Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 937/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 937/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 34697/281/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 937

Ședința publică din data de 07.10.2014

Președinte - N. E.

Judecător - G. C.

Grefier - R. V.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești - Serviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul D. C. V. F. (fiul lui L. și L., născut la 03 noiembrie 1982), domiciliat în București, ., sector 2, cu domiciliul ales în București, .. 1A, ., împotriva sentinței penale nr. 794/17.03.2014 pronunțată de către Judecătoria Ploiești, prin care s-au dispus următoarele:

În baza art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplic. art 320 ind. 1 alin. 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP) și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. R. V., fiul lui M. și Victorița, născut la data de 07.07.1988 în Ploiești, jud Prahova, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în municipiul Ploiești, ., nr 148, ., județul Prahova, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de inșelăciune, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

Conform art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art 323 NCP, cu aplic. art 320 ind 1 alin 7 V.Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP a fost condamnat inculpatul D. R. V. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a constatat că faptele comise de catre inculpat și pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente, conform art 33 lit a vechiul Cod penal.

În baza art.34 alin.1 lit.c vechiul Cod penal s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 6 luni închisoare urmând ca inculpatul D. R. V. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 86¹ alin.1, 2 vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² al.1 vechiul Cod penal.

În conformitate cu art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ vechiul Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D. R. V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

În baza art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplic. art 320 ind. 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. V., fiul lui V. și I. L., născut la data de 22.05.1987 în Ploiești, județul Prahova, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, consilier vânzări la Zoo Center, domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., jud Prahova, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art 323 NCP, cu aplic. art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. V., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a constatat că faptele comise de către inculpat și pentru care a fost condamnat prin prezenta sentinta sunt concurente, conform art 33 lit a vechiul Cod penal.

În baza art.34 alin.1 lit.c vechiul Cod penal s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 6 luni închisoare urmând ca inculpatul D. V. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni inchisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art.86¹ alin1, 2 vechiul Cod penal s-a dispuns suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² alin.1 vechiul Cod penal.

Conform art. 71 alin 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ vechiul Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D. V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

În baza art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplic. art 320 ind. 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP) și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul DRESCANU A., fiul lui G. și V., născut la data de 31.08.1987 în Ploiești, jud Prahova, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin. 1 lit. a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin 1 NCP s-au interzis aceluiași inculpat drepturile prevăzute la art 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art 323 NCP, cu aplicarea art 320 ind. 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP) și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul DRESCANU A., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

Conform art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a constatat că faptele comise de catre inculpat și pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente, conform art 33 lit a vechiul Cod penal.

În baza art.34 alin.1 lit.c vechiul Cod penal s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 6 luni inchisoare urmand ca inculpatul Drescanu A. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art.86¹ alin.1, 2 vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² alin.1 vechiul Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ vechiul Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul Drescanu A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

În temeiul art 48 NCP rap la art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplic. art 35 alin 1 NCP, cu aplic. art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP) și art 5 NCP a fost condamnat inculpatul D. M., fiul lui D. și A., născut la data de 20.01.1962 în Ploiești, județul Prahova, cetățean român, studii universitare, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără loc de munca, domiciliat în mun Ploiești, . nr 148, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la inșelăciune, fapta din luna octombrie 2007, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art.86¹ alin.1, 2 vechiul Cod proc.penală s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 10 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² alin.1 vechiul Cod penal.

Conform art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ vechiul Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D. M. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

În conformitate cu art. 48 NCP rap la art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplic art 35 alin 1 NCP, cu aplicarea art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP) și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. C. V. F., fiul lui L. și Lazăra, născut la data de 03.11.1982 în București, Sector 1, cetățean român, studii 11 clase, cu antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără loc de muncă, domiciliat în București, . 1A, ., ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la inșelăciune, fapta din luna octombrie 2007, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin. 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsa accesorie.

În temeiul art 290 vechiul Cod penal cu aplic art 35 alin 1 NCP, cu aplic. art. 320 ind.1 alin 7 vechiul Cod proc. penală (art 396 alin 10 NCPP) și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. C. V. F., pentru săvârșirea infracțiunii de fals in inscrisuri sub semnătură privată, fapta din luna octombrie 2007, la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului D. C. V. F., drepturile prev. de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege pe durata executarii pedepsei.

S-a constatat că faptele comise de inculpat sunt concurente între ele și săvârșite în concurs real cu pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit a teza a II ași b Cod penal, aplicată în baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art 41 alin 2 Cod penal, art 75 lit a Cod penal, și art 74 lit a Cod penal, art 76 lit a Cod penal, prin sentința penală nr. 898/04.11.2009 a Tribunalului București, Secția A II a Penală, definitivă prin decizia penală nr 1754/04.05.2010 a ÎCCJ .

În baza art. 36 alin 1 vechiul Cod penal, art 33 litera a și art.34 al.1 litera b vechiul Cod penal sa-u contopit pedepsele aplicate prin prezenta – de 3 ani închisoare și 9 luni închisoare cu pedeapsa de 6 ani inchisoare aplicată prin sentința penală nr. 898/04.11.2009 a Tribunalului București, Secția A II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1754/04.05.2010 a ICCJ, astfel urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit a teza a II ași b Cod penal.

Conform art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a anulat mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 1376 din data de 18.05.2010 emis de Tribunalul București în baza sentintei penale nr. 898/04.11.2009 a Tribunalului București, Secția A II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1754/04.05.2010 a ÎCCJ și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei si s-a menținut în rest dispozitiile sentinței penale menționate.

În baza art.404 alin 4 lit. a NCPP rap. la art. 72 alin 1 NCP s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta perioada executată de la 04.04.2009 la 15.01.2013 la zi.

În temeiul art 25 alin. 3 NCPP s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri: adeverințe de salariu nr 811/11.10.2007, 896/23.10.2007 și 897/23.10.2007 carnetele de muncă . nr_, . nr._ și . nr._ și contractele de credit_/17.10.2007, nr_/26.10.2007 și_/26.10.2007.

Conform art 25 alin 1 NCPP, rap la art 397 alin. 1 NCPP și art. 998-999 cod civil s-a admis în totalitate acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. Comercială Română și în consecință, au fost obligați în solidar inculpatii Drescanu A., D. M. și D. C. V. F. la plata către partea civilă B. Comercială Română cu sediul in București, . 5, Sector 3 a sumei de_,31 EURO, reprezentând credit curent, credit restant, dobânzi curente contractuale, dobânzi restante contractuale, comisioane curente și comisioane restante aferente creditului contractat in baza Contractului de credit_/17.10.2007 de inculpatul Drescanu A., la care se va adăuga dobânda legală aferentă sumei solicitate incepând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea efectivă a prejudiciului.

În temeiul art. 25 alin 1 NCPP, rap la art. 397 alin 1 NCPP și art. 998-999 Cod civil s-a admis în totalitate acțiunea civilă exercitată de partea civilă . SRL și în consecință, au fost obligați în solidar inculpatii D. V., D. M. și D. C. V. F. la plata către partea civilă . SRL a sumei de 9512,88 euro.

S-a luat act că partea vătămată C. C. România SRL nu se constituie parte civilă in cauză.

Conform art. 404 alin 4 lit. c NCPP rap. la art. 397 alin 2 NCPP s-a instituit măsura sechestrului prevăzut de art. 249 alin 2 NCPP asupra cotei de 1/2, proprietatea inculpatului D. M., din imobilul din Ploiești, ., nr. 148, ., județul Prahova, până la concurența sumei totale de_,19 euro.

În temeiul art. 274 alin 1 NCPP. au fost obligați inculpatii să plătească statului 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (câte 400 lei fiecare).

În baza art. 272 alin 1 NCPP, onorariul parțial al apărătorului din oficiu Friedman R. în cuantum de 200 lei și onorariul parțial al apărătorului din oficiu D. A. G. în cuantum de 200 lei s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției in contul Baroului Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: apelantul inculpat D. C. V. F. pentru care a răspuns avocat ales Neanciu M. din Baroul București potrivit împuternoicirii avocațiale . nr._/2014 aflată la fila 20 dosar, intimații părți civile B. Comercială Română, . SRL și intimații persoane vătămate C. C. România SRL și . România SRL.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Avocat Neanciu M., având cuvântul pentru inculpatul D. C. V. F., apreciază că instanța de fond ar fi putut să ia act de faptul că inculpatul a executat pedeapsa de 6 ani pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești, motiv pentru care solicită proba cu acte pentru a se înainta această sentință pentru a dovedi că pedeapsa este executată.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu se opune acestei probe apreciind ca fiind utilă cauzei.

Curtea nu consideră necesar acordarea unui nou termen pentru depunerea la dosar a sentinței penale pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești având în vedere existența motivelor de apel depuse în scris la dosar, urmând ca avocatul ales al inculpatului D. C. V. F. să depună copia acestei sentințe.

Reprezentantul Ministerului Public și avocatul ales al inculpatului D. C. V. F., având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.

Avocat Neanciu M., având cuvântul pentru inculpatul D. C. V. F., apreciază că sentința atacată este netemeinică pentru faptul că pedeapsa de 6 ani rezultantă din contopire, instanța de fond nu a luat act că inculpatul a executat deja această pedeapsă.

În acest sens, arată că pedeapsa de 6 ani pronunțată de Tribunalul București printr-o sentință anterioară și pedepsele pronunțate în prezenta cauză este rezultanta pedepselor ce i-au fost aplicate pentru infracțiuni concurente. Pedeapsa de 6 ani a fost executată de inculpat prin sentința penală pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Ploiești prin care a fost admisă propunerea și s-a dispus eliberarea sa condiționată.

Ca atare, apreciază că instanța de fond ar fi putut să ia act de faptul că inculpatul a executat această pedeapsă astfel încât să se înlăture pericolul începerii unei noi executări.

