Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 349/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 349/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 2819/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.349
Ședința publică din data de 07 aprilie 2014
PREȘEDINTE – D. D.
JUDECĂTOR – P. M. F.
GREFIER – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul C. A. fiul lui G. și al lui V., născut la 05 Martie 1962, domiciliat în B., .. 131, .. 81, J. B., G., ., nr. 236, ., împotriva sentinței penale nr. 18 din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – inculpat C. A., asistat de avocat desemnat din oficiu D. A., din Baroul Prahova, potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/2014, lipsă fiind intimatele părți civile A.N.A.F – D.G.F.P. G. și . a Oțelului SRL și intimata parte responsabilă civilmente . - radiată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că prin serviciul registratură s–a depus de apelantul-inculpat C. A. un memoriu înregistrat sub nr. 7753/31 martie 2014.
Curtea aduce la cunoștința apelantului-inculpat C. A. că în temeiul dispozițiilor art.420 alin. 4 NCPP are dreptul să fie ascultat și de instanța de control judiciar, iar acesta după consultarea cu apărătorul său desemnat din oficiu arată că dorește să dea o nouă declarație.
Luând act de acordul inculpatului, Curtea procedează la audierea acestuia, aspectele relatate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat D. A. având cuvântul solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar copia mandatului de executare al pedepsei închisorii nr. 1438 din 29 august 2011 emis de Judecătoria B., copia dispozitivului sentinței penale nr. 1219/06 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria B. și copia încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 24 august 2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ . Alte cereri prealabile nu mai are de formulat.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri pentru apelantul-inculpat.
Apelantul-inculpat C. A. având personal cuvântul susține că a fost liberat în anul 2011 iar faptele de care este acuzat în prezenta cauză sunt din anul 2006.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat D. A. având cuvântul solicită în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. b) NCPP admiterea apelului, desființarea sentinței, cu rejudecare întrucât inculpatul a lipsit la judecata în fond. Susține apărarea că apelantul-inculpat C. A. a indicat domiciliul unde să îi fie comunicate toate actele de procedură, ulterior și-a schimbat domiciliul dar nu a avut cunoștință că trebuie să anunțe această schimbare.
În principal, solicită în baza art. 16 lit. c) NCPP achitarea, nu există probe că inculpatul ar f i săvârșit infracțiunea.
Într-un subsidiar îndepărtat dacă se va reține vinovăția inculpatului solicită aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.
Limitele de pedeapsă are infracțiunii de delapidare s-au schimbat considerabil, astfel că solicită schimbarea încadrării juridice din art. 2151 Cod penal anterior în art. 295 NCP.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea apelului și aplicarea legii mai favorabile apelantului-inculpat C. A..
Desființarea, în parte, a sentinței atacate, descontopirea pedepsei rezultante de 11 ani închisoare aplicată inculpatului C. A. în pedepsele componente.
În baza art. 386 Cod de procedură penală, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215/1 Cod penal anterior, cu aplic. art.37 lit. a și b, art. 41 alin.2 Cod penal anterior, pentru care a fost condamnat inculpatul de prima instanță, în infracțiunea prev. de art.48 rap. la art. 295 Cod penal cu aplic. art.37 lit. a și b, art. 41 alin.2 Cod penal anterior. Cu referire la art. 33 lit. a și 34 lit. b) NCP.
Susținerea inculpatului că a fost judecat în lipsă este un motiv de critică neîntemeiat. La instanța de fond a fost citat prin toate modalitățile prevăzute de lege.
Deducerea perioadei executate din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1219/06 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria B., nu se justifică, întrucât pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1125/2004 pronunțată de Judecătoria G., constituie prim termen al recidivei.
Prescripția răspunderii penale este de asemenea o critică neîntemeiată în raport de art. 122 lit. c) – 124 Cod penal anterior.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat cu certitudine vinovăția inculpatului.
Apelantul-inculpat C. A. având ultimul cuvânt susține că faptele de care este acuzat datează din anul 2006, iar pedepsele au fost deja executate. Sunt fapte concurente. Lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 18 din data de 30 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul B.:
În baza art. 9 al. l lit. c din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 37 lit. a, b, Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. A. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c, Cod penal (cu excepția dreptului de a alege) pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
În temeiul art. 26 Cod penal rap. la art. 2151 al. 1, 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și art. 37 lit. a, b, Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c, Cod penal (cu excepția dreptului de a alege) pentru infracțiunea de complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave.
