deduse judecății și o periculozitate sporită a inculpatului.
Conform art.125 alin.3 Cod penal, dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși maximul prevăzut în alin.2, determinat în raport de pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. A..2 prevede că internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.
În consecință, în baza art.125 alin.3 Cod penal raportat la art.233 Cod penal instanța de apel va prelungi măsura educativă a internării într-un centru de detenție dispusă față de inculpatul I. M. prin sentința penală nr.29/07.02.2014 a Tribunalului B. de la 2 ani și 6 luni la 3 ani, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de tâlhărie.
În raport de gravitatea infracțiunii comise și de periculozitatea inculpatului, evaluată potrivit criteriilor generale prevăzute de art.74 alin.1 Cod penal, în aprecierea curții, s-ar fi impus prelungirea măsurii educative a internării într-un centru de detenție către maximul de 5 ani prevăzut de lege, însă, ținând seama de principiul neagravării situației juridice în propria cale de atac, nu se poate dispune privarea de libertate a inculpatului pe o durată mai mare decât cuantumul pedepsei rezultante aplicate în primă instanță.
Pentru considerentele expuse anterior,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul I. M. împotriva sentinței penale nr.1469/02.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în parte.
Rejudecând, face aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal referitor la incidența legii penale mai favorabile pe parcursul procesului penal și dispune:
În baza art.386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21 lit.a Cod penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art.233 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.
Constată că infracțiunea prevăzută de art.233 Cod penal este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art.197 alin.1, alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal din 1968, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului I. M. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.311/22.06.2012 a Tribunalului C. (înlocuită prin sentința penală nr.29/07.02.2014 a Tribunalului B. cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 2 ani și 6 luni).
În baza art.125 alin.3 Cod penal raportat la art.233 Cod penal prelungește măsura educativă a internării într-un centru de detenție dispusă față de inculpatul I. M. prin sentința penală nr.29/07.02.2014 a Tribunalului B. de la 2 ani și 6 luni la 3 ani, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de tâlhărie.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile art.36 alin.1, art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1968 privind contopirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.311/2012 a Tribunalului C. cu pedeapsa stabilită prin hotărârea apelată pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21 lit.a Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Conform art.125 alin.3 Cod penal deduce din durata măsurii educative perioada executată de la data de 05.11.2012 la zi.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art.272 Cod procedură penală onorariile apărătorilor desemnați din oficiu-avocat Seitamet Anida- 200 lei și avocat C. D.- 150 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.05.2014.
Președinte de Complet, Judecător,
A. I. V. L.
Grefier,
C. A.
Jud. fond A.B.A.
Red.dec.jud.A.I.
9 ex./30.05.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 868/2014.... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
