Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 60/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 60/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 166/42/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 60
Ședința publică din data de 03 martie 2014
PREȘEDINTE – P. M. F.
GREFIER – C. M.
Pe rol fiind judecarea contestației la executare formulată de condamnata C. M. N. fiica lui V. și V., născută la data de 29 ianuarie 1972, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, cu privire la sentința penală nr. 393/12.10.2011 a Curții de Apel București secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr.1459/08.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Fără participarea procurorului, a condamnatei și a avocatului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea raportat la actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță, intitulată contestație la executare, condamnata C. M. N. a solicitat, în temeiul disp. art.23 din Legea nr.255/2013 rap. la art.595 Cod proc. penală, constatarea intervenirii legii penale mai favorabile față de condamnarea definitivă suferită de ea anterior prin sentința penală nr.393/2011 a Curții de Apel București.
În motivarea contestației la executare, condamnata C. M. N. arată că, prin sentința penală menționată a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, prev. de art.290 și art.291 din Codul penal anterior.
Pedeapsa rezultantă aplicată este compusă din pedepsele de câte 2 ani închisoare pentru infracțiunile menționate, la care instanța de fond i-a adăugat un spor de 2 ani închisoare.
Susține condamnata că infracțiunea continuată de fals prev. de art.290 Cod penal este mai favorabilă în Codul penal din 1968 deoarece în comparație cu Noul cod penal (art.35) legea anterioară nu prevedea condiția aceluiași subiect pasiv al infracțiunii, iar în speță a fost vorba de 7 contracte de vânzare-cumpărare.
Totuși, conform art.78 din Noul cod penal pentru concursul de infracțiuni se prevede aplicarea, la pedeapsa cea mai grea, a unui spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse contopite. În cazul său este vorba de două pedepse de câte 2 ani închisoare, astfel că ar fi rezultat o pedeapsă de 2 ani la care se adaugă un spor de 8 luni închisoare.
În consecință, condamnata solicită menținerea disp. art.41 alin.2 din Codul penal din 1969, dar pentru concursul de infracțiuni aplicarea disp. art.78 din noul Cod penal.
În final, condamnata mai invocă aspecte ce țin de situația familială, starea de sănătate, precum și comportamentul său în timpul executării pedepsei până în prezent.
S-a depus la dosar copia sentinței penale nr.393/2011 a Curții de Apel București, mandatul de executare, certificat de naștere copil și acte medicale ale acestuia.
Examinând cererea condamnatei față de actele depuse, de susținerile acesteia, în raport de dispozițiile legale aplicabile conform noilor reglementări legale, Curtea va constata că prezenta contestație este nefondată.
Contestatoarea C. M. N. a fost condamnată prin sentința penală nr.393/2011 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr.1459/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal din 1969 și la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, privind identitatea, prev. de art.292 Cod penal din 1969.
În temeiul disp. art.33 lit.a) și art.34 lit.b) au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, rezultanta fiind de 4 ani închisoare.
Executarea pedepsei a început la data de 09.05.2013 (mandat de executare nr.431 din 09.05.2012 și adresa I.G.P.R.-Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – filele 31 și 32).
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul cod penal (Legea nr.286/2009) care prevede în art.6 aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Astfel, în alin.(1) se prevede că în cazul în care după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă, se reduce la acest maxim.
Aceste dispoziții legale ar fi aplicabile condamnatei întrucât ea se află deja în executarea unei pedepse definitive.
Verificând limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care a fost condamnată, Curtea constată că în Noul cod penal (art.322 și 326) maximul pedepsei închisorii, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals privind identitatea este mai mare decât în reglementarea anterioară, în prezent acesta este de 3 ani închisoare, în timp ce în vechiul cod de până la 2 ani închisoare.
În consecință, pedeapsa aplicată separat pentru cele două infracțiuni nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, astfel că dispozițiile legii penale mai favorabile prev. de art.6 din Noul cod penal nu sunt incidente în cauza de față.
Susținerea condamnatului se întemeiază însă pe o altă interpretare a dispozițiilor legale din cele două coduri, în sensul că deși a fost vorba în cauză de șapte acte materiale ale infracțiunii prev. de art.290 Cod penal anterior în mod corect s-au aplicat disp. art.41 alin.2 din același cod penal privind infracțiunea continuată, astfel că aceste dispoziții ale stării de agravare trebuie menținute fiind mai favorabile în raport cu dispozițiile art.35 din Noul cod penal, care prevede condiția aceluiași subiect pasiv, ceea ce ar însemna un concurs de șapte infracțiuni.
Totuși, condamnata susține că îi pot fi aplicate dispozițiile legii noi privind contopirea pedepselor în cazul concursului de infracțiuni (concurs între cele două infracțiuni de fals, prev. de art.290 și art.292 Cod penal anterior) deoarece sunt mai favorabile decât vechea reglementare, întrucât ar rezulta o pedeapsă de 2 ani închisoare la care s-ar adăuga un spor de 8 luni, în final având de executat 2 ani și 8 luni închisoare în loc de 4 ani închisoare.
Curtea constată că singura dispoziție privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, sunt disp. art.6 din Noul cod penal și care pentru motivele expuse nu sunt incidente în situația condamnatei C. M. N..
Numai dacă maximul special prevăzut de legea nouă ar fi fost depășit prin pedeapsa aplicată pentru infracțiunea respectivă s-ar fi putut aplica disp. art.6 din Noul cod penal.
În speța de față, este vorba de aplicarea regulilor concursului de infracțiuni în vigoare la epoca judecății și aplicarea unui spor de pedeapsă de 2 ani închisoare, astfel că nu se poate susține că a intervenit o lege penală mai favorabilă prin modificarea limitelor speciale ale respectivelor infracțiuni, ci numai sancționarea concursului de infracțiuni, situație neprevăzută de art.6 din NCP.
În consecință, Curtea, în baza art.23 din Legea nr.255/2013, va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de condamnata C. M. N..
Văzând și disp. art.275 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 23 din L. 255/2013, modificată prin OUG 116/2013, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnata C. M. N., fiica lui V. și V., născută la data de 29 ianuarie 1972, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, cu privire la sentința penală nr. 393/12.10.2011 a Curții de Apel București secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr.1459/08.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Obligă contestatoarea –condamnată C. M. N. la plata sumei de 50 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 martie 2014.
Președinte, Grefier,
P. M. F. C. M.
Red. P.M.F./Tehnored. E.F.
2 ex./ 21 martie 2014
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 886/2014. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 517/2014.... → |
|---|
