Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 455/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 6347/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 455/P
Ședința publică de la 03 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. I.
Judecător - V. L.
Grefier - C. A.
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror - R. G. C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul D. I. G., fiul lui N. și Nădejdea născut la data de 28.07.1978, domiciliat în C., ..2,.. A,_ _ trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, împotriva sentinței penale nr.248/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 iunie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 iunie 2014 și 03 iulie 2014.
CURTEA,
Cu privire la apelul penal de față constată, următoarele;
Pronunțând sentința penală nr.248 din 20.03.2014, în dosarul penal nr._, Judecătoria C. a hotărât;
„În baza art.386 C.pr.penală schimbă încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului D. I. G. prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,3 C.penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art.244 alin.1 C.penal cu aplic. art.5 C.penal.
În baza art.244 alin.1 C.penal cu aplic. art.5 C.penal condamnă inculpatul D. I. G. (fiul lui N. și Nădejdea născut la data de 28.07.1978, domiciliat în C., ..2,..A,_ _) la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 C.pen. din 1969 cu aplic. art.5 C.penal suspenda condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe o durata de 3 ani termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 C.pen. din 1969.
În baza art 25 și 397 c.pr.pen obligă inculpatul D. I. G. la plata sumei de 40.000 euro cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă G. M..
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83,84 C.pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării .
În baza art.274 alin.1 c.pr.pen obligă inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat . »
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, judecătoria a reținut următoarele aspecte ;
« Din ansamblul material probator administrat în cauză instanțe reține că inculpatul D. I. G. în calitate de reprezentant al S.C. YAMY YAMY FOOD S.R.L. C. l-a indus în eroare pe G. M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare de bunuri nr 1/08.08.2011 echipamente de bucătărie din inox, menționând în contract că este proprietarul acestora, deși nu avea această calitate.
Instanța reține, contrar susținerilor avocatului inculpatului, că există acțiunea de inducere în eroare din partea inculpatului întrucât partea civilă a crezut cele spuse de inculpat - că bunurile sunt proprietatea sa, aspect pe care i l-a adus la cunoștință înainte de semnarea contractului - având în vedere că inculpatul se cunoștea cu martorul Barzu S., nepotul său, și tatăl acestuia, partea civilă declarând că a citit vag contractul ,crezând că inculpatul este de bună credință. Se va avea în vedere totodată că în măsura în care ar fi cunoscut că bunurile care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nu sunt proprietatea firmei administrată de inculpatul D. I. G.,partea civilă G. M. nu ar fi semnat contractul.
Se constată, dată fiind succesiunea de legi în timp, că infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.1 C.penal constituie din perspectiva art.5 din codul penal lege penală mai favorabilă comparativ cu art.215 alin.1,3 C.penal din 1969, întrucât prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, textul vechi prevăzând pedeapsa închisorii de la 6 luni la 12 ani.
În consecință, în baza art.386 C.pr.penală va schimba încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului D. I. G. prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,3 C.penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art.244 alin.1 C.penal cu aplic. art.5 C.penal.
Instanța constată dincolo de orice bănuială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpatul D. I. G..
Fapta inculpatului D. I. G. care a indus-o în eroare pe persoana vătămată G. M. la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare de bunuri nr. 1/08.08.2011 prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase(că este proprietarul bunurilor vândute, deși în realitate proprietar era o altă persoană),în scopul obținerii unui folos patrimonial injust, cauzând o pagubă în cuantum de 40.000 euro persoanei vătămate, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută si pedepsită de art. 244 alin.1 C.penal.
În ceea ce privește individualizarea a pedepsei: instanța va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 C.penal: împrejurările concrete și modul de comitere a infracțiunii, natura și gravitatea rezultatului produs( prejudiciul cauzat fiind de 40.000 euro ), persoana inculpatului care nu se afla la primul conflict cu legea penala, fiind sancționat administrativ pentru comiterea unei fapte prev. de art.292 C.penal din 1969 ; se vor avea totodată in vedere vârsta inculpatului ( care are 36 de ani ),dar si atitudinea manifestata după săvârșirea faptei ,inculpatul nerecunoscând comiterea infracțiunii, formulându-și apărări infirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
F. de aceste considerente instanța va aplica inculpatului o pedeapsa orientata spre minimul special prevăzut de lege, apreciind că această pedeapsă este de natură să asigure reeducarea inculpatului .
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 C.penal, apreciind că reeducarea inculpatului poate avea loc fără privarea acestuia de libertate, în baza art. 81 C.pen. din 1969 cu aplic. art.5 C.penal va suspenda condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe o durata de 3 ani termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 C.pen. din 1969.
Instanța reține că nu poate fi aplicată pedeapsa accesorie având în vedere dispozițiile art.12 din Legea nr.187/2012 cu aplic. art.5 c.penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83,84 C.pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării .
În cursul procesului penal persoana vătămată G. M. s-a constituit partea civilă cu suma de 40.000 euro, reprezentând contravaloarea bunurilor care nu i-au fost predate.
Analizând elementele prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, instanța constata ca acestea sunt îndeplinite, respectiv fapta ilicita ( dovedita pe latura penala a cauzei), prejudiciul suferit de partea civilă –potrivit contractului de vânzare cumpărarea partea civilă a plătit pentru bunurile achiziționate de la inculpat suma de 40.000 euro, legătură de cauzalitate intre fapta si prejudiciul cauzat, vinovata inculpatului D. I. G. care a acționat cu intenție.
În consecință, în baza art 25 și 397 c.pr.pen va obliga inculpatul D. I. G. la plata sumei de 40.000 euro cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă G. M..
În baza art 274 alin.1 c.pr.pen va obliga inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat . »
Împotriva sentinței penale nr.248 din 20.03.2014 a Judecătoriei C. a declarat apel, în termen legal, inculpatul D. I. G. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelantul inculpat D. I. G. a susținut, că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru condamnarea sa în legătură cu săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1 și 3 Cod penal 1969, în condițiile în care partea vătămată a întocmit contractul de vânzare – cumpărare și înainte de întocmirea și semnarea acestuia i-a prezentat părții vătămate contractul de achiziționare în leasing a utilajelor. Totodată, apelantul inculpat a susținut, că partea vătămată G. M. nu i-a înmânat suma de 40.000 euro, reprezentând contra/valoarea utilajelor achiziționate, astfel că nu s-a produs nicio pagubă pentru aceasta și nici un folos material injust pentru el, nefiind îndeplinite cerințele legale pentru reținerea infracțiunii de înșelăciune, în sarcina lui și obligarea la despăgubiri civile.
În concluzie, apelantul inculpat D. I. G. a solicitat, admiterea apelului său, desființarea în totalitate a hotărârii primei instanțe și, în rejudecare să se dispună achitarea sa, în principal, în temeiul prevederilor art.16 lit.a Cod procedură penală iar în subsidiar în temeiul prevederilor art.16 lit.b sau lit.c Cod procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.244 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.
Examinând sentința penală nr.248 din 20.03.2014 a Judecătoriei C. raportat la criticile din apelul inculpatului D. I. G., la probatoriul administrat cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.417 alin.2 Cod procedură penală, curtea constată, că este legală și temeinică iar apelul inculpatului nefondat.
Fapta inculpatului D. I. G. de a-l induce în eroare pe partea vătămată Gafon M. cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare bunuri nr.1/08.08.2011, prin aceea că nu i s-a adus la cunoștință că utilajele pe care le vindea nu aparțineau societății S.C. YAMY YAMY FOOD S.R.L C. administrată de el, întrucât nu achitase ratele prevăzute în contractul de achiziție în leasing iar prin încasarea prețului de 40.000 euro a provocat părții vătămate o pagubă, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped.de art.215 alin.1 și 3 Cod penal 1969 și de art.244 alin.1 Cod penal 2009.
Fapta reținută în sarcina inculpatului apelant D. I. G. este probată cu plângerea și declarațiile părții civile G. M.; contractul de vânzare cumpărare bunuri (utilaje) nr.1/08.08.2011 și anexa nr.1; factura nr.1/08.08.2011; procura autentificată sub nr.3078/21.11.2007 la B.N.P Doinița C. și D. C.; confirmare de primire din 24.08.2011; contract de vânzare-cumpărare nr.1100 din 08.09.2010 și anexa 1; actul adițional nr.1 la contractul de vânzare-cumpărare 1100/08.09.2010; actul adițional nr.2 la contractul de vânzare-cumpărare 1100/08.09.2010; procesul verbal din 15.11.2010; notificarea din 05.11.2010; declarațiile martorilor T. L. O., B. S. și P. C. G.; copia dosarului de executare silită nr.4/201J V. D.G. privind executarea S.C. YAMY YAMY FOOD S.R.L C. creditor ..
Intenția directă cu care a acționat inculpatul în inducerea în eroare a părții vătămate G. M., cu privire la proprietatea utilajelor pe care le vindea în baza contractului de vânzare cumpărare nr.1/08.08.2011 rezultă, fără echivoc, din faptul că în calitate de administrator al . S.R.L C. cunoștea că nu plătise nicio rată prevăzută în contractul de achiziție în leasing a utilajelor (nr.1100/08.09.2010) și prin semnarea notificării din 05.11.2010, emisă de S.C. C. G. S.R.L, luase personal la cunoștință că se reziliase contractul de leasing nr.1100/08.09.2010 și că era somată societatea administrată de el să predea utilajele livrate în baza contractului menționat anterior.
Este evident că dacă partea vătămată/parte civilă G. M. ar fi cunoscut, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.1/08.08.2011, că utilajele nu aparțineau societății vânzătoare, administrată de inculpatul D. I. G., nu ar fi încheiat respectivul contract și nu ar fi plătit prețul stipulat de 40.000 euro, înmânat cash inculpatului, care a recunoscut plata prin semnarea contractului în care se prevedea expres plata prețului integral la data semnării contractului.
Ascunzându-i părții vătămate cumpărătoare că utilajele pe care le vindea nu aparțineau societății vânzătoare pe care o administra inculpatul D. I. G. a urmărit obținerea pentru sine a unui folos patrimonial injust, prin încasarea prețului de 40.000 euro și a pricinuit astfel părții vătămate cumpărătoare o pagubă echivalentă prețului menționat.
Apărarea inculpatului în sensul că nu s-a plătit prețul de 40.ooo euro la data semnării contractului de vânzare-cumpărare nr.1/08.08.2011 este neprobată, în condițiile în care a semnat fără obiecțiuni contractul de vânzare-cumpărare, în care se menționa expres faptul înmânării către inculpat a sumei de 40.000 euro la data semnării contractului.
Declarațiile martorului T. G., propus de inculpat, au fost temeinic înlăturate ca nesincere și date „pro causa” în condițiile în care se contrazic cu declarațiile inculpatului și cu acelea ale părții vătămate și martorului Barzu S..
Având în vedere că inculpatul nu a probat acordarea de către partea vătămată G. M. a împrumuturilor de 15.000 euro și 8.000 euro, deși a pretins că prima sumă împrumutată i-a fost virată în cont bancar, în mod corect au fost înlăturate apărările inculpatului privind faptul că în realitate contractul de vânzare cumpărare nr.1/08.08.2011 ar fi fost o garanție cerută sub amenințări de partea vătămată pentru împrumuturile acordate.
Raportat la cele ce preced curtea constată, că fapta există, a fost săvârșită de inculpatul D. I. G., cu forma de vinovăție a intenției directe și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.și ped. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal 1969, fiind îndeplinite cerințele art.15 Cod procedură penală.
În consecință, solicitările inculpatului apelant D. I. G. de achitare, în temeiul prevederilor art.16 alin.1 lit.a Cod procedură penală (fapta nu există), art.16 alin.1 lit.b Cod procedură penală (fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege) și art.16 alin.1 lit.c (nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea) sunt neîntemeiate și vor fi respinse, întrucât angajarea răspunderii penale a inculpatului s-a făcut în mod temeinic și legal prin hotărârea primei instanțe pe baza probatoriului analizat în precedent.
Urmare faptului că până la soluționarea definitivă a cauzei au intrat în vigoare, la 01.02.2014, noile coduri penal și de procedură penală iar aplicarea legii penale mai favorabile este obligatorie, potrivit prevederilor art.5 Cod penal 2009, prima instanță a identificat legea penală mai favorabilă pe instituții.
Fapta reținută în sarcina inculpatului D. I. G., potrivit probatoriului administrat în cauză, s-a constatat, că este încriminată de prevederile art.244 alin.1 Cod penal nou iar limitele legale de pedeapsă sunt mai reduse (6 luni – 3 ani închisoare) decât acelea prevăzute de art.215 alin.1 și 3 Cod penal 1969 (6 luni – 12 ani închisoare), astfel, identificând că regimul sancționator mai favorabil este acela prevăzut de Noul Cod penal, în mod corect prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului apelant D. I. G. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art.244 alin.1 Cod penal.
Având în vedere datele concrete ale speței din perspectiva criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzută de art.74 alin.1 lit.a,b,c,d,e,f și g Cod penal, curtea apreciază, că pedeapsa de 1 an închisoare este corespunzătoare pericolului social al faptei și făptuitorului și menită să asigure reeducarea inculpatului dar și prevenția generală și specială.
În privința modalității de executare a pedepsei, curtea constată, că în raport de lipsa antecedentelor penale și vârsta relativ tânără a inculpatului (36 ani) reeducarea acestuia este posibilă și fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate. În consecință, urmează a menține aplicarea prevederilor art.81 Cod penal 1969, în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform prevederilor art.82 Cod penal 1969.
Din perspectiva identificării legii penale mai favorabile (art.5 Cod penal) curtea reține, că prevederile legale privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, prevăzute în Secțiunea a III-a a Capitolului V din Codul penal din 1969, sunt mai favorabile ca și condiții, conținut și efecte față de prevederile art.91 și următoarele, cuprinse în Secțiunea a 5-a din Capitolul V al Codului penal nou, așa cum temeinic a reținut și prima instanță.
Referitor la acțiunea civilă formulată de partea civilă Gafotn M. se reține, că prin semnarea contractului de vânzare cumpărare nr.1/08.08.2011, în care se stipula expres plata integrală a prețului utilajelor, în sumă de 40.000 euro, inculpatul a recunoscut încasarea sumei respective și, cum predarea bunurilor vândute de el nu a fost posibilă, este justificată solicitarea părții civile de restituire a sumei de 40.000 euro. Fiind îndeplinite cerințele legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale în mod temeinic și legal, judecătoria a obligat pe inculpatul D. I. G. să plătească părții civile G. M. despăgubiri civile în sumă de 40.000 euro.
Pentru considerentele menționate anterior și constatând netemeinicia criticilor din apelul inculpatului D. I. G., dar și împrejurarea că examinarea din oficiu a hotărârii apelate nu a identificat alte cauze de reformare a ei, în temeiul prevederilor art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr.248 din 20.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza prevederilor art.272 Cod procedură penală onorariul parțial în sumă de 50 lei cuvenit avocatului desemnat din oficiu Carașcă I. C., se va deconta din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de avocați C..
În baza prevederilor art.275 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat apelantul inculpat D. I. G. să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală,
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul apelant D. I. G., fiul lui N. și Nădejdea născut la data de 28.07.1978, domiciliat în C., ..2,.. A,_ _, împotriva sentinței penale nr.248 din 20.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
În baza art.272 Cod pr.penală
Onorariul parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu, Carașcă I. C., în sumă de 50 lei, se va deconta din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală,
Obligă pe apelantul inculpat D. I. G. să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.07.2014.
Președinte de Complet, Judecător,
A. I. V. L.
Grefier,
C. A.
Jud. fond C.R.
Red.dec.jud.V.L.
5 ex./29.10.2014
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
