Proxenetismul. Art.213 NCP. Decizia nr. 813/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 813/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 2577/200/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR.813

Ședința publică din data de 10 septembrie 2014,

Președinte: - C. G.

Judecător: - E. N.

Grefier: - M. M.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. I..

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de: P. de pe lângă Judecătoria B., de inculpatul T. M., fiul lui V. și M., născut la data de 05 aprilie 1985, domiciliat în B., ., județul B. și inculpatul C. L. I., fiul lui G. și Nuța, născut la data de 05 februarie 1990, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva sentinței penale nr.532/08 mai 2014 pronunțată de Judecătoria B., prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestării cu cea a controlului judiciar în ceea ce-l privește pe inculpatul C. L. I., ca inadmisibilă.

1) În baza art.213 alin.1,3 Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Noul Cod penal, art. 396 alin.10 Noul Cod de procedură penală, în ref. la art. 5 Noul cod penal, inculpatul C. L. I., fiul lui G. și Nuța, născut la data de 05.02.1990, în Mun. B., jud. B., domiciliat în Mun. B., ., jud. B., posesor al C.P. ., nr._, C.N.P._, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut,cu trecut infracțional, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, jud. V., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,f Noul cod penal pe o perioada de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism( în intervalul aprilie 2012-ianuarie 2014).

In baza art. 61 Cod penal, din 1968, cu ref. la art. 5 Noul Cod penal s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 548 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 469/ 29.09.2008 a Judecătoriei B., def. prin decizia penală nr. 142/12.08.2008 a Tribunalului B..

In baza art. 404 alin.4 lit.b Noul Cod de procedură penală cu ref. la art. 72 Noul Cod Penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării preventive, de la 15.01.2014 la zi.

In baza art. 399 Noul cod de procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, conform MAP nr. 1/16.01.2014.

În baza art.65 Noul Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b Noul Cod Penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la momentul executării pedepsei închisorii.

2) In baza art.213 alin.1, 2,3 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 35 alin.1 N.C.P, art. 396 alin.10 Noul Cod de Procedură Penală, în ref. la art. 5 Noul Cod Penal, inculpatul D. F., fiul lui C. și Z., născut la data de 19.08.1979, în Mun. B., jud. B., domiciliat în Mun. B., ., jud. B., posesor al C.I. ., nr._, C.N.P._, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut,cu trecut infracțional, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,f Noul Cod Penal pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism( in intervalul decembrie 2012-aprilie2013; septembrie2013-ianuarie 2014).

In baza art.404 alin.4 lit.b Noul cod de Procedură Penală cu ref. la art. 72 Noul Cod Penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării preventive, de la 15.01.2014 la zi.

In baza art.399 Noul cod de Procedură Penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, conform MAP nr. 2/16.01.2014.

In baza art.65 Noul Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b Noul Cod Penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la momentul executării pedepsei închisorii.

3) In baza art.213 alin.1, 3 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Noul Cod Penal, art. 37 alin.1 lit.a Cod Penal din 1968, in ref. la art. 5 Noul Cod Penal inculpatul T. M., fiul lui V. și M., născut la data de 05.04.1985 în mun. B., domiciliat în mun. B., ., CNP-_, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, recidivist, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,f Noul Cod Penal pe o perioada de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism( in perioada toamna anului 2013- ian. 2014).

In baza art. 83 Cod penal din 1968, s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 516/02.06.2009 a Judecătoriei B., def. la data de 18.06.2009, pedeapsă care se execută în întregime, pe lângă cea aplicată prin prezenta, inculpatul având de executat, în final, 5 ani și 6 luni închisoare, și pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,f Noul Cod Penal pe o perioada de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

In baza art. 65 Noul Cod Penal inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b Noul Cod Penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la momentul executării pedepsei închisorii.

4).In baza art.213 alin.1, 3 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Noul Cod penal, art. 396 alin.10 NCPP, art. 75 alin.2 lit.b Noul Cod Penal în ref. la art. 5 Noul Cod penal, inculpata C. R., fiica lui V. și N., născută la data de 15.09.1961, în comuna Zărnești, .. B., domiciliată în Mun. B., bld. 1 Dec. 1918, ., jud. B., posesoare a C.I. ., nr._, C.N.P._, cetățean român, studii 12 clase,căsătorită, recepționer la hotelul Turist din mun.B., fără antecedente penale, a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,f Noul Cod Penal pe o perioada de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism( in perioada vara anului 2013- ian. 2014).

In baza art. 404 alin.4 lit.b N.C.P.P., cu ref. la art. 72 Noul Cod Penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii preventive din 15.01.2014.

In baza art.86/1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Noului Cod penal și art.16 alin.2 din Legea de punere în aplicare a Noului cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, calculat conform art.86/2 Cod penal.

Inculpatei i s-au impus măsurile de supraveghere prevăzute de art.86/3 al.1, literele a-d Cod penal din 1968, pe durata termenului de încercare, respectiv:- să se prezinte ,la datele fixate,la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;- să anunțe,în prealabil, orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea;- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

In baza art.86/4 Cod penal din 1968, s-a atras atenția inculpatei că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Totodată, s-a atras atenția inculpatei că dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispunând executarea în întregime a pedepsei.

In baza art. 65 Noul cod penal inculpatei i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b Noul cod penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la momentul executării pedepsei închisorii.

In baza art. 404 alin.4 lit.d Noul Cod de procedură penală cu ref. la art. 112 alin.1 lit.e Noul Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. L. I. a sumei de 100.000 lei, de la inculpatul D. F. a sumei de 100.000 lei, de la inculpatul T. M. a sumei de 5.000 lei, sume ce au fost obținute din săvârșirea faptei .

In baza art. 274 alin.2 Noul Cod de procedură penală inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare, pe fiecare la câte 400 lei, cheltuieli judiciare la urmărirea penală, respectiv pe inculpații T. M. și C. R. la câte 50 lei, fiecare la cercetarea judecătorească, iar pe inculpații C. L. I. și D. F. la câte 150 lei, cheltuieli judiciare la cercetarea judecătorească; sumele reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în ambele faze procesuale, rămân în sarcina statului.

In baza art.7 din Legea nr. 76/2008, după rămânerea definitivă a hotărârii, urmează să se preleveze probe biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei au răspuns apelantul-inculpat T. M. personal, asistat de avocat ales P. G. din cadrul Baroului B. (împuternicire avocațială .. Nr._/2014), apelantul-inculpat C. L. I. personal în stare de arest, asistat de avocat ales E. M. din cadrul Baroului Prahova (împuternicire avocațială ., nr._/08.09.2014), intimatul-inculpat D. F. personal, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat T. M. din cadrul Baroului Prahova (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/02.07.2014). A lipsit intimata-inculpată C. R., pentru care din oficiu a răspuns avocat T. M. din cadrul Baroului Prahova, în substituire pentru avocat B. V. (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/06.07.2014).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin intermediul serviciului registratură, înregistrate sub nr._/08.09.2014 s-au depus motive de apel formulate de apelantul-inculpat T. M., prin apărător ales P. G..

Cu permisiunea instanței și, în temeiul art. 89 alin. 2 Cod proc. penală, s-a dat posibilitatea apărătorilor să ia legătura intimații-inculpați C. L. I. și D. F., aflați în stare de arest.

Avocat E. M. având cuvântul pentru apelantul-inculpat C. L. I. susține că a fost angajată în urmă cu două zile și nu a avut posibilitatea să studieze dosarul, motiv pentru care solicită amânarea cauzei.

Avocat P. G., apărătorul ales al apelantului-inculpat T. M. având cuvântul, declară că nu se opune amânării cauzei și lasă la aprecierea instanței cu privire la oportunitatea admiterii cererea formulată de doamna avocat E. M..

Avocat T. M., având cuvântul pentru intimatul-inculpat D. F., susține că și acesta ar fi dorit să declare apel în cauză însă nu i s-a comunicat hotărârea.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la amânarea cauzei și solicită să se constate că inculpatul C. L. I. a depuse în apel o cerere prin care atacată sentința pronunțată de instanța de fond, cerere de apel formulată la data de 09 iulie 2014.

Curtea, respinge cererea de amânare formulată de avocat E. M., apărătorul ales al apelantului-inculpat C. L. I. și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, dând posibilitatea apărătorului ales să studieze motivele de apel formulate de parchet și să ia contact cu inculpatul.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei au răspuns apelantul-inculpat T. M. personal, asistat de avocat ales P. G. din cadrul Baroului B. (împuternicire avocațială .. Nr._/2014), apelantul-inculpat C. L. I. personal în stare de arest, asistat de avocat ales E. M. din cadrul Baroului Prahova (împuternicire avocațială ., nr._/08.09.2014), intimatul-inculpat D. F. personal, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat T. M. din cadrul Baroului Prahova (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/02.07.2014). A lipsit intimata-inculpată C. R., pentru care din oficiu a răspuns avocat T. M. din cadrul Baroului Prahova, în substituire pentru avocat B. V. (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/06.07.2014).

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, în temeiul art.420 alin.4 din Noul Cod de procedură penală aduce la cunoștință inculpaților T. M., C. L. I. și D. F., dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-li-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu vor suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă vor da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva lor.

Apelantul-inculpat T. M., personal având cuvântul, arătând că nu dorește să facă completări și că își menține poziția adoptată de la prima instanță.

Apelantul-inculpat C. L. I., personal având cuvântul, arătând că nu dorește să facă completări și că își menține poziția adoptată de la prima instanță.

Intimatul-inculpat D. F., personal având cuvântul, arătând că nu dorește să facă completări și că își menține poziția adoptată de la prima instanță.

Reprezentantul Ministerului Public, avocat P. G. pentru apelantul-inculpat T. M., avocat E. M. pentru apelantul-inculpat C. L. I. și avocat T. M. pentru intimații-inculpați D. F. și C. R., având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.

Curtea, luând act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că prin rechizitoriul parchetului s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art.329 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.penal rap. la art.5 Noul Cod penal cu referire la art. 213 alin.l, 3 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.l Noul Cod penal, constând în aceea că în perioada aprilie 2012-ianuarie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale a înlesnit și a obținut foloase de pe urma practicării prostituției de către minora Drăgaică I. A., în vârstă de 17 ani,

D. F. (în stare de arest preventiv), pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin.l, 2, 3 C.penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.penal rap. la art.5 Noul Cod penal cu referire la art. 213 alin.1,2, 3 Noul Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal, constând în aceea că în perioada decembrie 2012-ianuarie 2014, cu întrerupere în intervalul de timp mai-august 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a constrâns-o pe minora D. M. L., prin acte de violență și amenințare, să practice prostituția în folosul său,

T. M. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art 329 alin.l, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 C.penal și art. 37 alin.l lit.a) C.penal. rap. la art. 5 Noul Cod penal cu referire la art. 213 alin.l, 3 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 și art. 41 din Noul Cod penal, constând în aceea că în perioada toamna anului 2013-ianuarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o și a obținut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către minora C. E. C., în vârstă de 17 ani,

C. R. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 C.penal rap. la art. 5 Noul Cod Penal, cu referire la art. 213 alin.l, 3 Noul Cod Penal. cu aplicarea art 35 alin.1 Noul Cod Penal, constând în aceea că în perioada vara anului 2013-ianuarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a înlesnit practicarea prostituției numitelor Drăgaică I. A., T. A., I. G. și D. M. L.

Prin sentința penală nr.532/08 mai 2014 pronunțată de Judecătoria B. a dispus condamnarea inculpaților astfel:

- inculpatul C. L. I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, menținând liberarea condiționată pentru un rest de 548 de zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă de 6 ani închisoare, a inculpatului D. F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executarea în regim privativ de libertate, a inculpatului T. M. la 3 ani închisoare, dispunându-se în temeiul art.83 Cod penal revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare de 2 ani și 6 luni, urmând ca acesta să execute în final 5 ani și 6 luni închisoare și a inculpatei C. R. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în temeiul disp. art.86/1 Cod penal.

Consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică. Astfel, prima instanță a ales să-i condamne pe inculpați în baza Noului Cod penal la pedepse cu închisoarea aplicându-le pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b și f Noul Cod penal, pe o perioadă de 2 ani pentru primii 3 inculpați și pentru o perioadă de 1 an pentru inculpata C. R..

