Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 120/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 1935/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 120
Ședința publică din data de 24 aprilie 2014
PREȘEDINTE – C. G.
GREFIER – M. P.
Ministerul Public fost reprezentat de procuror D. C.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatoarea condamnată T. A.-A., fiica lui I. și M., născută la 29.09.1984, în București, sector 2, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr. 177 din data de 12 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. art.11 alin.3 din Legea nr.255/2013, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată contestatoarea T. A.-A., privind mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.162/2013 din data de 07.02.2014 emis de Tribunalul Bistrița Năsăud, în baza sentinței penale nr.111/F/2013 din 05.07.2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, rămasă definitivă la data de 01.02.2014, modificată prin decizia penală nr.26/A/2014 din 30.01.2014 a Curții de Apel Cluj.
Prin aceiași sentință a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea - condamnată T. A.-A., în stare de deținere, personal și asistată de apărător desemnat din oficiu C. E., din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr._/2014, depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art.89 alin.2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul din oficiu al contestatoarei - condamnate T. A.-A. aflată în stare de deținere a luat legătura cu acesta.
Apărătorul contestatoarei - condamnate și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de dat explicații ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești, excepții de ridicat sau probe de administrat.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri noi, excepții de invocat sau probe de administrat, constată potrivit art. 387 Cod procedură penală contestația în stare de judecată și potrivit art. 4251 Cod pr.pen. rap.la art.23 din Legea 255/2013 modificată prin OUG 116/2013 acordă cuvântul pentru dezbaterea acesteia.
Avocat C. E. având cuvântul pentru contestatoarea - condamnată T. A.-A., solicită admiterea contestației desființarea în parte a soluției pronunțată de instanța de fond.
Arată că a formulat contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 NCPP., solicitând anularea mandatului de executare al pedepsei închisorii nr.162/2013 din 07.02.2014 emis de Tribunalul Bistrița Năsăud, având în vedere că s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă.
În mandatul de executare a pedepsei închisorii se menționează sentința penală nr.111/F/2013 din 05.07.2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, rămasă definitivă la data de 01.02.2014 modificată prin decizia penală nr.26/A/2014 din 30.01.2014 a Curții de Apel Cluj prin care a fost condamnată.
La data de 31.01.2014, contestatoarea a declarat recurs împotriva deciziei penale, respectiv a doua zi de la pronunțarea instanței din 30.01.2014, exercitând calea de atac conform deciziei instanței conform vechiului cod de procedură penală, astfel încât decizia instanței nu este definitivă.
Consideră că contestatoarea poate beneficia de aplicarea legii mai favorabile privind dispozițiile legale.
Potrivit art.12 din același act normativ: „recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit legii vechi privitoare la recurs.
În cazul prevăzut la alin 1, prin derogare de la dispozițiile art.552 alin.1 C.p.p., hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data soluționării recursului, dacă acesta a fost respins ori dacă a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de recurs.
Astfel, consideră că arestarea contestatoarei și punerea în executare a mandatului de arestare preventivă este nelegală și hotărârea devine definitivă după soluționarea recursului. O astfel de soluție ar contraveni Constituției.
Mai menționează faptul că contestatoarea este singura din dosar care este înregistrată la calea de atac cu - Recurs – și nu recurs în casație.
Recursul a fost declarat anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură penală, iar cauza trebuie calificată și soluționată după legea veche.
Potrivit CEDO o persoană condamnată chiar și prin hotărâre nedefinitivă, este considerată a fi deținută în baza unei condamnări de către o instanță competentă(art.5 paragraful 1 lit.a din convenție), dar problema ar fi dacă o astfel de deținere ar fi făcută ”potrivit căilor legale”, iar legea internă ar îndeplini condiția de previzibilitate, o soluție echitabilă cu consecințe importante pentru libertate persoanei.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației la executare, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond, solicitând anularea mandatului de executare al pedepsei închisorii.
În subsidiar solicită suspendarea mandatului la executare al pedepsei închisorii până la soluționarea recursului printr-o hotărâre definitivă, cu contestatoarea în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea contestației, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art.11 din Legea nr.255/2013 deciziile pronunțate în apel înainte de . Codului de procedură penală cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac prevăzute de legea anterioară nu expirase la data intrării în vigoarea legii noi sunt supuse recursului în casație. Potrivit alin.3 din art.11 din Lg.255/2013, cererile de recurs împotriva deciziilor prevăzute la alin.1 depuse anterior intrării în vigoare a legii noi, se vor considera cereri de recurs în casație. Soluționarea recursului în casație este supusă dispozițiilor Codului de procedură penală. Deciziile prevăzute la alin.1 devin definitive la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală.
Contestatoarea - condamnată T. A.-A., personal având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul său ales și solicită admiterea contestației la executare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 177 din data de 12 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. art.11 alin.3 din Legea nr.255/2013 s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată contestatoarea condamnată T. A.-A., fiica lui I. și M., născută la 29.09.1984, în București, sector 2, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, privind mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.162/2013 din data de 07.02.2014 emis de Tribunalul Bistrița Năsăud, în baza sentinței penale nr.111/F/2013 din 05.07.2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, rămasă definitivă la data de 01.02.2014, modificată prin decizia penală nr.26/A/2014 din 30.01.2014 a Curții de Apel Cluj.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.03.2014 sub dosar nr._, contestatoarea T. A.-A. a formulat contestație la executare în temeiul disp. art.598 NCPP., prin care a solicitat instanței, anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.162/2013 din data de 07.02.2014 emis de Tribunalul Bistrița Năsăud, în baza sentinței penale nr.111/F/2013 din 05.07.2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, rămasă definitivă la data de 01.02.2014, modificată prin decizia penală nr.26/A/2014 din 30.01.2014 a Curții de Apel Cluj.
In motivarea contestației la executare formulată în temeiul disp.art. 598 NCPP. condamnata a arătat că există nelămuriri cu privire la hotărârea ce o execută și a solicitat instanței, anularea mandatului de executare al pedepsei închisorii nr.162/2013 din 07.02.2014 emis de Tribunalul Bistrița Năsăud, având în vedere că s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă.
A mai arătat că în mandatul de executare a pedepsei închisorii s-a menționat sentința penală nr.111/F/2013 din 05.07.2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, rămasă definitivă la data de 01.02.2014 modificată prin decizia penală nr.26/A/2014 din 30.01.2014 a Curții de Apel Cluj prin care a fost condamnată.
La data de 31.01.2014, contestatoarea a declarat recurs împotriva deciziei penale, respectiv a doua zi de la pronunțarea instanței din 30.01.2014, exercitând calea de atac conform deciziei instanței conform vechiului cod de procedură penală, astfel încât decizia instanței nu este definitivă.
Cererile de recurs - Legea de aplicare a noului cod de punere în aplicare a noului cod de procedură penală( Legea nr.255/2013), art.11 și art.12, împotriva deciziilor pronunțate în apel înainte de . codului de procedură penală, depuse anterior intrării în vigoare a legii noi, prezenta lege are ca obiect punerea în aplicare a Legii 135/2010 privind codul de procedură penală.
A considerat că poate beneficia de aplicarea legii mai favorabile privind dispozițiile legale.
Potrivit art.12 din același act normativ: „recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit legii vechi privitoare la recurs.
În cazul prevăzut la alin 1, prin derogare de la dispozițiile art.552 alin.1 C.p.p., hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data soluționării recursului, dacă acesta a fost respins ori dacă a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de recurs.
Astfel, a considerat că arestarea sa și punerea în executare a mandatului de arestare preventivă este nelegală și hotărârea devine definitivă după soluționarea recursului. O astfel de soluție ar contraveni Constituției.
Contestatoarea a mai menționat faptul că este singura din dosar care este înregistrată la calea de atac cu - Recurs – și nu recurs în casație.
Recursul a fost declarat anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură penală, iar cauza trebuie calificată și soluționată după legea veche.
Potrivit CEDO o persoană condamnată chiar și prin hotărâre nedefinitivă, este considerată a fi deținută în baza unei condamnări de către o instanță competentă(art.5 paragraful 1 lit.a din convenție), dar problema ar fi dacă o astfel de deținere ar fi făcută ”potrivit căilor legale”, iar legea internă ar îndeplini condiția de previzibilitate, o soluție echitabilă cu consecințe importante pentru libertate persoanei.
Pentru aceste motive, a solicitat instanței, admiterea contestației la executare și pe fond să se dispună anularea mandatului de executare al pedepsei închisorii. În subsidiar a solicitat suspendarea mandatului la executare al pedepsei închisorii până la soluționarea recursului printr-o hotărâre definitivă, cu contestatoarea în stare de libertate.
Prin sentința penală nr.111/F/2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, rămasă definitivă la data de 01.02.2014 modificată prin decizia penală nr.26/A/2014 din 30.01.2014 a Curții de Apel Cluj, contestatoarea T. A. A. a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, b C. pen.
Examinând contestația la executare formulată de condamnată, constatăm că într-adevăr aceasta a formulat recurs înainte de . codului de procedură penală respectiv, la data de 31.01.2014.
Teoretic, fiind formulată pe legea veche, la prima vedere s-ar putea ajunge la concluzia că hotărârea de condamnare nu ar fi definitivă, urmând ca pentru condamnată să se soluționeze recursul conform dispozițiilor anterioare intrării în vigoare a codului de procedură penală din data de 01.02.2014.
Cu toate acestea, dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.255/2013, prevăd în mod explicit că „ cererile de recurs împotriva deciziilor pronunțate în apel depuse anterior intrării în vigoare a legii noi se vor considera cereri de recurs în casație”.
În acest sens s-a constatat că și în privința condamnatei T. A. A., urmează să se soluționeze calea de atac prevăzută și pentru ceilalți condamnați în aceeași cauză, respectiv, recursul în casație, motiv pentru care s-a considerat că în mod corect a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr.162/2013 din 07.02.2014 de către Tribunalul Bistrița Năsăud.
În raport de aceste considerente, instanța de fond, în baza art.11 alin.3 din Legea nr.255/2013, a respins contestația la executare formulată contestatoarea T. A.-A., privind mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.162/2013 din data de 07.02.2014 emis de Tribunalul Bistrița Năsăud, în baza sentinței penale nr.111/F/2013 din 05.07.2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, rămasă definitivă la data de 01.02.2014, modificată prin decizia penală nr.26/A/2014 din 30.01.2014 a Curții de Apel Cluj, ca neîntemeiată.
Față de soluția pronunțată în cauză în baza disp.art. 275 c.p.p. a fost obligată contestatoarea la 50 lei cheltuieli judiciare către stat .
Împotriva acestei soluții a formulat contestație condamnata T. A.-A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A învederat în esență contestatoarea, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, că instanța de fond în mod greșit a constatat că hotărârea în baza căruia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii era una definitivă, în condițiile în care a exercitat calea de atac a recursului anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură penală și, pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile codului de procedură penală anterior executarea dispozițiilor hotărârii de condamnare nu era posibilă, hotărârea nefiind definitivă.
Astfel decizia penală nr. 26/A/2014 a Curții de Apel Cluj a fost pronunțată la data de 30.01.2014, iar calea de atac împotriva acesteia a fost exercitată la 31.01.2014, înainte de . noului cod de procedură penală, ceea ce, în opinia contestatoarei, conduce la concluzia că decizia instanței de apel nu era una definitivă.
Curtea, examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 4251 Cod proc. pen., constată că prezenta contestație este nefondată.
Condamnata contestatoare se află în executarea unei pedepse stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, respectiv prin sentința penală nr. 111/F/05.07.2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 26/A/30.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 din Legea n. 255/2013: „Deciziile pronunțate în apel înainte de . Codului de procedură penală cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac prevăzute de legea anterioară nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse recursului în casație.”
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 3 din același act normativ: „Cererile de recurs împotriva deciziilor prevăzute la alin. (1), depuse anterior intrării în vigoare a legii noi, se vor considera cereri de recurs în casație”.
Textele legale anterior menționate sunt pe deplin aplicabile prezentei cauze în condițiile în care decizia pronunțată de către Curtea de Apel la data de 30.01.2014 a fost atacată de către contestatoare la 31.01.2014, dar termenul de exercitare a căii de atac expira, conform art. 363 alin. 1 C.pr.pen. anterior, la o dată ulterioară datei de 01.02.2014 când a intrat în vigoare noul cod de procedură penală.
În conformitate cu aceste prevederi legale, decizia pronunțată de instanța de apel este supusă numai căii extraordinare de atac a recursului în casație, iar potrivit alin. 5 al art. 11 din Legea nr. 255/2013: „Deciziile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală.”
Instanța de fond, analizând sesizarea formulată de către condamnată, a constatat în mod temeinic și legal faptul că hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin efectul legii, și ca atare a respins contestația la executare formulată.
Curtea nu poate achiesa la susținerile contestatoarei referitoare la faptul că în cauză s-ar impune aplicarea principiului legii penale mai favorabile, deoarece acest principiu vizează în mod exclusiv normele de drept penal material, în vreme ce normele de procedură sunt guvernate de principiul aplicării imediate.
De asemenea, prevederile art. 12 din Legea nr. 255/2013 nu sunt aplicabile în prezenta cauză în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile premisă menționate în textul legal, recursul nefiind în curs de judecată.
În consecință Curtea constată că la primul grad de jurisdicție s-a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale sus menționate, context în care Curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație în baza disp. art. 597 alin. 8 C.pr.pen.
Văzând și disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.274 alin.1 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatoarea condamnată T. A.-A., fiica lui I. și M., născută la 29.09.1984, în București, sector 2, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr. 177 din data de 12 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 aprilie 2014.
Președinte,
C. G.
Grefier,
M. P.
Red.G.C.
Tehn.grefier P.M.
5 ex/ 20 .05.2014
d.f.. nr._ /2013 Tribunal Prahova
j.f.. D. I.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
