Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 399/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-08-2014 în dosarul nr. 1556/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
Decizia nr.399
Ședința publică din data de 12 august 2014
Președinte – P. M. F.
Grefier – M. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror T. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de condamnatul D. FRANCIS, fiul lui M. și I., născut la data de 18.02.1981, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.651/03 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
În baza disp. art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat D. Francis în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat S. M. din cadrul Baroului Prahova (împuternicire avocațială nr._/06.08.2014).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu contestatorul-condamnat după care,
Avocat S. M., apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat depune un memoriu și copia unei sentințe penale prin care un coinculpat a beneficiat de dispozițiile legii noi favorabile, dispoziții care i-ar fi aplicabile și lui. Declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul susține că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt chestiuni prealabile de discutat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocat S. M. având cuvântul pentru contestatorul-condamnat D. F., declară că prin sentința contestată în mod greșit i s-a respins cererea. A solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței și pe fond aplicarea legii penale mai favorabile. Pedeapsa prevăzută în Noul Cod penal este mai mică decât cea prevăzută în vechiul cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, care în mod corect a reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile legii penale mai favorabile.
Contestatorul-condamnat D. Francis având personal ultimul cuvânt solicită admiterea contestației, reducerea pedepsei, așa cum s-a dispus și pentru celălalt coinculpat din dosar, căruia i s-a redus pedeapsa potrivit legii vechi, după care s-au contopit pedepsele. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei, fără contopire.
CURTEA:
Asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.651 din data de 03 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a admis în parte sesizarea formulată de către condamnatul D. F., fiul lui M. și I., născut la 18.02.1981, deținut în Penitenciarul Mărgineni și în baza art. 6 alin. 6 cod penal s-a redus limita pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a-II-a și b și e cod penal anterior, (art.66 lit.a,b și g rap. la art. 67 Noul Codul Penal) aplicată condamnatului prin sentința penală nr.478 din 30.11.2005 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.35/A/2006 a Curții de Apel A., de la 8 ani la 5 ani.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ condamnatul D. F. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
S-au anexat cererii copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.551/2005 din 20.02.2006 emis de către Tribunalul Hunedoara – Secția Penală,copia minutei sentinței penale nr.478/2005, fișă de evaluare și cererea formulată de condamnat prin care solicită judecarea în lipsă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse rezultante de 16 ani și 1416 zile închisoare, aplicată în baza sentinței penale 478/2005 de Tribunalul Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr.35A/2006 a Curții de Apel A..
Astfel, prin sentința penală amintită s-a admis cererea de contopire a pedepselor și s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c cod penal, aplicată prin sentința penală 265/2003 în pedepsele componente.
- 11 ani închisoare, pentru lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a cod penal ;
- 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b și c cod penal, pe o durată de 8 ani pentru viol, faptă prevăzută de art. 197 alin. 1 și 2 lit. a cod penal, cu aplic art. 37 lit.a cod penal,
- 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b și c cod penal, pe o durată de 8 ani pentru tentativă la omor prevăzută de art. 20 rap.la art. 174 cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a cod penal.
- restul de pedeapsă de 1416 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1135/2002 a judecătoriei Ploiești.
S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare și 1416 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr.1572/2003 a Judecătoriei Ploiești în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 – 209 alin. 1 lit. i cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a cod penal, restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1416 zile închisoare, din pedeapsa de 5 ani aplicată prin sentința penală nr.1135/2002 a Judecătoriei Ploiești.
S-a menținut revocarea grațierii condiționate a restului de 1416 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani, rest ce urmează a fi executat alături de pedeapsa de 16 ani, rezultată în urma contopirii conform art.36 alin. 2 cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și c cod penal, pe o durată de 8 ani.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b și c cod penal, în condițiile art. 71 cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată și s-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii.
Pentru a se putea aprecia asupra aplicării legii penale mai favorabile în privința condamnatului s-a verificat mai întâi dacă dispozițiile art. 6 alin. 1 cod penal, sunt incidente pedepselor individuale, componente ale pedepsei rezultante de 16 ani și 1416 zile, rest neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr-1135/2002 a Judecătoriei Ploiești.
Deși maximul special prevăzut de noua încadrare juridică a faptei prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 din vechiul cod, care își are corespondent în noul cod penal în art. 205 alin. 3 lit. c și art. 197 alin.1 și 2 lit. a – noul cod penal în art. 218 alin. 3 lit. f sunt mai mici decât pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni, reducerea pentru art. 6 alin. 1 din codul penal, nu poate opera în condițiile în care s-au reținut disp. art. 37 lit.a ce are corespondent în art. 43 alin. 1 cod penal, care prevăd, că dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară, neexecutată, ori la restul neexecutat de acesta.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 39 cod penal, prevăd că în situația în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, astfel că pedeapsa cea mai grea aplicată condamnatului de 16 ani urmează a fi sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse la care se adaugă restul de 1416 zile.
În schimb, în privința pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1lit. a,b și c cod penal, a cărei durată este de 8 ani, tribunalul a constatat că depășește maximul fixat prin art. 66 alin. 1 cod penal, situație în care sesizarea a fost admisă în parte și în baza art. 6 alin. 6 cod penal, s-a redus limita pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a-II-a și b și e cod penal anterior, (art.66 lit.a,b și g rap. la art. 67 Ncp) aplicată condamnatului prin sentința penală nr.478 din 30.11.2005 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.35/A/2006 a Curții de Apel A., de la 8 ani la 5 ani.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație condamnatul D. Francis criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea ei și admiterea cererii sale, susținând că poate beneficia de disp. art.6 din Noul Cod penal prin aplicarea normelor din vechiul cod penal așa cum s-a întâmplat și cu un alt condamnat ce a fost coinculpat cu el în același dosar.
Examinând hotărârea atacată, în raport de actele dosarului, de criticile invocate și dispozițiile legale incidente, Curtea va constata că prezenta contestație este nefondată.
Astfel, potrivit art.6 alin.1 din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În interpretarea acestor dispoziții legale s-a pronunțat Decizia nr.1/14.04.2014 a ÎCCJ – completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, în sensul că, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența disp. art.6 C.penal cu privire la pedepsele individuale, iar, în a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art.39 C.penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi (art.39 C.penal), pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim, în caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Redarea acestor interpretări ale instanței supreme – obligatorii de altfel conform art.477 C.pr.penală – au fost evocate cu scopul de a-l face pe contestator să înțeleagă mecanismul aplicării disp. art.6 din Noul Cod penal, întrucât acesta a susținut că el poate beneficia de acest articol așa cum s-a întâmplat cu un alt condamnat din același dosar.
În speța de față contestatorul a suferit o condamnare la pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare, compusă din:
- 11 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate;
- 16 ani închisoare pentru infracțiunea de viol calificat;
- 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, toate în stare de recidivă postcondamnatorie;
- 1416 zile închisoare, rest neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. 1135/2002 a Judecătoriei Ploiești.
Deși maximul special pentru primele două infracțiuni a fost redus prin Noul Cod penal la 10 ani (art.205 alin.3), respectiv la 12 ani (art.218 alin.3), la pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, conform mecanismului de aplicare susmeționat, se adaugă obligatoriu 1/3 din totalul celorlalte pedepse (de câte 10 ani, în concret 6 ani și 8 luni) ajungând în final la o pedeapsă rezultantă de 18 ani și 8 luni închisoare.
Fără a mai ține seama că inculpatul se află și în stare de recidivă postcondamnatorie se poate lesne observa că pedeapsa rezultantă pentru concursul de infracțiuni depășește pedeapsa rezultantă pe care o are de executat condamnatul.
În aceste condiții, Curtea, în baza art.23 din Legea 259/2013 și art.425/1 C.pr.penală, va respinge ca nefondată contestația condamnatului D. F..
Văzând și disp. art.275 C.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. F., fiul lui M. și I., născut la 18.02.1981, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.651/03 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă pe contestator la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 august 2014.
Președinte,
P. M. F.
Grefier,
M. M.
Red.FPM/tehn.MM.
5 ex./21.08.2014
d.f._, Tribunalul Dâmbovița
j.f.T.Z.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1130/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 491/2014.... → |
|---|