Conform art.65 alin.1 din Noul Cod penal pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 din Noul Cod penal a căror exercitare a fost interzisă de instanța de judecată ca pedeapsă complementară. Ori, prima instanță a omis să interzică inculpaților ca și pedeapsă accesorie exact aceleași drepturi pe care le interzisese ca pedeapsă complementară și nu doar pe cele prev. de art.66 alin.1 lit.a și b din Noul Cod penal.

Pe de altă parte, față de gravitatea faptelor comise, de natura specifică relațiilor sociale nesocotite de către inculpați si de persoana subiecților pasivi secundari, respectiv persoanele care practicau prostituția ca urmare a activității acestor proxeneți, se susține că, in mod nejustificat, instanța de judecat a aplicat pedepse greșit individualizate, . la limita minima prevăzuta de lege sau chiar sub aceasta limită.

Astfel, inculpatul C. L. I. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, minimul de pedeapsă ce putea fi aplicată, după reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în urma aplicării disp. art.396 alin.10 Noul Cod de procedură penală, 3 ani închisoare în cazul inculpatului D. F., minimul de pedeapsă ce putea fi aplicată acestui inculpat fiind de 2 ani, după reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în urma aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 Noul Cod de procedură penală (în cazul acestui inculpat s-a reținut comiterea faptei și în modalitatea prev. de alin.2 și anume „prin constrângere”), 3 ani închisoare în cazul inculpatului recidivist T. M., minimul de pedeapsă ce putea fi aplicată, inculpatul adoptând o poziție de nerecunoaștere a comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată, și 1 an și 4 luni închisoare în cazul inculpatei C. R., minimul de pedeapsă ce-i putea fi aplicată după reducerile succesive a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în urma aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 Noul cod de procedură penală și art.76 Noul Cod penal (în favoarea inculpatei s-a reținut de către instanță și circumstanțe atenuante prev. de art.75 alin.2 litb Noul Cod penal).

S-a arătat că pentru a contura gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpații C. L. I., D. F. și T. M., aspect ce trebuie să își regăsească ulterior rezonanța în individualitatea pedepselor aplicate sub aspectul cuantumului acestora, trebuie subliniate câteva aspecte legate atât de persoana acestor inculpați, cât și de subiecții pasivi secundari ai infracțiunii reținute în sarcina lor, persoane care practicau prostituția în favoarea acestora anterior intervenției organelor de urmărire penală.

Astfel, trebuie observat că inculpații, tineri, toți fără ocupație, cu studii primare, având anterior tangențe cu legea penală (nefiind însă atrasă starea de recidivă decât în cazul inculpatului T. M.) apți de muncă din punct de vedere fizic, au găsit și au exploatat în folosul lor o modalitate facilă de a obține venituri care să le asigure subzistența.

Profitând de greutățile și neajunsurile din viața minorelor D. I. A. și C. E. C., de lipsa lor de supraveghere și ocrotire părintească eficientă, de nivelul lor intelectual și cultural redus, de lipsurile materiale resimțite, inculpații C. L. I. și T. Maarius le-au atras în relații de concubinaj pentru a le înlesni practicarea prostituției și a trage foloase materiale de pe urma acestor practici.

Fără a fi într-o relație de concubinaj, la solicitarea minorei Dobrota M. L., inculpatul D. F. i-a oferit „protecția” sa, aceasta provenind de asemenea dintr-o familie dezorganizată și fiind la respectivul moment fără supraveghere și sprijin părintesc. Inculpatul a exercitat în mai multe rânduri, acte de violență și amenințarea pentru a o determina să continue să practice prostituția în favoarea sa. Așadar, prin comiterea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, aceștia au găsit o modalitate facilă de a obține venituri în mod ilegal, profitând exclusiv de vulnerabilitatea unor minore fără ocrotire și sprijin.

Beneficiul material pentru inculpați a fost considerabil, atât timp cât s-a probat faptul că prostituatele minore obțineau 400 lei zilnic – Dragaica I. A. și 10.000 lei lunar – Dobrota M. L. și C. E. C..

Ecoul public generat de atingerea adusă relațiilor privind conviețuirea socială nu mai este de esența infracțiunii de proxenetism, apreciindu-se că valoarea primordială ocrotită este reprezentată de persoana care se prostituează. Vulnerabilitatea acesteia este ocrotită, în principal, prin norma penală menționată și trebuie privit și mai departe de acceptul ei pur normal de a practica prostituția în sensul că, în cazul de față, minorele nu aveau și nu puteau avea reprezentarea exactă a consecințelor faptelor lor datorită aspectelor menționate (lipsa de resurse financiare, sprijin și ocrotire părintească, capacitate intelectuală și grad de cultură).

În ceea ce o privește pe inculpata C. R., în favoarea acesteia nu se impunea a fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art.75 alin.2 lit. Noul Cod penal, tocmai în considerarea vârstei sale, a pregătirii și a experienței de viață, inculpata fiind în măsură să realizeze în moc concret gradul de pericol al faptelor sale precum și consecințele care erau inevitabile.

Din acest punct de vedere se arată că inculpații au beneficiat de un tratament sancționator prea blând, cuantumul pedepselor aplicate nereflectând gravitatea faptelor comise având în vedere persoana, vârsta și situația minorelor D. I. A., Dobrota M. L. și C. E. C., modalitatea concretă de săvârșire a acțiunii ilicite precum și circumstanțele personale ale inculpaților.

Totodată, se solicită ca instanța de control judiciar, la analizarea căii de atac, să aibă în vedere dispozițiile deciziei nr.265/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 Noul Cod penal.

În final, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pe fond să se dispună aplicarea pedepsei complementare și a legii penale mai favorabile și, în raport de aceasta să se dispună majorarea sancțiunilor penale aplicate inculpaților.

Avocat P. G., având cuvântul pentru apelantul-inculpat T. M., solicită în temeiul disp. art.16 alin.1 lit.a Noul Cod de procedură penală să se dispună achitarea inculpatului, pentru că fapta nu există, cu consecința, desființării sentinței și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Susține că dosarul de față este rezultatul unei supravegheri operative plecată de la DIICOT – Biroul Teritorial B., fiind de notorietate faptul că în acel hotel din zona gării se practică prostituția. Inculpatul T. M. s-a aflat la locul nepotrivit. La baza condamnării acestuia stau mesajele trimise de minora C. E. C., în situația în care acesta era ridicat de acasă de organele de poliție și audiat la sediul IPJ B.. Inițial, minora a declarat că nu se prostituează, după care a revenit și a susținut că se prostituează, că sumele de bani obținute i le-a dat lui T. M., apoi la cercetarea judecătorească a declarat că se prostitua de mult, dar nu dorea să afle familia sa. T. M. a cunoscut-o pe aceasta la discotecă, (este adevărat că este minoră), la acel moment și inculpatul se afla într-o relație cu o fată din etnia lui și de teama că inculpatul nu se va despărți de concubina sa (așa cum îi promisese), minora a forțat nota. S-a depus la dosarul cauzei inclusiv certificatul de naștere al minorei năsut pe data de 21 august (ei au un copil împreună). Trebuie avute în vedere și declarațiile spontane ale inculpatei C. R., date în fața instanței de fond care recunoaște că T. M. a venit la hotel cu minora C. E. C., dar de fiecare dată și-au petrecut noaptea împreună, niciodată nu a fost un alt bărbat și confirmă spusele acestuia că nu cunoștea că se prostitua. Inculpatul, avea, la acel moment, o situație financiară foarte bună. Nu are nicio legătură cu ceilalți coinculpați, pur și simplu acolo se întâlnea cu concubina sa, cu care în prezent are un copil, relația lor continuând.

În final a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței și achitarea acestuia pentru că fapta nu există, iar cu privire la apelul declarat de parchet, solicită respingerea lui ca nefondat .

Avocat E. M., având cuvântul pentru inculpatul C. L. I. solicită respingerea apelului declarat de parchet, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care intimatul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Intimatul-inculpat a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii prev. de art.213 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 rap. la art.396 alin.10 și cu referire la art.5 Noul Cod penal.

Nu i se poate imputa faptul că ar fi înlesnit concubinei sale mai multe întâlniri, determinând-o să se prostitueze. Chiar concubina acestuia a arătat că se prostitua cu mult înainte de a-l cunoaște pe inculpat, că a intrat în relații cu acesta și că la momentul când l-a cunoscut pe inculpat avea un alt proxenet. Nu este adevărat de faptul că intimatul-inculpat ar fi beneficiat de bani de pe urma activității concubinei, pentru că doi locuiau împreună, era normal ca sumele să fie cheltuite în comun.

Faptul că se menționează în motivele de apel ale parchetului că inculpatul are o fire robustă, nu are nicio legătură cu încadrarea juridică pe care instanța de fond a dat-o acestei infracțiuni săvârșite de inculpat. Faptul că D. nu a fost supravegheată de familie, nu are nicio legătură pentru că, așa cum a și declarat, aceasta se prostitua dinainte fără știrea părinților și nu el a determinat-o să săvârșească faptele ilegale.

În motivele de apel ale parchetului se mai reține că ar fi avut legături cu legea penală, ceea ce este adevărat, dar acestea au avut loc când era minor, nefiind tras la răspundere penală, iar instanța de fond a avut în vedere acest aspect la momentul la care l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani. Pedeapsa aplicată nu este una blândă, pentru că a fost socotită având în vedere dispozițiile de recunoaștere ale intimatului-inculpat și cu circumstanțele reale și personale ale acestuia. Nu a mai fost condamnat, este tânăr, nu a fost proxenet. Inculpatul este un element tânăr, provine dintr-o familie organizată, are mama bolnavă, fratele său este internat într-un spital din București și chiar dacă se susține că nu avea un loc de muncă, prezența sa în familie este de mare ajutor.

Perioada de timp când a avut legături cu D. I. A. a fost scurtă și ea nu a negat că se prostitua.

Solicită respingerea apelului declarat de parchet, având în vedere actele aflate la dosar, declarațiile martorilor, instanța de fond a aplicat o pedeapsă corectă. El a formulat diverse cereri de liberare sub supraveghere sau sub control judiciar care i-au fost respinse.

Avocat T. M. având cuvântul pentru inculpatul-intimat D. F. și intimata-inculpată C. R.a, susține că intimatul-inculpat D. F. ar fi dorit să declare apel, însă nu i s-a comunicat sentința și solicită respingerea apelului declarat de parchet, având în vedere că instanța de fond a avut în vedere toate circumstanțele inculpatului (2 copii minori în întreținere, o soră nevăzătoare, este singurul întreținător al familiei, tatăl acestuia este grav bolnav), iar pedeapsa aplicată este legală.

Totodată, solicită respingerea apelului declarat de parchet și în ceea ce o privește pe inculpata C. R., în mod corect i s-a aplicat o pedeapsă cu suspendare.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul T. M., hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, în ceea ce privește reținerea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii, instanța de fond procedând la o justă evaluare a materialului administrat în cauză în cursul celor două faze procesuale, pe baza căruia s-a stabilit că inculpatul a atras-o într-o relație de concubinaj pe minora C. E. C. după care a determinat-o să practice prostituția și a obținut foloase patrimoniale de pe urma practicării acestei activități.

Probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor I. Ș. și Ș. C. L., U. M. se coroborează cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpat și minoră și cu conținutul mesajelor SMS din data de 16 ian.2014 din care rezultă că inculpatul i-a înlesnit minorei practicarea prostituției și a obținut foloase materiale de pe urma acestei activități.

Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că la data de 09 iulie 2014 inculpatul C. L. I. a depus la dosarul instanței de control de judiciar o declarație de apel, situație în care solicită să se aprecieze că această cerere de apel a fost exercitată direct în fața instanței de control judiciar și să se respingă apelul ca tardiv formulat.

Avocat E. M., apărătorul ales al inculpatului C. L. I. declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la apelul declarat de acesta.

Apelantul-inculpat C. L. I. declară că a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta, însă nu a obligat și nu a constrâns pe nimeni să practice prostituția. D. I. A. este concubina sa în continuare, locuiește la domiciliul său și îl vizitează permanentă.

Intimatul-inculpat D. F. având personal ultimul cuvânt susține că D. L. practica prostituția când a cunoscut-o. Provine dintr-o familie organizată, avea o firmă de construcții, sora sa este nevăzătoare, mama sa nu mai trăiește iar tatăl este în vârstă, nu se poate deplasa. Nu a sechestrat-o pe D. L., pentru că dacă ar fi fost așa, aceasta nu s-ar fi deplasat la magazin. Când a cunoscut-o pe aceasta avea posibilități financiare, nu a mai suferit condamnări din anul 1998. Nu a declarat apel pentru că nu a fost anunțat.

Apelantul-inculpat T. M. având ultimul cuvânt declară că este nevinovat, că și în prezent locuiește cu C. E. C., au împreună 1 copil care s-a născut pe data de 21 august 2014.

CURTEA:

Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.532/08.05.2014 pronunțată de Judecătoria B. s-a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestării cu cea a controlului judiciar în ceea ce-l privește pe inculpatul C. L. I., formulată de numita Drăgaică I. A., ca inadmisibilă.

1) In baza art.213 alin.1,3 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Noul Cod Penal, art. 396 alin.10 NCPP, în ref. la art. 5 Noul Cod Penal inculpatul C. L. I., fiul lui G. și Nuța, născut la data de 05.02.1990, în Mun. B., jud. B., domiciliat în Mun. B., ., jud. B., posesor al C.P. ., nr._, C.N.P._, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut,cu trecut infracțional, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, jud. V., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,f Noul Cod Penal pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism (în intervalul aprilie 2012-ianuarie 2014).

In baza art. 61 Cod penal din 1968, cu ref. la art. 5 Noul Cod Penal s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 548 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.469/ 29.09.2008 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.142/12.08.2008 a Tribunalului B..

În baza art.404 alin.4 lit.b Noul Cod de Procedură Penală, cu ref. la art. 72 Noul Cod Penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării preventive, de la 15.01.2014 la zi.

In baza art. 399 Noul Cod de Procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, conform MAP nr. 1/16.01.2014.

2) În baza art.213 alin.1, 2,3 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Noul Cod penal, art. 396 alin.10 Noul Cod de Procedură Penală, în ref. la art. 5 Noul Cod Penal, inculpatul D. F., fiul lui C. și Z., născut la data de 19.08.1979, în Mun. B., jud. B., domiciliat în Mun. B., ., jud. B., posesor al C.I. ., nr._, C.N.P._, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut,cu trecut infracțional, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, la pedeapsa de 3 ani închisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,f Noul Cod Penal pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism (în intervalul decembrie2012-aprilie2013; septembrie2013-ianuarie 2014).

În baza art.404 alin.4 lit.b Noul Cod de procedură penală, cu ref. la art. 72 Noul Cod Penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării preventive, de la 15.01.2014 la zi.

In baza art. 399 Noul Cod de procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, conform MAP nr. 2/16.01.2014.

3) În baza art.213 alin.1, 3 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Noului Cod penal, art.37 alin.1 lit.a C.penal din 1968, în ref. la art.5 Noul Cod Penal inculpatul T. M., fiul lui V. și M., născut la data de 05.04.1985 în mun. B., domiciliat în mun. B., ., CNP-_, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, recidivist, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,f Noul Cod Penal pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism (în perioada toamna anului 2013- ian. 2014).

In baza art. 65 Noul Cod Penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b Noul Cod Penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la momentul executării pedepsei închisorii.

4)In baza art.213 alin.1, 3 Noul Cod Penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Noul Cod penal, art. 396 alin.10 Noul Cod de procedură penală, art. 75 alin.2 lit.b Noul Cod Penal in ref. la art. 5 Noul Cod Penal condamna inculpata C. R., fiica lui V. și N., născută la data de 15.09.1961, în comuna Zărnești, .. B., domiciliată în Mun. B., bld. 1 Dec. 1918, ., jud. B., posesoare a C.I. ., nr._, C.N.P._, cetățean român, studii 12 clase, căsătorită, recepționer la hotelul Turist din mun.B., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,f Noul Cod Penal pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism (în perioada vara anului 2013- ian. 2014).

In baza art. 404 alin.4 lit.b Noul Cod de procedură penală., cu ref. la art. 72 Noul Cod Penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii preventive din 15.01.2014.

In baza art.86/1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Noul cod penal .și art. 16 alin. 2 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod Penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, calculat conform art.86/2 Cod penal.

S-a impus inculpatei măsurile de supraveghere prevăzute de art.86/3 al.1, lit a-d Cod penal din 1968, pe durata termenului de încercare, respectiv:- să se prezinte ,la datele fixate,la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;- să anunțe,în prealabil, orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea;- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

In baza art.86/4 Cod penal din 1968, atrage atenția inculpatei că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

S-a atras atenția inculpatei că dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispunând executarea în întregime a pedepsei.

In baza art. 65 Noul Cod Penal s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b Noul Cod Penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la momentul executării pedepsei închisorii.

In baza art. 404 alin.4 lit.d Noul Cod de procedură penală cu ref. la art. 112 alin.1 lit.e Noul Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul C. L. I., a sumei de 100.000 lei, obținuta din săvârșirea faptei; confiscarea de la inculpatul D. F., a sumei de 100.000 lei, obținută din săvârșirea faptei; confiscarea de la inculpatul T. M., a sumei de 5.000 lei, obținuta din săvârșirea faptei .

În baza art. 274 alin.2 Noul Cod de procedură penală inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare, pe fiecare la câte 400 lei, cheltuieli judiciare la urmărirea penală, respectiv pe inculpații T. M. și C. R. la câte 50 lei, fiecare la cercetarea judecătorească, iar pe inculpații C. L. I. și D. F. la câte 150 lei, cheltuieli judiciare la cercetarea judecătorească; sumele reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în ambele faze procesuale, rămân în sarcina statului.

In baza art.7 din Legea nr.76/2008, după rămânerea definitivă a hotărârii, s-a dispus să se preleveze probe biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 6015/P/2013 din 10.02.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. L. I., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal rap. la art. 5 Noul Cod penal. cu referire la art. 213 alin.1, 3 Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Noul Cod penal, D. F., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal rap. la art. 5 Noul Cod penal cu referire la art. 213 alin.1,2, 3 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Noul Cod penal; T. M., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 alin.1 lit.a) Cod penal rap. la art. 5 Noul Cod penal cu referire la art. 213 alin.1, 3 Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 și art. 41 din Noul Cod penal și C. R., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal rap. la art. 5 Noul Cod penal

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, inculpatul C. L. I. în perioada aprilie 2012-ianuarie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale a înlesnit și a obținut foloase pe urma practicării prostituției de către minora Drăgaică I. A., în vârstă de 17 ani; D. F. în perioada decembrie 2012-ianuarie 2014, cu întrerupere în intervalul de timp mai-august 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a constrâns-o pe minora D. M. L., prin acte de violență și amenințare, să practice prostituția în folosul său; T. M., în perioada toamna anului 203-ianuarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o și a obținut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către minora C. E. C., în vârstă de 17 ani; C. R., în perioada vara anului 2013-ianuarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a înlesnit practicarea prostituției numitelor Drăgaică I. A., T. A., I. G. și D. M. L..

După parcurgerea procedurii de camera preliminara (în cadrul căreia inculpatul D. F. a contestat, generic, actele de urmărire penala, cererea fiindu-i respinsă, iar ceilalți inculpați nu au formulat cereri și nici nu au invocat excepții, totodată, instanța de fond a constatat, prin încheierea din data de 01.04.2014, legalitatea sesizării și a dispus începerea judecății), în faza judecații, în cadrul cercetării judecătorești, fiind audiați, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, cu excepția inculpatului T. M. care a susținut că este nevinovat, întrucât nu a cunoscut faptul că numita C. E. C. se prostitua.

Acest inculpat nu a contestat legalitatea administrării probelor, dar a solicitat, în probațiune, audierea martorei C. E. C., nu si a celorlalți martori indicați în rechizitoriu, care s-ar fi putut referi la activitatea desfășurata de martoră, cu implicații și în ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului.

Astfel, la solicitarea inculpatului T. M., a fost audiată, în calitate de martoră, numita C. E. C., a cărei declarație s-a atașat la dosar.

In probațiune, s-au mai depus la dosar înscrisuri și concluzii scrise, de către apărătorul inculpatului T. M..

Inculpații C. L. I. și D. F. au fost cercetați în stare de arest preventiv.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile inculpaților; declarații martori; procesele-verbale de certificare a înregistrării convorbirilor telefonice; alte înscrisuri, instanța de fond a reținut următoarele:

Începând cu anul 2012, la hotelul Turist din mun.B. s-au adunat mai multe persoane de sex feminin care întrețineau, în camere închiriate, din incinta unității, raporturi sexuale cu diferite persoane, în schimbul unor sume de bani, acest fapt devenind de notorietate la nivelul mun.B.. Unele dintre tinerele la care s-a făcut referire anterior practicau prostituția pe cont propriu, însă cele mai multe dintre ele erau sub coordonarea și protecția unui proxenet. În plus, angajatele recepționere ale hotelului facilitau legătura dintre doritorii de servicii sexuale și tinerele în cauză, în sensul că, având numărul de telefon al acestora din urmă, le contactau anunțându-le de prezența în incinta hotelului a unor potențiali clienți, în unele cazuri stabilind tariful și camera unde urmau să fie întreținute raporturile sexuale.

Prin investigațiile efectuate de organele de poliție, au fost identificate următoarele persoane ce desfășurau această activitate infracțională:

1. Inculpatul C. L. I. a cunoscut-o pe numita Drăgaică I. A., despre care știa că are vârsta de 17 ani, începând cu luna aprilie 2012. Din acest moment, cei doi au început o relație de concubinaj, fapt pentru care s-au mutat împreună într-un apartament închiriat din mun.B., cart. Micro 5, unde au locuit aproximativ o lună, după care s-au cazat la diferite hoteluri de pe raza mun.B., stabilindu-se într-un final la Hotel Turist. Din luna decembrie 2013, până în momentul în care organele de poliție au procedat la reținerea inculpatului C. L. I., cei doi au locuit la Pensiunea M., din mun.B..

Astfel cum a menționat inculpatul în declarația dată în fața organelor de urmărire penală (fila 39), știind că minora desfășoară activități de prostituție, având ca proxenet o persoană de sex masculin, care avea un comportament agresiv, C. L. I. împreună cu Drăgaică I. A. au hotărât ca aceasta din urmă să continue să ofere servicii sexuale contra cost, însă sub coordonarea și protecția inculpatului.

Astfel, Drăgaică I. A. a început să întrețină relații sexuale cu diferite persoane de sex masculin în incinta hotelurilor de pe raza mun.B., cu predilecție în cadrul hotelului Turist, și, mai rar, la domiciliile acestora, percepând, de regulă, tarife cuprinse între 80-120 lei.

În timp ce minora oferea servicii sexuale, inculpatul C. L. I. rămânea la domiciliul său de pe ., ori stătea la barul din incinta hotelului unde Drăgaică I. A. se afla cu clientul, asigurându-se ca lucrurile să se desfășoare în condiții de siguranță: o atenționa cu privire la prezența organelor de poliție în zonă; era pregătit să intervină în eventualitatea în care minora era agresată de vreunul dintre clienți, în prealabil Drăgaică I. A. comunicându-i prin mesaje tip SMS numărul camerei unde întreținea relații sexuale cu clientul și date cu privire la persoana acestuia, uneori în funcție de aceste date stabilind și tariful pe care minora urma să-l solicite.

În privința clienților care întrețineau relații sexuale cu Drăgaică I. A., aceștia o cunoșteau din împrejurări anterioare ori procurau numărul de telefon al acesteia de pe site-ul web nimfomane.. pur și simplu în incinta hotelului și întrebând dacă există acolo fete ce vând sevicii sexuale, erau îndrumați de inculpatulC. L. I. către Drăgaică I. A..

În acest mod, Drăgaică I. A. reușea să obțină în medie pe zi aproximativ 400 lei, bani cu care aceasta venea în camera unde erau cazați, o parte dintre ei remițându-i inculpatului. Cu acești bani, inculpatul achita costul camerei de hotel, cumpăra diferite bunuri necesare traiului zilnic ori îi folosea în interes personal. Venitul total obținut de minoră prin practicarea prostituției, în perioada aprilie 2012-ianuarie 2014, a fost, de aproximativ, 200.000 lei.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă mai sus. În plus, activitatea infracțională a inculpatului este relevată de următoarele mijloace de probă administrate în cauză: declarația numitei Drăgaică I. A., declarații martori care au întreținut relații sexuale contra cost cu Drăgaică I. A. -C. M., S. Stelu M., G. C., D. D. și T. A. I.,declarație C. R., recepționeră la Hotelul Turist, declarațiile numitelor D. M. L. (fila 70) și T. A. (fila 105), care, de asemenea, desfășurau activități de prostituție în incinta Hotelului Turist și care cunoșteau faptul că Drăgaică I. A. se prostitua în folosul inculpatului C. L. I.. Relevantă în acest sens este precizarea făcută de numita T. A. cu ocazia audierii: i-am cerut lui C. o sumă de bani cu titlu de împrumut, iar acesta mi-a răspuns că dacă face I. (Drăgaică I. A.), îți dau !
- procese-verbale de certificare a înregistrării convorbirilor telefonice purtate de la posturile telefonice mobile utilizate de numiții Drăgaică I. A. și C. L. I., dintre care, se exemplifică:
a. conversație client.cu Drăgaică I. A. (fila 726):
DOMNUL: Am intrat și eu pe ... site-u’, pe „nimfomane.. văzut număru’ tău acolo!
DRĂGAICĂ I.A.: Așa!
DOMNUL: Vă dau...băieții explicații că ești dulce, apetisantă! Mă rog!
DRĂGAICĂ I.A.: Așa!
DOMNUL: E real? Adică...
DRĂGAICĂ I.A.: Da!
DOMNUL: Și cum putem să facem să ne întâlnim? Sau nu se poate în seara asta?
DRĂGAICĂ I.A.: Păi mai întâi stăm de vorbă! Deci e 80 de lei pe număr, 120 pe oră! Fac oral și normal, dar amândouă cu prezervativ! Și merg decât la hotel! Când ai vrea să ne vedem?
b. conversație client.cu Drăgaică I. A. (fila 731)
Vii la gară, la B., mă suni când ajungi și ies eu afară!
DOMNUL: OK! B.! Hai! Te sun!
c.conversație Drăgaică I. A. cu C. R., recepționeră la Hotel Turist (fila 734):
-Vă rog eu frumos, nu mai lasati pe nimeni sa mai urce sus! …
-.Nu I. (C. L. I.) a vorbit cu ei? Da acum n-a vorbit nimeni cu el! Eu de unde era sa stiu ? Daca a stat cu ei la masă, stiam eu că trebuie să vină sau să nu vină?
d.convorbiri C. L. I.- Drăgaică I. A. (fil 1023-1026)
C. L.I.: Ce faci, fă?
DRĂGAICĂ I.A.: Sunt în taxi-u’!
C. L.I.: Unde ai plecat?
DRĂGAICĂ I.A.: La M. NIUM!
C. L.I.: Aha! Te-a și...Ți-a și spus cum și ce, ăăă?
DRĂGAICĂ I.A.: Da! Mi-a zis de la telefon: 2 ore!
DRĂGAICĂ I.A.: Da, viață! Mi-a zis!
C. L.I.: Ce?
DRĂGAICĂ I.A.: Mi-a zis de la telefon!
C. L.I.: Da?
DRĂGAICĂ I.A.: Și i-am zis eu, zic „Stai, mai întâi, să stabilim de la telefon ce și cum, să nu ...vin degeaba până acolo! Să mă trezesc că am venit degeaba!”
C. L.I.: Aha! Și tu i-ai spus...Tu i-ai spus 12 sute, nu?
DRĂGAICĂ I.A.: Mai întâi am încercat cu 15, nu m-am înțeles...
C. L.I.: Cum?
DRĂGAICĂ I.A.: Mai întâi am încercat cu 15 și nu m-am înțeles...
C. L.I.: Da! Da! Știam că tre...Nu! Ascultă-mă! Știam că trebuie să mă minți tu într-un fel! E treaba ta, fă, ce faci, cum faci, e treaba ta! Treaba ta! Nu trebuie să mă minți! Deci nu trebuie să mă minți ca să te înțeleg! Ai înțeles?
C. L.I.: Fă, mă auzi?
DRĂGAICĂ I.A.: Da, te aud! Și am zis că ...
C. L.I.: Deci nu trebuie să mă minți ca să te înțeleg! Nu trebuie să mă minți! Da?
DRĂGAICĂ I.A.: Bine!
C. L.I.: Ce, bine?
DRĂGAICĂ I.A.: Bine! Am înțeles!
C. L.I.: Nu, da’ văd că nu ai nici un fel de...regret, de...
DRĂGAICĂ I.A.: Ba am!
C. L.I.: Cum, ai? Că văd că nu ai!
DRĂGAICĂ I.A.: Am, I.! M-am înțeles cu el și...Ți-am zis, m-am înțeles cu el la...banii ăștia...
C. L.I.: Ce?
DRĂGAICĂ I.A.: Zic: m-am înțeles cu el să-mi dea 2 milioane 400 și să-mi plătească...taxi-u’!
C. L.I.: Păi, așa! Poți să spui chestia asta fără să mă minți că ai încercat să faci marea cu sarea! Da?
DRĂGAICĂ I.A.: Știu asta!
C. L.I.: Păi dacă știi...Nu trebuie să încerci să mă minți! Poți să-mi spui! Și am terminat cu toată discuția amândoi!
DRĂGAICĂ I.A.: Viața mea ce face?
C. L.I.: Ce face viața ta?
DRĂGAICĂ I.A.: Da!
C. L.I.: Nu mai face nimic! Știi că mie nu-mi place ca să fiu mințit! Știi chestia asta!
DRĂGAICĂ I.A.: Știu asta!
C. L.I.: Nu poți să fi stat fără să mă minți? Nu poți sta fără să mă minți?
C. L.I.: Câți te-au prostit până acum? Câți te-au mințit? Cât...Câți te-au prostit...până acuma și eu n-am știut! Ia, zi-mi și mie! Acuma, în ultimu’ timp! În ultima lună! Ia, zi-mi și mie, câți!
DRĂGAICĂ I.A.: Pi nu m-a prostit nimeni!
C. L.I.: Nimeni! Nu? Nimeni! Nu?
DRĂGAICĂ I.A.: Nu!
C. L.I.: Nimeni! Nu?
DRĂGAICĂ I.A.: Da’ de ce mă întrebi asta?
C. L.I.: Te întreb și eu! Nu te-a prostit nimeni! Nu?
DRĂGAICĂ I.A.: Nu!
C. L.I.: Sigur?
DRĂGAICĂ I.A.: Da!
C. L.I.: Sigur! Nu?
DRĂGAICĂ I.A.: Da!
C. L.I.: Bine, IULICĂ!
…………………………………………………………………………………………
C. L. I.: Cine? Omul ăla la care ai fost la...?
DRĂGAICĂ I. A.: Mda (nl-râde)
C. L. I.: Aaaaa... Perfect. Și după aia vii acasă.
DRĂGAICĂ I. A.: Îhmmmm!hai că mă duc și văd despre ce este vorba. Dă pe Prima viață, că-i Mondenii.
C. L. I. :(nl-neinteligibil) dă-i și tu dulce, auzi? Că stai singură în oraș,că ești cu școala, că vrei să-ți iei și tu o facultate, că...vezi tu ce poți să-i zici. O facultate, o garsonieră, vezi tu ce-i zici acolo.
DRĂGAICĂ I. A. : Îhmmmm!
C. L. I.: Povestești să fii și tu dulce fă! Da?
C. L. I.: Și mai stai viață poate îți mai stă… barem îți mai dă, nu?
DRĂGAICĂ I. A.: N-a mai vrut să mai stea începuse deja cu mulțumesc, cu mulțumesc, mi-a mai dat un milion atunci, mi-a dat prima dată patru și pe urmă mi-a mai dat unul și începuse mulțumesc, mulțumesc îhhhhhhhh, hmmmmm!
C. L. I.: Și nu i-ai spus în caz de... dacă mai aveți nevoie mă chemați?
DRĂGAICĂ I. A.: Păi i-am zis, i-am zis!
C. L. I. :I-ai zis, nu?
DRĂGAICĂ I. A. :Îhm! (nl-neinteligibil) pe mine mă găsiți aicea oricînd, la orice oră din zi și din noapte, veniți întrebați de I., îhm!
C. L. I.: Da’ era tânăr, fă, sau bătrân?
DRĂGAICĂ I. A.: (nl-neinteligibil) la vreo patruzeci de ani, da’ era jos când ai venit tu și venise și mai devreme la noi cu o pungă de covrigi, o traistă de covrigi și îmi spune cică: „haideți mâncați covrigi!”, dar A. de acolo cică: „dacă nu ne-ai luat și tu o friptură, ce faci? Ne dai să mâncăm covrigi?”. C.: „eeeee vă dau și eu ce am.”
C. L. I.: Țiganul tot țigan!
DRĂGAICĂ I. A.: Da, hmm! „Vă dau și eu ce am, stați acolo, și…”
C. L. I.: Nu mai vorbi și tu de față cu alea de bani, cât ți-a dat, ce au făcut (nl-neinteligibil) nu ști că-i belea cu lumea pe acolo?
DRĂGAICĂ I. A.: Știu, dar mă crezi că mă speriasem prima dată. Stai mă duc în spate îți povestesc totul ca la carte…. Deci…
C. L. I.: (nl-neinteligibil) da mă rog, hai zi (nl-neinteligibil)
DRĂGAICĂ I. A. :Hmm. Bine. Îi zic la început ce și cum, și când mă trezesc în cameră cu aia și mă uit așa la… în baie, îmi făceam duș, mă uit așa la el, zic :”Stai să ies și eu afară și stăm de vorbă!”, „Bine.” Când ies afară și îl văd… patru. „Da pentru ce vrei tu asta?”, „Vreau să mă relaxez.” Zic :”Bine! O oră, nu?”, „ Da, o oră.”, Bine, (nl-râde)
C. L. I.: (nl-rîde)
DRĂGAICĂ I. A.: ... nu cu alte chestii se-n țeapă ca alții, cu figuri cu alte…
C. L. I.: Da’ a văzut că ești și dulce așa mă, tu ești copil, ai stat l-ai ascultat sau ce este, nu știu, tu ști mai bine ști?
DRĂGAICĂ I. A.: Îhm!
C. L. I.: (nl-neinteligibil)
DRĂGAICĂ I. A.: (nl-neinteligibil) i-am făcut și masaj, știi? Totuși am încercat sa-l fac să se simtă bine, știi? Să mai vrea, să mai vrea (nl-rîde)
2.Numita D. M. L., în vârstă de 17 ani, aflată în abandon școlar, provine dintr-o familie dezorganizată, cu situație materială precară, având părinții despărțiți, fiecare dintre aceștia locuind în domicilii separate împreună cu noul partener de viață.
Până în luna noiembrie 2012, minora a locuit împreună cu tatăl său în localitatea Cochirleanca, jud.B., moment în care acesta a înștiințat-o că trebuie să își găsească o altă locuință, întrucât noua sa soție nu este de acord ca ea să mai locuiască acolo.În disperare de cauză, D. M. L. s-a adresat numitului S. I., cunoscut sub porecla de Poleială, ce domicilia tot în localitatea Cochirleanca, căruia i-a relatat situația sa, în sensul că nu mai are unde locui, în consecință acesta oferindu-se să o ajute, afirmând că are o cunoștință în mun.B., care i-ar putea oferi găzduire. Astfel, în aceeași zi, a fost contactat telefonic inculpatul D. F., care a venit și a luat-o pe D. M. L. din localitatea Cochirleanca, ducând-o ulterior la domiciliul său din mun. B., situat pe ..
Încă din momentul în care minora, a cărei vârstă era cunoscută de inculpat, a ajuns să locuiască la domiciliul acestuia, D. F. i-a propus să se prostitueze pentru el, promițându-i că o va caza gratuit și că îi va asigura cele necesare traiului zilnic. Neavând altă soluție, D. M. L. a acceptat propunerea și a început să întrețină raporturi sexuale contra cost cu diferite persoane, toți banii câstigați în acest mod predându-i inculpatului.
La început, din decembrie 2012 și până în primăvara anului 2013, clienții doritori de servicii sexuale îi erau procurați minorei de inculpatul D. F., raporturile sexuale consumându-se la domiciliul acestuia. Ulterior, inculpatul o transporta cu taxiul și, mai rar, cu mijloace de transport în comun de regulă la hotelul Turist din mun.B., unde minora își alegea singură clienții dintre persoanele care veneau la recepția unității hoteliere menționate, după care urca cu acestia într-una dintre camere, unde întreținea raporturi sexuale. În acest timp, inculpatul o aștepta fie în afara hotelului, fie în interior, minora remitându-i acestuia banii încasați de la client.
D. M. L. se prostitua în acest mod, aproape zilnic, tarifele solicitate în schimbul serviciilor sexuale fiind cuprinse între 100 și 200 lei, câstigând în acest mod aproximativ 10.000 lei lunar. De menționat este că activitatea de prostituție a fost sistată în perioada mai-august 2013, întrucât in acest interval de timp D. F. a părăsit teritoriul țării.
În perioada în care s-a aflat sub protecția lui D. F., minora a fost lovită în câteva rânduri, pe fondul nemulțumirilor cauzate de sumele de bani obținute în urma practicării prostituției.Urmele agresiunii fizice despre care a făcut mențiune minora în declarația sa au fost constatate și fixate prin fotografiere de organele de poliție, care, la data luării măsurii preventive a reținerii inculpatului, au procedat și la audierea numitei D. M. L.. În plus din conținutul proceselor-verbale de certficare a înregistrării convorbirilor telefonice purtate de D. M. L. și D. F., rezultă că acesta a exercitat acte de amenințare a minorei, întrucât aceasta plecase de la locuința inculpatului, astfel încât D. F. nu mai putea beneficia de foloasele patrimoniale ale activității de prostituție.
În cauză există indicii cu privire la faptul că, la domiciliul inculpatului D. F. au fost găzduite și numitele E. I. D. și Pereva V., care, de asemenea, au fost constrânse să se prostitueze în folosul său, însă pentru probarea acestei activități infracționale s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor.
In cursul urmaririi penale, inculpatul D. F. nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, susținând că stia că D. M. L. desfășoară activități de prostituție, însă el nu era de acord cu acest lucru, în plus din veniturile sale asigurându-i acesteia cele necesare traiului. Din materialul probator administrat în cauză rezultă însă, fără echivoc, că acesta a înlesnit și a obținut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către numita D. M. L..
Astfel, în cauză au fost audiate numitele Drăgaică I. A. și T. A., persoane care de asemenea desfășurau activități de prostituție în incinta hotelului Turist, care confirmă faptul că minora D. M. L. se prostitua în folosul inculpatului D. F. (fil.43-50, 106). De asemenea, martora E. I. D. precizează faptul că la domiciliul inculpatului era găzduită D. M. L., care a fost constrânsă, inclusiv prin acte de agresiune fizică, să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane de sex masculin (fil.1535-1539).
Totodată, inculpatul C. L. I. precizează în declarația sa (fil.39) că inculpatul D. F., deoarece auzise că obține foloase de pe urma practicării prostituției de către Drăgaică I. A., l-a rugat să-i arate cum trebuie procedat, întrucât și el avea o fată care oferea servicii sexuale, contra cost.
În cauză a fost audiată și martora A. E., mătușa numitei D. M. L., care a arătat faptul că aceasta din urmă i-a comunicat prin mesaje de tip SMS că D. F. a determinat-o să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați, în schimbul unor sume de bani, în urma cărora l-a contactat telefonic pe inculpat, cerându-i să o lase în pace pe nepoata sa (fila 1546).
Activitatea infracțională a inculpatului D. F. rezultă și din conținutul proceselor-verbale de certficare a înregistării convorbirilor telefonice purtate de D. M. L. și D. F.. (fil.1134-1186).
Dupa sesizarea instantei, inculpatul a avut o pozitie oscilanta, in cele din urma, cu ocazia audierii, in faza judecatii, recunoscand savarisrea faptei si asumandu-si vinovatia.
3. Inculpata C. R., zisă M., era angajată ca recepționeră la Hotelul Turist din mun.B. din luna noiembrie 2012. În această calitate, le-a cunoscut pe numitele Drăgaică I. A., T. A., I. G. și D. M. L., persoane care practicau prostituția în incinta hotelului.
Pentru a asigura venituri unității hoteliere și, în consecință, să beneficieze de apreciere din partea administratorului hotelului, inculpata a înlesnit activitatea de prostituție a sus numitelor, prin aceea că, având numerele de telefon ale acestor tinere, în situația în care constata prezența în hotel a unor doritori de servicii sexuale contra cost, le contacta telefonic înștiințându-le despre existența unor potențiali clienți, în unele cazuri stabilind tariful și locul unde urmau să fie întreținute raporturile sexuale. Inculpata încasa suma de 35 lei/fiecare cameră închiriată,unde aveau loc raporturile sexuale între tinere și persoanele de sex masculin, sumele de bani astfel încasate reprezentând venituri realizate de aceasta în beneficiul unității hoteliere.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că în acest mod, inculpata a înlesnit practicarea prostituției numitei Drăgaică I. A., căreia, începând cu vara anului 2013, i-a găsit 2-3 clienți, precum și numitei T. A., căreia, în două rânduri, la datele de 11.12.2013, respectiv 23.12.2013, i-a facilitat legătura cu persoanele solicitante de servicii sexuale. Deasemenea, în cazul numitelor D. M. L. și I. G., a procedat de o manieră asemănătoare, în cursul lunii noiembrie 2012, respectiv 28.12.2013.
Inculpata a recunoscut comiterea faptei în modalitatea descrisă mai sus, susținând în plus că nu a realizat semnificația penală a activității sale.
Activitatea infracțională a inculpatei C. R. rezultă și din conținutul proceselor-verbale de certificare a înregistrării convorbirilor telefonice purtate de aceasta, relevante în acest sens, cu titlu de exemplu, fiind următoarele: (fil.1134-1186
a.Convorbire telefonică C. R.-D. M. L.
C. R.: Alo!
D. M.L.: Alo! Săru-mâna, tanti M.! Sunteți la muncă?
C. R.: Da! Cine e la telefon?
D. M.L.: Sunt A.!
C. R.: Îhm! Da!
D. M.L.: Sunteți la muncă?
C. R.: Da!
D. M.L.: Și pot să vin și eu acolo, dacă e ceva?
C. R.: Normal! Da’ nu prea am camere așa, să știi!
D. M.L.: Nu-i nici o problemă!
C. R.: Păi...treaba ta, mă! Vino! Ce?
D. M.L.: Bine, tanti M.!
b.Convorbire telefonică C. R.-T. A.:
A.: Și îmi trimiți și mie ceva că eu n-am! Pentru mine, n-am!
C. R.: Ce dracu’ să-ți trimit? Ce crezi că aicea e ceva!? Nu-i nici dracu’!
A.: O bomboană, o acadea, o minciună, o...
C. R.: Îhm!
A.: Numai pe nea M., nu! (n.l. râde)
C. R.: (n.l. râde)
c.Convorbire telefonică C. R.-persoană doritoare de servicii sexuale
DOMNUL: P., ce faci, tată?
C. R.: (n.l. râde) Cum să dorm, măi, băiatule? Aicea e de dormit!?
DOMNUL: Ah! Ia, zii!
C. R.: Da! Ce să zic? Ai f..e ceva?
DOMNUL: Da!
C. R.: Poai! Și pe cine să-ți dau eu să f..i!?
DOMNUL: Pe tine!
C. R.: Pe mine? Mânca-ți-aș gura ta de tâmpit!
DOMNUL: Ceva ce n-am f…t!
C. R.: Ăăă...Pi doar știi, măi, MARIANE, că nu-i nimic aici!
DOMNUL: Ăăă? Ia, zii! Uimește-mă!
C. R.: Ce să te urmesc...uimesc, că aici nu este decât I.!
DOMNUL: Nu vreau!
C. R.: I-auzi! Și ea cică plecă!
DOMNUL: Unde pleacă...
C. R.: Altcineva...Ai mai văzut tu pe cineva p-aici?
DOMNUL: Unde pleacă I.?
C. R.: Pleci acasă? Pi, cum, ce să mai faci! Pi, nu, că la 12 îi dau afară p-ăștia! (n.l. adresându-se IULIEI)
4. Inculpatul T. M. a cunoscut-o pe numita C. E. C. în urmă cu cca.10 luni, la discoteca din ., aflând că are vârsta de 17 ani.Cei doi au consimțit să aibă o relație de concubinaj, astfel că au început să locuiască împreună atât la domiciliul inculpatului, cât și la locuința minorei, ulterior cazându-se la hotelul Turist din mun.B..
În urmă, cu aproximativ 5 luni, inculpatul i-a propus minorei să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane contra cost, propunere acceptată de aceasta din urmă. În consecință, minora C. E. C. a practicat prostituția în perioada decembrie 2013-ianuarie 2014, sumele de bani astfel obținute fiind folosite în comun cu inculpatul T. M..
Fiind audiată, C. E. C. a susținut contrariul, precizând că inculpatul i-a propus să înceapă să întrețină raporturi sexuale contra cost, însă a declinat oferta, nepracticând o astfel de activitate.Susținerile sale sunt infirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză-N. Ș. S. ( persoană care a întreținut raporturi sexuale orale cu C. E. C. în schimbul sumei de 50 lei), Ș. C. L. ( persoană care a transportat-o cu taxiul în câteva rânduri la hotelul Turist, și căreia i-a relatat că se prostituează pentru sume cuprinse între 100-150 lei), U. M. (persoană care a contactat-o telefonic pe C. E. C. în vederea întreținerii de raporturi sexuale, căreia nu i-a convenit însă tariful practicat de aceasta), precum și de procesele-verbale de certificare a înregistrării convorbirilor telefonice purtate de acestia. Relevante în acest sens sunt mesajele tip SMS transmise de C. E. C. inculpatului, la data de 16.01.2014, după ce la data de 15.01.2014 fusese audiată în prezenta cauză: și mai vrei să te skap eu da nai sa vezi k nu meriti sti bine k mă puneai la p..ă k naveam ce mank pastea leai uitat kti fake ea akum bani da fraiere maine skhzmb eu foaia numai tak tot adevarul il spun; la data de 05.01.2014, inculpatul i-a trimis un mesaj tip SMS numitei C. E. C.: Fă bani dacă vrei să stau cu tine; convorbirea telefonică dintre cei doi din data de 28.12._, din conținutul căreia rezultă că inculpatul îi cere să meargă să facă bani de sărbători și îi reproșează că nu îi dă bani, în contextul în care anterior îi expediase un mesaj tip SMS din care rezultă că inculpatul nu are bani, iar cea în cauză se prostituează doar pentru familia sa.
Inculpatul T. M. nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, dând explicații neverosimile cu privire la mesajele tip SMS și convorbirile telefonice purtate cu numita C. E. C..
Din probatoriul administrat în cauză s-a aproximat că veniturile realizate pe o perioadă de 5 luni de C. E. C. din practicarea prostituției se situează în jurul sumei de 10.000 lei.
In cursul cercetarii judecatoresti a fost audiata, in calitate de martora, C. E. C., care a sustinut, de data aceasta, ca a desfasurat activitatea de prostitutie, dar nu la indemnul inculpatului, concubinul sau, acesta nici macar nu cunostea acest aspect, ca ea se prostitua, iar banii pe care ii castiga ii cheltuia in interes strict personal.
Prin . Noului Cod penal la data de 01.02.2014, infracțiunea de prostituție a fost dezincriminată, astfel ca s-a dispus clasarea cauzei în ceea ce privește infracțiunea de prostituție reținută în sarcina numitelor Drăgaică I. A., I. G., T. A., D. L. maria și C. E. C..
Prin urmare,avand in vedere pozitia de recunoastere adoptata in cauza de cei trei inculpati- C. L. I., D. F. și C. R., instanța de fond a reținut situația de fapt descrisa în rechizitoriu; vinovăția acestora, recunoașterea lor coroborându-se cu celelalte mijloace de proba aflate la dosar.
Referitor la inculpatul T. M., instanța de fond a făcut următoarele distincții:
Martora C. E. C. a declarat în fața instanței că se prostitua, realizând venituri din această activitate, dar nu i-a spus concubinului ei-inculpatul, nu îi dădea bani, ce câștiga ea cheltuia pentru propriile nevoi. A precizat că în cursul urmăririi penale a avut alte susțineri, întrucât a fost determinată de către organele de poliție să dea acele declarații, pe de alta parte invocând gelozia și răzbunarea ca sentimente ce o animau. Acest aspect al schimbării declarațiilor martorilor (îndeosebi persoane care practică prostituția), în astfel de dosare, în care sunt cercetate fapte de proxenetism, era des întâlnit, mai ales când persoanele respective nu erau și ele trimise in judecata pentru prostituție, cu atât mai mult acum, când, fapta de prostituție a fost dezincriminata, nu se mai regăsește ca infracțiune în Noul Cod penal. Atâta vreme cât nu s-a făcut dovada (simplele susțineri ale martorei, în acest sens, neconstituind dovezi) întrebuințării unor mijloace interzise de către lege la administrarea probelor din cursul urmăririi penale, nu există nici un motiv justificat pentru înlăturarea forței probante a acestora și conferirea de forță probantă deplină exclusiv probei administrate în cursul cercetării judecătorești. De altfel, nu s-a contestat legalitatea administrarea probelor în cauză. Nu se poate considera că aspectele reținute în rechizitoriu nu s-au confirmat în cursul cercetării judecătorești, nu există dovezi că cercetarea în cursul urmăririi penale nu s-ar fi desfășurat tot în condiții de legalitate, simplele susțineri ale martorei nefiind suficiente pentru a se reține vicierea procedurilor judiciare. Dincolo de aceste considerații, făcute cu referire la diferentele existente între declarațiile martorei, din ambele faze procesuale
( trebuie observat, sub aspectul nesincerității martorei, că la urmărirea penala aceasta a negat că s-ar fi prostituat, iar o astfel de precizare nu îi putea fi impusă de anchetator), este de amintit că vinovăția celui acuzat se stabilește după administrarea întregului probatoriu și dacă exista o îndoială, aceasta profită inculpatului, conform art. 4 din Noul Cod de procedura penala.
Deși în cursul cercetării judecătorești probele sunt administrate în mod direct și nemijlocit, nu pot fi ignorate cu desăvârșire mijloacele de probă administrate în decursul urmăririi penale. Este cunoscut că declarațiile cele mai apropiate de adevăr, care reflectă faptele așa cum s-au petrecut, sunt cele date imediat după producerea unui eveniment, comiterea unor fapte.
Este necesară o examinare aprofundată a tuturor mijloacelor de probă, administrate în ambele faze procesuale, prin coroborare a acestor mijloace de probă între ele pentru a se stabili situația de fapt și, implicit, a se verifica realitatea apărărilor inculpatului.
Nu trebuie conferită forță probantă exclusiv probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, înlăturându-se practic din ansamblul probator, mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale; probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea acestora se realizează de către instanță, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Toate mijloacele de probă, mai sus indicate și analizate, se coroborează între ele, rezultând că infracțiunea dedusă judecații în prezenta cauză există și că a fost săvârșite de către inculpatul T. M., cu forma de vinovăție (intenție directă) cerută de lege.
S-a apreciat de prima instanță că, în drept, faptele săvârșite de către inculpați, în împrejurările, modalitatea și în scopul/cu urmările arătate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin.1,2, Cod penal din 1969, ce-si găsește corespondenta în art. art.213 alin.1,2, Noul Cod Penal în ceea ce îl privește pe inculpatul D. F. fiind vorba de infracțiunea prevăzută de art.329 alin.1,2,3 Cod penal din 1969, ce-si găsește corespondența în art.213 alin.1,2,3 Noul Cod Penal; cu reținerea formei continuate a infracțiunii, prev. de art.35 alin.1 Noul Cod Penal .
Apreciind asupra legii penale mai favorabile, aplicabilă în cauză, conform prevederilor art. 5 din Noul Cod penal, instanța de fond comparând pedepsele prevăzute de textele legale din ambele reglementari, în considerarea și a instituțiilor reabilitării, prescripției executării pedepsei, modalitate executare pedeapsă, a reținut că legea aplicabilă, textele ce incriminează și sancționează faptele din Noul Cod penal.
In ceea ce privește forma continuata a infracțiunii s-au avut în vedere conținutul textelor legale ce reglementează această forma a unității de infracțiune și tratamentul sancționator, din ambele Coduri penale, cel din 1968 și cel actual, stabilindu-se incidența art.35 alin.1- art. 36 alin.1 Noul Cod penal.
La individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele legale ce incriminează și sancționează faptele și celelalte criterii de individualizare stabilite în acest sens de art.74 din Noul Cod penal, respectiv împrejurările, modul și mijloacele de comitere a faptelor, starea de pericol creată pentru valoarea sociala ocrotită, consecințele faptelor, antecedentele penale ale inculpaților, conduita acestora după săvârșirea faptelor și în cursul procesului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate a acestora. Trebuie menționate îndeosebi perioada în care au acționat ilicit inculpații, actele infracționale multiple, ce denotă persistenta infracțională, persoanele implicate, vătămarea unor relații sociale de mare însemnătate vizând libertatea persoanei, cat si moralitatea, decența vieții sexuale, dar și persoana inculpaților, care au recunoscut, de la început sau pe parcursul cercetării, învinuirea, cu excepția inculpatului T. M., atitudinea procesuala a acestuia fiind de negare a vreunei implicări infracționale, a mai fost condamnat, fiind recidivist, ceea ce denota potențialul periculos al acestuia, întrucât a continuat sa comită infracțiuni. Și inculpații C. L. I. si D. F. au mai suferit condamnări, care nu atrag insa starea de recidiva, cum rezulta din fisele de cazier judiciar.
S-a reținut de către instanța de fond că, infracțiunea de proxenetism este o infracțiune grava ce aduce atingere unora din cele mai importante valori ocrotite de legea penala, respectiv libertatea persoanei, cat si moralitatea vieții sexuale, cu impact social deosebit, or, asemenea fapte neurmate de o sancționare adecvata ar întreține climatul infracțional.
Pericolul social al faptei de proxenetism constă și în aceea că face din practicarea prostituției de către o altă persoană o sursă ilicită și facilă de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, fiind de menționat rolul nefast pe care această faptă îl joacă în favorizarea și proliferarea fenomenului prostituției neavând relevanță că prostituția nu mai constituie infracțiune, în prezent.
Inculpații C. L. I., D. F. si T. M. au profitat de naivitatea, de dependenta creata la un moment dat sau de sentimentele nutrite fata de ei de aceste femei, cu care au conviețuit (relații de concubinaj) cu un nivel de instruire redus, având o condiție familiala, sociala deficitare, pentru a avea un trai lejer, ușor, asigurându-le altcineva venituri pentru traiul zilnic. Evident, data fiind situația expusa, se conturează un climat de promiscuitate, de indecenta, de imoralitate, cu afectarea grava a unor valori ocrotite de legea penala, a căror nesocotire, încălcare, se impune a fi sancționata cu severitate.
Astfel, in contextul expus, fata de situația de fapt si de drept reținuta, instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților.
Ca modalitate de executare a pedepselor, prima instanță a considerat că, față de potențialul periculos al inculpaților, ce rezida în trecutul infracțional al acestora, previzibilitatea comportamentului infracțional, dar și în gravitatea faptelor, relevata de activitatea infracționala propriu-zisa din cauza de fata, prin întindere în timp, acte materiale, vârsta si alte date ale persoanelor implicate, alte dispoziții legale, a căror incidenta în cauza exclude o altă modalitate de executare, se impune executarea efectiva, prin privare de libertate, conform art. 60 Cod penal, în vederea realizării depline a scopului pedepsei, coercitiv, educativ, preventiv.
În baza art.213 alin.1, 3 Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 N.C.P, art. 396 alin.10 NCPP, art. 75 alin.2 lit.b Noul Cod penal in ref. la art. 5 Noul Cod penal inculpata C. R. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b,f Noul Cod penal pe o perioada de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism( in perioada vara anului 2013- ian. 2014).
In baza art. 404 alin.4 lit.b N.C.P.P., cu ref. la art. 72 Noul cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii preventive din 15.01.2014.
In baza art.86/1C.P., din 1968, cu aplicarea art. 5 N.C.P.și art. 16 alin. 2 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei pe perioada unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, calculat conform art.86/2 Cod penal.
S-a apreciat, astfel, asupra modalității de executare a pedepsei, având în vedere conduita buna a inculpatei înainte și după comiterea faptei, lipsa antecedentelor penale ale acesteia, faptul ca nu a realizat venituri din activitatea infracționala, a recunoscut fapta, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerințele legale pentru a dispune suspendarea executării si ca scopul pedepsei poate fi atins si in aceste condiții, condamnarea constituind un avertisment serios pentru inculpata ca pe viitor să nu mai săvârșească fapte penale.
Inculpatei i s-au impus măsurile de supraveghere prevăzute de art.86/3 al.1, lit .a-d C.P., din 1968, pe durata termenului de încercare, respectiv:- să se prezinte ,la datele fixate,la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;- să anunțe,în prealabil, orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea;- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
In baza art.86/4C.P., din 1968, s-a atras atenția inculpatei că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
S-a mai atras atenția inculpatei că dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispunând executarea în întregime a pedepsei.
In baza art. 65 Noul Cod penal inculpatei i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b Noul cod penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la momentul executării pedepsei închisorii.
In ceea ce privește pedepsele complementare si accesorii, aplicate inculpaților, s-au avut în vedere si prevederile art.12 din Legea nr. 187/2012.
In baza art. 404 alin.4 lit.d N.C.P.P., cu ref. la art. 112 alin.1 lit.e N.C.P, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpatul C. L. I., a sumei de 100.000 lei, obținuta din săvârșirea faptei; confiscarea de la inculpatul D. F., a sumei de 100.000 lei, obținuta din săvârșirea faptei; confiscarea de la inculpatul T. M., a sumei de 5.000 lei, obținuta din săvârșirea faptei . Sub acest aspect, instanța de fond a avut in vedere sumele stabilite ca au fost dobândite de inculpați din activitatea infracționala, cum au fost reținute și în rechizitoriu, situația de fapt fiind recunoscută integral de inculpații C. L. I. și D. F., deci si acest aspect, si in ceea ce îl privește pe inculpatul T. M. reținându-se situația de fapt redata in rechizitoriu, cum a rezultat din probatoriul cauzei .
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public-P. de pe lângă Judecătoria B., inculpații T. M. și C. L. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În calea de atac promovată de către Ministerul Public, sentința a fost criticată în privința netemeiniciei referitoare la greșita individualizare a duratei pedepselor principale stabilite față de toți inculpații, susținându-se în esență că, durata pedepselor este insuficientă raportat la gravitatea faptelor comise, natura specifică a relațiilor sociale nesocotite și persoana subiecților pasivi secundari.
În esență, s-a arătat că, inculpații deși tineri, s-au orientat în vederea profitării de neajunsurile și greutățile idn viața minorelor lipsite de supraveghere și ocrotire părintească, de nivelul lor intelectual și cultural redus, atrăgându-le în relații de concubinaj pentru a le înlesni practicarea prostituției și ferind protecția lor, exercitându-se chiar de către unul dintre inculpați și acte de violență amenințare împotriva uneia din victime, ecoul public generat de atingerea adusă relațiilor privind conviețuirea socială fiind depășit de valoarea primordială ocrotită reprezentată de vulnerabilitatea persoanei care se prostituează.
În aceste condiții, s-a apreciat că inculpații au beneficiat de un tratament sancționator prea blând, cuantumul pedepselor aplicate la primul grad de jurisdicție nereflectând gravitatea faptelor comise, astfel că s-a solicitat în privința inculpatei C. R. înlăturarea circumstanței atenuante prev. de art.75 alin.2 lit.b cod penal reținută în mod greșit în favoarea sa, cu consecința majorării pedepsei, iar în ceea ce-i privește pe ceilalți 3 inculpați, s-a solicitat majorarea duratei pedepselor în rpaort de ,modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și circumstanțele personale ale inculpaților, aceștia având anterior tangențe cu legea penală, cu excepția inculpatei C. R..
Au fost formulate și critici în ceea ce privește nelegalitatea sentinței, în ceea ce privește conținutul pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, observându-se că potrivit art.65 alin.1 cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. de art.66 lain.1 lit.a,b și d-o a căror exercitare a fost interzisă de instanța de judecată ca pedeapsă complementară.
Or, în cazul inculpaților, instanța de fond a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b și f, astfel că în mod greșit, a interzis ca pedeapsă accesorie numai drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b cod penal.
În ceea ce o privește pe inculpata C. R., s-a arătat că atât timp cât față de aceasta s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, devin aplicabile disp. art.65 alin.3 cod penal care stabilește că pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală, privativă de libertate, a fost executată sau considerată ca executată.
Întrucât inculpatei i-a fost aplicată o pedeapsă fără executare efectivă, rezultă că în privința acesteia nu mai poate fi aplicată nicio pedeapsă accesorie, potrivit art.65 alin.3 cod penal.
Apelantul-inculpat T. M. a criticat sentința în ceea ce privește greșita sa condamnare, solicitând în motivele scrise de apel depuse la dosar, a se dispune achitarea pe considerentul inexistenței faptei, conform art.16 alin.1 lit.a cod procedură penală, susținând că nu a săvârșit infracțiunea, iar mijloacele de probă administrate sunt contradictorii. A susținut apelantul că, deși la baza inculpării sale au stat mesajele victimei minore C. E. C., cu toate acestea, minora a dat declarații contradictorii în cursul procesului penal, iar scopul mesajelor a fost unul tendențios și răutăcios și anume acela de a-l determina pe inculpat să se despartă de fosta sa concubină și să înceapă o relație de concubinaj cu minora. În același sens, sunt și declarațiile inculpatei C. R., potrivit cărora inculpatul T. M. s-a deplasat la hotel dar numai împreună cu minora care este în continuare concubina sa, scopul prezenței celor doi în incinta hotelului fiind întreținerea unor relații intime împreună și nu al unor raporturi sexuale cu alte persoane.
A mai susținut apelantul că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ trăsăturile infracțiunii de proxenetism, nefiind realizată nici latura subiectivă și nici cea obiectivă, atâta timp cât inculpatul a întreținut și întreține în continuare o relație de concubinaj cu minora care i-a ascuns că ocazional se prostituează, fără ca inculpatul să cunoască acest lucru și fără a-i facilita în vreun fel practicarea prostituției.
Mai mult decât atât, a susținut apelantul că această relație de concubinaj se derulează și în prezent, iar la 21 august 2014 concubina sa a născut un copil în cadrul acestei relații.
Apelantul-inculpat C. L. I. a exercitat calea de atac prin cererea depusă în fața instanței de apel, expediată la 3 iulie 2014 de la locul de deținere, potrivit ștampilei aflată pe plicul de expediție de la fila 35 dosar apel, cererea sa fiind primită de instanță la data de 8 iulie 2014, potrivit ștampilei aplicată de registratura instanței.
În această cerere, apelantul-inculpat solicită modificarea regimului de executare a pedepsei, solicitând a se dispune o modalitate non privativă de executare, mai exact suspendarea executării în raport de împrejurarea că nu a determinat-o pe victimă să practice prostituția, aceasta condiționând continuarea relației de concubinaj de acceptul dat de inculpat în vederea practicării prostituției pentru obținerea banilor necesari traiului zilnic, fără ca inculpatul să beneficieze de vreo sumă de bani.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de Ministerul Public este fondat, apelul inculpatului T. M. este nefondat, iar apelul declarat de inculpatul C. L. I. este tardiv, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu declarațiile inculpaților C. L. I., D. F. și C. R. de recunoaștere a vinovăției lor, precum și cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul cercetării judecătorești, din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpați.
Pe baza mijloacelor de probă, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, dar și în raport de poziția de recunoaștere a inculpaților C. L. I., D. F. și C. R., în mod corect s-a reținut și rezultă că inculpatul C. L. I. în perioada aprilie 2012-ianuarie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale a înlesnit și a obținut foloase pe urma practicării prostituției în municipiul B. de către minora Drăgaică I. A., în vârstă de 17 ani, iar inculpatul D. F. în perioada decembrie 2012-ianuarie 2014, cu întrerupere în intervalul de timp mai-august 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a constrâns-o pe minora D. M. L., prin acte de violență și amenințare, să practice prostituția în municipiul B., în folosul său, în timp ce inculpata C. R., în calitate de recepționer la hotelul Turist din B., în perioada vara anului 2013-ianuarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a înlesnit practicarea prostituției numitelor Drăgaică I. A., T. A., I. G. și D. M. L..
De asemenea, din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu cele administrate în cursul cercetării judecătorești, în mod judicios s-a reținut și rezultă că inculpatul T. M., în perioada toamna anului 203-ianuarie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o și a obținut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției în municipiul B., de către minora C. E. C., în vârstă de 17 ani.
Curtea constată că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați este legală, raportat la normele în vigoare la momentul epuizării infracțiunii și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție în care au acționat aceștia, iar soluția de condamnare a inculpaților pentru infracțiunile ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate în decursul urmăririi penale, dublate, așa cum cer dispozițiile legale în vigoare, de recunoașterea vinovăției de către inculpații C. L. I., D. F. și C. R., în condițiile legii procesual penale în vigoare, respectiv art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Întrucât de la săvârșirea faptei și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă și anume Codul Penal aprobat prin Legea 286/2009, intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, Curtea constată că instanța de fond a analizat problema succesiunii legilor penale în timp, realizând o corectă aplicare a principiului definit de art.5 alin.1 Cod penat, ale legii penale mai favorabile, în cursul judecății cauzei, în rpaort de doctrina și jurisprudența cristalizată până la momentul pronunțării hotărârii, 8 mai 2014.
Din acest punct de vedere, se constată că la momentul intrării în vigoare a noilor dispoziții penale și procesual penal, 1 februarie 2014, cauza aflându-se în curs de judecată (instanța de fond fiind sesizată la 11 februarie 2014) atât jurisprudența cât și doctrina au consacrat soluția majoritară a aplicării legii penale mai favorabile în cursul judecății, în mod autonom, prin compararea instituțiilor din legile penale succesive și nu în mod global, prin luarea în considerare a ansamblului legilor penale succesive.
Este adevărat că ulterior pronunțării hotărârii în primă instanță a fost adoptată decizia 265 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 20 mai 2014, devenită obligatorie de la data publicării, în cadrul căreia s-a stabilit că dispozițiile art.5 cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Generându-se un reveniment jurisprudențial după publicarea acestei decizii, s-a stabilit că aplicarea legii penale mai favorabile se face în raport de ansamblul dispozițiilor legilor penale succesive, deci în mod global și nu în raport de instituțiile autonome, însă curtea constată că aplicarea acestei decizii nu mai poate fi realizată în calea de atac, atât timp cât la primul grad de jurisdicție nu era în vigoare decizia de neconstituționalitate, aceasta nefiind publicată la momentul pronunțării sentinței apelate.
Mai mult decât atât, aplicarea globală a legii penale mai favorabile nu constituie obiect distinct de critică în cadrul nici uneia dintre căile de atac cu care este sesizată instanța de apel.
În consecință, din acest punct de vedere, curtea constată că nu se impun a fi operate reformări ale soluției atacate și examinând criticile formulate în cadrul căilor de atac cu care este investită, constată ca fiind întemeiate criticile formulate de Ministerul Public, după cum se va arăta în continuare:
În ceea ce privește motivul de apel referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, curtea reține că acesta este fondat, în rpaort de împrejurarea că instanța de fond a stabilit față de toți inculpații pedepse mult prea blânde, realizând o aplicare excesiv de largă a criteriilor de individualizare a pedepsei definite de art.74 Cod penal, ignorând faptul că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptelor, sens în care valorile ocrotite de legea penală trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reinserția socială a inculpaților, iar pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptelor comise, potențialului de pericol social, pe care, în mod real îl prezintă persoana inculpaților, precum și aptitudinii acestora de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
În mod neîndoielnic, ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește faptele penale săvârșite, cât și în ceea ce privește comportarea inculpaților, iar pedeapsa este necesar a fi astfel individualizată în așa fel încât inculpații să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Ținând seama de aceste elemente, Curtea constată că, în speță instanța de fond s-a orientat în aplicarea unor pedepse situate la limita minimă specială prevăzută de dispoziția legală ce constituie lege penală mai favorabilă, în cazul inculpaților C. L. I. și T. M., precum și la o limită ușor superioară celei minime speciale prevăzută de aceleași dispoziții, în cazul inculpatului D. F. iar față de inculpata C. R. a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art.75 alin.3 lit.b Cod penal.
Este adevărat că inculpații C. L. I., D. F. și C. R. au recunoscut vinovăția lor, potrivit art.396 alin.10 Cod procedură penală, solicitând judecata cauzei pe baza probelor administrate la urmărirea penală, însă în mod singular această recunoaștere a vinovăției nu poate deveni prevalentă în operațiunea de individualizarea pedepsei, ignorându-se celelalte criterii definite de art.74 cod penal și în mod special criteriile referitoare la împrejurările și modul de comitere al infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs.
Or, din acest punct de vedere, curtea constată că atragerea victimelor în cadrul unor relații de concubinaj, în vederea înlesnirii practicării prostituției, precum și exercitarea de acte de violență și amenințare asupra victimelor, aflate în stare de minoritate la acel moment, prin specularea evidentă a vulnerabilității acestora, profitându-se de lipsa resurselor financiare, de insuficiența supravegherii și ocrotirii părintești, de nivelul intelectual și cultural redus, reprezintă elemente de fapt care imprimă infracțiunilor o gravitate neîndoielnică, care justifică aplicarea unor pedepse nu la limita minimă specială ori chiar sub această limită, fiind necesară majorarea duratei acestora, proporțional cu gravitatea faptelor.
În mod lipsit de tăgadă, atragerea victimelor în cadrul unor relații de concubinaj reprezintă un element care conferă acestora un impact emoțional ce conduce la perpetuarea săvârșirii faptei, iar în cazul victimelor minore sunt speculate cu atât mai mult aceste aspecte, prin prisma lipsei de experiență și a vârstei fragede, practic vulnerabilitatea victimelor fiind mascată în cadrul acestor relații de concubinaj care constituie, în realitate, pretextul pentru inițierea și continuarea practicării prostituției și a beneficierii inculpaților de foloase materiale din această activitate.
Pe de altă parte, trebuie observat că inculpații nu se află la primul contact cu legea penală, întrucât, doar inculpata C. R. este lipsită de antecedente penale, în timp ce ceilalți inculpați au înregistrat, potrivit fișelor de cazier judiciar, conflicte cu legea penală, chiar dacă numai în cazul inculpatului T. M. sunt îndeplinite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma recidivei.
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul C. L. I., potrivit fișei de cazier judiciar, aflată la fila 35 volum 1, dosar urmărire penală, acesta a înregistrat nu mai puțin de 8 condamnări anterioare, în intervalul 2005 – 2008, pe perioada minorității, aplicate în principal pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, dar și pentru comiterea infracțiunii de lovire și a infracțiunii de tâlhărie, condamnări executate prin privare de libertate, astfel încât în privința sa nu sunt îndeplinite condițiile de existență ale stării de recidivă.
Ultima dintre condamnările aplicate în perioada minorității este aceea de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală 469/29.09.2008 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală 142/12.08.2008 a Tribunalului B., în executarea căreia inculpatul a fost arestat la 11.01.2007 și eliberat condiționat la 12.07.2011 cu un rest neexecutat de 548 zile închisoare, care nu a fost împlinit până la momentul săvârșirii infracțiunii deduse judecății, dar față de care instanța de fond a dispus menținerea liberării condiționate.
Referitor la inculpatul D. F., potrivi fișei de cazier judiciar aflată la fila 58 volum 1 dosar urmărire penală, la rândul său a suferit 3 condamnări pe perioada minorității, în intervalul 1994 – 1997, precum și o condamnare la pedeapsa închisorii de 4 ani, ulterior împlinirii vârstei majoratului, stabilită prin sentința penală 1495/11.09.1998 a Judecătoriei B., în raport de care, de asemenea nu sunt îndeplinite condițiile de existență ale stării de recidivă, pedepsele fiind aplicate pentru infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu.
În fine, în ceea ce-l privește pe inculpatul T. M., potrivit fișei de cazier judiciar aflată la fila 99 bis, volum 1 dosar urmărire penală, față de acesta s-a dispus anterior, pe perioada minorității, măsura de sigurnață a internării într-un centru de reeducare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, după care, pe perioada majoratului a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendare condiționată, conform art.81 și 82 Cod penal din 1969, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală 516/2.06.2009 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la 1.06.2009.
În aceste condiții, în mod judicios instanța de fond a reținut ca fiind incidente în privința inculpatului T. M. dispozițiile legale ce reglementează recidiva ca formă a pluralității infracționale, conform art.37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, întrucât infracțiunea dedusă judecății în prezent a fost comisă în decursul termenului de încercare al suspendării condiționate dispusă anterior.
Așa fiind, în mod neîndoielnic, condamnările și respectiv măsurile educative dispuse anterior față de inculpați, unite cu gravitatea faptelor, reflectată în modul și împrejurările în care a avut loc comiterea acestora, actele materiale succesive și intervalul de timp în care inculpații au beneficiat de sume importante de pe urma profitării de vulnerabilitatea victimelor minore, reprezintă elemente importante din coroborarea cărora se concluzionează că pedepsele stabilite la primul grad de jurisdicție sunt insuficiente, fiind prea blânde în vederea realizării unei judicioase reinserții sociale a inculpaților și a conștientizării necesității conformării conduitei lor, în viitor, la rigorile legii penale.
În consecință, calea de atac promovată de Ministerul Public este fondată din acest punct de vedre, urmând ca în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală aceasta să fie admisă, iar sentința va fi desființată în parte și în rejudecare se vor majora pedepsele principale aplicate inculpaților după cum urmează:
- pentru inculpatul C. L. I., de la 2 ani închisoare, la 3(trei) ani închisoare, urmând ca, menținându-se aplicarea disp. art. 61 cod penal din 1969, astfel cum aceasta a fost realizată la primul grad de jurisdicție prin menținerea liberării condiționate a inculpatului cu privire la restul de pedeapsă neexecutat de 548 zile închisoare, acesta să execute pedeapsa de 3(trei) ani închisoare;
- pentru inculpatul D. F., de la 3 ani închisoare, la 4 (patru) ani închisoare;
- pentru inculpatul T. M., de la 3 ani închisoare, la 4 (patru) ani închisoare, urmând ca, după aplicarea disp. art. 83 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 516/02.06.2009 pronunțată de către Judecătoria B., definitivă prin neapelare la 18.06.2009, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare.
- pentru inculpata C. R., curtea va înlătura aplicarea disp. art.75 alin.2 lit.b Cod penal, apreciind că circumstanțele atenuante au fost în mod greșit reținute în favoarea acestei inculpate, ignorându-se natura și gravitatea faptei comise și intervalul de timp în care au fost executate actele materiale care au condus la înlesnirea practicării prostituției de către victimele minore, așa încât se va majora pedeapsa principală de la 1 an și 4 luni închisoare, la 2 (doi) ani închisoare.
Se va menține aplicarea disp. art.86/1 Cod penal din 1969, față de inculpata C. R. și se va majora termenul de încercare stabilit conform art.86/2 Cod penal din 1969, de la 3 ani și 4 luni, la 4 (patru) ani.
Referitor la cel de-la doilea motiv de apel în cadrul căii de atac promovate de Ministerul Public, curtea reține că și acesta este fondat întrucât instanța de fond a stabilit în mod greșit conținutul pedepselor accesorii în cazul celor 3 inculpați condamnați la pedeapsa închisorii cu executare efectivă, iar în ceea ce o privește pe inculpata C. R. a aplicat în mod greșit pedeapsa accesorie.
Astfel, potrivit art.65 alin.1 cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b și d)-o) a căror exercitare a fot interzisă de instanța de judecată ca pedeapsă complementară.
Or, în cazul inculpaților C. Laurnețiu I., D. F. și T. M., instanța de fond a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a, b și f, astfel că în mod greșit, a interzis ca pedeapsă accesorie numai drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, omițând să dispună, așa cum stabilește dispoziția legală sus-menționată, și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.f Cod penal, al cărei conținut este stabilit în mod imperativ de lege.
În ceea ce o privește pe inculpata C. R., devin aplicabile disp. art.65 alin.3 Cod penal care stabilește că pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală, privativă de libertate, a fost executată sau considerată ca executată.
Întrucât față de inculpata C. R. instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, rezultă cu claritate că față de aceasta nu mai poate fi aplicată pedeapsa accesorie deoarece aceasta se execută după rămânerea definitivă a hotărârii, până la momentul finalizării executării prin privare de libertate, or în cazul inculpatei, s-a dispus executarea într-o modalitate non privativă de libertate.
Pe cale de consecință, urmează ca în baza disp. art. 65 alin. 3 cod penal, să se înlăture aplicarea față de inculpata C. R. a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b cod penal.
În ceea ce privește criticile formulate de inculpatul T. M. privind greșita sa condamnare, curtea constată că acestea sunt nefondate, instanța de fond realizând o judicioasă interpretare a mijloacelor de probă administrate în mod legal în cursul urmăririi penale, expunând în mod detaliat și amplu în considerentele sentinței atacate, toate elementele în raport de care apreciat ca impunându-se înlăturarea apărărilor inculpatului.
Este adevărat că în mod constant inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii, iar minora C. E. C., victima infracțiunii, din postura de concubină a inculpatului a susținut de asemenea versiunea prezentată de inculpat.
Cu toate acestea, astfel cum în mod just a observat și instanța de fond, probele administrate în decursul urmăriri penale, legal administrate, potrivit concluziei stabilite la finalul procedurii de cameră preliminară, conduc la concluzia certă a existenței faptei și vinovăției inculpatului, observându-se că, în principal, transcrierile convorbirilor telefonice și mesajelor interceptate în mod legal, în baza autorizării instanței competente, aflate în volumul 4 al dosarului de urmărire penală, conțin elemente clare privitore la participația penală a inculpatului.
Or, în special convorbirile telefonice și mesajele telefonice ce au avut loc în luna decembrie 2013 și cu preponderență la 28 decembrie 2013 (filele 1287 – 1296, volum 6 dosar urmărire penală) între inculpat și victimă pun în evidență încercările repetate ale inculpatului de a o determina pe victimă să accepte practicarea unor raporturi sexuale cu o persoană de sex masculin în perioada Revelionului, în vederea obținerii de sume de bani „Stai o noapte și gata ! Ce mare șmecherie? Și îi iei banu și pleci! …pentru familia ta”, inculpatul exercitând multiple și repetate acte de convingere a victimei în acceptarea întreținerii de raporturi sexuale.
Apărările inculpatului în sensul că în realitate victima, concubina sa, ar fi comis actele de prostituție din proprie inițiativă, fără ca acesta să aibă cunoștință ori să profite de pe urma săvârșirii lor sunt în mod cert infirmate de conținutul acestor convorbiri și mesaje telefonice, al căror conținut și scop nu poate fi denaturat ori reinterpretat într-un alt mod decât cel care reiese din analiza conținutului conversațiilor și a succesiunii acestora, în mod neîndoielnic aceste mijloace de probă constituind, alături de declarațiile martorilor N. Ș. S., Ș. C. L. și U. M., elemente din care rezultă fără putință de tăgadă, participația penală a inculpatului la săvârșirea faptei.
În consecință, instanța de fond a reținut în mod justificat faptul că, deși inculpatul și victima au încercat să prezinte o situație de fapt contrară, totuși, din coroborarea acestor mijloace de probă, rezultă în mod clar existența faptei și vinovăția inculpatului, apărările acestuia fiind judicios înlăturat iar criticile nefiind fondate, urmând ca apelul să fie respins conform art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală..
În ceea ce privește calea de atac formulată de inculpatul C. L. I., curtea constată că, apelul declarat de acest inculpat este tardiv, după cum se va arăta în continuare:
Sentința atacată a fost pronunțată la 8 mai 2014 și potrivit adeverinței nr._ emisă de Penitenciarul Focșani (fila 241 dosar fond) a fost comunicată inculpatului C. L. I., sub semnătură, la data de 13.05.2014, fără ca inculpatul să facă vreo mențiune cu privire la declararea căii de atac pe această adeverință.
Potrivit art.410 alin.1 Cod procedură penală, pentru inculpat termenul de apel este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei minutei.
Calea de atac declarată de inculpatul C. L. I. a fost exercitată la 3 iulie 2014, astfel cu reiese din ștampila Oficiului poștal de expediție cu plicul aflat la fila 25 dosar apel, rezultând cu claritate că apelul inculpatului a fost depus după expirarea acestui termen legal de 10 zile, practic calea de atac fiind exercitată prin depunerea unei cereri direct la instanța de control judiciar.
Mai mult decât atât, astfel cum reiese din răspunsul comunicat de Judecătoria –B. la 6.08.2014, aflat la fila 72 dosar apel, se precizează că inculpații D. F. și C. L. I. nu au formulat cereri de apel, astfel cum rezultă din verificările registrului de evidență și executare a hotărârilor penale și a evidenței informatizate a instanței.
Pe cale de consecință, constatându-se că inculpatul C. L. I. a exercitat calea de atac la aproape 2 luni după data la care a luat la cunoștință de conținutul sentinței prin comunicarea copiei minutei, se constată că se impune respingerea apelului ca tardiv, conform art.421 pct.1 lit.a cod procedură penală.
Se va computa la zi reținerea și arestarea preventivă a inculpaților C. L. I. și D. F., cu începere de la 15 ianuarie 2014.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și disp. art.275 alin.2 și 3 cod procedură penală rap. la art.274 alin.1 cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de către Ministerul Public-P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.532/08.05.2014 pronunțată de către Judecătoria B., pe care o desființează în parte și rejudecând:
1. Majorează pedepsele principale aplicate inculpaților după cum urmează:
- pentru inculpatul C. L. I., de la 2 ani închisoare, la 3(trei) ani închisoare, urmând ca, după aplicarea disp. art. 61 cod penal din 1969, inculpatul să execute pedeapsa de 3(trei) ani închisoare;
- pentru inculpatul D. F., de la 3 ani închisoare, la 4 (patru) ani închisoare;
- pentru inculpatul T. M., de la 3 ani închisoare, la 4 (patru) ani închisoare, urmând ca, după aplicarea disp. art. 83 cod penal din 1969, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 516/02.06.2009 pronunțată de către Judecătoria B., definitivă prin neapelare la 18.06.2009, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare;
- pentru inculpata C. R., înlătură aplicarea disp. art.75 alin.2 lit.b Cod penal și majorează pedeapsa principală de la 1 an și 4 luni închisoare, la 2 (doi) ani închisoare.
Menține aplicarea disp. art.86/1 Cod penal din 1969, față de inculpata C. R. și majorează termenul de încercare stabilit conform art.86/2 Cod penal din 1969, de la 3 ani și 4 luni, la 4 (patru) ani.
2. Aplică față de inculpații C. L. I., D. F. și T. M. și pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. 1 lit. f cod penal.
În baza disp. art. 65 alin. 3 cod penal, înlătură aplicarea față de inculpata C. R. a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b cod penal.
Compută la zi reținerea și arestarea preventivă a inculpaților C. L. I. și D. F., cu începere de la 15 ianuarie 2014.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. M. și ca tardiv apelul declarat de inculpatul C. L. I., împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe apelanții-inculpați T. M. și C. L. I. la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu pentru inculpații D. F. și C. R. în sumă de câte 300 lei pentru fiecare din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.09.2014.
Președinte, Judecător,
C. G. E. N.
Grefier,
M. M.
Red.GC/Tehnored.MM
8 ex./17.09.2014
d.f._, Judecătoria B.
j.f. M. A.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006

← Braconaj -. Legea 407/2006. Decizia nr. 520/2014. Curtea de Apel...		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 344/2014. Curtea de... →

Proxenetismul. Art.213 NCP. Decizia nr. 813/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Proxenetismul. Art.213 NCP. Decizia nr. 813/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI