Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 388/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 388/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 2141/331/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 388

Ședința publică din data de 11 aprilie 2014

Președinte - C. G.

Judecător - G. D.

Grefier - R. V.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul B. G., fiul lui G. și E., născut la data de 16 februarie 1973 în Vălenii de M., jud. Prahova, domiciliat în comuna M., .. 883, jud. Prahova, CNP._, cetățean român, împotriva sentinței penale nr.50/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., prin care s-au dispus următoarele:

În baza disp. art. 386 NCPP rap. la disp. art. 5 NCP, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.182 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.194 alin.1 lit.e din NCP.

În baza disp.art.396 NCPP a fost condamnat inculpatul B. G., fiul lui G. și E., născut la data de 16 februarie 1973 în Vălenii de M., jud. Prahova, domiciliat în comuna M., .. 883, jud. Prahova, CNP._, cetățean român, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art.194 alin.1 lit.e din NCP.

Conform art.54 rap. la art. 65 NCP, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a) și b) NCP.

În baza art.25 rap. la art. 397 NCPP a fost obligat inculpatul la plata prejudiciului creat părții-civile L. D., domiciliat în .. 939, jud. Prahova, în cuantum de 2.550 lei, reprezentând contravaloarea veniturilor nerealizate în perioada în care a fost internat în spital și în perioada în care nu a putut realiza venituri.

În temeiul art.272 al.1 și 274 alin. 1 NCPP a fost obligat inculpatul la plata sumei 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 150 lei în faza de urmărire penală și 100 lei în faza de cercetare judecătorească.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a rămas în sarcina statului, potrivit disp. art.274 alin.1 din NCPP.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat B. G. personal și asistat de avocat ales S. D. A. din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/11.04.2014 aflată la fila 16 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Potrivit art.235 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea a adus la cunoștința apelantului inculpat B. G. că are dreptul să dea o nouă declarație în fața instanței, atrăgându-i, totodată, atenția că, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Apelantul inculpat B. G. având personal cuvântul consimte să dea o nouă declarație în fața instanței de apel pentru a face unele adăugiri .

Curtea procedează la ascultarea apelantului inculpat B. G., declarațiile date fiind consemnate și atașate la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.

Avocat S. D. A., având cuvântul pentru apelantul inculpat B. G., solicită admiterea apelului, desființarea primei sentințe și pronunțarea altei hotărâri.

Prin sentința penală nr.50/19.02.2014 Judecătoria Vălenii de M. a condamnat inculpatul B. G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art.194 alin.1 lit.e din NCP. Consideră că această soluție este nelegală și netemeinică întrucât se impune aplicarea art.5 noul Cod penal față de intervenirea legii penale mai favorabile.

Nu i s-a reținut inculpatului de către prima instanță circumstanțele personale și în acest sens i s-a aplicat o pedeapsă mai grea,

Solicită aplicarea prevederilor art.5 NCP având în vedere că inculpatul B. G. nu are antecedente penale, a avut o atitudine de cooperare și sinceră la urmărirea penală, este integrat în societate, trăiește în concubinaj cu o femeie. Solicită aplicarea art.81 și urm. Cod penal în sensul aplicării suspendării pedepsei care este o măsură restrictivă de libertate cu respectarea cu rigoare a normelor penale.

Existența unui pericol concret presupune ca pericolul să fie real, actual și precis, însă acest lucru nu s-a făcut până în prezent și nu există indicii în acest sens.

Instanța este obligată să pună în balanță reacția opiniei publice având în vedere comportamentul incubatului, iar suspendarea condiționată ar da eficiență principiului conform căruia libertatea este o stare firească a unei persoane.

În subsidiar, solicită aplicarea suspendării condiționate cu executare sub supraveghere.

Cu privire la pretențiile materiale, inculpatul este de acord să plătească suma de 2550 lei, însă, solicită eșalonarea acestei sume pentru că acesta muncește la negru în construcții, urmând ca această solicitare să rămână la aprecierea instanței.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelantul inculpat B. G. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale nr.50/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..

Inculpatul B. G. a fost condamnat de prima instanță la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art.194 alin.1 lit.e din NCP, infracțiune de vătămare corporală gravă, fapta prevăzută si pedepsită de art.182 alin.2 C.pen., iar partea vătămată a suferit un număr de 30-40 zile de îngrijiri medicale care i-au pus viața în pericol, fiind, totodată, operat pentru îndepărtarea splinei.

Solicită aplicarea art.74 Cod penal, și pe cale de consecință, să se constate că nu există circumstanțe care să justifice aplicarea inculpatului B. G. a unei pedepse neprivative de libertate.

Apelantul-inculpat B. G., având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău de săvârșirea faptei, lucrează la negru în construcții și va plăti părții vătămate daunele de 2550 lei.

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.50/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., prin care s-au dispus următoarele:

Conform art.54 rap. la art. 65 NCP, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a) și b) NCP.

În baza art.25 rap. la art. 397 NCPP a fost obligat inculpatul la plata prejudiciului creat părții-civile L. D., domiciliat în comuna M., .. 939, jud. Prahova, în cuantum de 2.550 lei, reprezentând contravaloarea veniturilor nerealizate în perioada în care a fost internat în spital și în perioada în care nu a putut realiza venituri.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a rămas în sarcina statului, potrivit disp. art.274 alin.1 din NCPP.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. nr. 65/P/2013 din 25 iulie 2013 a fost trimis în judecată inculpatul B. G., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ din 6 august 2013.

S-a reținut prin rechizitoriu că, la data de 29 octombrie 2012, în jurul orei 21,30, inculpatul B. G. a așteptat partea vătămată L. D., în urma unui incident petrecut anterior, și l-a lovit cu pumnii și picioarele, provocându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-40 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol, fiind, totodată, operat pentru îndepărtarea splinei.

S-a mai reținut că în ziua de 29 decembrie 2012, partea vătămată L. D. a formulat plângere la Poliția Comunală M. și a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului B. G. pentru vătămările suferite.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, a fost audiată partea vătămată L. D. si martorii Pisău F. L. si O. S..

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul B. G. a fost trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, fapta prevăzută si pedepsită de art.182 alin.2 C.pen.

Din materialul probator administrat in cauza a rezultat că la data de 29.10.2012 inculpatul a lovit partea-vătămata L. D., provocându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-40 de zile de îngrijiri medicale si care i-au pus viata in pericol, împrejurare in care i-a fost îndepărtată și splina.

Latura obiectivă a infracțiunii, elementul material, a fost realizat prin acțiunea de lovire a părții-vătămate cu pumnii si picioarele, urmarea faptei a constat in vătămarea integrității corporale a părții-vătămate, numărul mare de zile de îngrijiri medicale acordat și în final îndepărtarea splinei, legătura de cauzalitate fiind evidențiata de raportul de expertiza medico-legal întocmit in cauza. Agravanta nu a fost reținuta întâmplător, ci ca urmare a pierderii unui organ și a punerii in primejdie a vieții victimei.

Latura subiectiva a infracțiunii, fapta a fost comisă cu intenție directă, respectiv praeterintentie (intenție depășită).

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei din faza de urmărire penală.

Probele administrate în faza de urmărire penală si cele din faza cercetării judecătorești se coroborează si sunt de natura să conducă la concluzia ca inculpatul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa.

Având în vedere ca pe parcursul judecării cauzei a intervenit o lege mai favorabila, instanța de fond, în baza disp. art. 386 NCPP rap. la disp. art. 5 NCP, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.182 alin.2 din Codul penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.194 alin.1 lit.e din NCP.

Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale, iar trăsăturile esențiale ale acesteia sunt: fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.

În prezenta cauză sunt întrunite aceste trăsături, motiv pentru care instanța de fond a dispus în baza disp.art.396 NCPP rezolvarea acțiunii penale, respectiv condamnarea inculpatului B. G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.194 alin.1 lit.e din NCP.

Conform art.54 rap. la art. 65 NCP, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit.a) dreptul de a fi ales și art.66 lit.b) NCP, dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat.

În prezenta cauză nu poate fi dispusă renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment, deoarece nu sunt întrunite cumulativ condițiile art.80 NCP, infracțiunea săvârșită nu este de gravitate redusă, iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 5 ani.

În cauză nu poate fi dispusă amânarea aplicării pedepsei, deoarece nu sunt întrunite cumulativ condițiile art.83 alin.1 NCP si nici ale alin.2, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită și reglementată de art.194 alin.1 lit.e din NCP este de 7 ani.

Nu a putut fi dispusă nici suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nefiind întrunite cumulativ condițiile art.91 alin.1 NCP.

În cauză nu s-a solicitat utilizarea procedurii aplicabile în cazul recunoașterii învinuirii.

În latură civilă, în baza art.25 rap. la art. 397 NCPP a fost obligat inculpatul B. G. la plata prejudiciului creat părții-civile L. D., în cuantum de 2.550 lei, reprezentând contravaloarea veniturilor nerealizate în perioada în care a fost internat în spital și în perioada în care nu a putut realiza venituri.

Instanța de fond a avut in vedere numărul mare de zile de îngrijiri medicale, cele 33 de zile de concediu medical, iar calculul a fost făcut funcție de venitul minim pe economie. Din probele administrate a rezultat că partea-vătămată lucra la momentul producerii infracțiunii, situație necontestata nici de către inculpat, si chiar daca ulterior nu a mai fost primit la lucru, motiv pentru care nu a putut depune dovezi in acest sens, suma a fost calculata prin raportare la venitul minim pe economie, de 850 lei, care la un calcul simplu, pentru minim 3 luni, da suma de 2.550 lei.

S. Județean, deși legal citat în cauză, nu s-a constituit parte-civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul B. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că modalitatea de executare privativă de libertate dispusă de prima instanță este prea aspră și în aplicarea art.5 din Codul penal se putea dispune individualizarea pedepsei în sensul aplicării disp. art.81 și următoarele Cod penal din 1969.

