Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 506/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 506/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 3041/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 506
Ședința publică din data de 09 decembrie 2014
Președinte – M. V. T.
Grefier – G. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul H. B. P. (fost Z.), fiul lui T. și T., născut la data de 27.07.1984, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 1014 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată cererea formulată de acesta, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală fiind obligat la plata sumei de 160 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat H. B. P., în stare de deținere, personal și asistat de avocat din oficiu S. O. din Baroul Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2014 .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Potrivit dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului din oficiu să ia legătura cu contestatorul-condamnat, aflat în stare de deținere.
Avocat S. O., având cuvântul pentru contestatorul-condamnat, arată că acesta înțelege să-și retragă contestația formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii în sensul de a se lua act de declarația condamnatului, în sensul că înțelege să-și retragă contestația formulată.
Condamnatul H. B. P., având ultimul cuvânt, solicită a se lua act de declarația sa în sensul că înțelege să-și retragă contestația formulată.
CURTEA
Asupra contestației de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, constată;
Prin sentința penală nr. 1014 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul H. B. P. (fost Z.), fiul lui T. și T., născut la data de 27.07.1984, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală acesta fiind obligat la plata sumei de 160 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță la 30.06.2014 sub nr._ condamnatul H. B. P. (fost Z.), fiul lui T. și T., născut la data de 27.07.1984, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, a formulat contestație cu privire la sentința penală nr. 176 /04.03.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, arătând că s-a făcut o greșeală în urma contopirii pedepselor, că a fost arestat o singură dată, a avut o suspendare de 2 ani și 6 luni și o condamnare de 22 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor, că nu a fost arestat și nici condamnat pentru alte fapte, deoarece a fost minor, iar sporul de 1 an și 4 luni închisoare i s-a aplicat fără motiv, pentru fapte pe care nu le-a săvârșit.
Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a solicitat Penitenciarului Mărgineni înaintarea copiilor mandatelor de executare a pedepsei închisorii emise pe numele condamnatului, unitatea de penitenciar înaintând prin adresa nr._/24.07.2014 copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 258/2014 din 28.04.2014 emis de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
De asemenea, s-a dispus atașarea la dosarul cauzei a dosarului de fond nr._ al Tribunalului Dâmbovița.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 176 / 4.03.2014 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ a fost admisă sesizarea Comisiei de evaluare a dosarelor de penitenciar privind aplicarea „mitior lex” și în consecință a fost descontopită pedeapsa de 24 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 121/5.11.2004 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 519/P/2004 în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor de: 22 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – 175 lit. i Cod penal, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, 2 ani și 6 luni închisoare reprezentând pedeapsa revocată în baza art. 864 Cod procedură penală cu referire la art. 83 Cod penal – aplicată prin sentința penală nr. 1215/2003 a Tribunalului București și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 8 ani.
În baza disp. art. 6 alin. 1 din noul Cod penal a fost redusă pedeapsa de 22 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la pedeapsa de 20 de ani închisoare, maximul special prevăzut de legea nouă – art. 188 Cod penal pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
S-a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost dezincriminată, iar în baza art. 6 alin. 5 din noul Cod penal s-a redus limita pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal anterior, reglementată în prezent de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d din noul Cod penal, de la 8 ani la 5 ani.
Având în vedere că pedepsele aplicate au fost săvârșite în concurs, în baza art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal și art. 45 alin. 1 din același cod, a fost contopită pedeapsa de 20 ani închisoare, astfel cum a fost redusă cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 78 din O.U.G. nr. 195/2002, infracțiune reglementată în prezent de art. 335 alin. 1 din noul Cod penal (care prevede în prezent pedeapsa maximă de 5 ani ), dispunându-se executarea pedepsei de 21 ani și 4 luni închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, respectiv art. 66 alin. 1 lit. a, b și d din noul Cod penal pe o durată de 5 ani.
A fost menținută revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 1215/2003 a Tribunalului București, dispunându-se executarea pedepsei finale de 23 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară.
A fost dedusă din durata pedepsei de executat perioadele de la data de 18.05.2002 – 23.12.2003 și 05.04.2004 – 24.02.2005, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței și dispunându-se anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 187/2012 din 6.07.2012 emis de Tribunalul Călărași, precum și emiterea unuia nou în sensul celor reținute.
Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 135/25.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în baza ei emițându-se mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 258/2014 din 28.04.2014.
Rezultă din cuprinsul sentinței menționate, dar și din analizarea mandatelor de executare a pedepsei închisorii emise pe numele condamnatului, înaintate de către Penitenciarul Mărgineni la momentul formulării cererii de aplicare a legii penale mai favorabile cu privire la condamnatul H. B. P., că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 1215 /2003 pronunțată de către Tribunalul București la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în baza dispozițiilor art. 864 Cod penal.
Întrucât în perioada termenului de încercare a săvârșit noi fapte prevăzute de legea penală, respectiv la data de 4.04.2004, prin sentința penală nr. 121/5.11.2004 pronunțată de către Tribunalul Călărași a fost condamnat la pedepsele de: 22 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată prin Legea nr. 169/2002 și 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pedepse contopite în pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, la care s-a adăugat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1215/2003 pronunțată de Tribunalul București, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, dispunându-se executarea pedepsei finale de 24 de ani și 6 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Ulterior, prin sentința penală nr. 91/2012 din 07.06.2012 pronunțată de către Tribunalul Călărași, a fost admisă contestația la executare formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Călărași cu privire la sentința penală nr. 121/2004 a aceleiași instanțe, dispunându-se deducerea din pedeapsa de executat de 24 de ani și 6 luni închisoare a celei executate de la 18.05.2002 la 23.12.2003 și de la 5.04.2004 la 24.02.2005.
Raportat la hotărârile pronunțate cu privire la condamnat, s-a reținut că acesta a cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale, fiind condamnat prin două sentințe penale, pedepsele aplicate făcând obiectul analizei în sentința penală nr. 121/2004.
La momentul verificării incidenței legii penale mai favorabile, prin sentința penală nr. 176/2014, contestată în prezenta cauză, judecătorul nu a făcut decât să verifice în raport de fiecare pedeapsă stabilită de către o instanță, incidența prevederilor art. 6 din noul Cod penal, care reglementează modul de aplicare a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, fără a proceda la contopirea altor pedepse sau la aplicarea altor sporuri, așa cum s-a invocat în contestație.
În condițiile în care s-au comparat pedepsele aplicate pentru fiecare faptă în parte cu limitele maxime prevăzute de noile reglementări și s-au aplicat apoi dispozițiile care reglementează calculul pedepsei în caz de concurs de infracțiuni, respectiv dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, făcându-se, totodată, și aplicarea celorlalte prevederi în materia legii penale mai favorabile și s-a dedus perioada executată de condamnat conform mandatelor de executare emise pe numele său, s-a apreciat că nu a fost făcută nicio eroare la momentul verificării eventualei aplicări a legii penale mai favorabile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație condamnatul H. B. P. fără însă a arăta în scris motivele ce l-au determinat să promoveze această cale de atac.
În ședința publică de astăzi, 9 decembrie 2014, în fața instanței superioare, contestatorul - condamnat H. B. P., personal și în prezența apărătorului desemnat din oficiu a precizat că înțelege să-și retragă prezenta contestație formulată împotriva sentinței penale nr. 1014 pronunțată la 26 septembrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița.
Având în vedere această manifestare de voință a contestatorul - condamnat H. B. P., exprimată de acesta în mod liber și neechivoc, față de dispozițiile art.425/1 alin.3 rap. la art.415 alin.1 Cod de procedură penală, Curtea urmează să ia act de susținerea acestuia în sensul că își retrage contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 1014 pronunțată la 26 septembrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea contestației formulată de condamnatul H. B. P. (fost Z.), fiul lui T. și T., născut la data de 27.07.1984, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 1014 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă pe contestatorul-condamnat la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09 decembrie 2014.
Președinte, Grefier,
M. V. T. G. D.
Red. /Tehnored. G.D.
5 ex. / 11.12.2014
Dosar fond nr._ Tribunalul Dâmbovița
Judec. fond A. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 413/2014.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 872/2014.... → |
|---|
