Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1292/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1292/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 20344/200/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1292
Ședința publică din data de 18 decembrie 2014
Președinte – D. A. E.
Judecător – P. M. F.
Grefier - M. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror P. C.
……
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., împotriva sentinței penale nr. 851 din data de 23 septembrie 2014 pronunțată de către Judecătoria B., privind pe intimatul – inculpat T. P. fiul lui C. și al lui D., născut la 14 Decembrie 1985, domiciliat în com. M., ., intimat - parte civilă I. S., domiciliat în B., . PTTR, ., intimat - persoană vătămată T. D. - G., ., .. C, ., J. G., T. D., domiciliat în ..l. . B. și S. P., domiciliat în com. M., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, pentru intimatul – inculpat T. P. a răspuns apărător desemnat din oficiu M. I. din cadrul Baroului Prahova, lipsind intimatul – persoană vătămată T. D. și intimata – parte civilă I. S..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul apelantului – inculpat având pe rând cuvântul, arată că nu chestiuni prealabile de discutat, excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.420 alin.6 din Noul Cod de procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul critică soluția pronunțată de instanța de fond, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din legea nr. 61/1991, întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală.
Prin sentința apelată s-a dispus condamnarea inculpatului T. P. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, prin contopirea celor 4 pedepse aplicate acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare (faptă din 13.08.2012), faptă prev. și ped. de art.193 alin. 1 vechiul Cod penal (în actuala reglementare art.206 alin. 1 Noul Cod penal) cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în referire la art. 74 lit. a vechiul Cod penal –art. 76 lit. e vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt (faptă din 06.09.2012), faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 vechiul Cod penal (în actuala reglementare art. 228 alin. 1 noul Cod penal) cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în referire la art. 74 lit. a vechiul Cod penal – art. 76 lit. e vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (faptă din 04.12.2012), prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 /1 lit. b vechiul Cod penal (în actuala reglementare art.234 alin. 2 noul Cod penal) cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în referire la art. 74 lit. a vechiul Cod penal – art. 76 lit. c vechiul Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (faptă din 04.12.2012), prev. și ped. de art. 192 alin. 2 vechiul Cod penal (în actuala reglementare art.224 alin. 2 noul Cod penal) cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în referire la art. 74 lit. a vechiul Cod penal – art. 76 lit. d vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal .
În baza art.81 vechiul Cod penal în referire la art. 5 noul Cod penal și art. 15 din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 4 ani, prevăzut de art.82 vechiul Cod penal.
Apreciază că instanța de fond în mod greșit a reținut la încadrarea juridică a faptelor circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a vechiul Cod penal – art. 76 lit. d vechiul Cod penal, dispunând în mod greșit și suspendarea executării pedepsei aplicate, față de modalitatea în care acesta a comis faptele, reținându-se faptul că inculpatul în ziua de 13.08.2012 a purtat o furcă, pe raza localității M., amenințând persoana vătămată S. P., apoi în ziua de 06.09.2012 a sustras de pe terenul agricol al persoanei vătămate I. S. un număr de 50 baloți de lucernă în valoare de 1000 lei, iar în ziua de 04.12.2012 a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate T. D. și înarmat cu o furcă a sustras, prin adresarea de amenințări părții vătămate, bunuri în valoare de 150 lei.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de prima instanță, înlăturarea de la încadrarea juridică a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a vechiul Cod penal – art. 76 lit. d vechiul Cod penal și majorarea pedepselor aplicate inculpatului, până la un cuantum care să îți atingă scopul educativ, solicitând și schimbarea modalității de executare a pedepselor aplicate.
Avocat M. I. apărător din oficiu al intimatului – inculpat T. P., având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.851 din data de 23 septembrie 2014, pronunțată de către Judecătoria B., în baza art.4 noul Cod penal cu referire la art.16 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 5 Cod procedură penală a fost achitat inculpatul T. P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din legea nr. 61/1991, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art.193 alin. 1 vechiul Cod penal (în actuala reglementare art.206 alin. 1 Noul Cod penal) cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în referire la art. 74 lit. a vechiul Cod penal –art. 76 lit. e vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 300 lei pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare (faptă din 13.08.2012).
Conform art. 208 alin. 1 vechiul Cod penal (în actuala reglementare art. 228 alin. 1 noul Cod penal) cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în referire la art. 74 lit. a vechiul Cod penal –art. 76 lit. e vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt (faptă din 06.09.2012).
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 /1 lit. b vechiul Cod penal (în actuala reglementare art.234 alin. 2 noul Cod penal) cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în referire la art. 74 lit. a vechiul Cod penal – art. 76 lit. c vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal a fost condamnat inculpatul T. P. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (faptă din 04.12.2012).
În temeiul art. 192 alin. 2 vechiul Cod penal (în actuala reglementare art.224 alin. 2 noul Cod penal) cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în referire la art. 74 lit. a vechiul Cod penal – art. 76 lit. d vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (faptă din 04.12.2012).
Potrivit art. 33 /a -34 /e vechiul Cod penal au fost contopite cele 4 pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b vechiul Cod penal cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.81 vechiul Cod penal în referire la art. 5 noul Cod penal și art. 15 din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 4 ani, prevăzut de art.82 vechiul Cod penal.
Conform art.83 vechiul Cod penal s-a atras atenția inculpatului că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În temeiul disp. art.71 al. ultim vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a), teza a -II- a și b) vechiul Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.88 vechiul Cod penal raportat la art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 04.12.2012.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile I. S. suma de 1000 lei, reprezentând despăgubiri civile.
S-a luat act că persoanele vătămate S. P. și T. D. nu s-au constituit părți civile.
Potrivit disp. art. 84 vechiul Cod penal s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul neexecutării obligațiilor civile.
Conform art.7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să se preleveze probe biologice de la inculpat in vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b alin. 4 vechiul Cod penal s-a confiscat de la inculpat contravaloarea furcii folosite la comiterea faptelor, respectiv suma de 5 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu nr.4810/P/2012 din data de 11.11.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 pct. 1 din legea nr. 61/1991, art. 193 alin. 1 Cod penal, art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. b Cod penal, art. 192 alin. 2 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut faptul că inculpatul în ziua de 13.08.2012 a purtat o furcă, pe raza localității M., amenințând persoana vătămată S. P., apoi în ziua de 06.09.2012 a sustras de pe terenul agricol al persoanei vătămate I. S. un număr de 50 baloți de lucernă în valoare de 1000 lei, iar în ziua de 04.12.2012 a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate T. D. și înarmat cu o furcă a sustras, prin adresarea de amenințări părții vătămate, bunuri în valoare de 150 lei.
Inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, recunoscând faptele reținute în sarcina sa, solicitând judecarea cauzei pe procedura simplificată.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorului B. A., instanța de fond a reținut că inculpatul T. P. la data de 13.08.2012, în jurul orelor 14,00, l-a amenințat cu o furcă pe S. P. în timp ce se aflau pe un drum public, inculpatul blocându-i drumul persoanei vătămate cu un atelaj, fapt ce l-a făcut pe acesta din urmă să se refugieze în autovehiculul pe care îl conducea și să anunțe telefonic organele de poliție.
Incidentul a fost perceput de martorul B. A..
În ziua de 06.09.2012 inculpatul s-a deplasat cu atelajul său prin împrejurimile localității M., cu această ocazie observând că pe terenul persoanei vătămate I. S. se aflau mai mulți baloți de lucernă, astfel că a sustras un număr de 50 de baloți de lucernă pe care i-a transportat la domiciliul său și pe care i-a folosit pentru hrană la animale.
În data de 04.12.2012, inculpatul s-a deplasat cu atelajul său în incinta fostei ferme „T.” pentru a cosi iarbă, împrejurare în care a intrat în conflict cu persoana vătămată T. D., inculpatul fiind nemulțumit de faptul că respectivul îl surprinsese în momentul în care a încercat să demonteze piese ale unui cântar dezafectat aparținând numitului C. I. M..
În acest context, persoana vătămată T. D. a intrat în curtea locuinței sale, fiind urmată de inculpat, acesta având în mână o furcă. Inculpatul l-a prins din urmă pe T. D. și, având într-o mână furca, cu cealaltă a prins-o de gât pe persoana vătămată întrebându-l dacă-l cunoaște. Persoana vătămată a reușit să se elibereze refugiindu-se în imobil, timp în care inculpatul, având coasa în mână, striga la aceasta să iasă, în același timp sustrăgând din curte mai multe bunuri: un butoi de culoare albastră de 120 litri, un foarfece din fier pentru tăiat via, o bicicletă Pegas și o bucată de tablă metalică, bunuri pe care inculpatul le-a așezat în căruță, plecând apoi de la fața locului.
De teama amenințării cu coasa, persoana vătămată nu a ieșit din casă, aflându-se singură în domiciliu.
Organele de poliție alertate de persoana vătămată au plecat în urmărirea inculpatului ajungându-l în dreptul locuinței acestuia, iar în atelajul lui au fost găsite bunurile sustrase de la T. D..
La data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noul Cod penal și noul Cod de procedură penală.
Identificarea legii mai favorabile în cursul procesului, până la judecarea definitivă a cauzei, se realizează conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014 prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii penale mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.
Infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din legea nr. 61/1991 a fost abrogată în mod expres prin Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal.
Astfel, infracțiunea prevăzută de art.193 alin.1, anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, este prevăzută în actuala reglementare de art. 206 alin. 1 noul Cod penal, limitele de pedeapsă fiind de la 3 luni la 1 an închisoare alternativ cu amenda în ambele cazuri; infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 este prevăzută în actuala reglementare de art. 228 alin.1 noul Cod penal, limitele de pedeapsă fiind de la 1 an închisoare la 12 ani închisoare în primul caz și de la 6 luni la 3 ani închisoare în noua reglementare, infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 /1 lit. b Cod penal este prevăzută în actuala reglementare de art. 234 alin. 2, limitele de pedeapsă fiind de la 7 ani închisoare la 20 ani închisoare, respectiv de la 3 ani la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, iar infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 2 este prevăzută în actuala reglementare în art. 224 alin. 2 limitele de pedeapsă fiind între 6 luni și 3 ani închisoare( modalitatea de săvârșire a infracțiunii de tâlhărie, atrage după legea nouă doar existența unei singure fapte cea prevăzută de art. 234 alin. 2 lit. f).
Așadar, inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse prezentei judecăți în concurs real. Noul Cod penal nu prezintă diferențe sub aspectul condițiilor de existență față de vechea reglementare, ci doar modificarea tratamentului sancționator prevăzut de lege pentru concurs, noul cod instituind obligativitatea aplicării la pedeapsa de bază a unui spor egal cu 1/3 din suma celorlalte pedepse.
În consecință, trebuie comparat tratamentul prevăzut pentru concurs de cele două coduri, determinarea legii penale mai favorabile făcându-se in concreto, contopind pedepsele stabilite mai întâi potrivit legii vechi și apoi potrivit legii noi. Se poate observa că tratamentul concursului de infracțiuni prevăzut în noul Cod penal este mai aspru, pentru că la pedeapsa cea mai grea se adaugă obligatoriu un spor de o treime din pedeapsa cealaltă, or orientarea instanței în cazul concursului de infracțiuni pe vechea reglementare este de a-i aplica pedeapsa cea mai grea, fără adăugarea unui spor, în condițiile în care pedeapsa cea mai grea nu a fost sporită până la maximul ei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, alegerea legii penale mai favorabile în situația în care instanța are de comparat dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată din vechea reglementare cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei, se impune concluzia că legea veche este lege mai favorabilă prin prisma condițiilor de acordare, singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă fiind durata termenului de încercare, dar acest element nu este suficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
La această concluzie conduc și prevederile art. 15 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal, unde se precizează că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza vechiului Cod penal se menține și după . noului Cod penal, astfel că legiuitorul a prezumat că vechea modalitate de executare este mai favorabilă, nefiind necesară modificarea acesteia ca efect al intrării în vigoare a dispozițiilor privind amânarea.
Pe de altă parte, art. 16 alin. 2 din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal prevede că „pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța de fond a avut în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere”, astfel că deși textul se referă la suspendarea sub supraveghere, principiul instituit - prevalența conținutului față de durata termenului de încercare – s-a aplicat și în ipoteza analizată în speța dedusă judecății.
Așa fiind, comparând cele două legi penale succesive, vechiul Cod penal și noul Cod penal, legea penală mai favorabilă inculpatului este cea veche, aceasta fiind aplicată în ansamblu, inclusiv cu privire la pedeapsă, concurs, pedeapsă accesorie, modalitatea de executare.
În drept, faptele inculpatului T. P. constând în aceea că în ziua de 13.08.2012 a purtat fără drept o furcă, pe raza localității M., amenințând persoana vătămată S. P., apoi în ziua de 06.09.2012 a sustras de pe terenul agricol al persoanei vătămate I. S. un număr de 50 baloți de lucernă în valoare de 1000 lei, iar în ziua de 04.12.2012 a pătruns fără drept în curtea locuinței persoanei vătămate T. D. și înarmat cu o furcă a sustras, prin adresarea de amenințări părții vătămate, bunuri în valoare de 150 lei s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. art. 193 alin. 1 Cod penal, art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. b Cod penal, art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 noul Cod penal (în noua reglementare art. 206 alin. 1, 228 alin. 1, 234 alin. 2 și art. 224 alin. 2).
Așadar, reținând vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine, prima instanță l-a condamnat pe acesta, în baza situației de fapt și a textelor incriminatorii, la stabilirea și dozarea pedepselor având în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 vechiul Cod penal, împrejurările săvârșirii faptelor, gradul de pericol social concret al acestora determinat de modalitatea în care a acționat inculpatul, limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală și persoana inculpatului, care se află la prima incidență cu legea penală și a avut permanent o poziție de recunoaștere a faptelor.
Nu s-a putut să nu se constate faptul că inculpatul are un nivel de instrucție foarte redus, că nu a conștientizat pericolul social și consecințele faptelor sale la momentul comiterii lor, dar, dincolo de aceste aspecte s-a remarcat faptul că a colaborat cu organele de cercetare penală recunoscând faptele reclamate de persoanele vătămate, deși nu existau alte probe care să-l incrimineze (cu excepția unui singur martor pentru fapta de amenințare din 13.08.2012, martor care în fața instanței a arătat că nu cunoaște părțile și nu știe nimic referitor la faptă – încheiere din 28.01.2014 ).
Mai mult, s-a reținut faptul că de la săvârșirea ultimei fapte deduse prezentei judecăți (de circa 2 ani), inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte de natură penală, așa cum a menționat și lucrătorul de poliție în fața instanței, lucrător care l-a însoțit pe inculpat cu ocazia îndeplinirii procedurii de citare cu mandat de aducere.
Având în vedere și aceste motive, dar și gravitatea faptelor în sine, instanța de fond a apreciat că nu se impune executarea efectivă a pedepsei rezultate, inculpatul beneficiind de o perioadă de „grație” înăuntrul căreia poate să dovedească faptul că s-a îndreptat sau nu.
Nici suspendarea sub supraveghere nu s-a impus a fi aplicată, tocmai datorită nivelului scăzut de instrucție al inculpatului și a lipsei veniturilor care să-i permită deplasarea în municipiul B. periodic, în condițiile în care și în fața instanței a fost adus de organele de poliție.
Așa fiind, în contextul elementelor de fapt și de drept reținute, instanța de fond în baza art.4 noul Cod penal cu referire la art.16 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 5 Cod procedură penală l-a achitat pe inculpatul T. P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din legea nr. 61/1991, întrucât s-a constatat că fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art.193 alin. 1 vechiul Cod penal (în actuala reglementare art.206 alin. 1 noul Cod penal) cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în referire la art. 74 lit. a vechiul Cod penal – art. 76 lit. e vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 300 lei pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare (faptă din 13.08.2012).
Conform art. 208 alin. 1 vechiul Cod penal (în actuala reglementare art. 228 alin. 1 noul Cod penal) cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în referire la art. 74 lit. a vechiul Cod penal –art. 76 lit. e vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt( faptă din 06.09.2012).
În temeiul disp. art. 211 alin. 1, alin. 2 /1 lit. b vechiul Cod penal (în actuala reglementare art.234 alin. 2 noul Cod penal) cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în referire la art. 74 lit. a vechiul Cod penal –art. 76 lit. c vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (faptă din 04.12.2012).
Potrivit disp. art. 192 alin. 2 vechiul Cod penal (în actuala reglementare art.224 alin. 2 noul Cod penal) cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în referire la art. 74 lit. a vechiul Cod penal –art. 76 lit. d vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (faptă din 04.12.2012).
În baza art. 33 /a -34 /e vechiul Cod penal au fost contopite cele 4 pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Conform art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b vechiul Cod penal cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
În ceea ce privește pedepsele accesorii instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea în totalitate a dispozițiilor art.64 lit. a vechiul Cod penal, în condițiile în care dreptul de a alege este consfințit și prin art.3 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar faptele săvârșite de inculpat nu sunt de o gravitate deosebită astfel încât să conducă la interzicerea acestui drept. La aplicarea pedepselor accesorii s-a ținut cont de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.3 vechiul Cod penal (Hotarărea CEDO, Hirst Vs GB și Decizia I.C.C.J. nr. 74 din 5.11.2007).
În ceea ce privește modalitate de executare a pedepsei instanța de fond a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executare în regim de detenție, având în vedere atitudinea inculpatului înainte și după săvârșirea faptelor, faptul că actuala condamnare constituie un avertisment serios pentru ca inculpatul să nu mai săvârșească alte infracțiuni în viitor, astfel că, în baza art.81 vechiul Cod penal în referire la art. 5 noul Cod penal și art. 15 din Legea de punere în aplicare a noului Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 4 ani, prevăzut de art.82 vechiul Cod penal.
În baza art.83 vechiul Cod penal s-a atras atenția inculpatului că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În temeiul disp. art.71 al. ultim vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a, teza a -II- a, b vechiul Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Potrivit art.88 vechiul Cod penal raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, respectiv 04.12.2012.
În latură civilă, persoana vătămată I. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei reprezentând contravaloarea baloților de lucernă sustrași. Inculpatul a fost de acord să acopere prejudiciul.
Așa fiind, în baza art. 19 noul Cod procedură penală în referire la art. 397 noul Cod procedură penală raportat la art. 1349 Cod civil, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile I. S. suma de 1000 lei despăgubiri civile.
S-a luat act că persoanele vătămate S. P. și T. D. nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 84 vechiul Cod penal s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul neexecutării obligațiilor civile.
În baza art.7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să se preleveze probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b alin. 4 vechiul Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a contravalorii furcii folosite la comiterea faptelor, respectiv suma de 5 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei și a modului de executare al acesteia.
Susține procurorul în motivarea apelului că față de gravitatea faptelor comise de inculpat și numărul acestora se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante. Astfel, la data de 13.08.2012 inculpatul l-a amenințat cu o furcă pe numitul S. P., blocându-i totodată drumul cu un atelaj; la data de 06.09.2012 a sustras 50 baloți de lucernă; la data de 04.12.2012 a încercat să sustragă bunuri din incinta fermei din M. și fiind surprins de partea vătămată T. D. l-a urmărit pe acesta până când a ajuns la locuința sa unde, după ce a intrat în curtea acestuia l-a prins cu o mână de gât și ia cerut socoteală pentru incidentul de la fermă.
După refugierea părții vătămate în locuință, inculpatul a sustras mai multe bunuri din curtea acestuia amenințând-o cu furca pe care o avea asupra sa, fapt ce a determinat-o pe partea vătămată să nu iasă din casă.
Or, față de aceste aspecte ale situației de fapt și recunoscute de inculpat prima instanță în mod greșit a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) Cod penal anterior, cel puțin după prima infracțiune comisă, deoarece nu se mai poate reține conduita bună pentru infracțiunile comise ulterior.
În fine se mai arată că faptele săvârșite de inculpat prezintă un pericol social ridicat și, față de perseverența sa infracțională, greșit prima instanță a dispus suspendarea pedepsei rezultante, deoarece rolul coercitiv și educațional al pedepsei se poate realiza numai cu executarea efectivă a pedepsei.
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform art. 417 C.p.p., Curtea va aprecia că apelul este fondat.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că în fața primei instanțe inculpatul a uzat de procedura simplificată prevăzută de art. 396 alin.10 rap. la art. 374 alin.4 C.pr.pen. recunoscând săvârșirea faptelor imputate și nesolicitând administrarea altor probe.
În atare situație instanța de fond era datoare să verifice dacă la dosarul de urmărire penală există administrate probe concludente și suficiente din care să rezulte neîndoios că inculpatul a săvârșit faptele reținute în rechizitoriu și acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate.
Ca situație de fapt s-a reținut, în esență, că la data de 13.08.2012 inculpatul T. P. l-a amenințat cu o furcă pe numitul S. P., iar la data de 06.09.2012 a sustras de pe terenul lui I. S. 50 de baloți de lucernă. Totodată în ziua de 04.12.2012 inculpatul a fost surprins când încerca să sustragă bunuri din fosta fermă T. din localitatea M., de către partea vătămată T. D.. Renunțând să mai sustragă bunuri inculpatul la urmărit pe T. D. până la locuința acestuia, a intrat în curte și l-a apucat de gât amenințându-l cu o coasă pe care o avea în cealaltă mână și întrebându-l dacă îl cunoaște.
În final partea vătămată Teod0ru D. a reușit să se elibereze și să se refugieze în casă, timp în care inculpatul striga la el să iasă, după care a sustras mai multe bunuri din curtea părții vătămate, așa cum a reținut și prima instanță.
Recunoașterea inculpatului se coroborează cu toate celelalte probe administrate, respectiv declarațiile părților vătămate și ale martorului B. A..
Faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare (parte vătămată S. P.), furt calificat (parte vătămată I. S.), violare de domiciliu și tâlhărie (parte vătămată T. D.), așa cum a conchis și prima instanță.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, Curtea consideră că prima instanță a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal (ce a intrat în vigoare ulterior săvârșirii faptelor), având în vedere limitele de pedeapsă, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) respectiv coborârea pedepsei sub minimul special (redus cu 1/3 conform disp. art. 396 alin.10 C.pr.pen.), tratamentul sancționator mai grav al concursului de infracțiuni în legea nouă (art. 39) precum și modalitatea de executare aplicată în concret ce nu mai este prevăzută în noua lege (art. 81 și urm. Cod penal anterior).
În ceea ce privește individualizarea pedepsei (aspect criticat de procuror) instanța de apel consideră că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ținând seama de dispozițiile art.72 Cod penal anterior, relevând aspecte referitoare la persoana inculpatului (gradul de instrucție și cultură), la conștientizarea faptelor comise, la colaborarea cu organele judiciare și la stuația materială precară a acestuia.
Deși prima instanță nu a argumentat reținerea circumstanțelor atenuante, din analiza motivării îndividualizării pedepsei Curtea consideră că se poate complini acest neajuns și poate constata că prima instanță a avut în vedere atât lipsa conflictelor anterioare ale inculpatului, cât și conduita sa ulterioară, aspecte ce pot conduce la reținerea circumstanțelor atenuante.
În legătură cu individualizarea modului de executare al pedepsei, Curtea consideră că se justifică, în parte, critica procurorului și apreciază că prin neexecutarea efectivă a pedepsei și fără nici un fel de obligații, inculpatul nu va conștientiza nici mai pe viitor consecințele infracțiunilor comise.
Prin suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă de prima instanță conform dispozițiilor art. 81 și urm. Cod penal anterior, inculpatul nu va realiza că a fost condamnat pentru că a adus atingere unor relații sociale apărate de legea penală, el nesuportând nici un efect al sancțiunii aplicate.
În atare situație, Curtea, neînsușindu-și puncrul de vedere al primei instanțe în sensul că nivelul de instruire și lipsa de venituri nu justifică suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, va considera că – din contră – prin obligațiile pe care inculpatul va trebui să le respecte (obligații ce au menirea de a contribui la realizarea scopului pedepsei și crearea unei atitudini de conformare) se va putea realiza scopul pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Numai prin urmărirea în continuare a comportamentului său de către o instituție abilitată și competentă care să canalizeze, să creioneze și să imprime inculpatului o atitudine de respect și considerație față de semenii săi, de înțelegere a acțiunilor antisociale, se poate realiza prevenția cerută de lege.
În aceste condiții, instanța de apel va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță stabilind un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 Cod penal anterior (de 3 ani adăugați la pedeapsa de 2 ani închisoare).
Față de toate aceste considerente și neconstituind alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie, Curtea, în baza art. 421 alin.1, pct.2 lit.b) C.pr.pen., va admite apelul procurorului, va desființa în parte hotărârea atacată, va înlătura dispozițiile art. 81 și urm. C.p., iar în baza art. 86/1 și urm. C.p. anterior va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supuse următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Având în vedere și dispozițiile art. 275 alin.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., împotriva sentinței penale nr. 851 din data de 23 septembrie 2014 pronunțată de către Judecătoria B., privind pe intimatul – inculpat T. P. fiul lui C. și al lui D., născut la 14 Decembrie 1985, domiciliat în com. M., ., pe care o desființează, în parte, și rejudecând:
Înlătură din sentință dispozițiile art.81 - 83 C.p. anterior privind suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță.
În baza art.86/1 și 86/2 C.p. anterior dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță pe un termen de încercare de 5 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 863 C.pen. anterior.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuieli judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat din fondul Ministerul Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 18 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
D. A. E. P. M. F.
Grefier,
M. P.
Red. F.P.M.
Tehn. P.M.
5 ex./14.01.2014
d.f._ – Judecătoria B.
j.f. R. V.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3113/2006
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 236/2014.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 967/2014. Curtea de... → |
|---|