S-a arătat de către apelant că, în cazul său, nu există dovezi sau indicii concrete care să justifice privarea sa de libertate, fapta comisă de el nu are o gravitate foarte mare, că el nu este o persoană cu un comportament perturbant, agresiv sau periculos, astfel încât poate oferi suficiente garanții că în viitor, nu va mai comite asemenea fapte și că se poate îndrepta dacă se va suspenda executarea pedepsei închisorii.

În opinia sa, instanța este obligată să pună în balanță reacția opiniei publice având în vedere comportamentul incubatului, iar suspendarea condiționată ar da eficiență principiului conform căruia libertatea este o stare firească a unei persoane.

În subsidiar, apelantul a solicitat aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Examinând sentința apelată, în raport de întregul material probator administrat în cauză, inclusiv cu declarația dată de inculpat în fața instanței de apel, de susținerile cuprinse în cererea de apel și din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art.417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul inculpatului este parțial fondat.

Apelantul-inculpat nu contestă nici existența faptei și nici vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală a părții vătămate constituită parte civilă L. D.. De altfel, în fața instanței de apel, în declarația dată, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând însă că a lovit pe partea vătămată după ce, la rândul său, fusese lovit de către aceasta.

Din raportul de expertiză medico-legală nr.44/18 ianuarie 2013 întocmit de Serviciul Medico Legal Ploiești, rezultă că partea vătămată L. D. a suferit un traumatism toraco abdominal, abdomen acut chirurgical prin ruptură traumatică a splinei, hemoperitoneu, contuzie mezenter, contuzie pancreatică și traumatism cranio-cerebral minor, leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, necesită pentru vindecare 30-40 de zile îngrijiri medicale de la data producerii și care au pus în pericol viața victimei (fila 19 dosar urmărire penală).

Curtea constată că, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului, ce inițial a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, în formă agravată prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal din 1969 (pierderea unui organ - splina) sancționată cu închisoarea de la 2 la 10 ani, constatând că în prezent această circumstanță agravantă nu a mai fost preluată de dispozițiile ce reglementează infracțiunea de vătămare corporală - art.194 din actualul Cod penal, iar fapta inculpatului se încadrează la dispozițiile art.194 alin.1, lit.e Cod penal și este sancționată cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Apelul inculpatului este însă fondat în ceea ce privește individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, instanța de fond optând pentru o pedeapsă cu închisoarea situată la limita minimă dar cu executare efectivă în regim privativ de libertate.

În opinia curții, față de împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale ci doar o sancțiune administrativă aplicată în anul 2009, se poate considera că îndreptarea acestuia s-ar putea realiza și fără privarea sa de libertate. În fața instanței de apel, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, și-a exprimat regretul că a comis-o și a fost de acord să despăgubească pe partea vătămată, așa cum aceasta s-a constituit parte civilă, astfel încât și față de aceste circumstanțe Curtea apreciază că, o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare ar fi suspendată sub supraveghere ar îndeplini condiția de proporționalitate pe care sancțiunea penală trebuie să o aibă în raport cu fapta comisă în concret și cu persoana inculpatului.

Așa fiind, în aplicarea principiului legii penale mai favorabile pe instituții juridice autonome, Curtea consideră că în speță se pot aplica dispozițiile art.86/1 și următoarele din Codul penal din 1969, privind suspendarea pedepsei sub supraveghere, cu instituirea unor obligații în sarcina inculpatului care să ofere garanția că în viitor acesta nu va mai repeta comportamentul violent pe care l-a manifestat la data de 29 octombrie 2012.

Curtea a optat pentru această modalitate de individualizare a pedepsei și nu pentru suspendarea condiționată prevăzută de art.81 și următoarele din Codul penal din 1969 tocmai pentru ca inculpatul să fie supus unor măsuri de supraveghere care să ducă la îndreptarea sa, să garanteze că își va respecta și angajamentul de despăgubire a părții vătămate și să-l facă să conștientizeze riscurile se supune dacă nu respectă obligațiile impuse sau săvârșește din nou o infracțiune.

În concluzie, în conformitate cu disp. art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul inculpatului, va desființa în parte, în latură penală sentința și rejudecând în baza art.86/1 C.penal din 1969 va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani stabilit în conf. cu art. 86/2 C.penal din 1969.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86/4 C.penal din 1969.

Se va menține restul dispozițiilor sentinței.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul B. G., fiul lui G. și E., născut la data de 16.02.1973, domiciliat în M. Pământeni, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.50/19 februarie 2014 de Judecătoria Vălenii de M. pe care o desființează în parte, în latură penală, și rejudecând:

În baza art.86/1 C.penal din 1969, dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani stabilit în conf. cu art. 86/2 C.penal din 1969.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86/4 C.penal din 1969.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2014.

Președinte, Judecător,

C. G. G. D.

Grefier,

R. V.

Red. D.G./Tehnored. RV, MM

6 ex./ 08.05.2014

Dosar fond -_ Judecătoria Vălenii de M.

Judecător fond – L. E.

Operator de date cu caracter personal;

Notificare nr.3113/2006

← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr....		Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... →

Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 388/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 388/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI