Braconaj -. Legea 407/2006. Decizia nr. 520/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 520/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 5238/200/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 520
Ședința publică din data de 15 mai 2014
PREȘEDINTE – D. A. E.
JUDECĂTOR – I. N.
GREFIER – M. P.
Ministerul Public fost reprezentat de procuror D. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
……
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de revizuientul Z. N., fiul lui A. și V., născut la data de 21.04.1958, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 340 din data de 18 martie 2014 pronunțată de Judecătoria B., prin care în baza art. 459, alin.5, Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de revizuient pentru revizuirea Sentinței penale nr.871/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2013. În baza art. 275, alin. 2, Cod procedură penală a fost obligă revizuientul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – revizuient Z. N. în stare de arest, asistat de avocat desemnat din oficiu N. Milena, în substituirea doamnei avocat C. S. din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2014, depusă la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art.89 alin.2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul apelantului – revizuient Z. N., aflat în stare de deținere a luat legătura cu acesta.
Apărătorul – revizuient Z. N. și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de dat explicații ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești, excepții de ridicat sau probe de administrat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.420 alin.6 din Noul Cod de procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de apel.
Avocat N. Milena pentru apelantul – revizuient Z. N. având cuvântul solicită admiterea apelului, desființarea soluției pronunțată de instanța de fond și admiterea cererii de revizuire, condamnatul a precizat că au apărut elemente noi, necunoscute de instanță la momentul judecării cauzei sale, respectiv faptul că a declarat, la cererea organului de poliție, la 3 săptămâni, despre faptele petrecute la data de 26.02.2012 și că pretinsul toporaș nu a fost ridicat niciodată, el fiind și în prezent la locuința sa și nu există un proces verbal conform art. 118, alin.1, lit.b, Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat, cererea de revizuire fiind respinsă ca inadmisibilă.
Instanța de fond a verificat cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor cerute de lege cu privire la titularul acesteia, termenul introducerii, precum și respectarea prevederilor art. 456, alin.2 și 3, Cod procedură penală și a constatat că aceasta nu îndeplinește condițiile pentru admiterea ei în principiu, deoarece revizuientul în cererea sa nu a indicat motivele în concret și nici cazul de revizuire pe care se întemeiază, făcând trimitere generică la aspecte ce nu au fost cunoscute de instanța de fond, dar care nu pot fi încadrate în niciuna din situațiile expres prevăzute la art. 453 din Codul de procedură penală.
Apelantul – revizuient Z. N. având ultimul cuvânt solicită admiterea apelului și a cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată, precizând că pretinsul toporaș nu a fost ridicat niciodată, el fiind și în prezent la locuința sa.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 340 din data de 18 martie 2014 pronunțată de Judecătoria B., în baza art. 459, alin.5, Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de revizuientul Z. N., fiul lui A. și V., născut la data de 21.04.1958, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, jud. Prahova, pentru revizuirea Sentinței penale nr.871/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2013.
În baza art. 275, alin. 2, Cod procedură penală a fost obligă revizuientul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată la data de 05.03.2014, pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, condamnatul Z. N. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr.871/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/200/2013.
În motivarea cererii, condamnatul a precizat că au apărut elemente noi, necunoscute de instanță la momentul judecării cauzei sale, respectiv faptul că a declarat, la cererea organului de poliție, la 3 săptămâni, despre faptele petrecute la data de 26.02.2012 și că pretinsul toporaș nu a fost ridicat niciodată, el fiind și în prezent la locuința sa și nu există un proces verbal conform art. 118, alin.1, lit.b, Cod penal.
Instanța de fond, din oficiu, constatând că cererea nu a îndeplinit condițiile prevăzute la alin. (2) și (3), art. 456, Cod procedură penală, i-a pus în vedere revizuientului, prin adresa expediată la data de 19.02.2014, la locul de deținere să o completeze, sub aspectul motivării, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia, sub sancțiunea prevăzută la art. 459 alin. (5), Cod procedură penală.
Urmare solicitării instanței, revizuientul nu a depus la dosarul cauzei completarea solicitată de instanță.
Instanța de fond a dispus atașarea dosarului nr._/200/2013 al Judecătoriei B..
Din analiza actelor și lucrărilor prezentului dosar și a dosarului atașat instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 452 din Codul de procedură penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar potrivit prevederilor art. 453 din Codul de procedură penală a rezultat că "revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Din conținutul prevederilor menționate mai sus a rezultat caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
În ceea ce privește soluționarea prezentei cereri de revizuire, formulată de revizuientul Z. N., potrivit art. 459, Cod procedură penală, instanța de fond a verificat cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor cerute de lege cu privire la titularul acesteia, termenul introducerii, precum și respectarea prevederilor art. 456, alin.2 și 3, Cod procedură penală și a constatat că aceasta nu îndeplinește condițiile pentru admiterea ei în principiu, deoarece revizuientul în cererea sa nu a indicat motivele în concret și nici cazul de revizuire pe care se întemeiază, făcând trimitere generică la aspecte ce nu au fost cunoscute de instanța de fond, dar care nu pot fi încadrate în niciuna din situațiile expres prevăzute la art. 453 din Codul de procedură penală.
Față de motivele expres indicate de revizuient în cererea sa, nici instanța de fond nu a reușit să identifice vreunul din cazurile de revizuire indicate de art. 453 din Codul de procedură penală iar în această situație, sancțiunea prevăzută de lege (art. 459, alin.5, Cod procedură penală) este respingerea cererii ca inadmisibilă.
În concluzie, față de cele arătate mai sus, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 459, alin.5, Cod procedură penală, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul Z. N. pentru revizuirea Sentinței penale nr. 871/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/200/2013.
În baza art. 275, alin. 2, Cod procedură penală instanța de fond, reținând culpa procesuală a revizuentului, l-a obligat pe acesta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul Z. N. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență a susținut apelantul că instanța de fond în mod eronat nu a avut în vedere elementele pe care le-a invocat în cererea de revizuire, elemente care au caracter de noutate, acestea nefiind cunoscute de către instanța investită cu soluționarea în fond a cauzei.
Curtea examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 C.pr.penală și în limitele impuse de art.418 și art.419 C.pr.penală, constată că apelul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a apreciat în mod legal asupra admisibilității cererii de revizuire formulată de către revizuentul condamnat Z. N., constatând că în cauză nu sunt întrunite în totalitate și în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 453 cod procedură penală, care reglementează în mod expres cazurile de revizuire, dispozițiile acestui text de lege fiind în mod judicios interpretate și aplicate de către prima instanță de judecată.
Curtea constată că potrivit art. 453 alin.1 cod procedură penală, care reglementează cazurile de revizuire,,, Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Doctrina și jurisprudența au statuat în mod constant, sub imperiul legislației anterioare, faptul că în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii nu este admisibilă prelungirea probațiunii, prin folosirea de noi mijloace de probă, pentru fapte ce au fost stabilite în mod definitiv anterior. Aceste statuări, în condițiile în care reglementarea acestei căi extraordinare de atac nu a suferit modificări de substanță, sunt pe deplin aplicabile și în prezent.
O atare interpretare a textului de lege a fost realizată într-o asemenea manieră, tocmai pentru a nu se aduce atingere autorității de lucru judecat.
Susținerile apelantului, formulate în cererea de revizuire, reiterate în fața instanței de control judiciar, nu pot fi încadrate în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.
Aspectele legate de modul în care s-a realizat audierea sa de către organul de urmărire penală, conținutul declarațiilor pe care le-a dat în fața acestora, precum și omisiunea instanței care a dispus condamnarea de a se pronunța cu privire la o eventuală confiscare a unor bunuri, nu reprezintă în mod cert elemente care să constituie temeiuri ale unei revizuiri a hotărârii penale de condamnare.
Aceasta deoarece, astfel cum s-a reținut și la primul grad de jurisdicție, o altă cerință cumulativă a textului și care, de asemenea, nu este îndeplinită în cauză, este aceea ca, pe baza acestor noi fapte, să se poată dovedi netemeinicia soluției de condamnare a inculpatului.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, întrucât în speță nu sunt întrunite nici unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale ce reglementează această cale extraordinară de atac, așa încât apelul revizuentului urmează a fi respins ca nefondat, conform art. art.421 pct. 1 lit.b C.pr.penală, constatând că nu sunt incidente cauze de natură a atrage reformarea sentinței, aceasta fiind legală și temeinică.
Văzând și disp. art.275 alin.3 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul Z. N., fiul lui A. și V., născut la data de 21.04.1958, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, jud.Prahova, împotriva sentinței penale nr. 340 din data de 18 martie 2014 pronunțată de Judecătoria B..
Obligă apelantul – revizuent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 200 lei, onorariul pentru apărătorul desemnat din fondul Ministerului Justiției către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. A. E. I. N.
GREFIER,
M. P.
Red.
Tehn. P.M.
5 ex./04.06.2014
d.f._ Judecătoria B.
j.f. D. L.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Proxenetismul. Art.213 NCP. Decizia nr. 813/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