S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 953/03.05.2008 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr. 695/02.11.2009 a Tribunalului G., la pedepsele de 4 ani și 6 luni, respectiv 1an închisoare și care au fost contopite prin sentința penală nr. 1219/6.06.2011 a Judecătoriei B., cu pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1125/2004 a Judecătoriei G..
S-a descontopit pedeapsa de 5 ani închisoare în pedepsele componente de 3 ani și 8 luni, aplicată prin sentința penală nr. 1125/2004, 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 953/2008 și sporul de 4 luni, pe care îl înlătură.
S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză au fost comise n condițiile art.37 lit. a Cod penal față de condamnarea din sentința penală nr. 1125/2004 a Judecătoriei G..
Potrivit art. 36 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 953/2008, urmând să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 10 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an, în total 11 ani închisoare.
În baza art. 35 al.3 Cod penal s-a dispus a executa și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c, Cod penal (cu excepția dreptului de a alege).
Conform art. 36 al. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 11 ani, perioadele executate, respectiv 04.07._05 și de la 17.11.2009 la 27.09.2011.
S-a aplicat art. 71 - 64 lit. a, b, c, Cod penal (cu excepția dreptului de a alege).
A fost obligat inculpatul C. A. la 76.775 lei impozit pe profit și 95.803 lei TVA către DGFP G., la care s-au adăugat accesoriile legale aferente, calculate de la data la care erau scadente până la data achitării debitului.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile . a Oțelului B. este în sumă de 274.673,58 lei și dispune ca acesta să fie suportat în solidar de inculpații S. R. și C. A..
S-a mai constatat că, din această sumă, S. R. a achitat 210.699,29 lei iar inculpatul C. A. suma de 2.769 lei, sume ce vor fi avute în vedere la data executării acestei dispoziții. S-a dispus anularea facturilor false.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. nr. 164/P/2012, din 27.02.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. A., fiul lui G. și V., născut la data de 05.03.1962, în ., cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar efectuat, fără ocupație cunoscută, necăsătorit, domiciliat în mun. B., .. 131, ., cu reședința fără îndeplinirea formalităților legale în corn. Brăhășești, jud. G., CNP_, recidivist, pentru infracțiunile prevăzute de art.9 al.l lit. c din Legea 241/2005 și art. 26 Cod penal rap. la art. 215/1 al. 1, 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, art. 33 lit.a și art. 37 lit. a,b Cod penal, constând în aceea că a înregistrat în documentele contabile operațiuni fictive de aprovizionare sau de prestări de servicii, în perioada iulie 2005-mai 2007, în calitate de reprezentant legal al . G., cu scopul și consecința diminuării masei impozabile și deducerii ilegale de tva, producând un prejudiciu statului în valoare totală de 172.578 lei, (din care 76.775 lei reprezintă impozitul pe profit, iar 95.803 lei reprezintă taxa pe valoarea adăugată), iar în perioada 2005-2006 a primit marfă în valoare totală de 274.674 lei de la S. R.,( pe care aceasta a delapidat-o de la . facturi de livrare pentru alte firme nu pe cea a inculpatului), pe care a valorificat-o.
Prin același rechizitoriu a fost trimisă în judecată și inculpata S. R. pentru infracțiunile de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215/1 al.1,2 C.pen și art. 290 Cod penal cu aplicarea cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 33 lit.a Cod penal, constând în aceea că a luat mărfuri aflate în gestiunea sa, din patrimoniul . INDUSTRIE SA B., în perioada 2005- 2006 când era agent comercial al acestei firme și le-a livrat către C. A. la sediul . G., întocmind documente false de livrare către alte societăți comerciale din județele B. și G., cu consecința producerii unui prejudiciu în valoare de 274.674 lei în patrimoniul părții civile.
Aceasta însă a fost condamnată prin sentința penală nr.84/8.05.2013 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin decizia penală nr.212/25.10.2013 a Curții de Apel Ploiești,( judecându-se în procedură simplificată) cauza fiind disjunsă în acest dosar cu privire la inculpatul C. A.( care nu s-a prezentat la niciun termen de judecată) și pentru soluționarea acțiunii civile a cauzei ( cei doi inculpați fiind trimiși în judecată ca autor, respectiv complice la delapidare).
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale precum și declarațiile inculpatei S. R. și ale martorilor audiați în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
1. Inculpata S. R. a lucrat în perioada 2002-2006 la . INDUSTRIE SA B., în prezent C. de P. a Oțelului B., în calitate de agent comercial, cu atribuții pentru zona B.-G..
La data de 15.12.2005, între . INDUSTRIE SA B. și . G., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 217, firma din G. fiind reprezentată legal de C. A., urmând ca acesteia să-i fie livrate diferite cantități de ulei, electrozi și antigel. Din partea firmei din B., s-a ocupat de derularea contractului inculpata S. R.. Marfa era transportată cu autovehiculele aparținând . de factură și certificat de calitate, inițial inculpatul C. A. achitând în numerar mărfurile luate, cf. declarației inculpatei S. R. și actelor ( în total 30.000 lei).
Relațiile comerciale frauduloase dintre cei doi au început la jumătatea lunii decembrie 2005 când S. R. a constatat că are pe stoc o cantitate mare de antigel și l-a rugat pe C. A. să o ajute să o comercializeze. Acesta a fost de acord dar cu condiția ca marfa să nu fie facturată pe . G.. Prin urmare, cei doi au stabilit ca S. R. să factureze marfa pentru alți beneficiari, diverși parteneri comerciali care au avut relații comerciale cu . o livreze la depozitul . niște depozite reamenajate, pe ..7, din G..
În cursul lunii decembrie au fost emise astfel de facturi fictive către 38 firme, ( printre care . LEOZAN B., AF D. Făurei și RGISIS).
Livrările frauduloase au continuat în perioada ianuarie-aprilie 2006, valoarea produselor (antigel, electrozi și ulei Lubrifin) fiind în sumă de peste 290.000 lei. (din care, prejudiciu neachitat, suma de 274.336,51).
Potrivit propriilor declarații, S. R. a obținut ca unic beneficiu material suma de 3.000 lei de la C. A., dată inițial cu titlu de împrumut, dar ulterior inculpatul a refuzat să primească suma restituită de inculpată, astfel că S. R. a rămas în posesia banilor.
La data de 26.04.2007, . INDUSTRIE SA B. a formulat plângere penală împotriva fostei sale angajate S. R. și numitului C. A., administrator la . G. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 215 al. 1,2,3 Cod penal, art. 290 Cod penal, art. 291 Cod penal, 323 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2005-2006, S. R., ca agent de vânzări, a luat marfă din gestiune și i-a vândut-o lui C. A., care a valorificat-o prin intermediul firmei sale, însă documentele de vânzare-cumpărare au fost completate cu date fictive, pe numele altor firme din județele G. și B., producându-se un prejudiciu în sumă de 274.673,58 lei .
S. R. a recunoscut în fața conducerii firmei activitatea sa ilicită și ulterior a avut aceeași atitudine și în cursul cercetărilor și al cercetării judecătorești.
Prin sentința penală nr.84/8.05.2013 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 212/25.10.2013 a Curții de Apel Ploiești, inculpata S. R. a fost condamnată la 3 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. A., el nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, însă declarațiile sale au fost infirmate de cele ale inculpatei S. R., coroborate cu declarațiile șoferilor angajați de . și D. D., care au confirmat livrările efectuate la sediul . G., susținute de declarațiile martorilor M. C. și R. G. în prezența cărora inculpatul a recunoscut fapta de complicitate la delapidare. Mai mult, după descoperirea faptei, acesta a emis 3 bilete la ordin, pentru sumele de 50.000 lei, 50.000 lei și 14.000 lei, refuzate parțial, cu excepția sumei de 2.769 lei, încasată de partea civilă.
2. . G. a fost înființată în anul 1995, însă inculpatul C. A. a devenit reprezentant legal în anul 2005, iar în perioada 2006-septembrie 2007 a preluat părțile sociale, devenind administrator și asociat unic. Ulterior, firma a fost preluată de M. llincuța, concubina sa, administrator fiind tot C. A., desemnat prin mandat autentic. În prezent, societatea este radiată.
În urma verificărilor efectuate de organele de poliție, de comisarii Gărzii Financiare B. și de reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice G., s-a stabilit că acesta a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prin modalitatea evidențierii în documentele contabile a unor operațiuni nereale și a înregistrării unor cheltuieli nereale, în scopul diminuării masei impozabile.
Astfel, în perioada decembrie 2005-aprilie 2006, inculpatul a înregistrat în contabilitatea . G. aprovizionări de la diverse firme din țară, de ulei Lubrifin, electrozi și antigel, în valoare de 156.640,67 lei când, în realitate, produsele i-au fost livrate de S. R., iar numele firmelor furnizoare a fost folosit fictiv.
Pentru a înregistra aceste aprovizionări în contabilitate, C. A. a întocmit facturi false, completând fictiv denumirea firmelor furnizoare de marfă: . ELEHARTVAS 2003, ., . de produse similare celor livrate de S. R. în perioada decembrie 2005-ianuarie 2006, rezultă o sumă totală de 129.922,13. Aceasta nu coincide cu valoarea mărfurilor delapidate de S. R., însemnând că a înregistrat aceste achiziții cu sume diferite față de valoarea reală a bunurilor, mult diminuate, tocmai pentru a-și diminua masa impozabilă.
În perioada iulie 2005-iunie 2007 a procedat în același mod, înregistrând aprovizionări cu diverse alte produse, în valoare de 334.762,79 lei.
Aceste operațiuni fictive reprezintă achiziții de alte mărfuri decât ulei Lubrifin, electrozi și antigel .
Bunurile au fost revândute de . înseamnă că ele au existat dar nu au fost achiziționate de la firmele menționate în facturi .
Așa cum s-a concluzionat în rechizitoriu, motivația ilicită poate consta fie într-o achiziție de marfă cu un preț mai mic decât cel menționat în factură, dublată de neplata TVA la cumpărarea mărfii, dar deducerea ulterioară, în mod nelegal, cu ajutorul facturilor fictive, fie în ambele acțiuni.
În perioada mai 2006-mai 2007, inculpatul a înregistrat în evidențele contabile ale . G. cinci facturi fiscale în valoare de 75.410,06 lei, reprezentând cheltuieli efectuate pentru prestări de servicii furnizate de firme din județele C. și G., stabilindu-se ulterior că aceste cheltuieli nu au fost reale.
La data de 08.01.2008, organele de cercetare penală din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor B. s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către inculpatul C. A. a infracțiunii prevăzute de art. 9 al.l lit.c din Legea 241/2005 constând în aceea că, în perioada 2005-2007, a înregistrat în evidențele contabile ale . aprovizionări fictive cu diverse produse, precum și efectuarea unor prestări de servicii nereale, sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale către stat în valoare totală de172.578 lei .
În drept, fapta inculpatului C. A. de a înregistra în documentele contabile operațiuni fictive de aprovizionare sau de prestări de servicii, în perioada iulie 2005 - mai 2007, în calitate de reprezentant legal al . G.,cu scopul și consecința diminuării masei impozabile și a deducerii ilegale de TVA, producându-se un prejudiciu în valoare totală de 172.578 lei, (din care 76.775 lei reprezintă impozitul pe profit, iar 95.803 lei reprezintă taxa pe valoarea adăugată), a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 al.l lit. c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal
Fapta aceluiași inculpat de a primi marfă în valoare totală de 274.674 lei de la S. R., delapidată de cea din urmă de la . INDUSTRIE SA B. în baza unei înțelegeri anterioare cu aceasta, știind deci că aceasta este delapidată, a întrunit elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 26 rap. la art. 215/1, al. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal
A constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 953/03.05.2008 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr. 695/02.11.2009 a Tribunalului G., la pedepsele de 4 ani și 6 luni, respectiv 1an închisoare și care au fost contopite prin sentința penală nr. 1219/6.06.2011 a Judecătoriei B., cu pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1125/2004 a Judecătoriei G..
A descontopit pedeapsa de 5 ani închisoare în pedepsele componente de 3 ani și 8 luni, aplicată prin sentința penală nr. 1125/2004, 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 953/2008 și sporul de 4 luni, pe care îl înlătură.
A constatat că infracțiunile din prezenta cauză au fost comise n condițiile art.37 lit. a Cod penal față de condamnarea din sentința penală nr. 1125/2004 a Judecătoriei G..
În baza art. 36 Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 953/2008, urmând să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 10 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an, în total 11 ani închisoare.
În baza art. 35 al.3 Cod penal s-a dispus a executa și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c, Cod penal (cu excepția dreptului de a alege).
În baza art. 36 al. 3 Cod penal, a dedus din pedeapsa de 11 ani, perioadele executate, respectiv 04.07._05 și de la 17.11.2009 la 27.09.2011, fără prima perioada dedusă de Judecătoria B. pentru că ea a intrat in calculul primei pedepse din executarea căreia s-a liberat și față de care, faptele din acest dosar sunt in condițiile art. 37 lit. b c. pen., cu aplic. art. 71 - 64 lit. a, b,c, Cod penal (cu excepția dreptului de a alege).
La stabilirea pedepselor, instanța a avut în vedere că: inculpatul are numeroase condamnări penale ( f. 223 vol.I), dovedind că s-a „specializat” în comiterea de înșelăciuni, delapidări și falsuri, condamnări care se pare că nu și-au atins scopul din moment ce acesta a comis noi fapte penale; mai mult, nu a depus niciun efort pentru a acoperi prejudiciul care este destul de mare; s-a sustras urmăririi penale și judecății deși s-au acordat numeroase termene, în cursul urmăririi penale a fost în repetate rânduri căutat, actele fiindu-i comunicate la adresele pe care le-a indicat; modul de comitere arată o totală indiferență față de legea penală, „grija” sa fiind aceea de a obține bani din evaziuni sau delapidări .
În latura civilă a cauzei, a fost obligat inculpatul C. A. la 76.775 lei impozit pe profit și 95.803 lei TVA către DGFP G., la care se adaugă accesoriile legale aferente, calculate de la data la care erau scadente până la data achitării debitului, prejudiciu cauzat în urma infracțiunii de evaziune fiscală.
În ceea ce privește infracțiunea de delapidare, s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile . a Oțelului B. este în sumă de 274.673,58 lei și va dispune ca acesta să fie suportat în solidar de inculpații S. R. și C. A..
Instanța a făcut această mențiune pentru că, in caz contrar, dacă ar fi obligat inculpații doar la diferența rămasă, inculpata S. R. nu ar mai fi putut recupera de la C. A. din partea pe care a achitat-o, ori aceasta ar fi fost o soluție nelegală pentru că ei sunt autor și complice la faptă iar, din punctul de vedere al instanței, ei ( ca finalitate intre cei doi în procedura executării civile) trebuie să îl suporte în cote egale pentru că S. R., prin fapta sa l-a produs iar C. A. a fost complice și a beneficiat de produsele livrate, obligația rămânând, pentru recuperare față de partea civilă, solidară.
S-a constatat că, din această sumă, S. R. a achitat 210.699,29 lei iar inculpatul C. A. suma de 2.769 lei, sume ce au fost avute în vedere la data executării acestei dispoziții.
Instanța a desființat înscrisurile false (131 facturi fiscale și dispozițiile de livrare) care se află în original la dosarul cauzei, în vol. III.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cadrul dezbaterilor judiciare apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia întrucât nu există probe că el ar fi săvârșit infracțiunile.
În subsidiar solicită schimbarea încadrării juridice în noile dispoziții legale și reducerea pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, în special pentru infracțiunea de delapidare.
Inculpatul – apelant a solicitat să se constate că faptele deduse judecății sunt din anul 2006, iar pedepsele au fost deja executate pentru că ar fi concurente cu alte infracțiuni săvârșite în aceeași perioadă și a executat deja pedeapsa pentru acestea.
Cu ocazia judecării apelului a fost audiat inculpatul C. A., ce nu fusese prezent în fața primei instanțe la nici un termen de judecată.
Examinând hotărârea atacată, în raport de probele administrate, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea va constata că apelul este fondat pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că aceasta fost corect reținută de prima instanță.
Referitor la săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215 /1 alin. 1 și 2 Cod penal anterior s-a reținut, în esență, că între martora S. R., ce avea calitate de agent comercial la . Industrie B. și inculpatul C. A., administrator al . G., a avut loc o înțelegere prin care prima să-i livreze importante cantități de produse (ulei, electrozi, antigel, etc.) aflate excesiv pe stoc.
Deși inițial inculpatul a achitat în numerar (30.000 lei) o parte din produsele livrate, cei doi au hotărât, în luna decembrie 2005, ca marfa să nu mai fie facturată pe firma Hypatia ci, pe numele altor societăți comerciale cu care . Industrie B. a avut relații comerciale dar, în fapt să fie valorificată de către inculpat.
În acest fel S. R. a livrat efectiv inculpatului C. A. materiale în valoare de 290.000 lei ( din care a fost achitată o mică parte, rămânând un prejudiciu de 274.336,51 lei).
Numita S. R. fost trimisă în judecată împreună cu inculpatul C. A., dar prin sentința penală nr. 84/2013 a Tribunalului B. cauza a fost disjunsă față de cel din urmă pentru neprezentare la proces și soluționarea laturii civile.
Prin acea hotărâre S. R. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 215/1 alin.1 și 2 și 291 Cod penal anterior în formă continuată).
În declarația dată în fața instanței de apel (07.04.2014), inculpatul C. A. nu a recunoscut săvârșirea faptei imputate, susținând însă, că a primit de la inculpata (martoră) S. R. cu care a avut o convenție verbală, diferite mărfuri pentru societatea Hypatia, dar pe bază de facturi și pe care le-a achitat prin virament bancar ori în numerar inculpatei S. R. primind chitanță în acest sens.
De asemenea, inculpatul a susținut că nu și-a însușit nici o parte din banii proveniți din valorificarea mărfurilor livrate de S. R. și, nici nu-și explică de ce aceasta a declarat altfel.
Aceste susțineri ale inculpatului C. A. sunt contrazise, în primul rând, de lipsa documentelor de plată, din actele dosarului rezultă că el a achitat mărfurile livrate în perioada decembrie 2005 – aprilie 2006 în valoare de 274.336,51 lei, coroborate cu facturile de livrare efectivă și cu declarațiile martorilor P. A. și D. D. care au confirmat livrarea mărfurilor la depozitele deținute de inculpatul C. A..
De asemenea, inculpata (martoră) S. R. a confirmat livrarea mărfurilor, neplata acestora și afirmațiile inculpatului C. A. în sensul de a declara organelor de poliție că toate documente i-au fost furate ori pierdute (declarația la prima instanță – fila 96).
În fine, există declarațiile martorilor M. C. și R. G. (primul director la partea vătămată .) care au afirmat că inculpatul C. A. a recunoscut în fața lor, după descoperirea faptei, că a avut o înțelegere cu S. R. și, că va achita prejudiciul cauzat, emițând în acest sens două bilete la ordin în valoare de câte 50.000 lei și una de 14.000 lei refuzate însă la plată.
În ceea ce privește susținerea inculpatului C. A., în sensul că în perioada săvârșirii faptelor se afla în executarea pedepsei, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită, întrucât din cuprinsul mandatului de executare a pedepsei depus de el la dosar (la termenul din 07.04.2014) rezultă că prin sentința penală nr. 1219/2011 a Judecătoriei B. au fost contopite două pedepse aplicate prin sentința penală nr. 1125/15.04.2004 a Judecătoriei G. definitivă la 01.11.2004 și alta prin sentința penală nr. 953/30.05.2008 a Judecătoriei G. definitivă la 02.11.2009, iar perioadele deduse din pedeapsa rezultantă au fost executate în perioada 12.08._01, de la 04.07.2005 – 19.07.2005 și de la 17.11.2009 la zi.
Se observă că în perioada infracțională pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. A. se afla în stare de libertate.
În legătură cu cea de-a doua infracțiune imputată inculpatului C. A., cea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, Curtea apreciază că acesta se face vinovat și de săvârșirea acestei infracțiuni, așa cum a conchis și prima instanță.
Astfel, inculpatul C. A. a devenit administrator al . 2006 (anterior fiind reprezentant legal) și unic asociat al firmei.
În perioada decembrie 2005 – aprilie 2006 (perioadă în care inculpatul nu se afla – conform mandatului de executare menționat – în executarea vreunei pedepse cu închisoarea), inculpatul a înregistrat în contabilitatea firmei Hypatia aprovizionări în sumă de 156.640,67 lei, de la firme fictive, deși aceste livrări erau făcute de S. R..
S-a reținut în mod corect că inculpatul C. A. a întocmit în fals facturi pe numele unor firme fictive furnizoare (. Elehartvas 2003, ., . valoarea acestor facturi este mult diminuată față de valoarea mărfurilor livrate de S. R., de unde rezultă că inculpatul și-a redus masa impozabilă.
De asemenea, în perioada iulie 2005 – iunie 2007 s-a înregistrat în același mod aprovizionări în valoare de 334.762,79 lei, bunuri ce au fost vândute de către .> Totodată în perioada mai 2006 - mai 2007 inculpatul a înregistrat în contabilitatea firmei cinci facturi fiscale în valoare de 75.410,06 lei, reprezentând cheltuieli de prestări servicii furnizate de firme din C. și G., cheltuieli stabilite ca fiind nereale.
În declarația dată în fața instanței de apel, inculpatul C. A. a arătat că nu a contestat raportul de inspecție fiscală, prin care s-a stabilit un prejudiciu de 172.578 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit, pentru că a recunoscut faptul că a înregistrat în contabilitate facturi emise de către societatea fantomă.
În concluzie inculpatul C. A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, așa cum a reținut și prima instanță.
Referitor la infracțiunea de delapidare prev. de art. 215/1 alin.1 și 2 Cod penal anterior, Curtea observă că noul Cod penal nu mai prevede pentru această infracțiune varianta agravantă a consecințelor deosebit de greve (alin.2 din art.215/1 C.p. anterior) iar limitele de pedeapsă sunt mult reduse față de vechea reglementare, fiind incident astfel, principiul legii penale mai favorabile.
În acest sens, Curtea va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de complicitate la delapidare pentru care a fost condamnat inculpatul C. A. în infracțiunea de complicitate la delapidare prev. de art. 48 rap. la art. 295 din noul Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a) și b) și art. 41 alin.2 din Cod penal anterior (instituții juridice mai favorabile inculpatului în cazul concret), text de lege în baza căruia îl va condamna pe acesta la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) Cod penal.
Totodată va face o nouă individualizare a pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și ținând seama de criteriile prev. de art. 74 Cod penal, Curtea va reduce pedeapsa aplicată la 7 ani închisoare.
În baza art. 36 rap. la art. 33, 34 și 35 Cod penal anterior va contopi pedepsele aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, cu pedepsele aplicate prin sentințele penală nr. 953/2008 și 112/2004 ale Judecătoriei G., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care se va adăuga un spor pentru starea de agravare a concursului de infracțiuni, de 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea observă că în mod justificat prima instanță l-a obligat pe inculpatul Căli A. la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat și stabilit prin raportul de inspecție fiscală necontestat de către inculpat, în sumă de 76.775 lei impozit pe profit și 95.803 lei TVA către DGFP G., cu accesoriile aferente.
De asemenea, s-a soluționat corect și acțiunea civilă a . a Oțelului B. (fostul Constam Metal) fiind obligați cei doi inculpați, în solidar, la plata sumei delapidate de 274.673,58 lei, din care fiecare inculpat a achitat o parte, aspect ce va fi avut în vedere la executarea dispozițiilor laturii civile.
Față de toate aceste considerente și, neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie, Curtea, în baza art. 421 alin.1 pct.2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelul inculpatului C. A., va desființa în parte sentința atacată și va rejudeca conform celor menționate.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate și nemodificate.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul C. A. fiul lui G. și al lui V., născut la 05 Martie 1962, domiciliat în B., .. 131, .. 81, J. B., f. f. l. în G., ., nr. 236, .. 76, J. G., împotriva sentinței penale nr. 18 din 30 Ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul B..
Desființează, în parte, sentința atacată și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare aplicată inculpatului C. A. în pedepsele componente.
În baza art. 386 Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215/1 C.p. anterior, cu aplic. art.37 lit. a și b, art. 41 alin.2 C.p. anterior, pentru care a fost condamnat inculpatul de prima instanță, în infracțiunea prev. de art.48 rap. la art.295 C.p. cu aplic. art.37 lit. a și b, art. 41 alin.2 C.p. anterior, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul C. A. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit. a, b g și k din C.pen.
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) din legea 241/2005 cu aplic. art.37 lit. a și b, art. 41 alin.2 C.p. anterior, de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare.
În baza art. 36 rap. la art. 33, 34 și 35 C.p. contopește pedepsele susmenționate, cu pedepsele aplicate prin s.p.953/2008 și s.p. 1125/2004 ale Judecătoriei G., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea 7 (șapte) ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit. a, b g și k din C.pen.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.65 rap. la art. 66 lit. a, b g și k din C.pen.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
D. D. P. M. F.
Grefier,
C. M.
Red./P.M.F.
Tehnored./C.M./
5 ex./25.04.2014
d.f._ - Tribunalul B.
j.f. M. L.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