În consecință, solicită admiterea apelului și să se constate faptul că pedeapsa de 6 ani ce i-a fost aplicată inculpatului ca fiind rezultanta contopirii a fost deja executată.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat, apreciază criticile formulate de inculpat prin avocatul ales ca fiind neîntemeiate.

Faptele săvârșite de inculpat sunt concurente și s-a procedat în mod corect la stabilirea pedepselor și pedeapsa de 6 ani închisoare va expira la data de 03.09.2015 și deci nu este executată.

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.794/17.03.2014 pronunțată de către Judecătoria Ploiești, s-au dispus următoarele:

În baza art. 244 alin.1, 2 NCP, cu aplic. ar.320 ind.1 alin.7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP) și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. R. V., fiul lui M. și Victorița, născut la data de 07.07.1988 în Ploiești, jud Prahova, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în municipiul Ploiești, ., nr.148, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de inșelăciune, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

Conform art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art 323 NCP, cu aplic. art 320 ind 1 alin 7 V.Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP a fost condamnat inculpatul D. R. V. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsa accesorie.

S-a constatat că faptele comise de catre inculpat și pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente, conform art 33 lit a vechiul Cod penal.

În baza art.34 alin.1 lit.c vechiul Cod penal s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 6 luni închisoare urmând ca inculpatul D. R. V. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 86¹ al.1, 2 vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² al.1 vechiul Cod penal.

În conformitate cu art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ vechiul Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D. R. V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

În baza art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplic. art 320 ind. 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. V., fiul lui V. și I. L., născut la data de 22.05.1987 în Ploiești, județul Prahova, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, consilier vânzări la Zoo Center, domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., jud Prahova, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art 323 NCP, cu aplic. art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. V., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a constatat că faptele comise de către inculpat și pentru care a fost condamnat prin prezenta sentinta sunt concurente, conform art 33 lit a vechiul Cod penal.

În baza art.34 alin.1 lit.c vechiul Cod penal s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 6 luni închisoare urmând ca inculpatul D. V. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni inchisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art.86¹ alin1, 2 vechiul Cod penal s-a dispuns suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² alin.1 vechiul Cod penal.

Conform art. 71 alin 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ vechiul Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D. V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

În baza art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplic. art 320 ind. 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP) și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul DRESCANU A., fiul lui G. și V., născut la data de 31.08.1987 în Ploiești, jud Prahova, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în municipiul Ploiești, ., ., ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin. 1 lit. a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin 1 NCP s-au interzis aceluiași inculpat drepturile prevăzute la art 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art 323 NCP, cu aplicarea art 320 ind. 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP) și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul DRESCANU A., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

Conform art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a constatat că faptele comise de catre inculpat și pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente, conform art 33 lit a vechiul Cod penal.

În baza art.34 alin.1 lit.c vechiul Cod penal s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 6 luni inchisoare urmand ca inculpatul Drescanu A. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art.86¹ alin.1, 2 vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² alin.1 vechiul Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ vechiul Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul Drescanu A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

În temeiul art 48 NCP rap la art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplic. art 35 alin 1 NCP, cu aplic. art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP) și art 5 NCP a fost condamnat inculpatul D. M., fiul lui D. și A., născut la data de 20.01.1962 în Ploiești, județul Prahova, cetățean român, studii universitare, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără loc de munca, domiciliat în mun Ploiești, . nr 148, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la inșelăciune, fapta din luna octombrie 2007, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art.86¹ alin.1, 2 vechiul Cod proc.penală s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 10 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² alin.1 vechiul Cod penal.

Conform art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ vechiul Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D. M. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

În conformitate cu art. 48 NCP rap la art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplic art 35 alin 1 NCP, cu aplicarea art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP) și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. C. V. F., fiul lui L. și Lazăra, născut la data de 03.11.1982 în București, Sector 1, cetățean român, studii 11 clase, cu antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără loc de muncă, domiciliat în București, . 1A, ., ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la inșelăciune, fapta din luna octombrie 2007, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art 66 alin. 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsa accesorie.

În temeiul art 290 vechiul Cod penal cu aplic art 35 alin 1 NCP, cu aplic. art. 320 ind.1 alin 7 vechiul Cod proc. penală (art 396 alin 10 NCPP) și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. C. V. F., pentru săvârșirea infracțiunii de fals in inscrisuri sub semnătură privată, fapta din luna octombrie 2007, la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului D. C. V. F., drepturile prev. de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege pe durata executarii pedepsei.

S-a constatat că faptele comise de inculpat sunt concurente între ele și săvârșite în concurs real cu pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit a teza a II ași b Cod penal, aplicată în baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art 41 alin 2 Cod penal, art 75 lit a Cod penal, și art 74 lit a Cod penal, art 76 lit a Cod penal, prin sentința penală nr. 898/04.11.2009 a Tribunalului București, Secția A II a Penală, definitivă prin decizia penală nr 1754/04.05.2010 a ÎCCJ .

În baza art. 36 alin 1 vechiul Cod penal, art 33 litera a și art.34 al.1 litera b vechiul Cod penal a-u contopit pedepsele aplicate prin prezenta – de 3 ani închisoare și 9 luni închisoare cu pedeapsa de 6 ani inchisoare aplicată prin sentința penală nr. 898/04.11.2009 a Tribunalului București, Secția A II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1754/04.05.2010 a ICCJ, astfel urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit a teza a II ași b Cod penal.

Conform art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a anulat mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 1376 din data de 18.05.2010 emis de Tribunalul București în baza sentintei penale nr. 898/04.11.2009 a Tribunalului București, Secția A II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1754/04.05.2010 a ÎCCJ și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei si s-a menținut în rest dispozitiile sentinței penale menționate.

În baza art.404 alin 4 lit. a NCPP rap. la art. 72 alin 1 NCP s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta perioada executată de la 04.04.2009 la 15.01.2013 la zi.

În temeiul art 25 alin. 3 NCPP s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri: adeverințe de salariu nr 811/11.10.2007, 896/23.10.2007 și 897/23.10.2007 carnetele de muncă . nr_, . nr._ și . nr._ și contractele de credit_/17.10.2007, nr_/26.10.2007 și_/26.10.2007.

Conform art 25 alin 1 NCPP, rap la art 397 alin. 1 NCPP și art. 998-999 Cod civil s-a admis în totalitate acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. Comercială Română și în consecință, au fost obligați în solidar inculpatii Drescanu A., D. M. și D. C. V. F. la plata către partea civilă B. Comercială Română cu sediul in București, . 5, Sector 3 a sumei de_,31 EURO, reprezentând credit curent, credit restant, dobânzi curente contractuale, dobânzi restante contractuale, comisioane curente și comisioane restante aferente creditului contractat in baza Contractului de credit_/17.10.2007 de inculpatul Drescanu A., la care se va adăuga dobânda legală aferentă sumei solicitate incepând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea efectivă a prejudiciului.

În temeiul art. 25 alin 1 NCPP, rap la art. 397 alin 1 NCPP și art. 998-999 Cod civil s-a admis în totalitate acțiunea civilă exercitată de partea civilă . SRL și în consecință, au fost obligați în solidar inculpatii D. V., D. M. și D. C. V. F. la plata către partea civilă . SRL a sumei de 9512,88 euro.

S-a luat act că partea vătămată C. C. România SRL nu se constituie parte civilă in cauză.

Conform art. 404 alin 4 lit. c NCPP rap. la art. 397 alin 2 NCPP s-a instituit măsura sechestrului prevăzut de art. 249 alin 2 NCPP asupra cotei de 1/2, proprietatea inculpatului D. M., din imobilul din Ploiești, ., nr. 148, ., județul Prahova, până la concurența sumei totale de_,19 euro.

În temeiul art. 274 alin 1 NCPP. au fost obligați inculpatii să plătească statului 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (câte 400 lei fiecare).

In baza art. 272 alin 1 NCPP, onorariul parțial al apărătorului din oficiu Friedman R. în cuantum de 200 lei și onorariul parțial al apărătorului din oficiu D. A. G. în cuantum de 200 lei s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești nr. 778/P/2008, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații:

D. R. V., fiul lui M. și Victorița, născut la data de 07.07.1988 în Ploiești, jud Prahova, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în mun Ploiești, ., nr 148, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de inșelăciune prev de art 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal și uz de fals prev. de art 291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit a Cod penal.

D. V., fiul lui V. și I. L., născut la data de 22.05.1987 în Ploiești, jud Prahova, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, consilier vânzări la Zoo Center, domiciliat în mun Ploiești, ., ., jud Prahova, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor de inșelăciune prev de art 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal și uz de fals prev de art 291 Cod penal, cu aplic art 33 lit a Cod penal.

DRESCANU A., fiul lui G. și V., născut la data de 31.08.1987 în Ploiești, jud Prahova, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în mun Ploiești, ., ., ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de inșelăciune prev de art 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal și uz de fals prev de art 291 Cod penal, cu aplic art 33 lit a Cod penal.

D. M., fiul lui D. și A., născut la data de 20.01.1962 în Ploiești, jud Prahova, cetățean român, studii universitare, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără loc de munca, domiciliat în mun Ploiești, . nr 148, ., jud Prahova, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la inșelăciune prev de art 26 rap la art 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal cu aplic art 41 alin 2 Cod penal.

D. C. V. F., fiul lui L. și Lazăra, născut la data de 03.11.1982 în București, Sector 1, cetățean român, studii 11 clase, cu antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, fără loc de muncă, domiciliat în București, . 1A, ., ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la inșelăciune, fapta din luna octombrie 2007, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la inșelăciune prev de art 26 rap la art 215 alin 1, 2 și 3 C pen cu aplic art 41 alin 2 C pen și fals in inscrisuri sub semnătură privată prev de art 290 C pen, cu aplic art 41 alin 2 C pen și aplic art 33 lit a C penal.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 05.10.2012, sub nr._ și repartizată aleatoriu in sistem informatic.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, in esență, următoarea situație de fapt:

La data de 26.10.2007, învinuitul D. R. V. a indus în eroare B. Comercială Română prin prezentarea unei adeverințe de venit despre care cunoștea că este falsă și care atesta in mod nereal că este angajat la . București, obținând in acest fel un credit in valoare de 8600 euro ale cărui rate scadente nu le-a achitat ulterior.

La data de 26.10.2007, invinuitul D. V. a indus in eroare B. Comercială Română prin prezentarea unei adeverințe de venit despre care cunoștea că este falsă și care atesta in mod nereal că este angajat la . București, obținând in acest fel un credit in valoare de 9000 euro ale cărui rate scadente nu le-a achitat ulterior.

La data de 17.10.2007, invinuitul Drescanu A. a indus în eroare B. Comercială Română prin prezentarea unei adeverințe de venit despre care cunoștea că este falsă și care atesta in mod nereal că este angajat la . București, obținând in acest fel un credit in valoare de 8600 euro ale cărui rate scadente nu le-a achitat ulterior.

În luna octombrie 2007, in baza aceleiași rezoluții infracționale, invinuitul D. M. a ajutat la incheierea in mod fraudulos de către ceilalți invinuiți a unor contracte de credit și in mod corelativ la producerea de pagube prin punerea in legătură a invinuitilor D. R. V., D. V. și Drescanu A. cu invinuitul D. C. V. F., care a falsificat documentația.

În luna octombrie 2007, in baza aceleiași rezoluții infracționale, invinuitul D. C. V. F. a ajutat, prin intocmirea de inscrisuri false (adeverințe de venit care atestau in mod nereal că invinuiții D. R. V., D. V. și Drescanu A. sunt angajati la . București) la încheierea în mod fraudulos de către ceilalți invinuiți a unor contracte de credit și in mod corelativ la producerea de pagube.

Situația de fapt reținută in Rechizitoriu a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: plângeri BCR, inscrisuri puse la dispoziție in original și copie de unitatea bancară, raport de expertiză grafoscopică, inscrisuri ITM Prahova, inscrisuri ORC, declarații invinuiți, fișe de cazier judiciar invinuiți.

La termenul de judecată din data de 31.01.2014, inainte de citirea actului de sesizare, instanța a pus în vedere inculpaților prevederile art. 320 ind 1 Cod proc.pen, acestia declarând că doresc parcurgerea acestei proceduri simplificate, recunosc în totalitate faptele retinute in sarcina lor, solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a inscrisurilor in circumstanțiere prezentate de parti. Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal, văzând și concluziile favorabile ale Ministerului Public, instanța a admis cererea inculpatilor de parcurgere a procedurii simplificater.

La dosarul cauzei au fost atașate fișele de cazier judiciar ale inculpaților.

Inculpatii a depus la dosarul cauzei înscrisuri in circumstanțiere.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 24.01.2008, organele de cercetare penală au fost sesizate de B. Comercială Română cu privire la utilizarea de către inculpații D. R. V., D. V. și Drescanu A. a unor documente false, cu care au obținut credite.

În luna octombrie 2007, inculpatul D. M., tatăl inculpatului D. R. V. a cunoscut în București o persoană pe nume B., identificată ulterior ca fiind inculpatul D. C. V. F., despre care cunoștea că se ocupă cu obținerea de documente false cu ajutorul cărora se puteau obține credite bancare.

Intrucât inculpatul D. M. era inregistrat in baza națională de date ca fiind datornic, i-a adus la cunoștință fiului său D. R. V. posibilitatea de a incheia contracte de credit bancar prin utilizarea de inscrisuri false, urmând ca după obținerea creditelor să obțină banii obținuți.

Inculpatul D. R. V. a fost de acord să acceseze un astfel de produs bancar, iar in același mod au procedat și prietenii acestuia, inculpații D. V. și Drescanu A..

De obținerea actelor necesare pentru accesarea creditelor s-au ocupat inculpații D. M. și D. C. V. F.. Astfel, inculpatul D. M. a luat cărțile de identitate ale inculpaților D. R. V., D. V., și Drescanu A. și le-a predat inculpatului D. C. V. F.. Acesta a completat adeverințele de salariat pe numele celor trei inculpați și a intocmit carnetele de muncă pe numele acestora.

După confecționarea acestor documente, inculpatul D. C. V. F. s-a deplasat din București in Ploiești unde s-a intâlnit cu cei trei inculpați - D. R. V., D. V., și Drescanu A., precum și cu inculpatul D. M. și s-au deplasat la B. Comercială Română – Agenția T. I. .

Primind documentele respective, inculpații se prezentau in fața ofițerului de credite al societății bancare și completau fișa pentru obținerea creditelor, prezentând adeverința de salariat in original, xerocopie de pe carnetul de muncă, o copie a buletinului de identitate și o factură de utilități.

După obținerea creditelor, cei trei inculpați erau așteptați în fața unității bancare de inculpații D. C. V. F. și D. M., cărora le predau banii. Sumele astfel obținute erau impărțite intre inculpații D. C. V. F. și D. M., iar inculpații D. R. V., D. V. și Drescanu A. au primit sumele de 1500 euro, 1000 euro și 500 euro.

Astfel, la data de 17.10.2007, inculpatul Drescanu A. a solicitat și a obținut un credit de nevoi personale in cuantum de 8000 euro, de la B. Comercială Română, Agenția T. I. Ploiești, conform contractului nr_/17.10.2007, folosind, pe lângă o factură de utilități și copia cărții de identitate, adeverința de salariu nr 811/11.10.2007, și copia conformă cu originalul a carnetului de muncă . nr_, ambele false, in sensul că atestau imprejurări nereale, in sensul că inculpatul ar fi angajat la . București, incepând cu anul 2005 in fincția de casier ospătar.

La data de 26.10.2007, inculpatul D. R. V. a solicitat și a obținut un credit de nevoi personale in cuantum de 8600 lei de la B. Comercială Română, Agenția T. I. Ploiești, conform contractului nr_/26.10.2007, folosind, pe lângă o factură de utilități și copia cărții de identitate, adeverința de salariu nr 896/23.10.2007, și copia conformă cu originalul a carnetului de muncă . nr_, ambele false, in sensul că atestau imprejurări nereale, in sensul că inculpatul ar fi angajat la . București, incepând cu anul 2005 in fincția de ospătar.

La data de 26.10.2007, inculpatul D. V. a solicitat și a obținut un credit de nevoi personale în cuantum de 9000 lei de la B. Comercială Română, Agenția T. I. Ploiești, conform contractului nr_/26.10.2007, folosind, pe lângă o factură de utilități și copia cărții de identitate, adeverința de salariu nr 897/23.10.2007, și copia conformă cu originalul a carnetului de muncă . nr_, ambele false, in sensul că atestau imprejurări nereale, in sensul că inculpatul ar fi angajat la . București, incepând cu anul 2005 in fincția de casier ospătar.

În susținerea probatoriului au fost făcute verificări cu privire la cei trei inculpați atât la ITM Prahova cât și la ITM București, din adresele inaintate de aceste instituții rezultând faptul că aceste persoane nu au fost angajate niciodată la . București – societatea care se presupune că le-ar fi elibertat documentele necesarew obținerii creditelor – carnete de muncă, adeverințe de salariu (filele 230-239 dup) .

De asemenea, . București a comunicat că inculpații D. R. V., D. V. și Drescanu A. nu sunt și nici nu au fost vreodată angajații acestei societăți (fila 254 dup).

În cauză a fost efectuată și o expertiza grafoscopică (filele 212-229 dup) care a concluzionat in sensul că scrisul de mână care completează rubricile adeverințelor de salariu nr 811/11.10.2007, 896/23.10.2007 și 897/23.10.2007 a fost executat de numitul D. C. V. F., iar cu privire la semnăturile de la rubricile „ Director General”, „Director Economic” de pe aceste adeverințe, expertiza a concluzionat că ele nu au fost executate de M. U., respectiv D. O., neputându-se stabili dacă au fost executate de vreunul dintre inculpați.

Ștampila rotundă a ., care apare pe adeverințele de salariu și pe carnetele de muncă, precum și ștampilele „conform cu originalul – S. G. – Asistent Resurse Umane nu au fost identificate, dar potrivit raportului de expertiză grafoscopică, amprentele acestora nu corespund cu amprentele ștampilelor ..

Fiind audiați, inculpații au recunoscut faptele reținute in sarcina lor și au solicitat judecarea pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale.

Înainte de începerea cercetarii judecatoresti instanța a adus la cunostinta inculpatilor posibilitatea pe care o au de a solicita ca solutionarea cauzei sa se faca in procedura recunoașterii invinuirii, în baza probelor care au fost administrate in faza de urmarire penala, in masura in care acestia isi insusesc aceste probe si recunosc faptele astfel cum a fost descrisa in actul de sesizare.

Inculpatii prin aparatori au aratat la termenul din 31.01.2014, ca inteleg sa se prevaleze de dispoz. art c.p.p si judecata sa aiba loc in procedura simplificată, invederand instantei ca isi insusesc probele administrate in faza de urmarire penala si le cunosc, nemaisolicitand administrarea altor probe noi, cu excepția inscrisurilor in circumstanțiere.

Înainte de a le fi luata o declarație, dând eficiență dispozițiilor art.322 Cod proc.penală, instanța a explicat inculpatilor în ce consta invinuirea ce li se aduce prin actul de sesizare al instantei., declarația inculpatilor fiind consemnate in scris si atasate la dosarul cauzei.

Instanța, avand in vedere dispozitiile art 320 ind. 1 alin. 4 Cod proc.penală, referitoare la imprejurarea ca până la începerea cercetarii judecatoresti, dacă se consideră lamurită, iar inculpatul recunoaste in totalitate și neconditionat faptele retinute in sarcina sa si nu mai solicita probe noi fiind de acord cu cele administrate in cursul urmaririi penale pe care le cunoaste și le însușește a admis cererea formulata de catre acesta, procedand la solutionarea cauzei in procedura simplificată.

Astfel declaratia inculpatilor care au recunoscut faptele reținute în sarcina lor, astfel cum au fost descrise in actul de sesizare se coroboreaza cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu plângeri BCR, inscrisuri puse la dispoziție in original și copie de unitatea bancară, raport de expertiză grafoscopică, inscrisuri ITM Prahova, înscrisuri ORC, creeaza convingerea instantei ca vinovatia a fost stabilita dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de proba fiind suficiente si lamuritoare sub aspectul situatiei de fapt.

Încadrarea juridică: În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța a constatat că este în prezența situației descrise de art.5 Cod penal și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpat instanța a analizat influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică, la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Potrivit art. 5 alin.1 NCP (art. 13 Cod penal), în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai

favorabilă.

Aplicarea acestui text are ca premisă faptul că toate legile incriminează fapta comisă, dar o sancționează diferit. Așa fiind, pentru a fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile în această ipoteză este necesară reunirea mai multor condiții:

a) succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului

În măsura în care legea nouă intervine după condamnarea definitivă este posibilă aplicarea legii penale mai favorabile, dar în condițiile speciale prevăzute de art. 6 N.C.p. Va fi, însă, aplicabilă legea penală mai favorabilă conform art. 5 N.C.p. în situația în care hotărârea definitivă a fost desființată în urma unei căi extraordinare de atac, iar legea nouă a intervenit înainte de pronunțarea unei noi hotărâri definitive în urma rejudecării.

b) toate legile succesive să incrimineze fapta comisă

În măsura în care una dintre legile intervenite între momentul comiterii infracțiunii și momentul condamnării nu mai prevede fapta ca infracțiune nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile, fiind în prezența unei dezincriminări.

c) legile succesive incriminează sau sancționează diferit fapta comisă

În măsura în care toate legile succesive incriminează și sancționează în același mod fapta comisă, nu se pune problema unei legi penale mai favorabile, căci aplicarea oricăreia dintre ele produce aceleași efecte în privința inculpatului. În acest caz, se consideră că încadrarea juridică se va face potrivit legii noi, soluție care facilitează aplicarea normelor care ar interveni ulterior cu privire la executarea sancțiunilor și care, de regulă, vor face referire la această lege. În plus, condamnatul nu ar putea invoca vreo vătămare a drepturilor sale prin încadrarea faptei potrivit legii noi, în măsura în care prin aceasta nu i s-a îngreunat în niciun fel situația.

Criterii de determinare a legii penale mai favorabile.

Vom fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Astfel, instanta menționează cu titlu exemplificativ:

a) modificarea condițiilor de tragere la răspundere

În cazul în care una dintre legi prevede o condiție suplimentară pentru tragerea la răspundere penală a infractorului și această condiție nu este îndeplinită, legea respectivă va fi considerată ca fiind lege mai favorabilă. Așa de pildă, dacă potrivit uneia dintre legi fapta se urmărește la plângerea prealabilă, iar potrivit altei legi se urmărește din oficiu, va fi mai favorabilă legea care impune condiția plângerii prealabile. Tot astfel, va fi mai favorabilă legea care: permite împăcarea; prevede o cauză de nepedepsire sau de reducere a pedepsei; prevede un termen de prescripție mai scurt sau permite împlinirea mai rapidă a termenului de prescripție (spre exemplu, nu prevede o anumită cauză de întrerupere).

b) modificarea regimului sancționator

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală. Dacă cele două legi prevăd pedepse in specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a edepselor, conform căreia amenda este mai favorabilă decât edeapsa închisorii care este, la rândul ei mai favorabilă decât detențiunea pe viață.

Pe de altă parte . NCP generează probleme legate de aplicarea în timp a legii penale nu doar cu privire la infracțiunile ale căror elemente constitutive au suferit modificări, dar și cu privire la instituțiile care funcționează autonom sub aspectul aplicării legii penale in timp (unitate și pluralitate de infracțiuni, modalități de individualizare a executării pedepsei, minoritate, prescripție, reabilitare, etc

Doctrina și jurisprudența au identificat ca fiind instituții autonome (instituții care au o autonomie funcțională față de incadrarea juridică a faptei):

-normele concursului de infracțiuni sunt autonome față de normele incriminării infracțiunilor respective ;

-normele de existență ale recidivei postcondamnatorii nu sunt norme autonome față de normele de sancționare ale acestei recidive ;

-normele de existență și sancționare ale recidivei postexecutorii sunt norme independente față de normele de incriminare a infracțiunilor săvârșite în starea de recidivă postexecutorie ;

-normele ce stabilesc cu titlu general termenele de prescripție a răspunderii penale sunt autonome față de limitele maxime de pedeapsă ale infracțiunilor, în funcție de care se calculează termenul concret al prescripției ;

-normele de individualizare judiciară a executării pedepsei sunt autonome față de cele de stabilire a pedepsei ;

-pedepsele complementare nu sunt autonome în raport cu pedepsele principale;

-circumstanțele atenuante și agravante nu sunt autonome în raport cu limitele de pedeapsă din norma de incriminare ;

-normele privind cauzele justificative, cauzele de înlăturare a caracterului penal al faptei, de înlăturare a răspunderii penale, sunt autonome în raport cu norma de incriminare;

-normele privind prescripția sunt independente față de celelalte instituții ce pot determina legea mai favorabilă ;

-determinarea legii penale mai favorabile presupune examinarea concomitentă atât a normelor de incriminare cât și a celorlalte instituții ce pot influența soluția, chiar dacă au o independență relativă în raport cu dispozițiile referitoare la faptă;

-condițiile de existență a concursului de infracțiuni și recidivei se examinează independent de legea în raport cu care s-au încadrat faptele ;

-dispozițiile privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și recidivei se evaluează global (neautonom) împreună cu toate elementele (inclusiv încadrarea juridică) ce influențează stabilirea pedepsei concrete ;

-dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sunt autonome față de cele privind încadrarea juridică a faptei.

Instanța de fond a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- D. R. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin 1, 2 și 3 Cod penal și uz de fals prev de art. 291 Cod penal, cu aplic art 33 lit a Cod penal;

- D. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de inșelăciune prev. de art. 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit a Cod penal

- DRESCANU A., pentru săvârșirea infracțiunilor de inșelăciune prev de art 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal și uz de fals prev de art 291 Cod penal, cu aplic. art 33 lit a Cod penal

- D. M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la inșelăciune prev de art 26 rap. la art. 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal.

- D. C. V. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la inșelăciune prev de art 26 rap la art 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și aplic. art. 33 lit a Cod penal.

Cu titlu preliminar, instanța de fond a constatat că NCP nu aduce modificări de substanță in ce privește conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși in judecată.

S-a constatat că potrivit NCP, infracțiunea deîinșelăciune, în forma prevăzută de art 244 alin. 1 și 2 este sancționată cu pedeapsă inchisorii cu limite cuprinse între 1 și 5 ani și nu mai sancționează ca forma agravată inșelăciunea in contracte, insă C pen anterior prevedea pentru infracțiunea de inșelăciune in forma prevăzută art 215 alin 1, 2 și 3 limite de pedeapsă intre 3 și 15 ani inchisoare. In aceste condiții, instanța apreciază că in privința limitelor de pedeapsa este evident mai favorabilă prevederea din NCP.

Cu privire la participația penală în forma complicității s-a constatat că această instituție nu a suferit modificări de natură să pună probeme legate de aplicarea legii penale mai favorabile, regimul sancționator fiind același.

În ce privește infracțiunea de uz de fals, s-a constatat că în NCP (art 323), limitele de pedeapsă nu au suferit modificări fată de dispozițiile art 291 C pen din 1968 astfel incât încadrarea juridică se va face potrivit legii noi, soluție care facilitează aplicarea normelor care ar interveni ulterior cu privire la executarea sancțiunilor și care, de regulă, vor face referire la această lege. În plus, condamnatul nu ar putea invoca vreo vătămare a drepturilor sale prin încadrarea faptei potrivit legii noi, în măsura în care prin aceasta nu i s-a îngreunat în niciun fel situația.

În ce privește infracțiunea de fals în inscrisuri sub semnătură privată s-a reținut că încadrarea din Cod penal din 1969 (art 290 alin. 1) prevede limite de pedeapsă mai reduse (inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda) față de NCP (art. 322 care prevede limite ale pedepsei cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani alternativ cu pedeapsa amenzii), astfel că instanța a reținut ca fiind lege penală mai favorabilă încadrarea din Codul penal din 1969.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile in cazul infracțiunii continuate, s-a constatat că . NCP a adus modificări importante legate de modificarea condițiilor de existență ale infracțiunii continuate (art 35 alin 1 NCP menține condițiile de existență din reglementarea actuală, la care adaugă una suplimentară – unitatea de subiect pasiv) dar și de modificarea tratamentului sancționator prevăzut pentru infracțiunea continuată, noua reglementare reducând sporul aplicabil la 3 ani, in condițiile menținerii caracterului facultativ al acestuia.

În aceste condiții, constatând că în cauză este indeplinită condiția unității de subiect pasiv, instanța de fond a apreciat că se impune reținerea tratamentului sancționator prevăzut de NCP pentru infracțiunea continuată (art 35 alin. 1 rap. la art. 36 alin. 1 NCP).

Cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța a arătat că se aplică legea penală mai favorabilă independent de legea determinată ca fiind mai favorabilă in raport de fiecare dintre infracțiunile concurente, fără a se putea spune că astfel s-ar crea o „lex terția”. S-a constatat că noul cod instituie obligativitatea aplicării la pedeapsa de baza a unui spor egal cu 1/3 din suma celorlalte pedepse, spre deosebire de Cod penal din 1968 care lasă la aprecierea judecătorului aplicarea unui spor de pedeapsă și in aceste condiții, instanța a apreciat că in cauză, în concret, sunt mai favorabile dispozițiile Cod penal din 1968, având în vedere că în sarcina inculpaților s-a reținut săvârșirea a doar 2 fapte în concurs, iar aceștia sunt infractori primari.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond, la termenul de judecată din data de 25.02.2014 a dispus schimbarea incadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși in judecată inculpații:

- D. R. V., din infracțiunile prev de art 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal și art 291 Cod penal, cu aplic. art 33 lit a Cod penal în infracțiunile prev. de art. 244 alin 1, 2 NCP și art 323 NCP ambele cu aplic. art. 33 lit a Cod penal din 1969

- D. V., din infracțiunile prev de art 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal și art 291 Cod penal, cu aplic art. 33 lit a Cod penal în infracțiunile prev. de art. 244 alin 1, 2 NCP și art 323 NCP ambele cu aplic 33 lit a Cod penal din 1969

- DRESCANU A., din infracțiunile prev. de art 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal și art. 291 Cod penal, cu aplic art 33 lit a Cod penal în infracțiunile prev. de art. 244 alin 1, 2 NCP și art. 323 NCP ambele cu aplic 33 lit a Cod penal din 1969

- D. M., din infracțiunea prev de art 26 rap la art. 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 48 rap la art 244 alin. 1 și 2 cu aplic art 35 alin. 1 NCP.

- D. C. V. F., din infracțiunile prev de art. 26 rap la art 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și aplic. art. 33 lit a Cod penal, în infracțiunile prev. de art. 48 NCP, rap. la art. 244 alin 1 și 2 NCP, cu aplic art. 35 alin 1 NCP și art. 290 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 35 alin 1 NCP, ambele cu aplic art 33 lit a Cod penal din 1969

În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului D. R. V., care la data de 26.10.2007 a indus în eroare B. Comercială Română prin prezentarea unei adeverințe de venit despre care cunoștea că este falsă și care atestă în mod nereal că este angajat la . București, obținând în acest fel un credit în valoare de 8600 euro, ale cărui rate scadente nu le-a achitat ulterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de inșelăciune, prev. de art. 244 alin 1 și 2 NCP.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că a fost realizat elementul material al infracțiunii de inșelăciune, prin inducerea în eroare a persoanei vătămate prin prezentarea ca adevărată a unui fapt neadevărat. Fapta a fost săvârșită în modalitatea agravată, inculpatul atribuindu-și o calitate mincinoasă, respectiv, cea de angajat al . București

Urmarea imediată, a constat în diminuarea patrimoniului persoanei vătămate, producerea unui prejudiciu material acestei persoane.

În baza materialului probator administrat, instanța de fond a reținut existența legăturii de cauzalitate între elementul material al laturii obiective și urmarea imediată.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 16 alin 3 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptelor sale și a consecințelor păgubitoare atat cu privire la fapta săvârșită contra patrimoniului părții vătămate, urmărind acest rezultat.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpatul D. R. V. există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă.

In drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului D. R. V., care la data de 26.10.2007 a indus in eroare B. Comercială Română prin prezentarea unei adeverințe de venit despre care cunoștea că este falsă și care atesta în mod nereal că este angajat la . București, obținând în acest fel un credit în valoare de 8600 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de 323 NCP.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că a fost realizat elementul material al infracțiunii de uz de fals, prin prezentarea și folosirea unor inscrisuri sub semnătură privată (adeverința de venit) în vederea producerii de consecințe juridice.

Urmarea imediată, a constat în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la increderea publică de care se bucură înscrisurile .

Instanța de fond a reținut existența legăturii de cauzalitate între elementul material al laturii obiective și urmarea imediata ce rezultă ex re, fiind o infracțiune de pericol.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 16 alin 3 lit a NCP., având reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia.

În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului D. V., care la data de 26.10.2007 a indus in eroare B. Comercială Română prin prezentarea unei adeverințe de venit despre care cunoștea că este falsă, și care atesta in mod nereal că este angajat la . București, obținând in acest fel un credit in valoare de 9000 euro, ale cărui rate scadente nu le-a achitat ulterior, intrunește elementele constitutive ale infracțiunii de inșelăciune, prev de art 244 alin 1 și 2 NCP

Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că a fost realizat elementul material al infracțiunii de inșelăciune, prin inducerea in eroare a persoanei vătămate prin prezentarea ca adevărată a unui fapt neadevărat. Fapta a fost săvârșită in modalitatea agravată, inculpatul atribuindu-și o calitate mincinoasă, respectiv cea de angajat al . București

Urmarea imediată, a constat în diminuarea patrimoniului persoanei vătămate, producerea unui prejudiciu material acestei persoane.

În baza materialului probator administrat, instanța a reținut existența legăturii de cauzalitate între elementul material al laturii obiective și urmarea imediată.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 16 alin 3 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptelor sale și a consecințelor păgubitoare atat cu privire la fapta săvârșită contra patrimoniului părții vătămate, urmărind acest rezultat.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpatul D. R. V. există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.

In drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului D. V., care la data de 26.10.2007 a indus in eroare B. Comercială Română prin prezentarea unei adeverințe de venit despre care cunoștea că este falsă, și care atesta in mod nereal că este angajat la . București, obținând in acest fel un credit in valoare de 8600 euro, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de 323 NCP.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că a fost realizat elementul material al infracțiunii de uz de fals, prin prezentarea și folosirea unor inscrisuri sub semnătură privată (adeverința de venit) in vederea producerii de consecințe juridice.

Urmarea imediată, a constat în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la increderea publică de care se bucură inscrisurile .

Prima instanță a reținut existența legăturii de cauzalitate între elementul material al laturii obiective și urmarea imediată ce rezultă ex re, fiind o infracțiune de pericol.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 16 alin 3 lit a NCP., avand reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia.

În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului Drescanu A., care la data de 17.10.2007 a indus in eroare B. Comercială Română prin prezentarea unei adeverințe de venit despre care cunoștea că este falsă, și care atesta in mod nereal că este angajat la . București, obținând în acest fel un credit in valoare de 8600 euro, ale cărui rate scadente nu le-a achitat ulterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de inșelăciune, prev de art 244 alin 1 și 2 NCP.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că a fost realizat elementul material al infracțiunii de inșelăciune, prin inducerea in eroare a persoanei vătămate prin prezentarea ca adevărată a unui fapt neadevărat. Fapta a fost săvârșită in modalitatea agravată, inculpatul atribuindu-și o calitate mincinoasă, respectiv cea de angajat al . București

Urmarea imediată, a constat în diminuarea patrimoniului persoanei vătămate, producerea unui prejudiciu material acestei persoane.

În baza materialului probator administrat, instanța reține existența legăturii de cauzalitate între elementul material al laturii obiective și urmarea imediată.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 16 alin 3 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptelor sale și a consecințelor păgubitoare atât cu privire la fapta săvârșită contra patrimoniului părții vătămate, urmărind acest rezultat.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpatul D. R. V. există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acesteia la o pedeapsă.

În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului Drescanu A., care la data de 17.10.2007 a indus în eroare B. Comercială Română prin prezentarea unei adeverințe de venit despre care cunoștea că este falsă și care atestă în mod nereal că este angajat la . București, obținând în acest fel un credit în valoare de 8600 euro, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de 323 NCP.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că a fost realizat elementul material al infracțiunii de uz de fals, prin prezentarea și folosirea unor înscrisuri sub semnătură privată (adeverința de venit) în vederea producerii de consecințe juridice.

Urmarea imediată, a constat în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile sub semnătură privată.

Instanța a reținut existența legăturii de cauzalitate între elementul material al laturii obiective și urmarea imediata ce rezultă ex re, fiind o infracțiune de pericol.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art. 16 alin 3 lit a NCP având reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia.

În drept, fapta inculpatului D. M. care în luna octombrie 2007 în baza aceleiași rezoluții infracționale a ajutat la încheierea în mod fraudulos de către ceilalți invinuiți a unor contracte de credit și în mod corelativ la producerea de pagube prin punerea in legătură a invinuiților D. R. V., D. V. și Drescanu A. cu invinuitul D. C. V. F., care a falsificat documentația, intrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la inșelăciune, prev. de art. 48 rap la art.244 alin 1 și 2 NCP cu aplic art. 35 alin 1 NCP.

Față de modalitățile alternative prevăzute de art.48 Cod penal, elementul material al laturii obiective constă în ajutorulacordat autorilor, inainte și în timpul executării faptei, pentru ca aceștia să încheie în mod fraudulos contractele de credit.

De asemenea, sunt întrunite și celelalte condiții ale complicității:

-activitatea de inducere in eroare a fost comisă de alte persoane- inculpatii D. R. V., D. V. și Drescanu A.

-iar ajutorul a folosit efectiv autorilor, deoarece în lipsa acestuia, inculpații D. R. V., D. V. și Drescanu A. nu ar fi intrat in posesia inscrisurilor falsificate. Astfel, săvârșirea faptei ar fi fost mai greu de realizat, ar fi existat un risc mai mare de a nu putea fi dusă până la capăt.

Urmarea imediată a constat în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la patrimoniu, relații care trebuie să se bazeze pe incredere și bună credință.

Legătura de cauzalitate dintre ajutorul acordat și prejudiciul creat rezultă din aceea că în lipsa activității inculpatului D. M., paguba nu s-ar fi produs.

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă (art.16 alin.3 lit.a Cod penal) deoarece a avut reprezentarea că, prin ajutorul acordat autorilor, contribuie la acțiunea de inducere in eroare a persoanei vătămate prevăzând consecințele păgubitoare asupra patrimoniului, urmărind acest rezultat Intenția directă rezultă din înțelegerea anterioară cu cealalti inculpati de a obtine inscrisurile falsificate de care s-au servit autorii in săvârșirea faptei.

În drept, fapta inculpatului D. C. V. F. care în luna octombrie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a ajutat, prin întocmirea de înscrisuri false (adeverințe de venit care atestau in mod nereal că invinuiții D. R. V., D. V. și Drescanu A. sunt angajati la . București) la incheierea în mod fraudulos de către ceilalți invinuiți a unor contracte de credit și in mod corelativ la producerea de pagube, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la inșelăciune in formă continuată prev de art. 48 rap. la art. 244 alin 1 și 2 NCP cu aplic. art. 35 alin. 1 NCP.

Față de modalitățile alternative prevăzute de art.48 Cod penal elementul material al laturii obiective a constat în ajutorul acordat autorilor, inainte de executarea faptei, prin întocmirea de inscrisuri false, pentru ca aceștia să încheie în mod fraudulos contractele de credit.

De asemenea, sunt întrunite și celelalte condiții ale complicității:

-activitatea de inducere in eroare a fost comisă de alte persoane- inculpatii D. R. V., D. V. și Drescanu A.

-iar ajutorul a folosit efectiv autorilor, deoarece în lipsa acestuia, inculpații D. R. V., D. V. și Drescanu A. nu ar fi intrat in posesia inscrisurilor falsificate. Astfel, săvârșirea faptei ar fi fost mai greu de realizat, ar fi existat un risc mai mare de a nu putea fi dusă până la capăt.

Urmarea imediată a constat în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la patrimoniu, relații care trebuie să se bazeze pe incredere și bună credință.

Legătura de cauzalitate dintre ajutorul acordat și prejudiciul creat rezultă din aceea că în lipsa activității inculpatului D. C. vasile F., paguba nu s-ar fi produs.

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă (art.16 alin.3 lit.a Cod penal) deoarece a avut reprezentarea că, prin ajutorul acordat autorilor, contribuie la acțiunea de inducere in eroare a persoanei vătămate prevăzând consecințele păgubitoare asupra patrimoniului, urmărind acest rezultat.

În drept, fapta inculpatului D. C. V. F. care în luna octombrie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale a ajutat prin întocmirea de înscrisuri false (adeverințe de venit care atestau in mod nereal că invinuiții D. R. V., D. V. și Drescanu A. sunt angajati la . București) la încheierea în mod fraudulos de către ceilalți învinuiți a unor contracte de credit și in mod corelativ la producerea de pagube, intrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals in inscrisuri sub semnătură privată in formă continuată prev. de art. 290 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 35 alin 1 NCP.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este cristalizat prin realizarea cumulativa a celor doua elemente care compun continutul sau constitutiv: acțiunea de contrafacere a scrierii unor înscrisuri sub semnatură privată (în sensul de înscris care emana de la o persoană este susceptibil de a dovedi existenta, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligații), care erau apte de a produce consecințe juridice.

Urmarea imediată a faptei este atingerea adusă încrederii publice pe care trebuie să o inspire înscrisurile sub semnatură privată, iar legatura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal din 1969 având reprezentarea faptei sale și a consecințelor antisociale și a urmărit acest rezultat cu intenția de a produce consecințe juridice prin fapta sa.

La individualizarea pedepselor ce au foststabilite în sarcina inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Față de imprejurarea că inculpații, înainte de începerea cercetării judecătorești au solicitat judecarea în procedura recunoașterii învinuirii, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției asumându-și în totalitate faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art.397 alin. 10 Cod proc.penală, instanța a apreciat că inculpații pot beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege.

Instanța a constatat că, prin natura sa, infracțiunea de inșelăciune este o infracțiune gravă aspect decelat din înseși elementul material al laturii obiective, este o faptă antisocială cu reale rezonanțe negative în viața socială.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, astfel încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii ( privativă sau neprivativă de libertate ) și a duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Modul de comitere a infracțiunilor, prin inducerea in eroare a persoanei vătămate, prin folosirea de calități mincinoase, cuantumul prejudiciului, dar și circumstanțele personale ale inculpatilor care nu au antecedente penale (cu exceptia inculpatului D. C. V. F.) sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuie să fie riguros evaluate de către instanță în alegerea pedepselor care vor fi aplicate inculpatilor.

Gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.

Faptele săvârșite, raportate la modul de săvârșire a acestora, la cuantumul prejudiciului produs persoanei vatamate și la circumstanțele personale ale inculpatilor sunt de o gravitate medie, instanța a apreciat că pentru inculpați, resocializarea viitoare pozitivă este posibilă prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, impunându-se însă aplicarea unor pedepse mai mari pentru inculpații D. C. V. F. și D. M., având în vedere contribuția covârșitoare a acestora la săvârșirea faptelor de către ceilalți inculpați (documentația falsificată fiind întocmită de inculpatul D. C. V. F., iar legatura acestuia cu cei trei inculpați care au indus in eroare banca fiind realizată de inculpatul D. M., care a și avut inițiativa activității infractionale), astfel:

I. 1. În baza art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplicarea art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. R. V., pentru săvârșirea infracțiunii de inșelăciune, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

2. În temeiul art 323 NCP, cu aplicarea art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. R. V., fiul lui M. și Victorița, născut la data de 07.07.1988 în Ploiești, jud Prahova, cetățean român, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

Instanța a constatat că faptele comise de catre inculpat și pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente, conform art 33 lit a vechiul Cod penal.

Conform art.34 alin.1 lit.c ve3chiul Cod penal s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 6 luni închisoare urmand ca inculpatul D. R. V. sa execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni inchisoare.

II.1. Potrivit art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplicarea art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. V., pentru săvârșirea infracțiunii de inșelăciune, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

2. În baza art 323 NCP, cu aplicarea art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. V., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

Instanța a constatat că faptele comise de catre inculpat și pentru care a fost condamnat condamnat prin prezenta sentinta sunt concurente, conform art 33 lit a vechiul Cod penal.

În baza art.34 alin.1 lit.c vechiul Cod penal s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 6 luni închisoare urmand ca inculpatul D. V. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni inchisoare.

III.1. Conform art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplicarea art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul DRESCANU A., pentru săvârșirea infracțiunii de inșelăciune, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

2. În temeiul art 323 NCP, cu aplicarea art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul DRESCANU A., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, fapta din data de 26.10.2007, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

Instanța a constatat că faptele comise de catre inculpat și pentru care a fost condamnat prin prezenta sentinta sunt concurente, conform art 33 lit a vechiul Cod penal.

În temeiul art.34 alin.1 lit.c vechiul Cod penal s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni inchisoare și pedeapsa de 6 luni inchisoare urmand ca inculpatul Drescanu A. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni inchisoare.

IV.1. În baza art 48 NCP rap la art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplic art 35 alin 1 NCP, cu aplicarea art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la inșelăciune, fapta din luna octombrie 2007, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.

V.1.Conform art 48 NCP rap la art 244 alin 1, 2 NCP, cu aplic art 35 alin 1 NCP, cu aplicarea art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. C. V. F., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la inșelăciune, fapta din luna octombrie 2007, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

2. În temeiul art 290 vechiul Cod penal cu aplic. art. 35 alin 1 NCP, cu aplicarea art 320 ind 1 alin 7 vechiul Cod proc.penală (art 396 alin 10 NCPP), și art 5 NCP, a fost condamnat inculpatul D. C. V. F., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapta din luna octombrie 2007, la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare.

Analizand continutul fișei de cazier judiciar a inculpatului D. C. V. F., instanța a constatat că acesta a fost condamnat la o pedeapsa de 6 ani inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prin sentința penală nr. 898/05.11.2009 a Tribunalului municipiului București, definitive prin decizia penală nr. 1754/04.05.2010 a ICCJ.

În acest context, instanța de fond a constatat că faptele comise de inculpat sunt concurente între ele și săvârșite în concurs real cu pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a teza a II ași b Cod penal, aplicată în baza art. 2 alin 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal, art. 75 lit a Cod penal, și art. 74 lit a Cod penal, art. 76 lit a Cod penal, prin sentința penală nr. 898/04.11.2009 a Tribunalului București, Secția A II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1754/04.05.2010 a ÎCCJ .

În baza art. 36 alin 1 vechiul Cod penal, art. 33 litera a și art.34 alin.1 litera b vechiul Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta – de 3 ani închisoare și 9 luni închisoare cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr 898/04.11.2009 a Tribunalului București, Secția A II a Penală, definitivă prin decizia penală nr.1754/04.05.2010 a ICCJ, astfel urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a teza a II ași b Cod penal.

Instanța a anulat va anula Mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 1376 din data de 18.05.2010 emis de Tribunalul București în baza sentinței penale nr. 898/04.11.2009 a Tribunalului București, Secția A II a Penală, definitivă prin decizia penală nr 1754/04.05.2010 a ICCJ si s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei și s-a menținut în rest dispozițiile sentinței penale menționate.

În temeiul art.404 alin 4 litera a NCPP rap. la art. 72 alin 1 NCP s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta perioada executată de la 04.04.2009 la 15.01.2013 la zi.

Cu privire la pedepsele accesorii si complementare, s-a constatat că potrivit NCP, aplicarea acestora nu mai este obligatorie în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii. Având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise, persoana inculpaților, instanța a apreciat ca este necesară aplicarea acestora, astfel încât s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP, cu titlu de pedeapsa complementară, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

Conform art. 65 alin 1 NCP s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute la art. 66 alin 1 lit a și b NCP cu titlu de pedeapsa accesorie.

Instituțiile autonome în raport de sancțiune.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituții diferite de incriminare și sancțiune este impusă de lege, jurisprudența Curții Constituționale):

-instituții autonome definite atare în lege. Legea nr.187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul recidivei (art.9), pluralitatea de infracțiuni (art.10), suspendarea condiționată a executării pedepsei (art.15, 22), măsuri educative (art.17). Voința legiuitorului este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte.

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom a fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936. V. Dongoroz în Codul penal adnotat din 1936 arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului ”. Aceeași idee este regăsită și în Codul penal comentat și adnotat - 1969, T. V., D. P., etc. și este dezvoltată de doctrină - G. A., C. B. în Practica judiciară penală, vol.I, paginile 32-41, C. M. în Explicații preliminare ale noului Cod penal, pag.76 paragraful 1, pag.77).

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite(fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).

Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. In aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă, pentru că, nu trebuie să uităm niciun moment că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală, sau contravențională, după caz.

În cauza de față s-a impus a se compara reglementarea cu privire la suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere prevăzute de C pen din 1968 cu amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de NCP, având in vedere că inculpatii D. R. V., D. V., Drescanu A., si D. M. nu au antecedente penale și nu se impune condamnarea acestora la o pedeapsă cu inchisoarea cu executare in regim privativ de libertate.

În ce privește analiza comparativă a dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din reglementarea actuală cu cele privind amânarea aplicării pedepsei, s-a impus concluzia potrivit cu care suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă, prin prisma condițiilor legale de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de incercare sunt substanțial mai restrânse). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă cu privire la amânarea executării pedepsei este durata termenului de incercare, insă instanța apreciază că acest element este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.

În ce privește alegerea legii penale mai favorabile în ipoteza aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a constatat că noua reglementare instituie o obligație importantă pe care nu o regăsim în Codul penal în vigoare- munca în folosul comunității – și, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, astfel încât concluzia care se impune este aceea că, vechea reglementare cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este mai favorabilă.

Întrucât în raport de circumstanțele personale ale inculpatului și reale, de săvârșire a faptelor de către inculpații D. R. V., D. V., Drescanu A., si D. M., instanța a considerat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate (pronunțarea condamnării fiind un avertisment pentru aceștia ) .

Având în vedere circumstanțele săvârșirii faptelor, instanța a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este mai eficientă pentru reeducarea inculpaților D. R. V., D. V., Drescanu A., si D. M., în considerarea atât a faptului că aceștia vor fi obligați să se prezinte la un organism specializat, care este abilitat prin lege să realizeze reinserția socială a celor condamnați cât și a faptului că, în ipoteza în care inculpații vor persista în activitatea infracțională, vor executa, alături de pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.

Astfel, în temeiul art. 86¹ alin.1 și 2 vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicata inculpatului D. R. V. pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² alin.1 vechiul Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ vechiul Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D. R. V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

În temeiul art. 86¹ alin.1și 2 vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicata inculpatului D. V. pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² alin.1 vechiul Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ vechiul Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D. V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

În temeiul art. 86¹ alin.1 și 2 vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului Drescanu A. pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² alin.1 vechiul Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ vechiul Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul Drescanu A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

Conform art. 86¹ alin.1 și 2 vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare aplicată inculpatului D. M., pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 10 luni, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² alin.1 vechiul Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ vechiul Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D. M. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că în faza urmăririi penale, B. Comercială Română a declarat că se constituie parte civilă cu suma de_,55 euro, reprezentând soldul creditului rămas nerambursat de către inculpatul Drescanu A. (adresa DJ nr. 1557/03.03.2011, fila 247 dup).

Prin aceeași adresă, partea civilă B. Comercială Română a precizat ca a acordat credite pe numele D. R. V. si D. V., însă actualul creditor este DDM Europe AG, având ca administrator al activelor – C. F. Services SRL, care a dobândit creanțele prin cesiune, conform contractului de cesiune nr. J 2/30.01.2009 .

. Romania SRL, cesionarul creanței inculpatului D. R. V. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal (fila 240 dup).

. SRL, cesionarul creanței inculpatului D. V. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 9512,88 euro, reprezentând debitul datorat de acest inculpat (fila 251 dup).

Prin adresa nr. DJ_/07.11.2012 (fila 41 dosar), partea civilă B. C. R. SA a solicitat admiterea cererii de constituire parte civilă și obligarea în solidar a inculpaților Drescanu A., D. M. și D. C. V. F. la plata sumei de_,31 EUR, actualizată cu suma reprezentând dobânzi și comisioane aferente creditului contractat cu acte false, ce au fost calculate până la recuperarea integrală a acestuia. La adresa s-a anexat fișa creditului contractat de inculpatul Drescanu A..

Totodată,în vederea recuperării prejudiciului s-a solicitat aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților .

Prin adresa din data de 23.10.2012, . SRL (fila 25 dosar) a învederat faptul că începând cu data de 17.03.2010, cazul numitului D. R. V. a fost predat Agenției DCA Internațional F. Services (cu denumirea noua C. C. Romania SRL) și în aceste condiții nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Potrivit art. 19 Cod proc.penală, actiunea civilă exercitata în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la raspundere civila delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudicial produs prin comiterea faptei care face obiectul actiunii penale, iar repararea prejudiciului material se face potrivit dispozitiilor legii civile.

Potrivit art. 25 alin 3 Cod proc.penală, instanța, chiar dacă nu a existat constituire de parte civilă, s-a pronunțat cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

Temeiul de drept al obligației de reparare este dat de răspunderea civilă delictuală, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 998 și 999 Cod civil privind răspunderea pentru fapta proprie, în vigoare la data săvârșirii faptelor.

În cadrul procesului penal infracțiunea are întotdeauna valențele unei fapte ilicite dacă a produs un rezultat păgubitor pentru partea vătămată și odată dovedită prin condamnarea inculpatului, sunt întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale: existența faptei, vinovatia inculpatilor sub forma intentiei directe a prejudiciului cert constand in contravaloarea capitalului nerambursat demonstrat cu contractul de credit si graficul de rambursare și raportul de cauzalitate. Așa fiind, instanța penală va trebui să apreciere doar întinderea prejudiciului.

Cu privire la dobanda contractuala prevazuta in contractul de imprumut care constituie obiectul infractiunii de inselaciune, incheiat prin inducerea în eroare a reprezentantilor bancii, si comisioanele aferente creditului, instanța a precizat că acestea reprezintă o parte componentă a prejudiciului suferit de partea civilaă și este prin raportare la clauzele contractuale o suma determinabilă, astfel că luând în considerare principiul reparării integrale a prejudiciului create prin fapta ilicită a omului, pretențiile părții civile B. C. R. SA de a fi despagubită în cadrul acțiunii civile exercitate în procesul penal, pe lângă prejudiciul constând în cuantumul creditului acordat și nerambursat și cu dobanda contactuală și comisioanele prevăzute în contract este admisibilă.

Pe de alta parte, având în vedere că inculpații au indus în eroare partea civilă B. C. R. SA cu ocazia perfectării contractelor de împrumut, fiind întrunite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune în convenții, se impune restabilirea situației anterioare săvârșirii infractiunilor, prin desființarea următoarelor înscrisuri: adeverințe de salariu nr. 811/11.10.2007, 896/23.10.2007 și 897/23.10.2007, carnetele de muncă . nr._, . nr._ și . nr._ și contractele de credit nr._/17.10.2007, nr_/26.10.2007 și_/26.10.2007.

Urmare a faptului că s-a dispus desființarea înscrisurilor menționate anterior (între care se regăsesc și contractele de credit falsificate), instanța a apreciat că după rămânerea definitivă a prezentei sentințe nu s-a justificat acordarea dobânzilor contractuale și a comisioanelor aferente contractelor de credit, ci numai a dobânzii legale .

Având în vedere argumentele expuse anterior, în baza art. 25 alin 1 NCPP, rap la art. 397 alin. 1 NCPP și art 998-999 Cod civil s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. Comercială Română și in consecință, au fost obligați în solidar inculpații Drescanu A., D. M. și D. C. V. F. la plata către partea civilă B. Comercială Română a sumei de_,31 euro, reprezentând credit curent, credit restant, dobânzi curente contractuale, dobânzi restante contractuale, comisioane curente și comisioane restante aferente creditului contractat în baza Contractului de credit nr._/17.10.2007 de inculpatul Drescanu A. la care s-a adăugat dobânda legală aferentă sumei solicitate începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea efectivă a prejudiciului.

În baza art 25 alin 1 NCPP, rap la art 397 alin 1 NCPP și art 998-999 Cod civil s-a admis în totalitate acțiunea civilă exercitată de partea civilă . și in consecință, au fost obligați în solidar inculpații D. V., D. M. și D. C. V. F. la plata către partea civilă . SRL a sumei de 9512,88 EURO.

S-a luat act că partea vătămată C. C. România SRL nu se constituie parte civilă în cauză.

Prin adresa nr_/13.02.2013 emisa de Serviciul Public Finante Locale al Municipiului Ploiesti a comunicat ca inculpatul D. M. detine in cota de 1/2 un apartament in mun Ploiesti in suprafata construita de 41,08 mp, ceilalti inculpati nefigurand in evidente cu bunuri mobile sau imobile .

Instanța a învederat că măsurile asigurătorii în vederea reparării prejudiciului se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului până la concurența valorii probabile a pagubei produse.

Avand în vedere aceste imprejurari, în baza art. 404 alin 4 lit. c NCPP rap la art.397 alin. 2 NCPP instanța a instituit măsura sechestrului prevăzut de art. 249 alin. 2 NCPP asupra cotei de 1/2, proprietatea inculpatului D. M., din imobilul din Ploiești, ., nr 148, ., jud Prahova, până la concurența sumei totale de_,19 euro.

4. Cu privire la cheltuielile făcute în cursul procesului penal:

Potrivit art. 274 alin. 1 Cod proc.penală În caz de […] condamnare […] inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.

În baza art. 274 alin 1 NCPP. au fost obligați inculpații să plătească statului 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (câte 400 lei fiecare).

