Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 236/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 8260/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE.
DOSAR NR._
DECIZIA NR.236
Ședința publică din data de 19 martie 2014.
Președinte – I. N.
Judecător – V. M.
Grefier – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind jude3carea apelului declarat de condamnatul L. G. fiul lui G. și T., născut la 01.09.1973, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.38 din data de 28 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare, formulată de contestatorul L. G., cu privire la sentința penală nr.22/2012 a Tribunalului Prahova, definitivă la data de 21.01.2013, prin decizia penală nr.189/2013 a I.C.C.J
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 250 lei, din care 100 lei a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu, ce s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-condamnat L. G. personal și asistat de avocat desemnat din oficiu M. I. din Baroul Prahova, conform delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art.89 alin. 2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul aflat în stare de deținere a luat legătura cu acesta, precizând că nu sunt cereri prealabile de formulat.
Curtea aduce la cunoștința apelantului-inculpat că în temeiul dispozițiilor art.83 lit. aCod proc. penală are dreptul să fie ascultat și de instanța de control judiciar, iar acesta după consultarea cu apărătorul său desemnat din oficiu arată că nu dorește să dea o nouă declarație.
Avocat M. I. și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat M. I. având cuvântul susține că apelantul a fost condamnat prin sentința penală nr. 22 din data de 31 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova la
pedeapsa rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal cu aplic. disp. art. 174 alin. 2 Cod penal și disp. art. 21 alin. 2 Cod penal și pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal.
În raport de NCP pedeapsa aplicată se poate schimba în sensul redozării sale.
Solicită admiterea apelului, aplicarea disp. art. 4 și 6 NCP raportat la art. 598 lit. d) NCPP.
Reprezentantul Ministerului Publica vând cuvântul susține că prezenta contestație este formulată cu mult înainte de . Coduri penale. Sunt sesizări formulate în baza art. 23-24 din Legea nr. 255 de punere în aplicare a legii penale. Pentru astfel de cereri sunt alte instituții abilitate a le soluționa.
Solicită respingerea apelului, ca nefondat cu obligarea apelantului-condamnat la cheltuieli judiciare către stat.
Apelantul-condamnat L. G. având ultimul cuvânt susține că înainte de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa a avut o atitudine civică corespunzătoare. Are 5 copii minori în întreținere și față de împrejurarea că își ispășește pedeapsa în închisoare trei dintre acești copii au fost nevoiți să își întrerupă studiile din lipsa posibilităților materiale.
Solicită admiterea apelului și aplicarea unei pedepse mai reduse.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 38 din data de 28 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare, formulată de contestatorul L. G., cu privire la sentința penală nr.22/2012 a Tribunalului Prahova, definitivă la data de 21.01.2013, prin decizia penală nr.189/2013 a I.C.C.J
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 250 lei, din care 100 lei a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu, ce s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ contestatorul L. G., fiul lui G. și T., născut la data de 01.09.1973, aflat în Penitenciarul Mărgineni a formulat contestație la executare arătând că și-a întemeiat cererea pe disp.art.461. lit.c) Cod procedură penală anterior.
Petentul nu a motivat și în fapt cererea, susținând în fața instanței că pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu participația sa.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea contestației la executare și în consecință reducerea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 22/2012 a Tribunalului Prahova.
Instanța din oficiu a dispus atașarea dosarului de fond in care s-a pronunțat sentința penală nr. 22/ 2012 a Tribunalului Prahova.
Potrivit disp.art. 461 Cod procedură penală anterior, contestația contra executării unei hotărâri penale se poate face atunci când s-a pus in executare o hotărâre care nu era definitiva, executarea a fost îndreptata împotriva altei persoane decât cea prevăzută in hotărârea de condamnare, s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau împiedicare la executare ,ori s-a invocat amnistia, prescripția, grațierea sau orice alta cauza de stingere ori de micșorare a pedepsei precum si orice alt incident ivit in cursul executării.
În speță, instanța este competenta să soluționeze contestația la executare formulată de condamnat și întemeiata pe disp.art. 461 lit.c) Cod procedură penală.
În cauza, contestatorul a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 22/31.01.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, care este instanță de executare, care potrivit textului de lege arătat este competentă sa soluționeze contestația la executare întemeiata pe disp.art. 461 lit.c) Cod procedură penală, așa cum s-a arătat.
Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivului de contestația la executare la care a făcut referire contestatoarea, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată astfel:
Prin sentința penală nr.22/31.01.2013 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă la data de 21.01.2013 prin decizia penala nr. 189/21.01.2013 a ÎCCJ, i s-a aplicat condamnatului o pedeapsă rezultanta de 5 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzut de disp. art. 64 lit. a),b) cod penal cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.
Așa cum s-a arătat în mod constant în practica judiciară a instanței supreme cu ocazia analizării unei contestații la executare întemeiata pe dispozițiile legale arătate. instanța nu poate reanaliza situația de fapt si probatoriile administrate în cauză, întrucât aceste aspecte au fost analizate cu ocazia căilor ordinare de atac, iar în speță, cu privire la aceste aspecte contestatorul a formulat căile ordinare de atac corespunzătoare, sentința rămânând definitivă prin decizia penală nr. 189/21.01.2013 a ÎCCJ. .
Prin cererea formulată, contestatorul a invederat aspecte care țin de modul de rezolvare pe fond a cauzei, de soluția pronunțată și de felul in care judecătorul fondului a motivat aceasta soluție, aspecte care nu s-au încadrat în dispozițiile legale prevăzute de disp.art. 461 lit.c) Cod procedură penală., care se refera la acele nelămuriri ce se ivesc cu ocazia executării unei hotărâri penale, adică ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorul L. G., cu privire la sentința penala nr.22/2012 a Tribunalului Prahova, definitivă la data de 21.01.2013 prin decizia penală nr.189/2013 a I.C.C.J
Împotriva sentinței penale nr. 38 din data de 28 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova a declarat apel condamnatul L. G., care a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând prin apărător desemnat din
oficiu că în mod greșit prima instanță i-a respins contestația formulată, deoarece potrivit art.598 lit.d NCPP, pe această cale se poate dispune redozarea pedepsei.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pe cale de consecință, reducerea pedepsei aplicate.
Curtea, constată că apelul este nefondat.
Condamnatul L. G. și-a întemeiat contestația la executare în baza art.461 lit.d din vechiul Cod de procedură penală, care are corespondent în disp.art.598 lit.d Noul Cod de procedură penală, în care se prevede că împotriva executării penale se poate face contestație la executare, „când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice alte cauze de stingere ori de micșorare a pedepsei”.
Prin sentința penală nr.22 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr.189 din 21 ianuarie 2013 a ÎCCJ, cel în cauză a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II-a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor, prev.de art.20 Cod penal, rap.la art.174 alin.1 Cod penal și respectiv, violare de domiciliu prev.de art.192 alin.2 Cod penal (Codul penal anterior).
Așa cum s-a stabilit în practica instanțelor de judecată, inclusiv a instanței supreme, cu ocazia analizării unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile legale arătate mai înainte, instanța sesizată cu soluționarea acesteia nu poate reanaliza situația de fapt și probatoriile administrate în cauză, întrucât aceste aspecte au fost analizate cu ocazia căilor ordinare de atac, cum este în speța de față, hotărârea de condamnare rămasă definitivă prin decizia penală nr.189 din 21 ianuarie 2013 a ÎCCJ.
Ca atare, în mod legal prima instanță a constatat că cererea de reexaminare a hotărârii definitive prin care contestatorul L. G. a fost condamnat, nu este admisibilă și nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de disp.art.461 din Codul de procedură penală anterior, când se poate formula contestație contra executării unei hotărâri penale.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de contestatorul condamnat se privește ca fiind nefondat și va fi respins în consecință, conform art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul L. G., fiul lui G. și T., născut la 01.09.1973, în prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 38 din data de 28 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova
Obligă apelantul-condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2014.
Președinte, Judecător,
I. N. V. M.
Grefier,
C. M.
Red./V.M.
Tehnored./E.V.
5 ex./07.04.2014
d.f._ / Tribunalul Prahova
j.f. T. Z.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1292/2014.... → |
|---|
