Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 841/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 841/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 28563/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 841/P
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. C.
Judecător – M. D. M.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
C. a fost reprezentat de procuror I. D.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.417 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de inculpatul:
- V. N. S., fiul lui N. și K., născut la data de 31.01.1975, CNP_, domiciliat în B., ., ., f.f.l. C., ..10, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.86 al.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a și b Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 decembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 08 decembrie 2014.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.417/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.386 Cod de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului V. N. S. din infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.37 lit. a și b Cod penal 1969 în infracțiunea prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.3 Cod penal, art.37 lit. a și b Cod penal 1969 și art.5 Cod penal.
În baza art. 335 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.3 Cod penal, art.37 lit. a și b Cod penal 1969 și art.5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul V. N. S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal 1969, s-a menținut liberarea condiționată privind restul de 417 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2134/28.11.2008 a Judecătoriei C..
S-a dispus ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie executată potrivit art.60 Cod penal, în regimul închisorii.
În baza art.272 Cod de procedură penală, s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art 274 alin.1 Cod de procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 05.11.2011, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 4 Poliție, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au observat un autoturism marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, care, după ce a pătruns în sensul giratoriu de pe Bulevardul A. V., a virat la stânga, cu direcția de deplasare către localitatea O..
La vederea autospecialei poliției, conducătorul auto a oprit imediat pe partea dreaptă, în spatele unui tir, parcat în complexului comercial REAL II și a magazinului BAUMAX, fapt care a atras atenția lucrătorilor de poliție, care s-au deplasat imediat la acesta.
Organele de poliție au constatat că pe portbagajul autoturismului se aflau un număr de 16 plase de sârmă, iar la volanul autoturismului a fost identificat inculpatul V. N. S., iar pe locul din dreapta față martorul C. Ș..
Potrivit procesului-verbal de depistare, inculpatul a declarat că în ziua de 05.11.2011, a fost solicitat de martorul C. Ș. să transporte niște plase de gard, precizând că nu posedă permis de conducere.
Martorul C. Ș. a declarat că este coleg de muncă cu inculpatul, iar la data de 04.11.2010 a convenit cu acesta să îl ajute să deplaseze niște plase de sârmă achiziționate din localitatea Moșneni în localitatea Poiana.
Ca urmare a acestei solicitări, inculpatul a venit la locul indicat cu un autoturism Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, condus la destinație de un cunoscut de-al său. Ulterior, în dimineața de 05.11.2011, martorul a mers la domiciliul inculpatului și împreună cu acesta au plecat spre localitatea Poiana, inculpatul fiind cel care a condus autoturismul până la oprirea lui de către organele de poliție.
Potrivit adresei emisă sub nr._/15.11.2011 de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere, inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, a rezultat din următoarele mijloace de probă : procesul-verbal de depistare din data de 05.11.2011 încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul Secției IV Poliție, declarațiile martorilor C. Ș. și G. D., adresa emisă sub nr._/15.11.2011 de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere, procesul-verbal de constatare a actelor premergătoare efectuate în cauză, declarațiile martorilor V. C. și S. P., care, în calitatea lor de agenți de poliție, au întocmit procesul-verbal de depistare.
În ceea ce îl privește pe inculpatul V. N. S., fiind audiat la sediul secției de poliție, acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că la momentul depistării de către organele de poliție nu a condus autoturismul, la volanul acestuia un prieten de-al său, în persoana martorului C. Ș.. Inculpatul a precizat că la vederea echipajului de poliție, șoferul autoturismului a intrat în parcarea complexului comercial REAL II, deoarece băuse anterior, astfel că el a urcat pe locul șoferului.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că mașina a fost condusă de o persoană care venise cu martorul C. Ș. și care a parcat mașina la sensul giratoriu din zona magazinului REAL de pe variantă.
Șoferul a coborât, el a rămas în mașină, ocupând bancheta din spate stânga, în timp ce martorul C. Ș. a ocupat locul din dreapta față.
Inculpatul a precizat că s-a urcat la un moment dat pe locul șoferului pentru a sta de vorbă cu martorul C. Ș., căruia i s-a dictat declarația pe care a dat-o în cursul urmăririi penale.
Instanța a înlăturat ca nefiind sincere declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal.
Astfel, instanța constată, pe de o parte, că declarația dată de inculpat în cursul cercetării judecătorești contrazice declarația dată de acesta în fază de urmărire penală, pe de altă parte, că apărările formulate de inculpat sunt infirmate de mențiunile din procesul-verbal de depistare, potrivit cărora inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul, de declarațiile martorilor V. C. și S. P., agenții de poliție care au întocmit procesul-verbal de depistare, din care rezultă că imediat ce autoturismul condus de inculpat a oprit în parcare, agenții de poliție s-au deplasat către acesta, precum și de declarațiile date în calitate de martori de numiții C. Ș. și G. D., care au arătat că mașina a fost condusă de inculpat.
Din perspectiva aplicării legii penale în timp, instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată din oficiu și, în baza art.386 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.37 lit. a și b Cod penal 1969 în infracțiunea prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.3 Cod penal și art.37 lit. a și b Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 din Codul penal, având în vedere principiului general al activității legii penale, consacrat de art.3 din Codul penal, constatând că dispozițiile din legea veche, referitoare la sancționarea recidivei, sunt mai favorabile în raport cu cele din noua reglementare.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul V. N. S., solicitând achitarea sa, în temeiul art.16 alin.1 lit. c din Codul de procedură penală, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, Curtea constată apelul a fi nefondat.
În mod corect prima instanță a reținut că fapta reținută în sarcina inculpatului există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție sub forma intenției, apărările inculpatului formulate de-a lungul întregului proces penal fiind contradictorii și fără suport probator, neputând atrage o soluție de achitare, așa cum se solicită.
După cum prima instanță observă, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii deduse judecății, rezultă, mai presus de orice dubiu, din probele administrate în cauză, relevante fiind: procesul-verbal de depistare încheiat la data de 05.11.2011 de lucrătorii secției IV Poliție, al cărui conținut se confirmă prin declarațiile agenților constatatori; depozițiile testimoniale date de martorii C. Ș. și G. D.; adresa emisă sub nr._/15.11.2011 de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere, din care rezultă că inculpatul V. N. S. nu posedă permis.
Deși inculpatul a încercat, în mod repetat, să demonteze susținerile martorului G. D., pe motivul că acesta ar fi fost direct interesat a-l indica drept șofer al autoturismului oprit în trafic, apărările sale sunt lipsite de credibilitate, întrucât încă de la momentul depistării inculpatul a recunoscut că se afla la volanul autoturismului, revenirea sa ulterioară fiind lipsită de relevanță.
De altfel, independent de poziția de recunoaștere consemnată în procesul-verbal, vinovăția inculpatului reiese și din declarațiile martorului C. Ș., care a recunoscut în mod constant că, pe toată durata deplasării, autoturismul oprit în trafic fusese condus de către inculpat, fapt ce întărește încă o dată aspectele constatate de agenții constatatori.
Având în vedere și aspectele contradictorii ce rezultă din cuprinsul diferitelor declarații, ce pun sub semnul îndoielii tezele probatorii avansate, Curtea reține că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se impută rezultă din ansamblul materialului probator, ceea ce face legală și temeinică soluția de condamnare atacată.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei, Curtea reține că deși procedeul primei instanțe de a combina diferitele dispoziții cuprinse în legile penale succesive intră în contradicție cu principiul aplicării globale a legii penale noi, statuat și prin Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, această unică deficiență fiind favorabilă inculpatului, nu justifică admiterea apelului declarat în cauză.
De aceea, în condițiile unei juste individualizări a pedepsei, sentința penală atacată este una temeinică, raportat la conduita procesuală nesinceră a inculpatului și perseverența infracțională a acestuia în comiterea de fapte de același gen. D. urmare, Curtea constată că apelul este nefondat, acesta urmând a fi respins în consecință, potrivit art.421 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală.
De asemenea, Curtea îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, iar în baza art.272 va dispune avansarea din fondul Ministerului Justiției a onorariului de avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge apelul declarat de către apelantul inculpat V. N. S., fiul lui N. și K., născut la data de 31.01.1975, CNP_, domiciliat în B., ., ., jud. B., f.f.l. C., ..10, împotriva sentinței penale nr.417/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, ca nefondat.
În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 Cod de procedură penală, onorariul de avocat oficiu C. L., în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.12.2014.
Președinte,Judecător,
C. CoadăMarius D. M.
Grefier,
C. A.
Jud.fond C.R.
Red.dec.jud.C.C./5 ex./23.12.2014
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 126/2014. Curtea de... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
