Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 886/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 886/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 23123/281/2013
ROMÂNIA
C. DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 886
Ședința publică din data de 23 septembrie 2014
PREȘEDINTE – I. N.
JUDECĂTOR – C. R.
GREFIER – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror P. I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr. 1685 din data de 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești prin care:
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului G. C. din art 2151 alin 1 Cod penal, cu aplic art. 41 alin 2 Cod penal din 1969 în art. 295 alin 1 Noul Cod penal rap. la art. 308 Cod penal cu aplic art. 35 alin 1 Noul Cod penal cu aplic art. 5 Noul Cod penal, solicitată din oficiu la termenul din data de 06.05.2014.
În temeiul art. 2151 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic art. 396 alin 10 Noul Cod penal și aplic art. 74 alin 1 lit. a) b) și c) Cod penal rap. la art. 76 lit. d) Cod penal și art. 5 NCP a fost condamnat inculpatul G. C. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare persoană vatamata ., faptă din perioada 01.01._10.
În temeiul art.71 s-a interzis inculpatului G. C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.) și lit.b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei
În baza art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare pe o perioadă de 2 ani și 6 luni termen de încercare, conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare .
S-a luat act că persoana vătămată ., cu sediul ȋn municipiul Ploiești, ., județul Prahova nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei in cuantum de 1700 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza . 272 alin 2 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova a onorariului avocat din oficiu in cuantum de 200 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-inculpat G. C. personal și asistat de avocat ales N. A. din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2014, lipsă fiind intimatul-persoană vătămată . Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
C. aduce la cunoștința apelantului-inculpat că în temeiul dispozițiilor art.83 lit. aCod proc. penală rap. la art. 420 alin. 4 Cod procedură penală are dreptul să fie ascultat și de instanța de control judiciar, iar acesta după consultarea cu apărătorul său ales arată că nu dorește să dea o nouă declarație.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Avocat N. A. având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
C. ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul apreciază sentința penală nr. 1685 din data de23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești ca nelegală. Potrivit art. 71 alin. 5 Cod procedură penală din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Având în vedere faptul că pedeapsa închisorii de 6 luni aplicată inculpatului a fost suspendată condiționat în temeiul art. 81 Cod penal din anul 1969 și faptul că inculpatului i s-au aplicat disp. art. 71 Cod penal din 1969 rap. la art. 64 lit. a) și b) din 1969 ( cu excepția dreptului de a alege), instanța a omis să menționeze în dispozitivul sentinței apelate dispozițiile art. 71 alin. 5 din 1969 amintite mai sus.
Față de aceste motive, solicită în temeiul disp. art. 408-421 Cod procedură penală admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și înlăturarea aspectelor de nelegalitate.
Avocat N. A. având cuvântul pentru intimatul-inculpat G. C. având în vedere motivul invocat de parchet, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pe fond menționarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal din anul 1969.
Intimatul-inculpat G. C. având ultimul cuvânt susține că a achitat întreg prejudiciu înainte de pronunțarea sentinței de condamnare. Solicită a se avea în vedere concluziile formulate de avocatul său.
C.
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1685 din data de 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești:
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute in sarcina inculpatului G. C. din art 2151 alin 1 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2 Cod penal din 1969 în art. 295 alin 1 Noul Cod penal rap. la art. 308 Cod penal cu aplic art. 35 alin 1 Noul Cod penal cu aplic art. 5 Noul Cod penal, formulată din oficiu la termenul din data de 06.05.2014.
În temeiul art. 2151 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic art. 396 alin 10 Noul Cod penal și aplic art. 74 alin 1 lit. a) b) și c) Cod penal rap. la art. 76 lit. d) Cod penal și art. 5 NCP, a fost condamnat inculpatul G. C. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare persoană vatamata ., faptă din perioada 01.01._10.
În temeiul art.71 s-a interzis inculpatului G. C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.) și lit.b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei
În baza art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare pe o perioadă de 2 ani și 6 luni termen de încercare, conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare .
S-a luat act că persoana vătămată ., cu sediul ȋn municipiul Ploiești, ., județul Prahova nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei in cuantum de 1700 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza 272 alin 2 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova a onorariului avocat din oficiu in cuantum de 200 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, nr. 7793/P/2012 din data de 18.09.2013 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul G. C. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare in forma continuata, prev. de art. 215 ind.1 alin 1 Cod penal, cu aplic art. 41 alin 2 Cod penal .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 09.10.2013 sub nr._, plângere formulata de ., declarație reprezentant parte vătămata, angajament de plata, dovada de achitare prejudiciu, declarații învinuit G. C., declarații martori Paraschiov M., V. D., N. C. V., I. R. V., N. P., N. N., M. P., M. D., B. D., contract de munca, fișa postului, note explicative învinuit, proces verbal de inventariere, însoțit de ȋnscrisuri, cazier judiciar, proces verbal prezentare material de urmărire penală.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada 01.01._10, învinuitul G. C., în calitate de gestionar la . Ploiești, în baza unei rezoluții infracționale unice, și-a însușit suma de_,82 lei din patrimoniul societății menționate, prin încasarea de la clienții societății a contravalorii bunurilor vândute, fără a elibera chitanțe și folosirea acestora în scop personal și vânzarea unor mărfuri fără întocmirea documentelor legale.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere formulata de ., declarație reprezentant parte vătămata, angajament de plata, dovada de achitare prejudiciu, declarații învinuit G. C., declarații martori Paraschiov M., V. D., N. C. V., I. R. V., N. P., N. N., M. P., M. D., B. D., contract de munca, fișa postului, note explicative invinuit, proces verbal de inventariere, însoțit de ȋnscrisuri, cazier judiciar, proces verbal prezentare material de urmărire penală.
Înainte de începerea cercetării judecătorești instanța a adus la cunoștința inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă în procedura recunoașterii învinuirii, în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penală, în măsura în care aceasta își însușește aceste probe și recunoaște fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare.
Inculpatul prin apărător a arătat la termenul din 06.05.2014, că înțelege să se prevaleze de dispoz. art. 374 alin 4 Cod procedură penală, si judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și le cunoaște, nemaisolicitand administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor .
Înainte de a-i fi luată o declarație, dând eficiență dispozițiilor art. 374 alin 2 Cod procedură penală, instanța a explicat inculpatului în ce consta învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarația inculpatului fiind consemnată în scris și atașata la dosarul cauzei.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 374 Cod procedură penală alin.4 referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se consideră lămurita, iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa și nu mai solicita probe noi fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, a admis cererea formulată de către aceasta, procedând la soluționarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, dat fiind ca inculpatul a înțeles sa se prevaleze de procedura recunoașterii învinuirii, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul G. C. a fost angajat la data de 17.12.2007 la . Ploiești, societate având ca obiect de activitate comerțul cu piese și accesorii in domeniul auto, in baza contractului individual de munca înregistrat la ITM Prahova nr._/18.12.2007, ocupând funcția de agent comercial. Ulterior s-a emis decizia 010/01.02.2008, prin care inculpatul a fost numit atât in funcția de agent vânzări dar și în cea de gestionar, acesta semnând de luare la cunoștință atât contractul de munca dar și decizia menționata anterior și fișa postului.
Inculpatul și-a desfășurat activitatea în cadrul societății până în luna iulie 2010, fără a fi constatate nereguli, ocupându-se efectiv de urmărirea stocurilor de marfă, comandarea și recepționarea necesarului de mărfuri, identificarea clienților, preluarea comenzilor și livrarea mărfurilor către aceștia, încasarea cu numerar a facturilor și predarea sumelor de bani către casieria unității, întocmirea facturilor și chitanțelor, inventarierea stocurilor, fiind unicul gestionar al depozitului de mărfuri situat la sediul societății.
În luna iulie 2010, reprezentanții societății au constatat că o . clienți înregistrează întârzieri mari la plata facturilor, în timp ce încasările societății se reduceau consistent, fapt pentru care au solicitat unor clienți confirmarea soldurilor. Cu această ocazie au constatat că o parte dintre aceștia nu mai recunoșteau debitele de plată, declarând că au achitat către inculpatul G. C. cu numerar contravaloarea mărfurilor achiziționate, insă acesta nu le-a eliberat chitanțe justificative, invocând diferite motive (faptul că a terminat chitanțierul, că a uitat să ia chitanțierul de la sediu, că va elibera o chitanță pentru intreaga suma, atunci când plata se efectua in tranșe).
Constatându-se aceste aspecte, în baza deciziei nr. 12/28.07.2010 s-a dispus inventarierea tuturor elementelor de activ și pasiv ale societății de către o comisie de inventariere, în prezența inculpatului G. C.. Cu această ocazie s-a procedat la compararea soldurilor scriptice cu cele faptice (stocurile de mărfuri din gestiune) în baza listelor de inventar întocmite, cât și la confirmarea soldurilor de plata înregistrate de clienții societății, constatându-se o lipsa in gestiunea inculpatului G. C., în valoare totală de 22.442,72 lei, cât și facturi în valoare totală de 12.609,10 lei încasate cu numerar de către acesta fără a elibera chitanțe și fără a depune banii in casieria societății, conform procesului verbal din data de 30.07.2010.
Cu ocazia audierii inculpatului G. C., acesta a declarat faptul că în calitate de gestionar angajat la ., îi reveneau atribuții privind recepționarea mărfurilor, introducerea acestora in depozitul societății, identificarea de clienți, preluarea comenzilor, vânzarea mărfurilor și încasarea sumelor din vânzări.
Acesta a mai declarat că în cea mai mare măsură clienții achitau contravaloarea facturilor cu numerar, sumele fiind încasate direct de către el pe baza de chitanțe și predate la finalul zilei către contabilitate.
Inculpatul a mai declarat că în anul 2010 a avut unele probleme financiare ce au necesitat sume mari de bani,împrejurare in care s-a gândit să folosească o parte din banii încasați de la clienți, urmând să-i restituie ulterior. Acesta a recunoscut că pentru a-și însuși sumele de bani de la clienți nu le emitea chitanțe, invocând diferite motive și astfel folosea banii în scop personal, fără ca vreun reprezentant al . să realizeze situația. Cu privire la lipsa constatată in gestiunea sa cu ocazia inventarierii, inculpatul a declarat faptul că in același interval de timp a vândut o . mărfuri către diferiți clienți fără a elibera factură și chitanță, sumele astfel obținute fiind folosite tot în interes personal.
În urma efectuării inventarierii, inculpatul G. C. a recunoscut întreg prejudiciul creat societății luându-și un angajament de plată, fapt pentru care reprezentanții persoanei vătămate au acceptat ca acesta să-și continue activitatea in cadrul societății, urmând ca prejudiciul să fie recuperat treptat din salariu.
În cauză s-a procedat la audierea martorilor I. R. M., administrator la ., N. P., administrator la . SRL, N. N., administrator la ., M. P. - intreprindere individuală, M. D., administrator la ., B. D., administrator la . și M. M. A., administrator la . SRL, aceștia confirmând achitarea către G. C. a sumelor reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate, fără ca acesta să le emită chitanțe.
Au fost audiați și martorii P. M., administrator al . până in anul 2010 și V. D., in calitate de director și N. C. V., in calitate de contabil al societății, cu privire la modalitatea de lucru in cadrul societății, atribuțiile care reveneau inculpatului și constatările efectuate cu ocazia inventarierii din data de 31.07.2010.
În fața instanței, inculpatul a recunoscut fapta așa cum a fost descrisă în actul de sesizare fiind de acord cu probele ce au fost administrate în faza de urmărire penală pe care și le-a însușit.
Astfel declarația inculpatului care a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, astfel cum au fost descrise in actul de sesizare se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu plângerea formulată de ., declarație reprezentant parte vătămată, angajament de plata, dovada de achitare prejudiciu, declarații martori P. M., V. D., N. C. V., I. R. V., N. P., N. N., M. P., M. D., B. D., contract de munca, fișa postului, note explicative invinuit, proces verbal de inventariere, însoțit de înscrisuri, cazier judiciar, proces verbal prezentare material de urmărire penală, creează convingerea instanței ca vinovăția a fost stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de proba fiind suficiente și lămuritoare sub aspectul situației de fapt.
Instanța de fond a constatat că în speță se impune a se aplica principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă.
S-a arătat că principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, C. Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, C. Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).
Cu privire la limitele speciale de pedeapsă se constată că este favorabilă sub aspectul minimului special prevederea din CP din 1968, art. 2151 alin 1 din Nou Cod penal prevăzând pentru infracțiunea de delapidare pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 1 și 15 ani, spre deosebire de art. 295 alin 1 NCP, care prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani (limite care se reduc cu 1/3 potrivit art. 308 alin 1 și 2 NCP).
Instanța de fond a arătat totodată că aprecierea cu privire la determinarea legii penale mai favorabile nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă ci trebuie considerată mai favorabilă legea care în ansamblu (in ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante in favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc.) conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.
Se constată astfel că NCP restrânge sfera și efectele circumstanțelor atenuante, in sensul că in prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege cu o treime.
De asemenea, în cauza de față s-a impus a se compara reglementarea cu privire la suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere prevăzute de Cod penal din 1968 cu amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de NCP, având in vedere că inculpata R. E. nu are antecedente penale și nu se impune condamnarea acesteia la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim privativ de libertate.
În ce privește analiza comparativă a dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din reglementarea actuală cu cele privind amânarea aplicării pedepsei, se impune concluzia potrivit cu care suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă, prin prisma condițiilor legale de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt substanțial mai restrânse). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă cu privire la amânarea executării pedepsei este durata termenului de încercare, însă instanța a apreciat că acest element este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
În ceea ce privește alegerea legii penale mai favorabile în ipoteza aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a constatat că noua reglementare instituie o obligație importantă, pe care nu o regăsim in Cod penal în vigoare - munca in folosul comunității – și, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, astfel încât concluzia care se impune este aceea că, vechea reglementare cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este mai favorabilă.
Astfel, instanța, făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, a constatat că prevederile Cod penal din 1968 sunt mai favorabile inculpatului.
Având ȋn vedere că prin Decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată ȋn Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 C. Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin.(1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și s-a pronunțat in sensul că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța va dispune condamnarea inculpatei in baza Cod penal din 1968.
Instanța de fond a reținut că în drept, fapta inculpatului G. C. care în perioada 01.01._10, in calitate de gestionar la . Ploiești, în baza unei rezoluții infracționale unice, și-a însușit suma de 35.051,82 lei din patrimoniul societății menționate, prin încasarea de la clienții societății a contravalorii bunurilor vândute, fără a elibera chitanțe și folosirea acestora în scop personal și vânzarea unor mărfuri fără întocmirea documentelor legale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, faptă prevăzută de art. 215 ind 1 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal 1969.
Cu privire la calitatea de subiect activ calificat al infracțiunii de delapidare, se reține că la momentul faptei, inculpatul avea calitatea de funcționar în accepțiunea art.147 alin.2 Cod penal 1969, deoarece deținea funcția de operator ghișeu-amanetar și exercita, astfel, o însărcinare în serviciul unor persoane juridice.
De asemenea, inculpatul avea calitatea de gestionar și administrator deoarece prin atribuțiile de comandarea și recepționarea necesarului de mărfuri, identificarea clienților, preluarea comenzilor și livrarea mărfurilor către aceștia, încasarea cu numerar a facturilor și predarea sumelor de bani către casieria unității, întocmirea facturilor și chitanțelor, inventarierea stocurilor, primea și elibera valori în/din gestiune (ceea ce presupunea operația faptică de luare în primire și efectuarea operațiilor scriptice corespunzătoare) .
Pe latură obiectivă, dintre modalitățile alternative prevăzute de textul de incriminare, în cauză, elementul material este realizat prin acțiunea (conduită comisivă) de însușire a unor sume de bani, pe care inculpatul le administra și gestiona.
Acțiunea de însușire a constat în luarea în stăpânire a sumelor de bani, creând posibilitatea de a se comporta față de banii societătii, la fel ca față de un bun propriu.
Însușirea sumelor de bani nu rezultă din simpla lipsă a sumelor din gestiune, ci tocmai din modalitatea de comitere a faptei, analizata in precedent.
Urmarea imediată a constat în atingerea adusă relațiilor sociale cu caracter patrimonial și a celor referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, precum și producerea unei pagube în patrimoniul . Ploiești .
Raportul de cauzalitate a rezultat din aceea că în lipsa activității infracționale a inculpatului, prejudiciul în partimoninul . Ploiești nu s-ar fi produs, fiind dovedit de probatoriul administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție în forma intenției directe (art.19, alin.1 lit.a C.pen.) întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui, respectiv a urmărit însușirea sumelor de bani din partimoniul . Ploiești.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a acționat cu intenție directă, prin întreaga sa activitate infracțională urmărind însușirea unor sume de bani aflate în gestiunea sa.
Se reține forma continuată a infracțiunii (art.41 alin.2 C.pen.1969) întrucât inculpatul a săvârșit mai multe acțiuni de însușire a sumelor de bani din patrimoniul persoanei vătămate, prezentând fiecare conținutul aceleiași infracțiuni de delapidare prevăzută de art.2151 alin.1 Cod penal, la diferite intervale de timp, în perioada 01.01._10, dar în realizarea aceleiași rezoluții, dedusă din unitatea obiectului infracțiunii, unitatea modului de operare și unitatea de timp.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală întrucât fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului G. C. pentru infracțiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art.2151, alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 al.1 Cod penal din 1969 și a ținut seama, în acest sens, de limitele de pedeapsa fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracțiunii având in vedere circumstanțele reale ale faptei si împrejurările săvârșirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracțiunii, precum si circumstanțele personale ale inculpatului.
Raportat la dispozițiile art.181 alin.2 Cod penal, s-a avut în vedere că activitatea infracțională s-a desfășurat pe o durată nu foarte îndelungată (aproximativ 6 luni) și că fapta a fost săvârșită în exercițiul atribuțiilor de serviciu, profitând de încrederea pe care reprezentanții socității – persoană vătămată o aveau în inculpat. De asemenea, s-a reținut valoarea însemnată a prejudiciului, dar și în alternanță, faptul că a fost acoperit integralde către inculpat.
Cu privire la persoana inculpatului, s-a reținut gradul de dezvoltare psihică și intelectuală, determinat de vârsta (aproximativ 40 ani), educația școlară- studii superioare, experiența și pregătirea profesională, ce i-au permis să înțeleagă de la început caracterul antisocial al faptei sale .
Pe de altă parte, s-a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în cursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, a regretat sincer săvârșirea faptei și a achitat integral prejudiciul cauzat prin fapta sa . Aceste împrejurări justifică, reținerea circumstanțelor atenuante,instanța apreciind că numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, satisface în concret imperativul justei individualizări a pedepsei, urmând a se reține dispozitiile art 74 alin 1 lit. a), b) și c) Cod penal rap. la art. 76 lit. d) Cod penal.
Față de împrejurarea că inculpatul înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea în procedura recunoașterii învinuirii, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției asumându-si în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art. 396 alin 10 Cod procedură penală a apreciat că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege.
În consecință, ținând seama de dispozițiile art.42 Cod penal, de perioada activității infracționale, de valoarea prejudiciului și de faptul că a fost acoperit, instanța a apreciat că pentru sancționarea, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, dar și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept este necesară aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, persoană vătămata ., faptă din perioada 01.01._10.
Instanța a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 C.pr.pen., și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–e C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci apreciază conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen., astfel:
Natura și gravitatea faptei au condus la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64, lit.a) teza a doua și lit. Cod penal, întrucât aceste drepturi au ca scop asigurarea unei bune organizări a societății și presupun, deci, o responsabilitate de ordin civic, responsabilitate pe care, prin comiterea infracțiunii, inculpatul a dovedit că nu o are.
Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a), teza întâi Cod penal, întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu va fi reținut în conținutul pedepsei accesorii.
Cu privire la drepturile prevăzute de art.64 lit.d-e Cod penal 1969, nu există o legătură între infracțiunea comisă și drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore, astfel încât aceste drepturi nu sunt interzise inculpatului.
În consecință, instanța a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b) Cod penal 1969, respectiv: - dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice; -dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducată și fără izolare în regim privativ de libertate.
Instanța a constatat că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod Penal 1969, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 6 luni închisoare, așadar o pedeapsă mai mică de 2 ani închisoare; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum a rezultat din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a o determina pe inculpată să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, conform art., 81 alin.1 Cod penal 1969 pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, conform art. 82din Codul penal 1969.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea executării pedepsei în baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
De asemenea, i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.
În privința laturii civile a procesului penal instanța a reținut că persoana vătămată . a comunicat faptul că prejudiciul a fost achitat integral in tranșe, ultima plată fiind efectuată la data de 11.09.2013 astfel că a lua act că persoana vătămată ., nu se constituie parte civilă in procesul penal.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat în cuantum de 1700 lei.
În temeiul art. 272 alin 1 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Împotriva sentinței penale nr. 1685 din data de 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat apel în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul neaplicării dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal din 1969.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, curtea constată următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 cod procedură penală pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.
La instanța de fond, în ședința de judecată din data de 06.05.2014, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.375 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarând că dorește ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmării penale.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală (plângerea formulata de ., declarațiile reprezentantului persoană vătămată, angajament de plata, dovada de achitare prejudiciu, declarații inculpatului G. C., declarațiile martorilor P. M., V. D., N. C. V., I. R. V., N. P., N. N., M. P., M. D., B. D., contract de munca, fișa postului, note explicative date de inculpat, procesul verbal de inventariere ) având în vedere și declarația inculpatului G. C. date în fața instanței de fond, rezultă că în perioada 01.01._10, inculpatul G. C. in calitate de gestionar la . Ploiești, în baza unei rezoluții infracționale unice, și-a însușit suma de 35.051,82 lei din patrimoniul societății, prin încasarea de la clienții societății a contravalorii bunurilor vândute, fără a elibera chitanțe și folosirea acestora în scop personal și vânzarea unor mărfuri fără întocmirea documentelor legale.
C. reține că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal din 1969 și reprezintă o pedeapsă proporțională atât cu gravitatea efectivă a faptei săvârșită de inculpat cât și cu circumstanțele personale ale acestuia.
Instanța de control judiciar se oprește în cadrul acestei analize și asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, reținând că acesta are vârsta de 40 de ani, nu are antecedente penale, a cooperat cu organele judiciare pe parcursul procesului penal, a achitat în integralitate prejudiciul cauzat persoanei vătămate.
Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, C. reține că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că scopul pedepsei, poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.
De asemenea se constată în raport de dispozițiile art.5 Cod penal și decizia 265/2014 pronunțată de C. Constituțională că în mod corect s-a apreciat că legea penală din 1969 este favorabilă inculpatului în raport de dispozițiile noului cod penal.
C. reține însă că este întemeiată critica de nelegalitate invocată de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, întrucât instanța de fond nu a aplicat dispozițiile referitoare la suspendarea pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare stabilit la 2 ani și 6 luni conform art.71 alin.5 Cod penal din 1969.
Pentru considerentele expuse anterior în temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit. a) Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr.1685/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești privind pe inculpatul pe care o desființează în parte, în latură penală, și în rejudecare, în temeiul dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal din 1969 va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a -II -a și lit. b) Cod penal din 1969.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
În baza art.272 Cod procedură penală va dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu inculpatului din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit. a) Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr.1685/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești privind pe inculpatul G. C., fiul lui G. și A., născut la 14.05.1974, CNP_, pe care o desființează în parte, în latură penală, și în rejudecare, în temeiul dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a -II -a și lit. b) Cod penal din 1969.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
În baza art.272 Cod procedură penală dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu inculpatului din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
Conform art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
I. N. C. R.
Grefier,
C. M.
Tehnored.jud.C.R./15.10.2014
5 ex./
d.f._ –Judecătoria Ploiești
j.f. M. L. Nușa
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 491/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 60/2014.... → |
|---|
