Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1130/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 1130/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 2342/284/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR.1130

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2014

Președinte – M. V. T.

Judecător – P. M. F.

Grefier – G. D.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de inculpații S. C. fiul lui Ș. și V., născut la 07.12.1971 în Răcari, județul Dâmbovița, domiciliat în ., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni și R. R., fiul lui I. și L., născut la data de 23.12.1985, în localitatea Răcari, jud Dâmbovița, domiciliat în com. Colțești, ., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.243 pronunțată la data de 25.09.2014 de către Judecătoria Răcari.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-inculpați S. C., în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu P. E. din Baroul Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/11.11.2014 și R. R., în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu P. E. din Baroul Prahova, în substituire avocat B. M. din același barou, aceasta din urmă cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/11.11.2014, lipsă fiind intimata-parte civilă SNCF C. SA Sucursala Creir CF.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează că s-a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului Registratură o cerere formulată de apelantul-inculpat R. R., prin care solicită revocarea măsurii arestului preventiv ori înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, cerere înregistrată sub nr._/23.10.2014, după care:

Potrivit dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului din oficiu să ia legătura cu apelanții-inculpați, aflați în stare de arest preventiv.

Avocat P. E., având cuvântul pentru apelantul-inculpat R. R., arată că acesta dorește să-și angajeze un apărător ales.

Apelantul-inculpat R. R., având cuvântul, arată că dorește să-și angajeze un apărător ales, precizând că și la soluționarea cauzei în fond a discutat cu un avocat însă acesta i-a solicitat un onorariu de 20 milioane lei, sumă pe care nu a avut-o.

Se prezintă în instanță fratele inculpatului R. R., care arată că apărătorul de la fond a refuzat să formuleze apel.

Apelantul-inculpat R. R., având cuvântul, revine asupra solicitării sale și precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Avocat P. E., pentru apelantul-inculpat R. R., depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, respectiv motivele de apel formulate de inculpat, ancheta socială nr. 7820/28.10.2014 întocmită de Primăria comunei Contești, copiile a cinci certificate de naștere.

Curtea aduce la cunoștința apelanților-inculpați posibilitatea de a fi audiați și la instanța de control judiciar precum și faptul că se pot prevala de dreptul la tăcere.

Apelanții-inculpați S. C. și R. R., pe rând având cuvântul, susțin că nu doresc să fie audiați și că mențin declarațiile date în cauză.

Avocat P. E., având cuvântul pentru apelanții-inculpați S. C. și R. R., arată că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul de asemenea, susține că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act de declarațiile părților, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat P. E., având cuvântul pentru apelanții-inculpați S. C. și R. R., solicită admiterea apelurilor și desființarea în parte a sentinței atacate potrivit disp. art. 421 pct. 2 și pe fond micșorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, având în vedere situația familială dificilă a acestora.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R. R. mai arată că în baza art. 83 C pen. din 1968 a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni aplicată prin sentința penală 259/19.12.2011 a Judecătoriei Răcari, pedeapsă ce a fost adăugată la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de inculpații S. C. și R. R., hotărârea atacată fiind legală și temeinică.

Apreciază că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, având în vedere că aceasta a orientat deja pedepsele spre minimul special prevăzut de lege.

Totodată, arată că s-au aplicat dispozițiile art. 83 Cod penal anterior, având în vedere reținerea disp. art. 15 alin. 2 din Legea nr. 87/2012.

Apelantul inculpat R. R., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Apelantul inculpat S. C., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față;

Prin sentința penală nr.243 pronunțată la data de 25.09.2014 de către Judecătoria Răcari, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații S. C. fiul lui Ș. și V., născut la 07.12.1971 în Răcari, județul Dâmbovița, domiciliat în ., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni și R. R., fiul lui I. și L., născut la data de 23.12.1985, în localitatea Răcari, jud. Dâmbovița, domiciliat în com. Colțești, ., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, din infracțiunile prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 3 lit. f C.p. și art.276 al 1 C pen, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. în infracțiunile prev. și ped. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 3 lit. f C.p. și art.276 al 2 C pen, cu aplicarea art. 33 lit. b C.p.

În baza art. 228 al 1-229 al 3 lit. f C pen. cu aplic. art. 5 C pen, inculpatul S. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 332 al. 2 C pen. cu aplic. art. 5 C pen. același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Potrivit disp. art. 38 al 2 rap. la art. 39 al. 1 lit. b C. pen. cu aplic art. 5 C pen. s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani, pe care o sporește la 3 ani și 8 luni de închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza disp. art. 67 alin. 2 C pen. rap. la art. 332 al 2 C pen s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b, h, j, k C. pen. pe o perioadă de 3 ani și 8 luni, în condițiile art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. 1 C. pen s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a, b h, j, k C. pen, ce se va executa de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Conform disp. art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la disp. art. 72 C pen s-a dedus din cuantumul pedepsei de 3 ani și 8 luni perioada reținerii și arestului preventiv, respectiv din data de 01.12.2013 până la zi, iar în baza art. 399 al 1 C pr. pen. s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul S. C..

În baza art. 228 al 1-229 al 3 lit. f C. pen. cu aplic. art. 5 C pen a fost condamnat inculpatul R. R. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 332 al 2 C pen. cu aplic art. 5 C pen. același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit disp. art. 38 al 2 rap. la art. 39 al 1 lit. b C pen. cu aplic art. 5 C pen s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește la 4 ani și 4 luni de închisoare.

În baza art. 83 C pen. din 1968 s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni aplicată prin sentința penală 259/19.12.2011 a Judecătoriei Răcari, în dosarul_, pe care o va adăuga la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 4 ani și 10 luni în regim de detenție.

În temeiul disp. art. 67 al 2 C pen. rap. la art. 332 al 2 C pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b, h, j, k C pen. pe o perioadă de 4 ani și 10 luni, în condițiile art. 68 C pen.

În baza art. 65 alin. 1C pen s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a, b h, j, k C. pen, ce se va executa de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Conform disp. art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la disp. art. 72 C pen. s-a dedus din cuantumul pedepsei de 4 ani și 10 luni perioada arestului preventiv, respectiv din data de 18.03.2014 până la zi.

În temeiul art. 399 al 1 C pr. pen. s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul R. R..

În latură civilă, s-a admis acțiunea civilă, iar inculpații au fost obligați în solidar la plata către partea civilă C. „C.” SA- SCREIR CF București a sumei de 4.407,67 lei.

Totodată, în baza art. 112 al. 1 lit. b C pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul R. R. a ciocanului tip baros ridicat potrivit dovezii ., nr._/04.12.2013.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpații au fost obligați la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul S., va fi avansat din fondurile Ministerului Jusțiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Răcari în dosarul nr. 2051/P/2013, au fost trimiși în judecată inculpații S. C., fiul lui Ș. și V., născut la 07.12.1971 în Răcari ,județul Dâmbovița, domiciliat în ., cetățenie română, fără ocupație, cu antecedente penale, legitimat cu BI ., nr._, CNP_ și R. R., fiul lui I. și L., născut la data de 23.12.1985, în localitatea Răcari, jud. Dâmbovița, domiciliat în com. Colțești, ., cu antecedente penale, fără ocupație, cetățean român, legitimat cu CI ., nr._, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 3 lit. f C.p. și art.176 al 1 C pen, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

Din actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 01.12.2013 cei doi inculpați s-au deplasat la calea ferată pe raza comunei Conțești, unde cu ajutorul unui baros au distrus și sustras componentele unui pichet de alimentare instalație de semnalizare și dirijare a traficului feroviar pe relația de cale ferată 901 București- Pitești, putându-se pune în pericol siguranța circulației pe calea ferată.

Prin încheierea din data de 24.04.2014, în temeiul disp. art. 346 al 2 C pr. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 07.05.2014, inculpaților le-au fost aduse la cunoștință conținutul faptelor pentru care sunt acuzați și încadrarea juridică a acestora, indicându-li-se corespondentul în legislația penală nouă.

Mai apoi li s-a adus la cunoștință prevederile art. 374 al 4 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Inculpatul S. C. arată că dorește să fie judecat potrivit procedurii privitoare la recunoașterea vinovăției, instanța respingând cererea după audierea inculpatului.

Inculpatul R. R. a precizat că nu dorește să beneficieze de disp. art. 374 al 4 C pr pen.

În aceeași ședință instanța a încuviințat cererea privind readministrarea probelor de la urmărirea penală

Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății respectiv: declarațiile inculpatului S. C. (fila 74 dosar UP- date în timpul urmăririi penale și în faza camerei preliminare) potrivit cărora reiese că a săvârșit faptele împreună cu inculpatul R. R., la care lucra la acel moment, mai mult, inculpatul S. afirmă că inculpatul R. R. a avut inițiativa săvârșirii infracțiunilor. Această declarație, menținută de inculpatul Scărlătecu constant și pe parcursul urmăririi penale și în faza camerei preliminare, se coroborează proces verbal întocmit la data de 01.12.2013 de ag pr I. I. C. și alții (fila 27) în cuprinsul căruia se menționează că după ce a fost sesizat telefonic lucrătorul din cadrul Poliției TF Gheorghieni, respectiv ag. pr. I. I. C. s-a deplasat la fața locului, unde a observat, lângă firul de circulație a căii ferate două persoane aplecate asupra șinei, cele două persoane au fugit la observarea echipajelor de jandarmi ce se îndreptau spre aceștia, reușindu-se prinderea unuia dintre cele două persoane, identificată ca fiind inculpatul S. C., declarația martorului I. I. C. (fila 37 dosar u.p., fila 253 dosar instanță), menținută și pe parcursul cercetării judecătorești, care declară că, fiind sesizat la data de 01.12.2013 de angajații C. cu privire la apariția unei defecțiuni pe calea ferată, a observat în dreptul liniei de cale ferată două persoane care îndesau ceva într-un sac, una poziționată în picioare și alta în poziția așezat, aceste persoane au început să fugă, după ce au constatat că au fost depistate, s-a reușit prinderea uneia dintre persoane, respectiv inculpatul S., care a declarat că a comis fapta împreună cu R. R. declarația martorului D. G.-C. (fila 40 dosar UP, fila 217 dosar instanță) menținută pe parcursul cercetării judecătorești, polițist în cadru Poliției TF Ghergani a fost solicitat să îl sprijine pe martorul I. I. C., situație în care, deplasându-se la fața locului a observat două persoane care se deplasau pe calea ferată, iar când aceștia au observat că sunt urmăriți au fugit pe câmp, mai arată martorul că a fost anunțat prin telefon că a fost prinsă una dintre persoane, iar cealaltă s-a ascuns. Martorul precizează că persoana care a fost prinsă se numea S. C. și a declarat că a comis fapta împreună cu inculpatul R. R.. declarația martorului D. M. (fila 43 dosar UP, fila 219 dosar instanță) menținută și pe parcursul cercetării judecătorești, acesta, arată că fiind de serviciu în data de 01,12.2013, în calitate de agent de poliție în cadrul Poliției locale Răcari a fost solicitat ca sprijin în vederea prinderii unor suspecți de furt componente cale ferată. Ajuns la locul faptei, acesta precizează că a observat pe câmp alergând două persoane, precizând că la un moment dat aceste două persoane s-au despărțit, luând-o în direcții diferite, una dintre cele două persoane, care s-a deplasat spre Serdanu fiind prinsă de unul dintre colegi, martorul identificându-l pe inculpatul S. ca fiind persoana prinsă, declarația martorului S. D.-D. ( fila 45 dosar UP, fila 248 dosar instanță) care și-a menținut declarația pe parcursul cercetării judecătorești, care fiind agent șef adjunct în cadrul Poliției Răcari a fost solicitat în sprijinirea colegilor pentru prinderea unor suspecți de furt componente de la calea ferată, acesta confirmă faptul că se observaseră două persoane, care fugeau pe câmp și precizează că cele două persoane s-au despărțit, acesta reușind prinderea uneia dintre persoane, respectiv pe inculpatul S., care a declarat în fața sa că a comis fapta cu inculpatul R. R. declarația martorului I. G. ( fila 47 dosar UP, fila 252 dosar instanță) care și-a menținut declarațiile și pe parcursul cercetării judecătorești, care deținând funcția de impiegat de mișcare în halta Ghergani și fiind de serviciu în data de 01.12.2013 a observat pe panoul de comandă că firul 1 de circulație apare ca fiind ocupat, aspect ce semnifică fie o defecțiune pe un anumit sector, fie comiterea unei fapte de sustragere, ulterior a anunțat persoanele abilitate, aflând ulterior că se sustrăsese un pichet de alimentare pe ruta Ghergani-T., acesta mai precizează că fapta a fost comisă de două persoane. Martorul mai arată că pichetul de alimentare sustras are rol de alimentare semnal și macazuri pe calea ferată pe o porțiune de 300-400 metri, iar distrugerea acestora duce la defecțiuni cu privire la macaz semnalizare, ce pot determina accidente pe cale ferată, semnalizare falsă, declarația martorului M. V. ( fila 48 dosar UP, fila 290 dosar instanță) care și-a menținut declarația pe parcursul cercetării judecătorești, în calitate de electromecanic SCB, a fost anunțat cu privire la defecțiunea apărută de martorul I. G., acesta s-a deplasat la fața locului, constatând că s-a sustras un pichet de alimentare, care a fost distrus prin loviri repetate cu un ciocan sau topor. Martorul arată că pichetul de alimentare circuite de cale are rolul de alimenta 1km și 200 metri de linie și atenționează impiegatul de mișcare cu privire la existența unui tren sau obstacol pe aceasta distanță de linie, dându-i posibilitatea de a dirija circulația, mai are rolul de semnalizare pentru mecanicii de locomotivă, aceștia ghidându-se după culoarea semaforului cu privire la viteza de deplasare precum și dacă să oprească sau să continue deplasarea, în situația unui astfel de deranjament circulația trenurilor se dirijează strict de către impiegații de mișcare, proces verbal de cercetare la fața locului (fila 26 dosar UP) din cuprinsul căruia se descrie locul comiterii faptei, modalitatea comiterii faptei, s-au descoperit urme de încălțăminte care nu au putut fi prelevate datorită vegetației abundente, a fost identificat sacul de rafie în interiorul căruia se aflau componentele pichetului, iar într-un alt loc a fost identificat barosul, pozele efectuate cu această ocazie ( fila 29 dosar UP), cu dovada localizării bunurilor sustrase și a barosului utilizat, instanța reține următoarea stare de fapt:

La data de 01.12.2013 inculpatul R. R. i-a propus inculpatului S. C., care lucra în gospodăria celui dintâi să meargă împreună la groapa de gunoi pentru a colecta fier din betoane. Au plecat împreună, inculpatul S. luând asupra sa barosul, la indicația inculpatului R. R..

În drum spre groapa de gunoi, inculpații au trecut pe lângă calea ferată, moment în care inculpatul R. R. i-a spus inculpatului S. C. să se oprească și să-i dea barosul. Inculpatul R. R. a spart pichetul de alimentare cale, după care, împreună au introdus componentele acestuia într-u sac de rafie.

Apoi inculpatul R. R. a cărat sacul în spate, iar inculpatul S. căra barosul, deplasându-se împreună spre locuința inculpatului R. R.. Ajunși în dreptul stației Butan Gaz, inculpatul R. R. a observat că erau urmăriți, motiv pentru care i-a spus inculpatului S. C. să fugă, aruncând într-un canal sacul de rafie și indicându-i inculpatului S. să arunce la rândul său barosul. Cei doi au fugit, despărțindu-se la un moment dat, inculpatul S. fiind prins de organele de poliție, in vreme ce inculpatul R. R. nu a reușit să fie prins în acea zi.

Prin fapta de sustragere a pichetului de alimentare au fost induse în eroare persoanele angajate ale C. aflate în timpul exercitării serviciului, prin apariția semnalului fals de ocupat sau liber, aspect care a fost de natură a expune la un pericol de accident pe calea ferată.

Instanța de fond nu a dat eficiență declarației inculpatului S. dată în data de 07.05.2014 întrucât a apreciat-o ca fiind nesinceră. Astfel, inculpatul arată că ar fi plecat de lângă R. R. să își facă nevoile „uitând” asupra sa barosul, care cântărește aproximativ 20 kg. Mai arată că după ce a introdus în sac obiectele sustrase ( sac pe care îl avea în sân) și observând că este urmărit de poliție a alergat având asupra sa atât barosul cât și sacul - care cântărea la rândul său peste 10 kg. Mai reține instanța că ipoteza arătată de inculpat, respectiv că a plecat împreună cu inculpatul R. R. la groapa de gunoi pentru a extrage fier din betoane, iar la un moment dat inculpatul S. a părăsit zona, lăsându-l singur pe inculpatul R. R., dar luând „din greșeală” cu el barosul - deci obiectul muncii și sacul de rafie - deci obiectul în care se presupune că ar fi trebuit să introducă fierul extras din betoane, apare ca nefirească în contextul descris, întrucât în această descriere, inculpatul R. R. ar fi rămas la groapa de gunoi fără a mai putea executa activitatea pentru care se presupune că s-au deplasat. Se observă că declarația schimbată a inculpatului S. nu are o justificare în concret, câtă vreme inculpatul a fost audiat în fața judecătorului anterior și a declarat liber și fără a fi constrâns în vreun fel modalitatea de comitere a faptei. Prima instanță a reținut și faptul că declarația inculpatului S. din data de 07.05.2014 nu se coroborează cu nicio probă aflată la dosarul cauzei, nici cu declarația inculpatului R. R., care arată că l-a văzut pe inculpatul S. fugind, motiv pentru care a fugit și el, în vreme ce inculpatul S. arată că inculpatul R. R. nu l-a văzut fugind și nici când a aruncat barosul.

În același timp, prima instanță a înlăturat ca fiind nesinceră declarația inculpatului R. R., iar declarațiile martorilor R. R., R. I., R. I., instanța le-a apreciat ca fiind subiective, date fiind relațiile acestor martori cu inculpatul R. R..

Bunăoară, din coroborarea tuturor probelor indicate mai sus și avute în vedere de instanță, rezultă vinovăția celor doi inculpați la comiterea împreună a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. Astfel, potrivit declarațiilor martorilor la fața locului au fost văzute două persoane alergând pe lângă calea ferată, mai mult martorul I. I. C., precizând clar că în dreptul liniei se aflau două persoane una poziționată în picioare și alta în poziția șezut, mai mult atât acest martor, cât și în cuprinsul procesului verbal se arată că cele două persoane îndesau ceva în sac, toate persoane implicate în căutarea autorilor fac mențiune de două persoane care fugeau, iar sacul și barosul au fost identificate în locuri diferite. Cei implicați în căutări arată că inculpatul prins a afirmat că a comis fapta împreună cu R. R.. Din simpla analiză a acestor mijloace de probă reiese cu certitudine implicarea inculpatului R. R. în comiterea faptei. Instanța apelează la prezumția simplă care rezultă din aceea că atâta timp cât este de necontestat faptul că cei doi inculpați au plecat în zona comiterii faptei împreună și că în zonă au fost observate două persoane, și nu s-a indicat prezența unei alte persoane în zonă, rezultă cert că singura persoană care putea fi împreună cu inculpatul S. la momentul surprinderii de către martorul I. nu putea fi decât inculpatul R. R..

În egală măsură, bazându-ne tot pe o deducție logică, s-a conchis pe de o parte că o persoană de constituția inculpatului S. C. nu putea fugi de organele de ordine cu un baros într-o mână (care cântărește 20 kg) și cu sacul plin de obiecte furate în altă mână (care la rândul său cântărește cel puțin 10 kg), iar pe de altă parte că o persoană care nu se cunoaște a fi vinovat începe să alerge doar pentru că aleargă o altă persoană.

Cu privire la încadrarea juridică dată faptei de distrugere sau falsă semnalizare prin actul de sesizare al instanței, prima instanță a dispus admiterea schimbării încadrării juridice în sensul de a se reține în sarcina inculpaților comiterea infracțiunii în forma prev. de alineatul al 2 lea al art. 276 C pen., comisă în concurs ideal prev. de art. 33 lit. b C pen. din 1968 cu infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al 1, 209 al 3 lit. f C pen. din 1968 .

În acest sens, prima instanță a reținut că potrivit declarațiilor celor doi martori, angajați C., respectiv I. G. și M. V., dar și actele existente la dosar, emise de partea civilă ( filele 12-22 dos up) rezultă că pichetul sustras avea rol de alimentare macaz și semnale, iar în momentul în care acesta funcționează, atenționează impiegații de mișcare cu privire la prezența unui obstacol ori a unui tren pe linia de cale ferată, precum și pe mecanicii de locomotivă, prin semnalele luminoase de la semafoare cu privire la viteza cu care să se deplaseze, dacă pot să-și continue deplasarea sau trebuie să se oprească. În lipsa pichetului de alimentare, pe panoul de comandă al impiegatului de mișcare apare semnalul fals de ocupat, iar la semaforul după care se ghidează mecanicul de locomotivă apare un semnal luminos fals de trecere sau oprire.

Prin urmare, având în vedere că pichetul sustras folosea la emiterea de semnale luminoase esențiale pentru dirijarea circulației pe calea ferată, iar prin sustragerea acestuia s-au emis semnale de ocupat ( pentru impiegatul de mișcare) sau de liber sau ocupat ( pentru mecanicii de locomotivă) care nu corespundeau realității, deci erau false, fiind de natură a induce în eroare personalul căilor ferate, s-a apreciat că smulgerea pichetului cu consecința emiterii semnalelor false se încadrează în categoria altor acte de natură a induce în eroare personalului căilor ferate care se afla în timpul exercitării serviciului, astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice cu privire la infracțiunea prev. de art. 276 al 1 în art. 276 al 2 C pen., acestea nefiind simple acte de distrugere.

Prima instanță a reținut că în cursul cercetării judecătorești a intervenit o nouă lege penală, fiind necesar astfel a se stabili legea penală mai favorabilă în raport de disp. art. 5 C pen. S-a constatat că potrivit legii noi se menține reglementarea ca infracțiuni a ambelor fapte pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, însă noua lege prevede limite de pedeapsă mult reduse față de legea penală veche. Astfel, în cazul infracțiunii prev. de art. 276 al 2, actual art. 332 al 2 C pen. legea veche prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 3 ani la 12 ani, în vreme ce noua lege prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani, se observă astfel că minimul special este redus, iar maximul special al pedepsei în noua lege a fost redus aproape la jumătate. În cazul infracțiunii prev. de art. 208 al 1 art. 209 al 3 lit. f C pen, actual 228 al 1, art. 229 al 3 lit. f C pen limitele de pedeapsă pe legea veche erau cuprinse între 4 ani și 18 ani închisoare, în vreme ce noua lege prevede o pedeapsă cu limite cuprinse între 3 ani și 10 ani, prin urmare minimul special este redus, iar limită maximă specială cu mult redusă. În atari condiții, instanța, chiar având în vedere regimul de sancționare al concursului de infracțiuni, mai sever pe noua lege, a apreciat că mai favorabilă pentru inculpați apare ca fiind legea nouă.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților R. R. și S. C., care au sustras un pichet de alimentare cale ferată cu scopul însușirii pe nedrept, faptă prin care au indus în eroare personalul căilor ferate aflat în timpul executării serviciului, prin transmiterea de semnale care nu corespundeau adevărului și care ar fi putut expune la un pericol de accident pe calea ferată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute si pedepsite de art. 332 al 2 C pen, prev. de art. 228 al 1, 229 al 3 lit. f C pen. comise în concurs formal prev. de art. 38 al 2 C pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că elementul material al infracțiunii de distrugere și falsă semnalizare prev. de art. 332 al. 2 C pen constă în alte acte de semnalizare falsă de natură a induce în eroare personalul angajat al C. aflat în timpul serviciului, iar în cazul infracțiunii de furt calificat prev de art 228 al 1, 229 al 3 litf C pen constă în actul de luare a pichetului în vederea însușirii pe nedrept, respectiv al valorificării ca fier vechi. Urmarea imediată a săvârșirii faptelor este reprezentată de crearea unei stări de pericol privitor la siguranța circulației pe cale ferată, respectiv producerea unui prejudiciu material prin sustragerea bunului.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpații au săvârșit infracțiunea de furt cu intenție directă, iar infracțiunea de distrugere și falsă semnalizare cu intenție indirectă in accepțiunea art. 16 al 3 lit. a și b C penal. Inculpații au avut reprezentarea faptelor lor și a consecințelor din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material al infracțiunii de furt calificat pe care le-au urmărit și acceptat producerea lor, în privința infracțiunii de furt, respectiv nu le-au urmărit, dar au acceptat producerea lor în cazul infracțiunii de distrugere si falsă semnalizare. Vinovăția inculpaților este dovedita din coroborarea probelor existente la dosar.

La aplicarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.P., astfel: împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptei (inculpații au comis fapta pe timp de zi, într-un loc izolat, profitând de faptul că nu puteau fi ușor observați și identificați, s-au pregătit cu obiecte pentru sustragere și încărcarea bunurilor sustrase), urmarea produsă ( prin fapta comisă s-a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe calea ferată, o tulburare a bunei desfășurări a activității de transport pe calea ferată și o pagubă materială către C.), scopul comiterii faptei (în vederea obținerii de foloase necuvenite din valorificarea pichetului la Centrele de colectare fier vechi) persoana inculpaților (în privința inculpatului S. C. instanța are în vedere deopotrivă conduita sinceră din cursul urmăririi penale și al camerei preliminare, contribuția acestuia la identificarea și prinderea celui de-al doilea participant, dar și conduita acestuia din cursul cercetării judecătorești, de natură a induce în eroare instanța de judecată și de a împiedica aflarea adevărului, mai are în vedere faptul că acesta nu a mai suferit alte condamnări, este o persoană fără o pregătire școlară sau profesională, fără familie, în privința inculpatului R. R. prima instanță a avut în vedere atitudinea procesuală a acestuia, faptul că acesta a mai fost condamnat anterior pentru comiterea unei alte infracțiuni, comițând această faptă în termenul de încercare al suspendării condiționate, reținem că inculpatul are în întreținere 4 copii, dar are o familie numeroasă cu părinți și frați care locuiesc în apropiere, inculpatul nu are pregătire școlară și nici profesională, ocupându-se cu colectarea de fier vechi, s-a mai reținut că niciunul dintre inculpați nu au depus eforturi pentru repararea sau diminuarea pagubei produse)

Față de cele reținute, prima instanță a aplicat inculpatului S. C. o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de distrugere sau falsă semnalizare prev. și ped. de art. 332 al 2 C pen. cu aplic. art. 5 C pen.

A aplicat inculpatul S. C. o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 al 1-229 al. 3 lit. f C pen. cu aplic. art. 5 C pen.

Având în vedere că cele două infracțiuni au fost comise în stare de concurs formal, în temeiul art. 38 al 2 rap. la art. 39 al 1 lit. b C pen prima instanță a contopit pedepsele stabilite de 3 ani și de 2 ani închisoare, a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani, pe care a sporit-o cu 1/3 din pedeapsa rămasă de 2 ani, respectiv 8 luni, stabilind o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 8 luni de închisoare.

Având în vedere gravitatea deosebită a faptelor comise, consecințele grave pe care astfel de fapte le produc, schimbarea atitudinii inculpatului în cursul judecății, care deși a cunoscut regimul de detenție fiind arestat preventiv, nu a fost în măsură a înțelege gravitatea faptelor comise și nu a dat semne reale de îndreptare, prima instanță a dispus executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni de către inculpatul S. C. în regim de detenție.

În temeiul disp. art. 67 al. 2 C pen. rap. la art. 332 al 2 C pen instanța de fond a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b, h, j, k C pen. pe o perioadă de 3 ani și 8 luni, în condițiile art. 68 C pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la disp. art. 72 C pen s-a dedus din cuantumul pedepsei de 3 ani și 8 luni perioada reținerii și arestului preventiv, respectiv din data de 01.12.2013 până la zi.

În baza art. 399 alin. 1 s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul S. C., constatând că aspectele avute în vedere de instanță atât la momentul luării măsurii arestării preventive, cât și la momentul menținerii acestei măsuri raportat la inculpat se circumscriu dispozițiilor art. 223 alin. 1 și 2 din C. proc. pen., în sensul existenței temeiurilor care justifică măsura preventivă a arestării preventive sub aspectul necesității acesteia; că se impune înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, precum și sub aspectul proporționalității ei cu scopul urmărit, dat fiind că, raportat de situația și conduita procesuală a inculpatului și la gravitatea faptelor săvârșite, măsura arestării preventive este singura măsură ce poate asigura buna desfășurare a procesului penal, într-o eventuală cale de atac sau pentru punerea în executare a acestei sentințe, după caz. De asemenea aceste temeiuri se mențin și impun în continuare menținerea stării de arest a inculpatului.

Astfel, prima instanță a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor pentru care este condamnat, iar raportat la conduita procesuală adoptată pe parcursul judecății (de îngreunare a aflării adevărului, prin declarația dată la 07.05.2014) și la gravitatea faptelor pe care le-a comis instanța de fond le-a reținut pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului condamnat la o pedeapsă cu executarea acesteia îl poate reprezenta pentru ordinea publică. S-a apreciat că privarea de libertate se impune pentru a înlătura starea de pericol ce se naște din rezultatul faptelor comise, sustragerea pieselor componente de la calea ferată devenind o sursă „facilă” pentru a obține venituri cu consecințe deosebit de grave pentru infrastructura C., dar și pentru angajații și persoanele care folosesc acest mijloc de transport, care pot fi implicați într-un accident de cale ferată sau care suportă disconfortul unor tulburări în circulația normală a trenurilor pe calea ferată.

Prima instanță a reținut și împrejurarea că până la acest moment din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul își poate asigura într-un mod onest mijloacele de trai, totodată nu are niciun loc stabil unde să locuiască, arătând că obișnuiește să locuiască la persoanele care îi oferă un loc de muncă, existând astfel posibilitatea reală să îngreuneze, în situația lăsării în liberate cercetarea într-o eventuală cale de atac sau chiar punerea în executare a acestei sentințe.

S-a aplicat inculpatului R. R. o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 228 al 1-229 al 3 lit. f C pen. cu aplic art. 5 C pen

Totodată, s-a aplicat inculpatului R. R. o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 332 al 2 C pen. cu aplic art. 5 C pen.

Având în vedere că cele două infracțiuni au fost comise în stare de concurs formal, în temeiul art. 38 al 2 rap. la art. 39 al 1 lit. b C pen. cu aplic art. 5 C pen. s-a dispus contopirea celor două pedepse de 3 ani și 6 luni, respectiv de 2 ani și 6 luni, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 1/3 din pedeapsa rămasă de 2 ani și 6 luni, respectiv cu 10 luni, rezultând o pedeapsă de 4 ani și 4 luni de închisoare.

Raportat la împrejurarea că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost comise în termenul de încercare al suspendării condiționate al pedepsei de 6 luni aplicate prin sentința penală 259/19.12.2011 a Judecătoriei Răcari, în dosarul_, în baza art. 83 C pen. din 1968 s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni aplicată prin sentința penală 259/19.12.2011 a Judecătoriei Răcari, în dosarul_, care a fost adăugată la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 4 ani și 10 luni în regim de detenție.

În temeiul disp. art. 67 al 2 C pen. rap. la art. 332 al 2 C pen prima instanță a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al 1 lit. a, b, h, j, k C pen. pe o perioadă de 4 ani și 10 luni, în condițiile art. 68 C pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la disp. art. 72 C. pen. s-a dedus din cuantumul pedepsei de 4 ani și 10 luni perioada arestului preventiv, respectiv din data de 18.03.2014 până la zi.

În baza art. 399 al 1 C pr pen s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul R. R., constatând că aspectele avute în vedere de instanță atât la momentul luării măsurii arestării preventive, cât și la momentul confirmării și menținerii acestei măsuri raportat la inculpat se circumscriu dispozițiilor art. 223 al 1 și 2 din C. proc. pen., în sensul existenței temeiurilor care justifică măsura preventivă a arestării preventive sub aspectul necesității acesteia; că se impune înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, precum și sub aspectul proporționalității ei cu scopul urmărit, dat fiind că, raportat de situația și conduita procesuală a inculpatului și la gravitatea faptelor săvârșite, măsura arestării preventive este singura măsură ce poate asigura buna desfășurare a procesului penal, într-o eventuală cale de atac sau pentru punerea în executare a acestei sentințe, după caz. De asemenea, s-a reținut că aceste temeiuri se mențin și impun în continuare menținerea stării de arest a inculpatului.

Astfel, așa cum a reținut instanța, în rândurile de mai sus, inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor pentru care este condamnat, iar raportat la conduita procesuală adoptată pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv în camera preliminară ( acesta a încercat să se sustragă de la cercetare, fiind arestat îl lipsă, îngreunând mult punerea în executare a mandatului de arestare) și la gravitatea faptelor pe care le-a comis instanța reține pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului condamnat la o pedeapsă cu executarea acesteia îl poate reprezenta pentru ordinea publică. Privarea de libertate se impune pentru a înlătura starea de pericol ce se naște din rezultatul faptelor comise, sustragerea pieselor componente de la calea ferată devenind o sursă „facilă” pentru a obține venituri cu consecințe deosebit de grave pentru infrastructura C., dar și pentru angajații și persoanele care folosesc acest mijloc de transport, care pot fi implicați într-un accident de cale ferată sau care suportă disconfortul unor tulburări în circulația normală a trenurilor pe calea ferată.

Prima instanță a reținut și împrejurarea că până la acest moment din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul își poate asigura într-un mod onest mijloacele de trai, având în vedere și îndeletnicirea acestuia de a se deplasa prin țară în vederea colectării fierului vechi, astfel că există posibilitatea ca lăsat în libertate, inculpatul să își reia această îndeletnicire, îngreunând cercetarea într-o eventuală cale de atac sau, după caz, punerea în executare a sentinței.

Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1357 și urm N C Civ, la dosar existând probe din care reiese întinderea pagubei instanța constatând că între faptele comise cu vinovăție de inculpați și prejudiciul cauzat există un raport de cauzalitate, a admis acțiunea civilă, a obligat inculpații în solidar la plata către partea civilă C. „C.” SA- SCREIR CF București a sumei de 4.407,67 lei.

Ținând cont că inculpații s-au folosit la comiterea faptelor de barosul ce aparține inculpatului R. R., în baza art. 112 al 1 lit. b C pen a dispus confiscarea speciala de la inculpatul R. R. a ciocanului tip baros ridicat potrivit dovezii ., nr._/04.12.2013.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apeluri inculpații S. C. și R. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea scrisă a apelului inculpatul R. R. învederează instanței de apel să țină seama de situația sa personală (în sensul că are cinci copii în întreținere și este singurul lor sprijin material) și materială, întrucât pe timp de iarnă, familia sa nu are cu ce să plătească încălzirea, energia electrică, etc.

În ceea ce privește fapta de care este acuzat, apelantul susține că a fost condamnat pe presupuneri și pe o declarație a unui „prieten” pe care îl ajutase anterior.

Inculpatul – apelant S. C. a depus și el la dosar unele motive, în care arată că nu a fost la comiterea faptei împreună cu inculpatul R. R., dar a fost agresat să afirme acest lucru. Singura vină a inculpatului R. R. este că se afla prezent la rampa de gunoi „Butan Gas” și la vederea organelor de poliție a fugit.

Cu ocazia dezbaterilor judiciare, apărătorul din oficiu al inculpaților a solicitat redozarea pedepselor aplicate, iar în ultimul cuvânt aceștia nu au criticat hotărârea atacată, lăsând la aprecierea instanței de apel soluția ce se va pronunța.

Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate, de criticile invocate, dar și din oficiu conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea va constata că apelul este nefondat.

Astfel, în ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că aceasta a fost corect reținută de prima instanță, în sensul că, în esență, la data de 01.12.2013 cei doi inculpați – apelanți s-au deplasat în zona căii ferate de pe raza comunei Conțești, jud. Dâmbovița cu scopul de a sustrage unele bunuri pentru a fi valorificate.

Cei doi inculpați au distrus și au sustras unele componente metalice de la un pichet de alimentare și dirijare a traficului feroviar, pe relația de cale ferată 901 București – Pitești.

Prin această faptă inculpații au pus în pericol siguranța circulației pe calea ferată, întrucât personalul acestei instituții feroviare a fost indusi în eroare cu privire la semnalizarea nereală a instalației de dirijare a traficului feroviar.

Deși inculpatul S. C. a recunoscut inițial, în faza urmăririi penale și în camera preliminară, săvârșirea faptelor comise împreună cu coinculpatul R. R., ulterior a revenit și a afirmat că a săvârșit singur fapta în timp ce coinculpatul se afla în căruță.

Inculpatul – apelant R. R. nu a recunoscut săvârșirea faptelor imputate, iar în fața instanței de judecată a uzat de dreptul la tăcere.

Așa cum a reținut prima instanță, săvârșirea faptelor de către cei doi inculpați rezultă fără îndoială din coroborarea declarațiilor inițiale ale inculpatului S. C. și ale martorilor oculari I. I. C. (ce i-a observat pe inculpați că îndesau ceva într-un sac lângă calea ferată), D. G., D. M. și S. D. (polițiști ce-l însoțeau pe martorul I. I. – C.),.

Din toate aceste mijloace de probă, Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod corect că fapta de sustragere a componentei de cale ferată a fost comisă împreună de cei doi inculpați, iar nu numai de către inculpatul S. C., așa cum au susținut cei doi în fața primei instanțe.

Mai constată instanța de apel că motivele de apel depuse de către inculpatul S. C. au un scris identic cu motivele scrise depuse anterior de către apelantul R. R., aspect ce conduce la prezumția unei înțelegeri în faza căi de atac a apelului, cu scopul de a-i susține celui din urmă varianta de nevinovăție.

Totuși având ultimul cuvânt, cei doi inculpați nu au mai susținut decât criticile apărătorului din oficiu, prin care se solicita reducerea pedepselor.

În concluzie, Curtea consideră că prima instanță a făcut o apreciere corectă a probelor administrate și a reținut corect situația de fapt.

Referitor la critica privind individualizarea pedepselor, Curtea observă că prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice pe legea nouă având în vedere, în special limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile imputate, întrucât sunt mult mai reduse – așa cum se arată în considerente – decât cele prevăzute de Codul penal anterior și în timpul căruia inculpații au comis faptele.

Îmbrățișând punctul de vedere al primei instanțe referitor la încadrarea juridică, Curtea constată că pedepsele aplicate celor doi inculpați (2 ani pentru infracțiunea prev. de art. 332 alin.2 Cod penal pentru inculpatul S. C. și 2 ani și 6 luni pentru inculpatul R. R., iar pentru infracțiunea prev. de art. 228-229 alin.3 lit. f) Cod penal, de 3 ani închisoare pentru primul inculpat și de 3 ani și 6 luni pentru cel de-al doilea) sunt corect dozate având în vedere gradul de pericol cauzat prin săvârșirea faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpatului R. R., care nu este la primul conflict cu legea penală, aspect ce a condus și la o pedeapsă mai mare decât cea aplicată coinculpatului S. C..

Mai observă instanța de apel, că față de limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, prima instanță a fost indulgentă, întrucât s-a orientat către minimul special prevăzut de lege (limita minimă fiind de 2 ani pentru infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă și de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat în varianta prev. de alin.3).

În concluzie critica apelanților de reducere a pedepsei nu poate fi primită de către instanța de apel.

Față de toate aceste aspecte și neconstatând alte motive de nelegalitate și /sau netemeinicie, Curtea, în baza art. 421 alin.1 pct.1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile.

În baza art.424 alin.3 Cod procedură penală va deduce din pedeapsa rezultantă perioada detenției preventive a inculpatului.

Văzând și disp. art. 275 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații S. C. fiul lui Ș. și V., născut la 07.12.1971 în Răcari ,județul Dâmbovița, domiciliat în ., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni și R. R., fiul lui I. și L., născut la data de 23.12.1985, în localitatea Răcari, jud. Dâmbovița, domiciliat în com. Colțești, ., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.243 pronunțată la data de 25.09.2014 de către Judecătoria Răcari.

Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului S. C. reținerea și arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 01.12.2013 la zi.

Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului R. R. reținerea și arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 18.03.2014 la zi.

Obligă pe fiecare apelant– inculpat la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Dispune plata sumei de câte 300 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 noiembrie 2014.

Președinte, Judecător,

M. V. T. P. M. F.

Grefier,

G. D.

Red.P.M.F.

Tehnored. G.D.

6ex. / 12.12.2014

Dosar fond nr._ Judecătoria Răcari

Judec. fond M. D.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr....		Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... →

Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1130/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1130/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI