Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 302/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1493/88/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 302/P/C
Ședința publică de la 16.12.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I. N.
Cu participare: Grefier – M. I.
Ministerului Public – D.I.I.C.O.T S.T. Constanta –prin procuror Ț. M..
S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul N. P. – fiul lui H. și U., născut la 10.08.1956– deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva sentinței penale nr. 431/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._, având ca obiect art. 598 C.p.p.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, în conformitate cu dispozițiile art. 358 Cod procedură penală, se prezintă contestatorul condamnat N. P. aflat în stare de detenție și asistat de avocat ales U. T., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 258-262 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Curtea constată că au fost înaintate la dosarul cauzei înscrisurile solicitate Tribunalului Tulcea, la termenul anterior, respectiv încheierea de ședință din data de 14.10.2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea.
Avocat T. U., pentru contestatorul N. P., arată că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul părților în contestație pentru dezbateri.
Având cuvântul, avocat T. U., pentru contestatorul condamnat N. P., solicită a se observa că în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 20/P/_ din 5.01.2012, la fila 2 se stabilește că se descontopește pedeapsa rezultantă de 4 luni, iar apoi se contopesc pedepsele aplicate inculpatului, iar la sfârșitul enumerării, se dispune contopirea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin dec.pen. nr. 455/A/3.11.2003 a Tribunalului V. și a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin dec.pen. nr. 455/A/3.11.2003 a Tribunalului V.. În momentul în care a început executarea pedepsei stabilită prin acest mandat de executare, pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită de către Tribunalul V. a fost contopită în acest mandat de executare. Executarea pedepsei a început la data de 5.01.2012 până la 05.06.2013, executând o perioadă de 1 an și 6 luni.
Consideră că există o problemă în ceea ce privește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin decizia Tribunalului V., instanța considerând că pedeapsa de 3 ani a fost grațiată, iar în final, ultima instanță a dispus cumulul pedepselor de 7 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare.
În opinia apărării, din pedeapsa de 3 ani stabilită de Tribunalul V., a fost executată perioada de 1 an și 6 luni închisoare, prin puterea mandatului de executare din 5.01.2012. În momentul in care toate aceste pedepse au fost descontopite și contopite și executate, consideră că în mod greșit, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni a fost cumulată pedeapsa de 3 ani închisoare prevăzută în mandatul de executare emis de Tribunalul V..
De asemenea, solicită a se observa că prin Legea grațierii, pedeapsa ce a fost aplicată nu este grațiată. Pedeapsa de 1 an stabilită de judecătorie, pentru care s-a schimbat încadrarea juridică și s-a stabilit că rămâne cu o infracțiune prev. de art. 13 din Legea 87/1994, această infracțiune nu intră în infracțiunile ce pot fi grațiate în baza Legii nr. 543/2002. Nici infr. prev. de art. 290 C.p. nu intră în prevederile Legii privind grațierea. Singura infracțiune pentru care condamnatul putea fi grațiat este infr. prev. de art. 297 C.p., pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare, care a fost grațiată.
Având în vedere că pedeapsa de 10 luni a fost grațiată, în mod eronat a fost stabilit să se execute alături de pedeapsa finală de 7 ani închisoare, pedeapsa de 3 ani. Întrucât doar pedeapsa de 10 luni închisoare a fost grațiată, doar această pedeapsă trebuia cumulată la pedeapsa finală ce a fost stabilită de ICCJ în sarcina condamnatului. Având în vedere că doar pedeapsa de 10 luni închisoare trebuia cumulată și că această pedeapsă se află sub puterea mandatului de executare de la Tribunalul V., rămas definitiv la Curtea de Apel Iași, apreciază că la acest moment nu mai subzistă perioada ce trebuia executată.
Apreciază că singura pedeapsă pe care condamnatul trebuie să o execute este pedeapsa de 7 ani închisoare, pedeapsă definitivă la ICCJ.
Astfel, precizează că sunt 3 infracțiuni, prev. de art. 290 C.p., care nu putea fi grațiată, prev. de art. 297 C.p., care a și fost grațiată și cea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, care nu putea fi grațiată. La decizia finală de 7 ani, au fost cumulați, în baza art. 7 din Legea de grațiere, pedeapsa de 3 ani închisoare. Pedeapsa de 3 ani este formată din două pedepse, din pedeapsa de 6 luni stabilită pentru art. 290 C.p. și din ped. de 3 ani stabilită pentru art. 13 din Legea nr. 87/1994, pedeapsa de 10 luni închisoare fiind grațiată, singura pentru care sunt incidente prevederile art. 7 din Legea grațierii.
Consideră că în mod eronat la pedeapsa de 7 ani închisoare a fost adăugată pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă de 3 ani care nu a fost grațiată.În cazul în care instanța apreciază că doar cele 10 luni care au fost grațiate ar face obiectul aplicării art. 7 din Legea grațierii, prin mandatul de executare a pedepsei închisorii emis la data de 05.01.2012, în care se descontopesc și contopesc pedepsele de la Judecătoria V., atacată la Tribunalul V. și rămasă definitivă la Curtea de Apel Iași, prin executarea de la 05.01.2012 la 05.06.2013, cele 10 luni ar fi fost deja executate.
Pentru toate aceste aspecte, avocat T. U. apreciază că pedeapsa pe care condamnatul ar trebui să o execute este pedeapsa de 7 ani închisoare rămasă definitivă la ICCJ.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că s-a ajuns la această pedeapsă de 10 ani prin sent. pen. nr. 744 pronunțată de Tribunalul Galati la data de 19.12.2011, modificată prin decizia Curtii de Apel G.. Dacă această soluție l-a nemulțumit pe contestatorul N. P., atunci în calitate de inculpat, în privința cuantumului final al pedepsei de 10 ani închisoare, compusă din pedeapsa de 7 ani închisoare și din pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care o contestă, apreciind că s-a realizat greșit consecințele ce decurg din aplicarea Legii privind grațierea condiționată, putea să facă apel, precum și recurs.
Hotărârea a și fost atacată, motiv pentru care a și fost modificată prin decizia penală nr. 67/21.02.2013 a Curții de Apel G.. La acel moment trebuia rezolvată această chestiune. Contestația formulată se încadrează în disp. art. 598 C.p.p., care are niște limite, fiind o contestație la executare, neputându-se modifica hotărârea. În atare condiții, consideră că silogismul făcut de instanța de fond este corect, iar singura chestiune pe care o putea îndrepta această instanță, prin prisma cadrului fixat de disp. art. 598 C.p.p., era deducerea acelei perioade cuprinsă intre 25.11.2001 și 24.05.2002, ce viza reținerea și arestarea preventivă a inculpatului și care fusese inițial dispusă a fi dedusă în baza art. 88 C.p., prin sentința nr. 545/6.03.2003 pronunțată de Judecătoria V..
Pentru aceste motive, procurorul apreciază ca fiind nefondată contestația formulată de condamnatul N. P., iar soluția pronunțată de instanța de fond, prin prisma cadrului legal fixat, este legală și temeinică.
În ultimul cuvânt, condamnatul N. P., arată că sentința nr. 744 a Tribunalului G. de 7 ani închisoare a fost foarte bună, iar în apel, la Curtea de Apel, procurorii DIICOT au cerut eronat adăugarea pedepsei de 3 ani. Încă din 2012 pedeapsa a fost contopită și executată. Consideră că din greșeală i s-a aplicat pedeapsa de 10 ani închisoare, fiind judecat pe nedrept întrucât a fost asistat de un avocat din oficiu, iar nu în prezența apărătorului său ales care nu s-a putut prezenta, având un proces la București.
Precizează că există documente din care rezultă că pedeapsa de 3 ani închisoare a fost executată, menționând și că,în baza disp. art. 585 C.p.p., în situația în care s-a făcut o greșeală, aceasta se poate repara.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 431/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„Admite în parte contestația la executare.
În temeiul art. 598 alin. 1 lit. d) Cod proc. penală.
Deduce din pedeapsa principală de 10 ani închisoare pe care o execută petentul N. P., fiul lui H. și U., născut la 10.08.1956, în prezent aflat în Penitenciar Tulcea, în baza sentinței penale nr. 744 din 19.10.2011 a Tribunalului G. (mandatul nr. 947/2011 din 17.10.2013) și a perioadei executate de la 25.10.2001 până la 24.05.2002.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei vor rămâne în sarcina statului.”
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul condamnat N. P., motivele contestației fiind expuse oral la termenul din data de 16.12.2014 cu ocazia dezbaterilor și sunt cuprinse în practicaua prezentei hotărâri, neimpunându-se reiterarea lor.
În contestație nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând sentința instanței de fond în raport de motivele de contestație invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că nu este fondată contestația formulată de către petentul condamnat N. P., pentru următoarele:
Petentul condamnat N. P. se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a lit. b) Cod penal pentru o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, potrivit sentinței penale nr. 744 din 19.10.2011 a Tribunalului G., modificată prin decizia penală nr. 67/A/21.02.2013 a Curții de Apel G..
Prin hotărârea menționată mai sus, s-a dispus condamnarea inculpatului N. P.:
- la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani (fapte din 2005 – 2007).
- la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune prev. de art. 25 Cod penal – art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
- la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 25 Cod penal – art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal.
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal, raportat la art. 23 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2961 lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal.
In temeiul art. 85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării unei pedepse de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 147/24.01.2007 a Judecătorie Tulcea.
Toate aceste pedepse (inclusiv pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 147/2007 a Judecătoriei Tulcea) au fost contopite în pedeapsa mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare ce a fost sporită la 7 ani închisoare rezultând așadar o pedeapsă de 7 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani.
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că s-a constatat că inculpatul N. P. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 545/06.03.2003 a Judecătoriei V., definitivă prin Decizia penală nr. 362 din 06.09.2004 a Curții de Apel Iași, pedeapsă ce a fost grațiată condiționat.
In temeiul art. 39 alin. 1, art. 37 lit. b) Cod penal, cu referire la art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus ca această pedeapsă de 3 ani închisoare să fie executată alături de pedeapsa de 7 ani închisoare rezultată din contopire, rezultând astfel o pedeapsă principală de 10 ani închisoare.
Din această pedeapsă s-a dedus perioada executată în stare de reținere și arest preventiv de la 13.11.2008 până la 04.05.2010.
Față de solicitarea petentului referitoare la deducerea din această pedeapsă și a altor perioade, instanța de fond a constatat în mod întemeiat că în cauza penală în care s-a pronunțat sentința penală nr. 545/06.03.2003 a Judecătoriei V. prin care N. P. a fost condamnat la 3 ani închisoare (alăturată pedepsei rezultante de 7 ani închisoare) s-a dispus în temeiul art. 88 Cod penal deducerea din pedeapsă a duratei reținerii și arestării preventive de la 25.10.2001 la 24.05.2002 (fila 47 verso), astfel că, având în vedere executarea alăturată a pedepselor rezultante de 7 ani închisoare și de 3 ani închisoare, se justifică deducerea din pedeapsa totală de 10 ani închisoare pe care o execută N. P. în baza mandatului de executare nr. 947/2011 din 17.10.2013 emis de Tribunalul G. și a perioadei amintite, de la 25.10.2001 la 24.05.2002.
Cât privește deducerea și a perioade de la 10.01.2012 până la 05.06.2013, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că în acest interval, N. P. s-a aflat în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 16 din 16.02.2011 a Judecătoriei Măcin definitivă la 04.01.2012 prin Decizia penală nr. 1/P/04.01.2012 a Curții de Apel C. fiind liberat condiționat la 05.06.2013 prin Sentința penală nr. 700/31.05.2013 a Judecătoriei Tulcea., și față de obiectul cauzei, care îl constituie art. 598 alin. 1 lit. d) Cod proc. pen., nu există niciun temei legal pentru deducerea din pedeapsa pe care o execută în prezent N. P. și a unei perioade executate în baza unei alte sentințe penale și a unui alt mandat, înainte de a se stabili raportul dintre aceste condamnări.
Curtea constată că nu este întemeiat motivul de contestație invocat de către petentul condamnat N. P. privind greșita aplicare a art. 7 din Legea grațierii nr.543/2002 cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare, în loc de a se aplica doar cu privire la pedeapsa de 10 luni închisoare, instanța de fond reținând în mod întemeiat că acestea exced cadrul procesual stabilit deoarece contestația la executare este acțiunea îndreptată contra executării pedepsei iar nu contra hotărârii, neputând fi inclusă în categoria căilor de atac.
Astfel, Curtea constată că prin acet motiv de contestație se critică o dispoziție dintr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat cu privire la modalitatea de aplicare a art. 7 din Legea grațierii nr.543/2002, acest aspect nefiind invocat pentru prima oară pe calea contestației la executare în prezenta cauză, ci a făcut obiectul examinării instanței în dosarul menționat mai sus.
Curtea mai reține că o eventuală nelămurire cu privire la hotărârea care se execută poate fi examinată pe calea unei contestații la executare întemeiată pe cazul prev. de art.598 alin.1 lit.c) cod procedură penală, care nu face obiectul însă a prezentei judecăți atâta timp cât în fața instanței de fond petentul condamnat N. P. a precizat în mod expres că invocă cazul de contestație în anulare prev. de art.598 alin.1 lit.d) cod procedură penală
In același sens, instanța de fond a reținut în mod corect că în aplicarea legii penale mai favorabile cererea a constituit obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Tulcea, în care s-a pronunțat o soluție de respingere, prin sentința penală nr. 416 din 23.09.2014 a aceleași instanțe.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de către condamnatul N. P. împotriva sentinței penale nr. 431/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, condamnatul N. P. va fi obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul parțial în cuantum de 50 lei pentru apărătorul din oficiu D. I. F. se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b) cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de către condamnatul N. P. împotriva sentinței penale nr. 431/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, obligă pe condamnatul N. P. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul parțial în cuantum de 50 lei pentru apărătorul din oficiu D. I. F. se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2014.
Președinte,
D. I. N.
Grefier,
M. I.
Red.fond.jud. V.M.
Red. jud. dec. D.I.N.
2 ex. / 05.01.2015
← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 33/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 648/2014.... → |
---|