Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 17/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 257/36/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. /P
Ședința publică din 17 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: M. D. M.
Grefier: I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror I. Ț. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanta
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul D. N. - fiul lui I. și V., născut la data de 07 aprilie 1975, în prezent aflat în Penitenciarul Poarta Albă, județul C., împotriva încheierii de ședință din data de 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, având ca obiect verificare măsură preventivă (art. 206 c.p.p.).
În conformitate cu disp.art.358 Cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință, se prezintă contestatorul inculpat D. N., în stare de arest asistat de avocat ales I. T. B., conform împuternicirii avocațiale de la dosarul de fond.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 258 - 262 cod pr. penală.
Potrivit disp.art. 372 cod pr.penală, președintele verifică identitatea inculpatului contestator D. N..
In conformitate cu disp.art. 365 alin. 2 cod pr. penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Nemaifiind alte cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art. 420 alin. 6 Cod pr.penală.
Avocat I. T. B. având cuvântul pentru contestatorul inculpat D. N., solicită admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și rejudecând, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar; arată că susține concluziile de la fond, în sensul că, sunt incidente dispozițiile art. 207 al. 5 și art. 242 al. 1 cod pr. penală, prin prisma intervenirii legii noi în ce privește limitele de pedeapsă, dar judecătorul fondului a făcut o motivare incompletă în ceea ce privește cererea de înlocuire, fără a analiza cerințele prev. de art. 202 al. 2 cod pr. penală, referitoare la fapte concretă ce se reține în sarcina inculpatului, persoana inculpatului, încadrat social și familial, a înțeles consecințele faptei, urmărirea penală a fost finalizată și a început cercetarea judecătorească, urmând a se aplica o pedeapsă privativă de libertate, motiv pentru care inculpatul nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal, întrucât este conștient că ar fi în defavoarea lui. Arată că mai este un singur termen până la finalizarea cercetării judecătorești, urmând ca inculpatul să solicite judecata potrivit procedurii simplificate, sens în care apreciază că nu mai este oportună la acest moment menținerea arestării preventive, solicitând înlocuirea cu măsura controlului judiciar.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, formulează concluzii de respingere a contestației și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât prima instanță a analizat în mod corect actele și lucrările dosarului, menținând măsura arestării preventive a inculpatului, în raport de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și cantitatea de droguri găsită asupra inculpatului, aceasta având un caracter rezonabil. Un prim aspect este acela că, deși a trecut de camera preliminară și inculpatul va merge pe procedura simplificată, totuși cercetarea judecătorească nu a început și nu există garanția că se va prevala de această procedură. Și un alt aspect este acela că, chiar locul de muncă al inculpatului constituie o agravantă, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea la locul de muncă.
Contestatorul inculpat D. N. în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului ales, recunoaște și regretă fapta și nu va mai săvârși alte fapte.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ s-a dispus în baza art.208 alin. 2 C.p.p. cu aplicarea art.207 alin.4 teza întâi C.p.p. menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul D. N..
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul D. N. a comis acțiunile specifice infracțiunii reținute in sarcina acestuia prin actul de trimitere in judecata ( trafic de droguri de risc ), astfel cum rezultă din mijloacele de probă aflate în dosarul de urmărire penală - propriile sale declarații, coroborate cu procesul-verbal de prindere în flagrant, cu declarațiile inculpatului A. M.-C., cu procesul-verbal de verificare a agendei telefonului mobil aparținând inculpatului A. M.-C., precum și cu declarațiile martorului Al Samman Lorenzo.
Temeiul de arestare prevăzut de art.148 alin.1 lit.f C.p.p. anterior, se regăsește în actualul C.p.p. în dispozițiile art.223 alin.2 C.p.p..
Astfel, apreciem că în cauză este necesară privarea de libertate a inculpatului pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, având în vedere că acesta este trimis în judecată pentru o in fracțiune gravă – trafic de stupefiante, în condițiile în care aceste tip de infracțiuni a dobândit caracterul unui fenomen de amploare în special în rândul persoanelor foarte tinere, cu consecințe dintre cele mai grave pentru sănătatea fizică și mentală a acestora, de perioada de timp care s-a scurs de la data la care se reține comiterea faptei ( 24.01.2014 ), astfel încât nu se poate susține că rezonanța socială negativă a acesteia s-a diminuat semnificativ. În continuare se au în vedere și împrejurările și modul de comitere a faptei, reținându-se că inculpatul desfășura acest tip de activitate încă înainte de a fi prins în flagrant și totodată că a implicat în activitatea infracțională o persoană de vârstă încă fragedă (A. M.-C. 19 ani ) căreia i-a vândut drogurile.
Fiind îndeplinite în actualul stadiu procesual în mod cumulativ condițiile prevăzute de art.223 alin.2 C.p.p. și art.202 alin.3 C.p.p. se impune menținerea măsurii arestării preventive dispune inițial față de inculpat.
Totodată se constată conformitatea măsurii arestării cu prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din C.E.D.O., în sensul că există suspiciuni rezonabile că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, că există motive pertinente, serioase și suficiente ce justifică menținerea măsurii arestării preventive, deoarece anumite infracțiuni, prin gravitatea deosebită și reacția particulară a opiniei publice, pot suscita o tulburare a societății, de natură să justifice o detenție provizorie, fiind astfel respectate exigențele ce decurg din acest text și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Totodată, măsura arestării preventive corespunde scopului măsurilor preventive prevăzut în 202 Cod de procedura penala, având în vedere particularitățile cauzei, necesitatea bunei desfășurări a activităților specifice procesului penal în cadrul căruia, prin încheierea din 1.04.2014, s-a dispus începerea judecății, astfel că la acest moment procesual nu se justifică luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive de drepturi.
Măsura preventivă își păstrează caracterul proporțional în raport cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului dar și cu perioada de timp scursă de la luarea acesteia, ținând seama și de complexitatea cauzei, determinată în primul rând de amploarea activității infracționale cercetate, de numărul persoanelor trimise în judecată.
Astfel cum am mai subliniat, circumstanțele personale ale inculpatului, în raport cu elementele care evidențiază gravitatea faptei, nu sunt suficiente pentru a conduce la concluzia că, lăsat în libertate, inculpatul nu ar mai constitui un pericol pentru ordinea publică. Dimpotrivă, astfel cum am menționat și în cuprinsul încheierii anterioare, – din perspectiva analizei profilului moral al inculpatului în raport strict cu măsura preventivă supusă dezbaterii -, faptul că inculpatul, tatăl unui copil minor, la o vârstă care se presupune că este o persoană matură și responsabilă, și-a pus în pericol siguranța familiei implicându-se în activități de trafic de stupefiante, periculoase prin natura lor și cu consecințe penale severe, folosindu-se tocmai de activitatea sa profesională ( taximetrie ), constituie indicii în sensul că acesta nu prezintă încă suficiente garanții că lăsat în libertate nu ar pune în pericol ordinea publică și nu ar împiedica în nici un mod buna desfășurare a procesului penal.
Rezultă așadar că o măsură preventivă mai puțin restrictivă de drepturi nu ar fi suficientă pentru protejarea ordinii publice și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii de ședință din data de 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ a formulat contestație inculpatul D. N., care a susținut că în mod netemeinic a fost menținută măsura arestării preventive; în raport de conținutul concret al faptei, datele personale, conduita sinceră și durata arestării preventive, nu se mai impune privarea de libertate; s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive sau, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de contestator și din oficiu, curtea constată nefondată contestația formulată de inculpatul D. N..
Prin rechizitoriul nr. 11/D/P/2014 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul D. N., pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.5 alin.1 C.p..
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 24.01.2014 a vândut numitului A. M. C. cantitatea de 8,1 grame cannabis și, totodată, a deținut în scop de vânzare cantitatea de 13,6 grame cannabis.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea de ședință nr. 8/25.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în baza art.1491alin. 10 cu referire la art. 143 și 148 alin.1 lit. f Cod de procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. N. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 25.01.2014 până la data de 22.02.2012, inclusiv. Ulterior a fost menținută succesiv măsura arestării preventive a inculpatului D. N..
Prin încheierea pronunțată în data de 01.04.2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanței și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații Jița A.-D., B. V.-C., Fanachi R., A. M.-C., D. N., fiind stabilit termen pentru judecarea cauzei la data de 22.04.2014.
La termenul din 09.04.2014 instanța investită cu judecarea cauzei a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului D. N., apreciind că se impune menținerea arestării preventive.
Se constată că, potrivit art. 208 alin. 2 C. pr. pen., instanța verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia. În art. 208 alin. 3 C. pr. pen. raportat la art. 207 alin. 4 C. pr. pen. se prevede că atunci când temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța menține măsura preventivă.
La luarea măsurii arestării preventive și menținerea anterioară a măsurii preventive s-a reținut că sunt indicii temeinice privind săvârșirea faptei imputate inculpatului și prin lăsarea acestuia în libertate s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 223 alin. 1 C. pr. pen. și incident cazul prev. de art. 223 alin. 2 C. pr. pen.
Astfel, potrivit art. 223 alin. 1,2 C. pr. pen, măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există unul dintre cazurile prev. la literele a - d ori din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Din probele administrate în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat prin rechizitoriu, prin suspiciune rezonabilă înțelegându-se existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat. Suspiciunea rezonabilă de comitere a faptei nu este contestată de inculpat, care a recunoscut săvârșirea faptei și pretinde că intenționează să solicite aplicarea dispozițiilor privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.
Totodată, sunt aplicabile dispozițiile art. 223 alin. 2 C. pr. pen., cum de altfel a menționat și prima instanță, atât în încheierea de față, cât și în anterioara încheiere de menținere a măsurii arestării preventive.
Inculpatul D. N. este cercetat pentru săvârșirea trafic de droguri de risc, iar circumstanțele concrete de comitere a faptei atrag aplicabilitatea dispozițiilor art. 223 alin. 2 C. pr. pen. Se constată că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul D. N. a fost menționată explicit de legiuitor printre infracțiunile care permit luarea măsurii arestării preventive, tocmai în considerarea gradului ridicat de pericol social al acestui gen de fapte.
Pericolul pentru ordinea publică, în raport de dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală C. pr.pen., trebuie evaluat după analizarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia.
Inculpatul D. N. a fost depistat după ce a vândut o cantitate redusă de cannabis, iar asupra sa a mai găsită o altă cantitate de cannabis. Analizată doar din perspectiva cantității de droguri, gravitatea faptei inculpatului pare redusă, însă în aprecierea gravității faptei trebuie să țină seama de faptul că inculpatul desfășura această activitate de mai multă vreme, așa cum recunoaște, urmărea obținerea unor profituri materiale, iar în lipsa intervenției organelor de urmărire penală ar fi desfășurat în continuare această activitate. Activitatea inculpatului D. N. nu avea un caracter izolat, așa se explică că era cunoscut printre consumatorii de droguri, unul dintre coinculpați afirmând chiar că vindea și alte categorii de droguri. Inculpatul desfășura activitatea de taximetrie, ceea ce îi facilita . diverse persoane cărora le putea vindea drogurile; acesta a fost depistat în flagrant după ce a fost solicitat de numitul A. M. C. să-i vândă droguri, depistarea având la baza un denunț al inculpatului Jița A. D., din dosarul cauzei rezultând legăturile inculpatului D. N. cu persoane implicate în traficul sau consumul de droguri.
Este real că inculpatul D. N. se află la primul conflict cu legea penală, are o familie la a cărei întreținere contribuia, dar aceste elemente singulare, în acest moment procesual, nu pot înlătura starea de pericol creată prin lăsarea în libertate, mai ale că profesia inculpatului îi facilita activitatea infracțională, iar întreținerea familiei se realiza inclusiv prin mijloace ilicite.
Contrar susținerilor inculpatului, trebuia ținut seama de importanța valorilor sociale lezate, intensitatea atingerii adusă acestora, starea generală de pericol pentru sănătatea publică, efectul nociv pe care îl au drogurile asupra sănătății persoanelor care le consumă, proliferarea acestui fenomenul infracțional, care reprezintă una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate și care poate genera alte fenomene infracționale pentru consumatorii de droguri, reacția negativă a societății față de cei suspectați de comiterea unor astfel de fapte.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului creează un puternic sentiment negativ în rândul populației și se constituie într-un motiv suficient pentru privarea în continuare de libertate a inculpatului, în interesul protejării interesului public, neexistând garanții că ordinea publică și securitatea comunității ar putea fi asigurate prin luarea unei alte măsuri preventive mai puțin grave, cum ar fi arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
Persoana inculpatului nu prezintă garanții pentru luarea unei măsuri preventive mai puțin severe, având în vedere anturajul pe care îl frecventa și natura faptei comise, care arată că inculpatul a fost dispus să se implice în comiterea unor fapte grave pentru obținerea unor venituri, fără a fi interesat de consecințele consumului de droguri.
Este real că inculpatul a fost depistat cu o cantitate mică de droguri, însă gravitatea faptei trebuia apreciată în raport de conduita de ansamblu a inculpatului, care pare să fi fost implicat în traficul de droguri de o perioadă mai mare de timp, iar această activitate pare să fi fost una de obicei, ceea ce sporește gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului, așa încât nu se poate considera că prin trecerea unei perioade de aproape trei luni de arest preventiv a fost diminuat pericolul pentru ordinea publică într-o măsura care să justifice revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, în condițiile art. 242 alin. 1,2 C. pr. pen..
Măsura arestării preventive corespunde scopului măsurilor preventive, din perspectiva asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care nu a început cercetarea judecătorească și nu s-a stabilit cert că inculpatul D. N. va urma procedura privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii. Astfel, curtea apreciază că cel puțin până la termenul din 22.04.2014, când se va stabili procedura de judecată aplicabilă inculpatului D. N., este necesară privarea sa de libertate, iar în funcție de poziția procesuală a inculpatului și parcurgerea sau nu a cercetării judecătorești pentru inculpat se poate reconsidera oportunitatea privării de libertate.
Astfel, în acest moment procesual măsura arestării preventive este justificată de datele concrete ale cauzei și este de natură să asigure buna desfășurare a procesului, așa încât o altă măsura preventivă nu poate asigura finalitatea urmărită prin art. 202 alin. 1 C. pr. pen., criticile inculpatului fiind neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. N. împotriva încheierii de ședință din data de 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. va fi obligat inculpatul D. N. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. N. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul D. N. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. M. I. C.
Jud. fond. M.V.
Tehnored.jud.M.D.M.
2 ex./17.04.2014
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 455/2014. Curtea de... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 126/2014. Curtea de... → |
|---|