În temeiul art 272 alin 1 NCPP, onorariul parțial al apărătorului din oficiu Friedman R. in cuantum de 200 lei și onorariul parțial al apărătorului din oficiu D. A. G. in cuantum de 200 lei au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției in contul Baroului Prahova.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul D. C. V. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește dispoziția privind executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, susținând că această pedeapsă a fost deja executată deoarece fusese pronunțată printr-o hotărâre judecătorească separată, anterioară, apelantul fiind pus în libertate condiționată potrivit sentinței penale pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul_ .

Ca atare, atâta vreme cât pedeapsa rezultantă, dispusă prin sentința apelată, reprezintă efectul contopirii pedepsei anterioare de 6 ani închisoare, cu cele două pedepse stabilite pentru infracțiunile deduse judecății, s-a susținut că, în mod greșit instanța de fond, deși a constatat existența concursului de infracțiuni, totuși a dispus executarea acestei pedepse.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și constatarea ca fiind executată a pedepsei de 6 ani închisoare, cu consecința înlăturării dispoziției privind începerea unei noi executări.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul este fondat, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor pentru care apelantul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat.

Pe baza mijloacelor de probă, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, coroborate cu declarațiile de recunoaștere a vinovăției survenite din partea inculpatului în cadrul procedurii simplificate de judecată, în mod corect, s-a reținut și rezultă că, apelantul-inculpat D. C. V. F. în luna octombrie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a ajutat prin întocmirea de înscrisuri false, respectiv adeverințe de salariat care atestau în mod nereal calitatea de angajați ai unei societăți comerciale a celorlalți trei coinculpați, la obținerea de către aceștia din urmă a unor contracte de credit bancar de la 3 unități bancare cărora le-au fost produse prejudicii patrimoniale prin neachitarea ratelor scadente ale creditelor bancare.

Curtea constată că, încadrarea juridică a faptelor comise de apelantul inculpat D. C. V. F. este legală, raportat la normele în vigoare la momentul epuizării infracțiunilor și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție în care a acționat acesta, iar soluția de condamnare a apelantului pentru infracțiunile ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate în decursul urmăririi penale, dublate de recunoașterea vinovăției de către autorul faptei.

Curtea constată, de asemenea, că, la judecata în primă instanță a fost examinată incidența art.5 Cod penal care reglementează aplicarea legii penale mai favorabile în cursul judecății, ca urmare a succesiunii legilor penale în timp, intervenite de la momentul săvârșirii faptelor, succesiune determinată de ieșirea din vigoare la 1 februarie 2014 a dispozițiilor Codului penal din 1969 concomitent cu . dispozițiilor din Noul Cod penal.

Din acest punct de vedere, instanța de fond, în mod corect, a observat că, în privința infracțiunii de înșelăciune sunt mai favorabile dispozițiile noii legi penale, care instituie un tratament sancționator mult mai blând, iar în privința infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, tot în considerarea regimului sancționator, sunt mai favorabile dispozițiile din vechiul cod penal, pluralitatea infracțională fiind determinată sub aspectul modului de aplicare a concursului infracțional, tot prin raportare la dispozițiile vechiului cod penal, care sunt mai favorabile prin stabilirea cumulului juridic, sporul prevăzut de lege fiind facultativ.

Este adevărat că, aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă s-a realizat la primul grad de jurisdicție prin examinarea separată, pe instituții autonome, a succesiunii legilor penale, deoarece la momentul pronunțării sentinței atacate, jurisprudența majoritară a instanțelor judecătorești naționale precum și doctrina de specialitate, inclusiv a colectivului de autori ce a contribuit la adoptarea noilor legi penale, a consacrat principiul aplicării autonome a legii penale mai favorabile, deci prin examinarea separată și independentă a fiecăreia din instituțiile de drept penal incidente în cadrul tragerii la răspundere penală a inculpatului, fără analizarea legii mai favorabile în ansamblul său.

Deși ulterior pronunțării sentinței atacate, prin adoptarea și publicarea Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale a României a fost înregistrat un reviriment jurisprudențial, cu toate acestea curtea constată că, dispozițiile acestei decizii obligatorii nu pot deveni incidente în speță, deoarece s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac, contravenindu-se astfel disp. art.418 Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât nu au fost formulate critici în ceea ce privește modalitatea de determinare a legii penale mai favorabile.

În aceste condiții, curtea constată că, atât vinovăția inculpatului cât și modalitatea de individualizare a pedepselor, precum și aplicarea legii penale mai favorabile sunt corect realizate la primul grad de jurisdicție, prin stabilirea unor pedepse situate în limite legale, judicioase ca întindere și modalitate de executare.

În privința criticilor formulate de inculpat, se constată că, în urma stabilirii concursului infracțional între cele două fapte deduse judecății instanța de fond a constatat, de asemenea în mod legal că, acestea sunt comise tot într-o pluralitate infracțională reprezentată de concursul de infracțiuni, în raport de condamnarea anterioară a inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni reglementată de legea specială privind traficul și consumul ilicit de droguri.

Astfel, potrivit fișei de cazier judiciar eliberată de D.G.P.M.B – Serviciul Cazier Judiciar, aflată la fila 115 dosar fond, apelantul-inculpat a fost condamnat anterior la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit a teza a II ași b Cod penal, aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art 41 alin 2 Cod penal, art 75 lit a Cod penal, și art 74 lit a Cod penal, art 76 lit a Cod penal, prin sentința penală nr. 898/04.11.2009 a Tribunalului București, Secția A II a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr 1754/04.05.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, în raport de data săvârșirii infracțiunilor deduse judecății și data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare anterioare, în mod judicios instanța de fond a constatat, în aplicarea legii penale mai favorabile, existența pluralității infracționale sub forma concursului real de infracțiuni, urmat de determinarea pedepsei rezultante potrivit principiului cumulului juridic, fără a aprecia necesară aplicarea unui spor de pedeapsă care nu era obligatoriu potrivit vechiului cod penal, care constituie lege penală mai favorabilă în cadrul succesiunii de legi penale în timp, din acest punct de vedere.

Prin urmare, operațiunea de contopire a pedepselor, urmată de stabilirea rezultantei unice reprezentată de pedeapsa cea mai grea, a fost în mod corect realizată la primul grad de jurisdicție, sub acest aspect nefiind de altfel formulate critici.

În ceea ce privește, însă, dispozițiile consecutive constatării concursului infracțional, curtea constată că, instanța de fond s-a limitat la anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii anterior emis, urmat de dispunerea emiterii unui nou mandat de executare, precum și contopirea din pedeapsa aplicată a perioadei anterior executate de la 4.04.2009 la 15.01.2013 la zi.

Într-adevăr, potrivit aceleiași fișe de cazier judiciar, în executarea pedepsei de 6 ani închisoare stabilită prin hotărâre judecătorească separată, apelantul-inculpat a fost arestat la 04.04.2009 și pus în libertate condiționată la 15.01.2013, având un rest neexecutat de 808 zile închisoare.

Cum pluralitatea infracțională stabilită în prezenta cauză vizează și această pedeapsă de 6 ani închisoare din executarea căreia a fost pus în libertate condiționată apelantul-inculpat, iar pedeapsa rezultantă unică, determinată potrivit regulilor concursului de infracțiuni, este egală cu cea de 6 ani închisoare, anterior executată, fără a se dispune la primul grad de jurisdicție aplicarea vreunui spor de pedeapsă, curtea apreciază ca fiind întemeiate criticile formulate de apelantul-inculpat.

Din acest punct de vedere, este evident că, deși regimul eliberării condiționate incident potrivit Codului penal din 1969 este diferit față de cel instituit de noua lege penală, cu toate acestea nu poate opera, în apelul inculpatului, o reapreciere a legii penale mai favorabile, în defavoarea inculpatului, cu încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, așa cum s-a precizat mai sus.

De asemenea, atâta vreme cât pedeapsa rezultantă unică este aceeași cu pedeapsa deja executată, curtea apreciază că, în speță nu se impune o nouă punere în executare a aceleiași pedepse, fiind lipsită de eficiență atât din perspectiva realizării scopului preventiv educativ și sancționator al legii penale, cât și prin prisma finalității unei astfel de executări.

Ori, este neîndoielnic faptul că, punerea în executare a dispozițiilor legate de emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, în urma constatării concursului infracțional, generează efectuarea atât a unor cheltuieli, cât și a unor activități administrative lipsite de eficiență, în condițiile în care, din executarea pedepsei rezultante, rămasă aceeași ca întindere, inculpatul urmează a fi supus unei noi proceduri de punere în libertate condiționată.

Așa fiind, curtea constată că, se impune admiterea căii de atac, desființarea sentinței, conform art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală și pronunțându-se o nouă hotărâre în limitele celor menționate, în urma rejudecării se va înlătura dispoziția privind emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei și se va constata ca fiind deja executată pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința apelată.

Se va menține restul dispozițiilor sentinței.

Văzând și disp. art.275 alin.2 rap. la art.274 alin.1 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de către inculpatul D. C. V. F. (fiul lui L. și L., născut la 03 noiembrie 1982), domiciliat în București, ., sector 2, cu domiciliul ales în București, .. 1A, ., ., împotriva sentinței penale nr. 794/17.03.2014 pronunțată de către Judecătoria Ploiești, desființează în parte sentința și rejudecând, înlătură dispoziția privind emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei și constată executată pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința apelată.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 octombrie 2014.

Președinte, Judecător,

N. E. G. C.

Grefier,

R. V.

Red.G.C./Tehnored.RV, MM

7 ex./16.10.2014

Dosar fond -_ Judecătoria Ploiești

Judecător fond – L. M.

Operator de date cu caracter personal;

Notificare nr.3113/2006

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1278/2014. Curtea de Apel...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 120/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 27/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 208/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 427/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1278/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 120/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 160/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 236/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1292/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI