Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 935/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 935/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 1403/204/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 935
Ședința publică din data de 07.10.2014
Președinte - E. N.
Judecător - C. G.
Grefier - R. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelurile inculpatul C. S. (fiul lui G. și M., născut la 04 ianuarie 1953), domiciliat în Călărași, .. 27, județul Călărași, asigurătorul de răspundere civilă . VIENNA INSURANCE GROUP SA, părțile civile M. V. și M. C. R., ambele domiciliate în municipiul C., . . . județul C. împotriva sentinței penale nr.150/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Prin sentința penală atacată în temeiul art. 178 alin. 2 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. S. (fiul lui G. și M., născut la 04 ianuarie 1953), domiciliat în Călărași, .. 27, județul Călărași la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (fapta din 08.07.2009, culpă 80%).
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul C. S. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (fp.08.07.2009, culpă 80%).
Potrivit art. 33 lit. b și art. 34 litera b Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite urmând ca inculpatul C. S. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
S-a aplicat art. 71, 64 lit. a teza a IIa, lit. b Cod penal 1969.
Conform art. 81, art.71 alin.5 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, calculat conform art. 82 din același cod.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În latură civilă, s-au admis în parte acțiunile civile exercitate și în baza art. 397 Cod proc. penală rap. la art. 1357 Cod Civil, a fost obligat inculpatul C. S. în solidar cu partea responsabilă civilmente . Călărași, alături de asigurătorul . (acesta din urmă în limita plafonului legal), la despăgubiri civile către părțile civile, proporțional culpei inculpatului de 80%, după cum urmează:
- către partea civilă M. V. la plata sumei de 40.000,00 (patruzeci mii) lei daune materiale și de 40.000,00 (patruzeci mii) euro, în echivalent lei la cursul de schimb din ziua plății;
- către partea civilă M. C. R. la plata sumei de 10.000,00 (zece mii) euro, în echivalent lei la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune morale;
- către partea civilă B. A. P. la plata sumei de 13.987,00 (treisprezece mii nouă sute optzeci și șapte ) lei cu titlu de daune materiale și de 40.000,00 (patruzeci mii) euro, în echivalent lei la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de daune morale;
În baza art. 397 Cod proc. penală rap. la art. art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul C. S. în solidar cu partea responsabilă civilmente . Călărași, alături de asigurătorul . (acesta din urmă în limita plafonului legal), la plata cheltuielilor de spitalizare către părțile civile, proporțional culpei de 80%, după cum urmează: sumei de 386,932 lei către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești, sumei de 910,400 lei către partea civilă S. C. de Urgență „B. – A.„ București, sumei de 1.562,400 lei către partea civilă S. B. și de Recuperare Techirghiol, la toate adăugându-se dobânda legală.
Conform art. 274 alin. 1 și 3 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul C. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . Călărași, potrivit culpei procesuale în procent de 80%, la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 alin. 1 și 4 Cod proc.penală acesta a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . Călărași, la cheltuieli judiciare către părțile civile, potrivit culpei procesuale de 80%, respectiv: în sumă de câte 3.200,00 lei către părțile civile M. V. și M. C.; și în sumă de 4.152,55 lei către partea civilă B. A. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul C. S. personal și asistat de avocat ales G. S. din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/31.07.2014 aflată la fila 17 dosar, lipsă fiind: apelantul asigurător . VIENNA INSURANCE GROUP SA pentru care a răspuns avocat ales D. C. R. din Baroul București potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/2014 în substituire avocat M. C. O. E., părțile civile M. V. și M. C. R. reprezentate de avocat ales C. I., intimații părți civile B. A. P., S. Județean de Urgență Ploiești, S. C. de Urgență profesor B. A., S. B. și de Recuperare Techirghiol precum și partea responsabilă civilmente . Călărași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul Ministerului Public și avocatul inculpatului C. S., asigurătorului . Vienna Insurance Group SA, părților civile M. V. și M. C. R., având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Avocat D. C. R., având cuvântul pentru apelantul asigurător . Vienna Insurance Group SA solicită admiterea apelului pentru motivele pe care le depune în scris la dosar.
Susține că prin hotărârea atacată instanța de fond a dispus obligarea asigurătorului la plata unor sume către părțile civile M. V., M. C. și B. A. P. cu titlu de daune morale, or din analiza poliției RCA sumele solicitate depășesc suma asigurată.
Despăgubirile morale sunt o consecință a prejudiciului cauzat unei persoane și constau în suferințe de ordin public. Normele eticii și echității interzic acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale deoarece durerea sufletească este incompetentă cu un echivalent bănesc.
Raportat la capătul de cerere cu privire la obligarea asigurătorului la plata sumei de 100.000 euro, solicită să se observe că partea civilă B. A. P. nu a depus la dosarul cauzei documente justificative. Din analiza dispozițiilor art.998 și 999 cod civil rezultă că pentru a exista răspundere civilă delictuală trebuie îndeplinite condițiile generale privind existența unei fapte ilicite a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu a culpei.
La stabilirea daunelor morale instanța trebuia să aibă în vedere că sumele de bani ce se vor acorda părților civile să aibă efecte compensatorii, să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor și toate daunele materiale solicitate trebuie dovedite cu acte justificative, proba cu martori în cauză fiind inadmisibilă.
De asemenea, consideră că tot neîntemeiate sunt și solicitările părților civile cu privire la o . cheltuieli efectuate cu ocazia ritualurilor religioase deoarece prevederile art.47 pct.2 lit.k din Legea nr.32/2000 și atr.49 pct.2 din norma CSA emisă în conformitate cu atr.53 și 69 din Legea nr.138/1996, stabilesc cu exactitate și limitativ despăgubiri doar pentru cheltuielile făcute cu înmormântarea nu și cheltuieli ulterioare, pentru transport cadavru, îmbălsămare, cruce, ritualul religios și numai dacă acestea sunt dovedite cu acte justificative.
În nici un caz nu pot fi reținute alte cheltuieli aflate pe bonurile fiscale existente la dosar care poartă data ulterioară producerii accidentului cum ar fi pastă de dinți, mâncare pentru câini, nefăcându-se dovada faptului că toate produsele achiziționate ulterior datei înmormântării au vreo legătură cu decesul și mai mult, legea exclude orice cheltuieli ulterioare datei decesului, respectiv cheltuieli făcute cu pomenirea.
Dincolo de suferința prin care au trecut părțile civile și pe care nu o contestă, consideră că sumele solicitate sunt nejustificat de mari, instanța de judecată trebuie să judece în echitate și să cenzureze orice încercare de îmbogățire fără justă cauză. Conform recomandărilor Consiliului Europei principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut, despăgubirea având rolul de a da o compensare celor îndreptățiți, dar instanța trebuie să aibă în vedere gradul vătămărilor psihice și alterarea condițiilor de viață a acestora.
Totodată, atunci când instanța stabilește daunele morale pentru acest tip de evenimente trebuie să țină cont și de restul principiilor stabilite de CEDO și anume principiul echității, principiul nevoii sociale, principiul îmbogățirii fără just temei, principiul stabilirii daunelor morale la nivelul venitului lunar mediu pe economie al țării membre UE.
În consecință, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, în parte în latură civilă, iar pe fond, admiterea în parte a pretențiilor civile solicitate de părțile civile diminuând spre nivelul minim cuantumul acestora. Înțelege să solicite cheltuieli judiciare pe cale separată.
Avocat C. I. având cuvântul pentru apelantele părți civile M. V. și M. C. R., solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale nr. nr.150/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, și rejudecând, acordarea daunelor morale și obligarea asigurătorului . Vienna Insurance Group SA la plata acestora și nu a . obligarea la plata onorariului de avocat.
Prejudiciul în cauză este foarte mare și despăgubirile trebuie să fie pe măsură față de decesul victimei M. A..
Potrivit înscrisurilor medicale aflate la dosar rezultă că părțile civile au suferit de depresie în urma decesului acesteia.
Sumele acordate de instanța de fond cu titlu de daune morale sunt derizorii față de o mamă care și-a pierdut fiica. Solicită daune morale în sumă de un milion euro pentru partea civilă M. V. și 500.000 euro pentru sora defunctei. În mod eronat a dispus instanța de fond ca . să plătească despăgubirile solicitate pentru că această obligație revine . Vienna Insurance Group SA.
Nu este de acord cu hotărârea instanței de fond care a dispus reducerea onorariului de avocat. Potrivit art.50 din Legea nr.136/195 și disp.art.26 lit.d din aceeași lege, asigurătorul de răspundere civilă, în speță . Vienna Insurance Group SA, trebuie să plătească onorariul de avocat.
Consideră că în mod greșit i s-a redus onorariul de avocat întrucât dosarul a durat 2 ani de zile, timp în care s-au acordat multe termene de judecată, motiv pentru care solicită a se acorda întreg onorariul pentru avocat ales, respectiv sume de câte 4000 lei pentru fiecare dintre părțile civile M. V. și 4000 lei pentru M. A..
Avocat D. C. R. având cuvântul pentru apelantul inculpat C. S. solicită admiterea apelului și desființarea sentinței atacate în latură penală. Instanța de fond a avut în vedere raportul de expertiză auto efectuat în cauză din care reiese că principala cauză a producerii accidentului a fost aceea că cele autoturisme s-au deplasat prea aproape de axul drumului și consideră că există o culpă egală între inculpat și numitul A. I. care a efectuat la rândul său o depășire a mașinii persoanei decedate.
Cât privește apelurile declarate de părțile civile M. V. și M. C. R., solicită respingerea acestora considerând că soluția primei instanțe este corectă în ceea ce privește stabilirea cuantumului daunelor materiale și morale precum și a onorariului de avocat.
Este adevărat că dosarul a durat mult, numai că timpul afectat întocmirii expertizei dispusă în cauză a fost foarte mare și în acest sens s-au acordat numeroase termene, prestațiile avocaților au constat numai prezența la amânarea cauzei din acest motiv fără a se depune alte diligențe, considerând că onorariul solicitat de avocatul ales al părților civile este excesiv.
Cu privire la daunele materiale și morale acordate arată că au fost acordate în mod corect de instanța de fond, iar cele solicitate de părțile civile sunt foarte mari.
Față de apelul declarat de asigurătorul . Vienna Insurance Group SA arată că lasă la aprecierea instanței hotărârea ce se va lua.
Avocat C. I. având cuvântul pentru apelantele părți civile M. V. și M. C. R. solicită respingerea apelului declarat de asigurătorul . Vienna Insurance Group SA având în vedere că daunele materiale au fost probate cu înscrisuri și martori. De asemenea, solicită respingerea apelului declarat de inculpatul C. S. întrucât instanța de fond a stabilit corect proporția vinovăției, acesta fiind vinovat de moartea victimei M. A..
Avocat D. C. R., având cuvântul în replică pentru apelantul asigurător . Vienna Insurance Group SA arată față de cererile părților civile M. V. și M. C. R. că sunt inadmisibile, solicitându-se și plata cheltuielilor efectuate prin cumpărarea oaselor de câini, obiecte de igienă intimă pe lângă cheltuielile cu produse alimentare necesare pomenirilor religioase.
S-au solicitat aceste sume exorbitante însă, dacă se va achiesa la acordarea acestora părților civile, până la urmă tot persoana fizică le va suporta căruia îi va fi foarte greu să le achite.
Practica constantă și recomandările CEDO constau în aceea de a se avea în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale, nivelul familiei și nivelul țării, respectiv se acordă până la 75.000 lei/persoană vătămată.
Atât Curtea de Apel București, Tribunalul București cât și Curtea de Apel Timișoara au acordat sume cu titlu de despăgubiri morale fără a depăși cuantumul de 200.000 euro, însă persoanele fizice vor putea suporta aceste sume dacă asigurătorul este în regres.
Raportat la onorariul solicitat de avocatul ales al părților civile M. V. și M. C. R., consideră că acesta nu se justifică. Dosarul se judecă din anul 2012 și au fost mai multe termene în care nu s-a întâmplat nimic decât s-a amânat cauza pentru lipsa raportului de expertiză auto dispus în cauză, iar avocatul nu a mai avut mare lucru de făcut decât că a luat cunoștință de această amânare a întocmit apelul pe câteva pagini. Rezultă că onorariul solicitat nu se justifică față de veniturile părților civile.
În consecință, solicită respingerea apelurilor declarate de acesta în latură civilă, deoarece sumele solicitate cu titlu de daune morale și daune materiale nu sunt justificate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a tuturor apelurilor declarate în prezenta cauză, sentința penală nr.150/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina fiind legală și temeinică.
În latură penală, consideră că a fost just apreciat probatoriul administrat în cauză având în vedere cauzele care au concurat la decesul victimei M. A. și a vătămării corporale a persoanei vătămate A. I..
În cauză s-a efectuat o expertiză din care reiese că inculpatul C. S. are o culpă de 80% și A. I. de 20%, pe cale de consecință, vinovăția a fost reținută în mod corect. Și sub aspectul laturii civile s-a menționat corect cuantumul daunelor morale și materiale și nu se impune nici reducerea nici majorarea acestora.
Inculpatul C. S. având ultimul cuvânt, se consideră vinovat, arată că acest accident s-a produs pe axul drumului, iar celălalt mercedes a produs o depășire.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin sentința penală nr.150/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, prin care a fost condamnat inculpatul C. S. (fiul lui G. și M., născut la 04 ianuarie 1953), domiciliat în Călărași, .. 27, județul Călărași la pedepsele de 2 (doi) ani închisoare pentru ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 Cod penal 1969 și 6 (șase) luni închisoare pentru vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal 1969, ambele cu aplic.art.5 Cod penal.
Potrivit art. 33 litera b și art. 34 litera b Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal 1969 s-a aplicat pedeapsa accesorie privind interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza 2 și lit. b din același cod.
Conform art. 81, art.741 alin.5 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, calculat conform art. 82 Cod penal 1969, atrăgându-se atenția inculpatului asupra art. 83 din același cod privind revocarea acesteia
În latură civilă, admițându-se în parte acțiunile civile exercitate în procesul penal, conform art. 397 Cod proc. penală rap. la art. art. 1357 Cod Civil, a fost obligat inculpatul C. S. în solidar cu partea responsabilă civilmente . Călărași și alături de asigurătorul . (acesta din urmă în limita plafonului legal), la despăgubiri civile, proporțional culpei de 80%, respectiv: în sumă de 40.000 lei daune materiale și 40.000 euro daune morale către partea civilă M. V.; în sumă de 10.000 euro daune morale către partea civilă M. C. R.; în sumă de 13.987 lei daune materiale și 40.000 lei euro daune morale către partea civilă B. R. P., toate urmând a fi calculate în echivalent lei la cursul de schimb din ziua plății.
De asemenea, în baza art. 397 Cod proc. penală rap. la art. art. 313 din Legea nr. 95/2006, acesta a fost obligat în aceleași condiții la despăgubiri civile proporțional culpei de 80%, reprezentând cheltuieli de spitalizare, în sumă de 386,932 lei către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești, în sumă de 910,400 lei către partea civilă S. C. de Urgență „B. – A.„ București și în sumă de 1.562,400 lei către partea civilă S. B. și de Recuperare Techirghiol, la toate adăugându-se dobânda legală.
Conform art. 274 alin. 1 și 3 Cod proc. penală în solidar cu partea responsabilă civilmente . Călărași, potrivit culpei de 80%, inculpatul C. S. a fost obligat și la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În fine, în baza art. 276 alin. 1 și 4 Cod proc. penală acesta a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . Călărași, potrivit culpei de 80%, la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 3.200,00 lei către părțile civile M. V. și M. C. R. și în sumă de 4.152,55 lei către partea civilă B. A. P..
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În ziua de 08.07.2009, în jurul orei 13.20, inculpatul C. S. a condus pe DN1, în direcția Ploiești - B., autoturismul marca Mercedes Benz nr._, proprietate părții responsabile civilmente . Călărași. Conducătorul auto se afla singur în autovehicul.
Condițiile de desfășurare a traficului rutier erau următoarele: vizibilitate bună, specifică pe timp de zi, cu cer senin, carosabil acoperit cu îmbrăcăminte asfaltică netedă, uscată, drum fără rampă sau pantă. În zona km. 103 drumul public era prevăzut cu o singură bandă pe fiecare sens, sensurile erau delimitate prin marcaj longitudinal discontinuu, fiind mărginite de spații de siguranță și acostament în sensul de mers B. - Ploiești avea o lățime de 4,80 m, iar sensul Ploiești - B. avea o lățime de 5,10 m.
Concomitent, din direcția B.-Ploiești se deplasau autoturismul marca Mercedes Benz 220E, nr._, condus de suspectul A. I. (în vârstă de 70 ani) urmat de autoturismul marca Dacia L., nr._, condus de victima M. A. (în vârstă de 27 ani), ultima aflată pe bancheta din față dreapta pe persoana vătămată B. A. P. (în vârstă de 27 ani).
În zona km 103, pe raza localității Nistorești (B.), înainte de o curbă ușoară la dreapta, autoturismul Mercedes Benz nr._ condus de inculpatul C. S. a intrat în impact lateral cu portiera și roata stânga spate a autoturismului condus de suspectul A. I. care se deplasa în zona mediană a carosabilului. Ulterior acestui impact, autovehiculul condus de inculpatul C. S. a pătruns în întregime pe contrasens, intrase într-o nouă coliziune cu colțul din stânga față al autovehiculului marca Dacia L. la volanul căruia se afla victima M. A.. În urma impactului, vehiculelor li s-au imprimat mișcări plan-paralele, autoturismele marca Mercedes oprindu-se pe carosabil pe sensuri diferite, iar autoturismul Dacia fiind proiectat în afara părții carosabile.
Astfel, în final, autoturismul marca Mercedes Benz nr._ s-a oprit pe sensul B. - Ploiești, cu fața spre Ploiești; autoturismul marca Mercedes Benz nr._ s-a oprit parțial pe sensul Ploiești - B., perpendicular pe axul drumului (cu partea din spate în șanțul ce mărginește sensul Ploiești - B.), iar autoturismul marca Dacia L. nr._ a fost proiectat în afara părții carosabile și s-a oprit la cca. 11 m de aceasta, pe terenul ce delimitează sensul B. - Ploiești.
Primul contact între autoturismele Mercedes s-a realizat sub un unghi de incidență relativ mic și doar la nivelul oglinzilor retrovizoare de pe partea stângă. Ulterior, cele două autovehicule Mercedes au intrat în coliziune prin pătrunderea colțului din stânga față al barei de protecție aparținând autoturismului Mercedes Benz nr._, în portiera stânga spate, pasaj și roata stânga spate ale autoturismului Mercedes nr._ . În momentul în care roata stânga spate a acestuia din urmă s-a rupt ca urmare a impactului, pe carosabil s-a creat o urmă de zgâriere (destratificare) a cărei origine (incipientă) se afla pe sensul de mers B.-Ploiești, la o distanță de 1,80 m de axul drumului și 68,70 m față de borna kilometrică 103. Urma avea formă curbilinie, o lungime de cca. 13,70 m și continua de pe sensul B.-Ploiești până pe sensul opus sub autovehiculul condus de suspectul A. I..
Cel de-al doilea impact s-a produs după ce autoturismul Mercedes nr._ s-a desprins de autovehiculul marca Mercedes, nr._ căruia i-a imprimat o mișcare de rotație. După primul impact autovehiculul condus de inculpatul C. S. a pătruns mai mult pe sensul B. - Ploiești și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia L. nr._ . Locul celui de-al doilea impact s-a situat la cca. 10 m de borna kilometrică 103 și la limita dintre spațiul de siguranță și acostamentul sensului B.-Ploiești, loc în care a început generarea urmelor de lichid scurse din autovehiculul Mercedes condus de inculpat.
În momentul primului impact, autovehiculul marca Dacia L. condus de victima M. A. s-a aflat la circa 49 m de acestea. Conducătoarea auto a încercat o manevră de evitare prin viraj spre dreapta, ceea ce a făcut ca cel de-al doilea impact (dintre autovehiculul condus de sus-numita și cel condus de C. S.) să se producă la limita din dreapta părții carosabile, în sensul B. - Ploiești.
Urmare accidentului, victima M. A. a decedat, persoana vătămată B. A. P. a suferit leziuni traumatice grave iar cele trei autovehicule au fost avariate.
Moartea victimei M. A. a fost violentă. Ea a survenit ca urmare a contuziei și hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui politraumatism cu multiple fracturi (boltă și bază craniană, piramidă nazală, femur stâng, hemitorace stâng) și rupturi de organe interne (plămân stâng, ficat, rinichi stâng). Leziunile de violență constatate au putut fi produse prin lovire de corpuri-planuri dure, în condițiile accidentului rutier. Sângele recoltat nu conținea alcool.
Persoana vătămată B. A. P. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 100-110 zile de îngrijiri medicale; leziunile au pus în primejdie viața victimei prin edemul cerebral cu fenomene neurologice grave (comă) și prin sindromul de aspirație traheo-bronșică cu insuficiență respiratorie acută.
Ca urmare, secunda a fost internată la S. Județean Ploiești la data de 08.07.2009, apoi a fost transferată la S. C. de Urgență C., unde a fost internată în perioada 08.07 - 03.08.2009, precum și în S. B. și Recuperare Techirgiol, în perioada 04 - 21.08.2009.
Inculpatului C. Siviu și suspectului A. I. le-au fost recoltate probe biologice - sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei. Probele biologice le-au fost recoltate cu trusele standard de prelevare, au fost sigilate (serile sigiliilor nr._ și_) și trimise Serviciului de Medicină Legală Ploiești. În urma analizelor de laborator a rezultat că sus-numiții nu prezentau alcool în sânge.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina s-a dispus, scoaterea de sub urmărirea penala a suspectului A. I. pentru infracțiunile de ucidere din culpa prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și vătămare corporala din culpa prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal apreciindu-se că întrucât a existat una din cauzele ce înlătură caracterul penal al faptei, respectiv cazul fortuit. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de victima M. A. pentru infracțiunea de vătămare corporala din culpa prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, constatându-se că există una din cauzele ce înlătură caracterul penal al faptei, respectiv cazul fortuit și a intervenit decesul acesteia.
Prima instanță a reținut că vinovăția pentru producerea accidentului rutier nu a aparținut în exclusivitate inculpatului C. S.. Acesta a creat starea de pericol și a încălcat disp. art. 35 alin. 1, art. 41 alin. 1, art. 48, art. 49 alin. 2 din OUG nr.195/2002, rep. și art. 1, art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
Astfel, atât el cât și suspectul A. I. nu au avut o conduită preventivă în timpul conducerii autovehiculelor pe drumul public. Au circulat cu o viteză peste limita legală, nu au circulat cât mai aproape de marginea din dreapta a sensului de mers și nu au adaptat viteza la condițiile specifice de drum astfel încât să poată efectua orice manevre în condiții de siguranță.
Cauzele produceri accidentului rutier au fost: neatenția în timpul conducerii autovehiculului, nerespectarea regimului legal de viteză, deplasarea necorespunzătoare (către axul drumului) și neadaptarea vitezei la condițiile de drum.
Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului ales, la termenul de judecată din 11.09.2012, inculpatul C. S. a declarat că apreciază că este culpabil în producerea accidentului în aceeași măsură ca și suspectul A. I., întrucât accidentul s-a produs pe axul drumului și, nu pe contrasens cum s-a reținut în rechizitoriu. De asemenea, a susținut că se deplasa cu o viteză de cel mult 10km/h, nicidecum 120/125 km/h cum s-a stabilit prin expertizele efectuate în cursul urmăririi penale în susținerea celor declarate, depunând un raport de expertiză tehnică extrajudiciară .
Ca urmare, la termenul de judecată din data de 05.03.2013 prima instanță a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice auto de către INEC București.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 173/14.11.2013 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice, impactul s-a produs în zona mediană a carosabilului, neputându-se preciza cu suficientă exactitate distanța laterală a unei eventuale pătrunderi pe contrasens a fiecăruia dintre cele două autoturisme în parte. Vitezele autovehiculelor în momentul impactului au fost de cca. 80km/h pentru autoturismul Mercedes Benz nr._ și cca. 99km/h pentru autoturismul Mercedes Benz nr._, iar în cea de-a doua coliziune, cca. 81km/h pentru autoturismul Mercedes Benz nr._ și circa 52 km/h pentru autoturismul Dacia L. nr._ .
În absența unor urme de frânare sau de derapare imprimate anterior locului coliziunilor pe sectorul de drum respectiv, s-au reținut aceste valori ca fiind corespunzătoare vitezelor inițiale de deplasare ale celor trei autoturisme. S-a concluzionat că atât inculpatul, cât și suspectul A. I. puteau preveni producerea evenimentului rutier în cazul în care fiecare s-ar fi deplasat cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii sale de circulație. Cu privire la victima M. A., s-a stabilit că aceasta nu a dispus de posibilitatea evitării sau prevenirii evenimentului rutier.
În circumstanțele probate, s-a concluzionat că producerea accidentului s-a datorat deplasării autoturismelor conduse de inculpatul C. S. și suspectul A. I. în imediata apropiere a axului median al drumului, în condițiile în care pe banda fiecăruia de pe contrasens se deplasa un alt autovehicul. A rezultat așadar o legătură de cauzalitate directă între împrejurarea că ambii conducători ai autovehiculelor marca Mercedes se deplasau prea aproape de axul drumului și împrejurarea că, în urma coliziunii dintre aceste autovehicule, a fost provocată și cea de-a doua coliziune, cea cu autoturismul Dacia L., în care se aflau victima M. A. și persoana vătămată B. A. P.. Așadar, prin conduita lor la volan, inculpatul C. S. și suspectul A. I. au încălcat cerința legală de a avea un comportament care să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății, conform art. 35 alin. 1 – alin. 7 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Pentru aceste considerente, instanța a reținut în final o culpă concurentă a inculpatului C. S. (în procent de 80%) în producerea accidentului cu cea a numitului A. I. (20%).
Cu ocazia audierii sale în instanță, în prezența apărătorului ales, la termenul de judecată din 25.03.2014 inculpatul C. S. a declarat că în cazul în care ar fi găsit vinovat ar fi de acord să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității.
În drept, faptele inculpatului C. S., care în ziua de 08.07.2009, în jurul orei 13:20, a condus pe D.N.1, în direcția Ploiești - B., autoturismul marca Mercedes Benz, nr._, proprietate părții responsabile civilmente . Călărași, fără respectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, condiții în care a provocat din culpă (80%) un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul victimei M. A. și vătămarea corporală a persoanei vătămate B. A. P., care a necesitat pentru vindecare 100 - 110 zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie, s-au apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal 1969 și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal1969.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate s-au avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, criteriile prev. de art. 74 NCP, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite de normele incriminatoare, natura și gravitatea rezultatului și consecințele produse, culpa reținută în producerea accidentului, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, are 61 de ani și studii superioare, considerente în raport de care s-au aplicat pedepse cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător dozat, de natură a asigura scopul educativ – preventiv al pedepsei.
Pe de altă parte, s-a stabilit că potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în MOf Partea I, nr. 510 din 24.07.2009, cu modificările și completările ulterioare, a intrat în vigoare la 1 februarie 2014.
Ca urmare, față de art. 5 alin. 1 NCP, s-a procedat la aplicarea unei legi penale mai favorabile. Identificarea legii penale mai favorabile s-a făcut din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării, toate ținându-se seama de decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, conform căreia dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
S-a avut în vedere că dispozițiile art. 178 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 192 alin. 2 Cod penal pedepsesc infracțiunea de ucidere din culpă cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar potrivit art. 184 al. 4 din Cod penal 1969, vătămarea corporală din culpă constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, în timp ce art. 196 alin. 3 din NCP prevede pentru această infracțiune pedeapsa închisorii alternativ cu amenda, vizând astfel o sancțiune mai blândă;
Cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni în cazul succesiunii de legi penale în timp, sub exigența deciziei Curții Constituționale și potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din NCP, s-a constatat că atunci când se stabilesc numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, iar potrivit art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal în același caz se aplică pedeapsa cea mai grea, sporul de pedeapsă fiind facultativ, iar nu obligatoriu, deci prevederile noului cod penal institue din acest punct de vedere un regim sancționator mai sever.
D. consecință, față de dispozițiile art. 5 NCP și aplicarea criteriului sancțiunilor la determinarea legii penale mai favorabile, faptele inculpatului s-a încadrat din punct de vedere juridic în prevederile Codului penal de la 1969, apreciat de instanța de judecată, ca fiind legea penală favorabilă acestuia.
S-a reținut de asemenea că și sub aspectul modalității de executare a pedepsei, prevederile vechiului cod penal privind suspendarea condiționată a executării, sunt mai favorabile, întrucât instituie condiții de aplicare mai puțin restrictive decât art. 91 și următoarele din noul Cod penal.
În raport de cele ce preced, s-au aplicat inculpatului C. S. două pedepse cu închisoarea, contopite conform art. 33 litera b Cod penal 1969 rap. la art. 34 lit. b Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, urmând ca pedeapsa cea mai grea să fie suspendată condiționat potrivit art. 81, art. 82 Cod penal.
Totodată, în baza art. 71 Cod penal s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Aplicarea pedepselor accesorii s-a realizat prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor adiționale și jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului care, în conformitate cu art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, și Legea nr.30/1994, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România.
În latură civilă, s-a constatat că prin declarația dată la termenul de judecată din data de 11.09.2012, persoana vătămată B. A. P. s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului C. S. cu suma de_ lei daune materiale, reprezentând contravaloarea medicamentelor și a cheltuielilor cu spitalizarea și suma de_ euro daune morale.
La același termen de judecată M. V. și M. C. R., mama, respectiv sora victimei M. A., s-au constituit părți civile în procesul penal împotriva acestuia cu sumele de_ lei daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu înmormântarea și cu transportul și_ euro daune morale (prima), precum și de_ euro (secunda) pentru traumele psihice determinate prin decesul acesteia.
Separat de aceasta prin adresele înaintate, S. de Urgență B. A. București și S. Județean de Urgență Ploiești au formulat cereri de constituire ca părți civile împotriva inculpatului C. S., cu sumele reprezentând cheltuieli de spitalizare suportate cu spitalizarea persoanei vătămate B. A. P..
Față de probele administrate (înscrisurile depuse la dosar și cu declarațiile de martori), prima instanță a considerat că pretențiile civile formulate de părțile civile persoane fizice sunt întemeiate în parte.
Astfel, în temeiul art. 397 Cod proc. penală rap. la art. art. 1357 Cod civil, inculpatul C. S. a fost obligat la plata despăgubirilor civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente, alături de asigurător, acesta din urmă în limita plafonului legal, la despăgubiri civile și proporțional culpei reținute, (80%), în sumă de_ lei daune materiale (cheltuieli cu înmormântarea și transportul victimei, justificate prin chitanțele depuse la dosar), precum și în sumă de_ euro daune morale, (echivalent al suferinței psihice provocate în urma decesului fiicei sale), către partea civilă M. V., precum și în sumă de_ euro daune morale către partea civilă M. C. R. ( pentru suferința pricinuită de moartea surorii sale, concretizată inclusiv prin depresie).
De asemenea, în aceleași condiții acesta a fost obligat să plătească către partea civilă B. A. P., sumele de_ lei daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate ulterior accidentului cu spitalizarea și medicamentele necesare, justificate prin chitanțele depuse la dosarul cauzei și de_ euro daune morale, pentru șocul și traumele psihice suferite în urma accidentului de circulație.
În temeiul art. 397 Cod proc. penală rap. la art. art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul C. S. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurător, acesta din urmă în limita plafonului legal, ( proporțional culpei de 80%), către părțile civile S. Județean de Urgență Ploiești, S. C. de Urgență „B. – A. București și S. B. și de Recuperare Techirghiol, la plata sumelor reprezentând cheltuieli de spitalizare suportate cu persoana vătămată B. A. P., justificate prin înscrisurile depuse la dosar.
În fine, ca urmare a condamnării, potrivit art. 274 alin. 1 și 3 Cod proc. penală, acesta a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, potrivit culpei de 80%, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat iar în baza art. 276 alin. 1 și 4 Cod proc. penală și acelora suportate de părțile civile M. V., M. C. R. și B. A. P., (în sumă de câte 3200 lei pentru primele două, în sumă de 4152,50 lei pentru ultima).
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apeluri părțile civile M. V. și M. C. R., inculpatul C. S. și asigurătorul de răspundere civilă . Insurance Group SA București, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin calea de atac exercitată inculpatul C. S. a susținut că printr-o incompletă analiză și injustă apreciere a probelor administrate, prima instanță a stabilit greșit situația de fapt, reținându-se că în producerea evenimentului rutier din data de 08 iulie 2009, el a avut o culpă majoră (cotă de 80 %), deși prin expertizele efectuate s-a concluzionat că aceasta aparține în egală măsură și făptuitorului A. I., care a încălcat aceleași reguli de circulație, respectiv deplasându-se cu autovehiculul în imediata apropiere a axului drumului național și la rândul său a efectuat o manevră de depășire a autoturismului condus de victima M. A..
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, în parte în latură penală, iar pe fond să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se reaprecieze întinderea culpei, în sensul reducerii acesteia la cota de 50 %, concurentă și egală cu a făptuitorului A. I., cu consecința modificării corespunzătoare a obligațiilor civile stabilite în folosul persoanelor vătămate ce au exercitat acțiunile civile în procesul penal.
La rândul lor, părțile civile M. V. și M. C. R. sub un prim aspect au criticat rezolvarea acțiunilor civile exercitate în procesul penal, susținându-se că netemeinic prima instanță a admis numai în parte cererile privind acordarea daunelor morale, deoarece sumele de 40.000 euro pentru apelanta M. V. și 10.000 euro pentru apelanta M. C. R., nu sunt în măsură să reprezinte o justă compensare a prejudiciului personal nepatrimonial suferit prin moartea violentă a victimei M. A., fiica respectiv sora, acestora.
Aceasta avându-se în vedere în egală măsură jurisprudența internă cât și aceea europeană în materie, unite cu declarațiile martorilor și înscrisurile depuse în cauză, prin care s-a dovedit trauma psihică de excepție suferită de cele două părți civile pe fondul decesului soțului, respectiv tatălui intervenit în urmă cu un an, precum și legătura afectivă existentă între victimă și acestea.
Un alt motiv de reformare a vizat sumele acordate cu titlu de cheltuieli judiciare, arătându-se că, raportat la durata procesului (circa 2 ani) și prestațiile efectuate de avocatul ales, în mod greșit prin hotărârea atacată s-a reapreciat cuantumul onorariilor achitate, dispunându-se obligarea inculpatului și părții responsabile civilmente . Călărași, la acoperirea acestora numai în limita sumelor de câte 3200 lei.
S-a solicitat admiterea apelulurilor, desființarea sentinței primei instanțe, în parte în latură civilă, iar pe fond, în rejudecare să se modifice cuantumul daunelor morale, în sensul majorării acestora la sumele de un milion euro pentru apelanta parte civilă M. V. și la 500.000 euro pentru apelanta parte civilă M. C., precum și obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente . Călărași la plata integrală a onorariilor de avocat suportate, respectiv în sumă de câte 4000 lei pentru fiecare dintre acestea.
Prin apelul exercitat și asigurătorul de răspundere civilă . Vienna Insurance Group”SA a criticat rezolvarea laturii civile a procesului penal.
Pentru motivele de fapt și de drept expuse în scris și prin concluziile orale, detaliate în partea introductivă a prezentei decizii, în esență, s-a susținut că acțiunile civile exercitate de părțile civile M. V., M. C. R. și B. A. P., au fost greșit rezolvate, întrucât sumele acordate s-au determinat cu nerespectarea legislației speciale ce reglementează răspunderea civilă potrivit contractelor încheiate de societățile de asigurare având ca obiect acoperirea pagubelor produse prin accidente de autovehicule, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă a acestora de către deținătorii persoane fizice sau juridice. Astfel:
- s-a dispus obligarea apelantului - asigurător la plata sumelor de 40.000 lei, respectiv de 13.987 lei, solicitate de părțile civile M. V. și B. A. P., cu titlu de daune materiale, deși nu s-a făcut dovada certă că urmare decesului victimei M. A., respectiv vătămării corporale a secundei, acestea au efectuat atari cheltuieli (pentru înmormântarea și pomenirea victimei, fiica sa, prima; îngrijirea și recuperarea medicală, secunda), înscrisurile depuse la dosar cuprinzând achiziționarea a o . produse și servicii, care exced unor astfel de evenimente ;
- sumele de câte 40.000 euro acordate fiecăreia dintre părțile civile M. V. și B. A. P., precum și de 10.000 euro pentru partea civilă M. C. R., cu titlu de daune morale, sunt exagerate, contravenind Recomandărilor Consiliului Europei și jurisprudenței interne în materie, inclusiv studiului de Fondul privind Protecția Victimelor Străzii, pe anul 2009, potrivit cărora, acestea trebuie să reprezinte o justă compensație a prejudiciilor personal nepatrimoniale suferite, instanțele fiind obligate să cenzureze orice încercare de îmbogățire fără justă cauză ;
- cuantumul despăgubirilor materiale și morale, la care a fost obligat, în calitate de asigurător de răspundere civilă și alături de inculpatul C. S., depășește suma menționată în polița de asigurare RCA emisă în baza contractul de asigurare încheiat cu partea responsabilă civilmente ., proprietarul autoturismului asigurat.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, în parte în latură civilă, iar pe fond, reducerea cuantumului despăgubirilor materiale solicitate de părțile civile M. V. și B. A. P., la sumele dovedite prin actele justificative depuse în cauză, iar al daunelor morale acordate acestora și părții civile M. C. R., la sume inferioare acelora stabilite în primă instanță, ținându-se seama de jurisprudența internă în materie.
Verificând sentința primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de inculpatul C. S., asigurătorul de răspundere civilă . Vienna Insurance Group”SA, părțile civile M. V. și M. C. R., precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 și art.418 alin.1 Cod procedură penală, rezultă că aceasta este afectată de netemeinicie în limitele ce se vor expune în continuare.
I. Cu privire la soluționarea acțiunii penale.
Fapta, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului C. S., s-au stabilit corect la primul grad de jurisdicție, găsindu-și corespondent în probele pertinente administrate în cursul procesului penal, ce au fost complet analizate și just apreciate.
În speță, este de necontestat că la data de 08 iulie 2009, în jurul orelor 13,20 inculpatul C. S. a condus autoturismul marca Mercedes Benz nr._, proprietatea părții responsabile civilmente . - asigurat de răspundere civilă de asigurătorul . Group”SA București prin Agenția Călărași, conform poliței RCA ./OV/TO/TZ nr._ emisă la 02.06.2009, deplasându-se pe DN 1, în direcția Ploiești - B., iar la km 103 (zona B.), succesiv, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Mercedes Benz 220 E, nr._ condus de suspectul A. I., respectiv marca „Dacia L.” nr._ condus de victima M. V., în care se afla și partea civilă B. A. P..
Evenimentul rutier a avut ca urmare pe lângă avarierea autovehiculelor, moartea victimei M. A., în vârstă de 27 ani, prin raportul de necropsie concluzionându-se că aceasta s-a datorat contuziei și hemoragiei meningo - cerebrale consecutive unui politraumatism cu multiple fracturi și rupturi de organe, produse prin lovire de corpuri, planuri dure.
De asemenea, prin documentația medicală depusă în cauză, s-a dovedit că la rândul său, partea civilă B. P. în vârstă de 27 ani, a suferit grave leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 100 - 110 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, prin edemul cerebral cu fenomene neurologice grave și sindromul aspirație traheo - bronșică cu insuficiență acută, de care a fost afectată, impunând pentru salvarea acesteia intervenții chirurgicale de specialitate și recuperare îndelungată ( perioada 08 iulie 2009 - 21 august 2009).
Prin declarațiile făcute, atât în faza de urmărire penală, cât și la cercetarea judecătorească, inculpatul C. S. s-a apărat în mod constant că la producerea evenimentului rutier a concurat în mod egal culpa suspectului A. I. care, la rândul său s-a deplasat cu autoturismul prea aproape de axul drumului național, unde a avut loc coliziunea și nu pe contrasens, cum s-a menționat în actul de sesizare.
Prima instanță a înlăturat justificat apărările formulate de apelantul - inculpat, deoarece din evaluarea probelor administrate în cauză se constată ca fiind dovedit, dincolo de orice suspiciune rezonabilă, că atât decesul victimei M. V., cât și vătămarea corporală a părții civile B. A. P., sunt consecința culpei majore a acestuia, constând în conducerea autovehiculului cu nerespectarea dispozițiilor art.35 alin.1, art.41 alin.1, art.48, art.49 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, art.1 și art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a legii speciale.
Astfel, prin toate expertizele judiciare efectuate în cauză, pe baza procesului verbal de cercetare a locului accidentului, schiței și fotografiilor judiciare întocmite de poliția judiciară, după examinarea avariilor suferite de cele trei autoturisme implicate în evenimentul rutier din 08 iulie 2009, s-a stabilit ca și dinamică, faptul că în zona km 103 (localitatea B.), înainte de o curbă ușoară la dreapta autoturismul condus de inculpatul C. S. a intrat mai întâi în impact lateral cu autoturismul condus de suspectul A. I., în zona mediană a carosabilului (succesiv la nivelul oglinzilor retrovizoare, apoi portiera stânga spate, pavaj și roata stângă), imprimându-i o mișcare de rotație și oprire pe carosabil pe sens diferit.
În continuare, desprinzându-se de acesta, inculpatul a intrat pe contrasens lovind autoturismul „Dacia L.” condus de victima M. A., care rula în urmă cu circa 49 metri de primul autovehicul, impactul realizându-se frontal stânga și în apropierea părții drepte a carosabilului, în condițiile în care secunda a încercat să-l evite printr-o manevră de viraj dreapta.
Prin ultima expertiză criminalistică întocmită de INEC, într-adevăr s-a concluzionat că există o directă legătură de cauzalitate între conducerea autoturismelor de către inculpatul C. S. și suspectul A. I., în imediata apropiere a axului median al drumului, iar în urma coliziunii acestora s-a produs cea de-a doua coliziune, cu autoturismul condus de victima M. A., deci ambii conducători auto au creat starea de pericol pentru ceilalți participanți la traficul rutier, nesocotind norma de prevedere impusă prin dispozițiile art.35 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată.
Aceste date factuale au fost însă corect apreciate de judecătorul fondului ca reprezentând o culpă minoră (de 20 %) în producerea decesului victimei M. A. și vătămarea corporală a părții civile B. A. P., în cazul suspectului A. Ionde către suspectul A. I..
Conduita nepreventivă ce impunea circulația autoturismelor în trafic, cât mai aproape de marginea părții carosabile, în cazul inculpatului C. S. a fost dublată de neadaptarea vitezei la condițiile specifice de drum, astfel încât să poată efectua orice manevre în condiții de siguranță, toate expertizele judiciare auto determinând valori de deplasare, la momentul primului impact, situate cu mult peste limita de 80 km/h, permisă în zona respectivă (variind între 125 km/h și 99 km/h) ceea ce nu s-a identificat pentru suspectul A. I..
De altfel, încălcarea dispozițiilor art.48 și art.49 alin.2 din OUG nr.195/2002, respectiv art.1 și art.121 din Regulamentul de aplicare, privind respectarea regimului legal de viteză unită cu neatenția în timpul conducerii, au determinat ca într-o curbă ușoară și în condiții de carosabil normal, acesta să intre în coliziune, succesiv cu cele două autovehicule și cu atare intensitate încât, urmare acroșării, respectiv impactului frontal, le-a scos de pe banda de circulație, poziționându-le pe contrasens, ultimul în afara carosabilului, conducătorul autoturismului marca”Dacia L.” suferind leziuni traumatice cu rezultat letal imediat.
Rezultând așadar, că prin hotărârea adoptată, prima instanță a stabilit corect existența faptelor, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția (în limita culpei de 80 %) inculpatului C. S. în producerea accidentului de circulație din data de 08 iulie 2009, având ca urmare decesul victimei M. A. și vătămarea corporală a părții civile B. A. P., care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 100 - 110 zile îngrijiri medicale, fiindu-i pusă viața în primejdie, sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de uciderea din culpă și vătămarea corporală din culpă, iar condamnarea acestuia conform art.178 alin.1 și art.184 alin.2 și 4 cu aplic.art.33 lit.a și art.34 lit.a Cod penal 1969, cu aplic.art.5 Cod penal, este legală.
În consecință, motivele de reformare invocate de inculpatul C. S. nu sunt întemeiate, iar apelul declarat se va respinge în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondat.
Pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. S., a cărei executare s-a suspendat condiționat, conform art.81 - 83 Cod penal 1969, este justă, corespunzând criteriilor de individualizare înscrise sub art.72 și art.52 din același cod, raportat la circumstanțele cauzei, întinderea culpei, datele personale și jurisprudența internă în materie.
II. Cu privire la rezolvarea acțiunilor civile exercitate de părțile civile M. V., M. C. R. și B. A. P..
Sub un prim aspect, la exercitarea controlului jurisdicțional, Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art.19 alin.1 și 5 Cod procedură penală, rap. la art.1385, art.1391, art.1392 Cod civil (art.998, art.1000 alin.2 Cod civil, în vigoare la data comiterii faptei) combinat cu art.49 și urm. din Legea nr.136/1995 republicată, privind asigurarea de răspundere civilă în cazul accidentelor de circulație, rezolvarea acțiunii civile exercitată în procesul penal este supusă legii civile, situație în care orice pretenție formulată trebuie dovedită de persoanele păgubite, ca fiind certă, lichidă și exigibilă la momentul judecății cauzei în primă instanță.
În prezenta cauză prin cererile de constituire de parte civilă, apelantele M. V. și M. C. R., mama și sora victimei M. A., au solicitat obligarea inculpatului C. S. în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul de răspundere civilă . Vienna Insurance Group”SA - Agenția Călărași, la plata sumelor de 50.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea și pomenirea victimei, precum și 1 milion euro daune morale (prima), respectiv de 500.000 euro, daune morale (secunda).
La rândul său, partea civilă B. A. P. s-a constituit parte civilă, solicitând, în aceleași condiții, obligarea la plata despăgubirilor civile în sumă de 17.000 lei (reprezentând contravaloarea medicamentelor și a cheltuielilor efectuate în perioada spitalizării precum și a recuperării medicale, în cadrul unităților de specialitate), precum și daune morale în sumă de 100.000 euro.
În ce privește obligarea inculpatului C. S. în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asiguratorul de răspundere civilă la plata de daune materiale, se constată că în mod corect cererile formulate de partea civilă M. V. și B. A. P. au fost admise numai în parte deoarece, cum s-a expus în precedente, atât potrivit principiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală proprie și pentru fapta altuia cât și aceea contractuală, angajată în condițiile Legii nr. 136/1995 modificată, persoanele prejudiciate prin infracțiuni privind regimul circulației pe drumurile publice sunt îndreptățite la recuperarea integrală a pagubelor suferite prin accidente de circulație, numai sub condiția ca orice sumă solicitată cu acest titlu să fie dovedită prin acte justificative.
Ca urmare, analizând motivul de reformare invocat de partea civilă M. V. și asiguratorul de răspundere civilă, sub acest aspect, se constată că într-adevăr, suma de 40.000 lei la care a fost obligat alături de inculpatul C. S., consecință a poliței de asigurare încheiată cu asiguratul partea responsabilă civilmente . Călărași, nu se justifică.
Declarațiile martorilor M. M. D. și C. L., propuse în dovedirea pretențiilor solicitate, nu pot fi reținute ca și concludente pentru aflarea adevărului atâta timp cât simpla examinare a chitanțelor și facturilor depuse la dosar formează convingerea că în realitate cheltuielile efectuate pentru înmormântarea și pomenirea victimei M. V., potrivit ritualului cultului creștin ortodox căruia îi aparținea, au fost esențial mai reduse, înscrisurile depuse conținând achiziționarea a o . produse care exced organizării unor astfel de eveniment comemorative.
Suma de 13.987 lei s-a stabilit însă corect acordată părții civile intimate B. A. P. cu titlu de daune materiale s-a stabilit corect la primul grad de jurisdicție, aceasta rezultând din coroborarea declarației martorei I. M. cu documentația medicală emisă de unitățile sanitare de specialitate, dovedindu-se că datorită evenimentului rutier din data de 08 iulie 2009, pentru salvarea vieții a avut nevoie de 100 – 110 zile de îngrijiri medicale, timp în care a suferit patru intervenții chirurgicale, la care s-a adăugat perioada de recuperare prin tratamente balneoclimaterice.
Toate acestea, în condițiile în care traumatismele au constat în edem cerebral cu fenomene neurologice grave (comă) și sindrom de aspirație traheo bronșică cu insuficiență respiratorie acută, care evident au necesitat efectuarea de cheltuieli suplimentare pentru medicație, alimentație adecvată, supraveghere și îngrijire zilnică, cu atât mai mult cu cât s-a practicat reducere ortopedică cu tijă humerus stânga, fiind imobilizată în aparat gipsat timp de 21 zile.
Sumele de câte 40.000 euro acordate aceleiași părți civile precum și părții civile M. V., mama victimei M. A., acordate cu titlu de daune morale, se că acestea sunt injuste, având în vedere că potrivit recomandărilor legislației europene în materie, cât și jurisprudenței interne, la determinarea întinderii prejudiciului personal nepatrimonial suferit prin accidentele de circulație produse din culpă, instanțele judecătorești sunt obligate să țină seama ca acestea să nu constituie o amendare excesivă a inculpatului și nici o îmbogățire fără just temei a persoanei vătămate ori rudelor victimei, după caz, luându-se în considerare pe lângă traumele fizice, și unele date referitoare la situația inculpatului cum ar fi posibilitățile reale de plată, alte obligații față de persoanele avute în întreținere ori circumstanțele concrete în care a comis fapta.
Or, din materialul dosarului, astfel cum s-a expus în precedente, rezultă cu certitudine că evenimentul rutier din data de 08 iulie 2009 s-a produs și din culpa concurentă (20 %) a suspectului A. I., inculpatul C. S. se află la primul conflict cu legea penală, până la vârsta de 61 de ani având o conduită civică normală și bucurându-se de o bună reputație în comunitatea căreia îi aparține, realizează venituri din meseria de conducător auto, fiind retribuit în monedă națională.
Față de cele ce preced, la exercitarea controlului jurisdicționale se apreciază că sumele de câte 40.000 euro daune morale, echivalentul total a peste 320.000 lei, sunt excesive, contravenind principiilor compensatorii anterior detaliate, chiar dacă atât persoana vătămată B. A. P. cât și victima M. A. la data comiterii evenimentului rutier aveau vârsta de 27 de ani, iar moartea violentă a secundei a afectat esențial starea psihică a mamei sale, partea civilă M. C. R..
Sub acest aspect, ca și în ce privește cuantumul sumei de 10.000 euro (echivalentul a circa 45.000 lei), acordată părții civile M. C. R., Curtea are în vedere în egală măsură și Ghidului pentru soluționarea daunelor morale – Studiu privind practica națională și europeană pe anul 2009, în materia vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor, produse prin accidente de vehicule dat publicității de către Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, în anul 2012.
Prin urmare, rezultând că în limitele anterior menționate, acțiunile exercitate în procesul penal de părțile civile M. V. și B. A. P. au fost greșit rezolvate, Curtea va admite apelurile declarate de inculpatul C. S. și asiguratorul de răspundere civilă . Vienna Insurance G. SA și desființând în parte, în latură civilă, sentința primei instanțe, pe fond conform art. 421 pct. 2 lit. a Cod proc. penală va pronunța o nouă hotărâre sub acest aspect.
Astfel, în rejudecare, pe fond, luându-se în considerare cheltuielile notorii efectuate cu ocazia înmormântării și pomenirii unei victime în vârstă de 27 de ani, potrivit cultului creștin ortodox și împrejurarea că în cazul unui deces intempestiv, de regulă rudele se află în imposibilitate psihologică de a conserva toate înscrisurile apte să dovedească produsele achiziționate, se va dispune modificarea cuantumului daunelor materiale acordate părții civile M. V. în sensul reducerii acestora de la suma de 40.000 lei la suma de 20.000 lei.
Pe de altă parte, pentru argumentele de fapt și de drept detaliate în precedente, instanța de control judiciar va proceda și la reaprecierea întinderii daunelor morale dispunând reducerea acestora pentru fiecare dintre părțile civile M. V. și B. A. P., de la sumele de câte_ euro la sumele de câte 20.000 euro, reținându-se că acestea reprezintă o justă și suficientă compensație a prejudiciilor personal nepatrimoniale suferite, consecință a accidentului de circulație din 08 iulie 2009, produs din culpa majoră (80 %) a inculpatului C. S., prepus al părții responsabile civilmente . Călărași, prin conducerea nepreventivă a autoturismului asigurat de apelantul . Vienna Insurance G. SA (prin filiala Călărași).
Motivul de apel invocat de asiguratorul de răspundere civilă privind depășirea poliței de asigurare de răspundere civilă obligatorie încheiată cu asiguratul . Călărași, prin cuantumul total al daunelor materiale și daunelor morale acordate în prezenta cauză, nu este întemeiat.
Din examinarea înscrisului depus la fila 59 dosar urmărire penală, rezultă că prin convenția încheiată la data de 02 iunie 2009, între partea responsabilă civilmente și asiguratorul . Vienna Insurance G. SA (Agenția Călărași), apelantul și-a asumat răspunderea civilă contractuală și delictuală, în cazul accidentelor în care ar fi implicat autoturismul asigurat, în sumă de_ euro pentru vătămări corporale și deces precum și în sumă 300.000 euro pentru alte pagube materiale.
Pe de altă parte, se constată că, soluționând acțiunile exercitate în procesul penal de cele 3 părți civile persoane fizice, prin hotărârea atacată, prima instanță a stabilit cuantumul daunelor morale și materiale în cadrul sumelor anterior menționate, atât în minuta cât și dispozitivul acesteia, făcându-se precizarea că obligația asigurătorului de răspundere civilă incumbă exclusiv în limita plafonului legal, deci acela prevăzut în polița de asigurare ./01/TO/XZ nr._/3000 din 02 iunie 2009 completată cu Ordinul Comisiei de supraveghere a asigurărilor emis pentru anul 2008.
Nici motivele de reformare invocate de părțile civile M. V. și M. C. R., privind sumele acordate cu titlu de cheltuieli de judecată, nu sunt justificate.
Potrivit disp. art. 193 Cod proc. penală, este de principiu, că și în procesul penal atunci când acțiunea civilă este admisă în parte, indiferent de durata procedurilor judiciare, instanța poate reaprecia onorariul de avocat plătit de părțile civile, funcție de câtimea despăgubirilor civile acordate și întinderea culpei stabilite în sarcina inculpatului, raportat la infracțiunile deduse judecății.
Cum în prezenta cauză la producerea accidentului de circulație din data de 08 iulie 2009 și deci a pagubelor suferite de cele două părți civile, prin decesul violent al victimei M. A., s-a reținut că intimatul C. S. a avut o culpă de 80 %, rezultă că sumele de câte 3.200 lei la care a fost obligat către acestea, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând parte din onorariile în sumă de câte 4.000 lei plătite avocatului ales, satisfac întocmai cerințele dispozițiilor legale citate anterior, cu atât mai mult cu cât pretențiile formulate au fost admise în cuantumuri mult reduse acelora solicitate prin cererea de constituire parte civilă.
În consecință, apelurile declarate de părțile civile M. V. și M. C. R. se vor respinge, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod proc. penală, ca nefondate, reținându-se că sub acest aspect, soluția adoptată la primul grad de jurisdicție este legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod proc. penală ce reglementează suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazul respingerii căilor ordinare de atac,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de inculpatul C. S. (fiul lui G. și M., născut la 04 ianuarie 1953), domiciliat în Călărași, .. 27, județul Călărași și asigurătorul de răspundere civilă . VIENNA INSURANCE GROUP SA împotriva sentinței penale nr.150/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina .
Desființează, în parte în latură civilă sentința primei instanțe și rejudecând cauza pe fond, pronunță o nouă hotărâre în sensul că:
- reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile M. V. de la suma de 40.000 lei la suma de 20.000 lei daune materiale și de la suma de 40.000 euro la suma de 20.000 euro daune morale.
- reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile B. A. P. de la suma de 40.000 euro la suma de 20.000 euro.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile M. V. și M. C. R. împotriva aceleași sentințe.
Obligă pe fiecare dintre apelantele părți civile M. V. și M. C. R. la plata sumei câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.10.2014.
Președinte, Judecător,
N. E. G. C.
Grefier,
R. V.
Red. NE
Tehnored. GM
3 ex. / 07 noiembrie 2014
Dosar fond nr._ Judecătoria Câmpina
Judecător fond – T. S. E.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 348/2014. Curtea de... | Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 56/2014. Curtea de... → |
|---|
