Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 204/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 1921/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 204
Ședința publică din data de 27 mai 2014
Președinte – P. M. F.
Grefier- A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnata D. I., fiica lui G. și D., născută la data de 02.08.1968 în București, CNP_ în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr. 372 din data de 10 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalului Prahova, prin care, în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap.la art. 6 Cod .penal s-a admis contestația formulată de condamnată, în baza art. 6 alin.6 Noul Cod penal s-a redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b,d,e Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 723/20.06.2006 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 5794/10.10.2006 a Î.C.C.J., de la 10 ani, la 5 ani, s-a constatat că nu se impune reducerea și a pedepsei principale aplicate, au fost menținute în rest dispozițiile sentinței de condamnare nr. 723/20.06.2006, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 836/12.10.2006 emis de Tribunalul București și emiterea unui nou mandat de executare, iar în baza art. 275 alin.3 Noul Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea - condamnată D. I. aflată în stare de deținere, asistată de avocat desemnat din oficiu M. I. din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie aflată la dosar.
Cu permisiunea instanței și în raport de disp. art.89 alin.2 Noul Cod de procedură penală apărătorul desemnat din oficiu - M. I. a luat legătura cu contestatoarea-condamnată D. I., după care, învederează instanței că acesta înțelege să-și retragă contestația formulată.
Contestatoarea-condamnată D. I., personal având cuvântul, arată că nu își menține contestația formulată, înțelegând să și-o retragă.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită să se ia act de manifestarea de voință a contestatoarei-condamnate, în sensul că înțelege să-și retragă prezenta contestație.
Curtea ia act de susținerile părților, iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 372 din data de 10 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalului Prahova, în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap.la art. 6 Cod .penal s-a admis contestația formulată de condamnata D. I., fiica lui G. și D., născută la data de 02.08.1968 în București, CNP_ în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, în baza art. 6 alin.6 Noul Cod penal s-a redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 723/20.06.2006 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 5794/10.10.2006 a Î.C.C.J., de la 10 ani, la 5 ani, s-a constatat că nu se impune reducerea și a pedepsei principale aplicate, au fost menținute în rest dispozițiile sentinței de condamnare nr. 723/20.06.2006, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 836/12.10.2006 emis de Tribunalul București și emiterea unui nou mandat de executare, iar în baza art. 275 alin.3 Noul Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea înregistrată la data de 05.03.2014 și înregistrată sub numărul_ comisia pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor, cu privire condamnata D. I., fiica lui G. și D., născută .la data de 02.08.1968 în București, CNP_ în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, în executarea pedepsei de 20 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 723/20.06.2006 a Tribunalul București - Secția a II a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5794/10.10.2006 a ICCJ .
La dosarul cauzei a fost depusă copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.836/12.10.2006 emis de Tribunalul Bucuresti Secția a II a Penala, fișa de evaluare a condamnatei întocmită de Comisia din cadrul Penitenciarului Târgșor,copia sentinței penale nr. 723/20.06.2006 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, extrasul deciziei penale nr. 5794/10 octombrie 2006 a ICCJ.
După analizarea actelor și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentinței penale nr. 723/20.06.2006 a Tribunalul București - Secția a II a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5794/10.10.2006 a ICCJ a fost condamnată inculpata D. I., în temeiul disp.art.174 -175 lit.c și d Cod penal și art. 176 lit.a Cod penal, infracțiunea de omor deosebit de grav, la o pedeapsă de 20 ani închisoare cu aplicarea art. 71,64 lit.a.b.d.e Cod penal și 10 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b,d,e Cod penal.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care prevede pentru infracțiunile pentru care deținutul a fost condamnat, pedepse cu limite maxime mai mici decât pedepsele aplicate acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, instanța de fond a făcut o corespondență între textele legale care incriminează fata concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Instanța de fond a mai constatat că, spre deosebire de art. 5 din Noul Cod penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, și care face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art. 6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare deci de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Aplicând principiile enunțate la cauza de față, instanța de fond a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește pedeapsa cu închisoarea aplicată prin sentința penală nr. 723/20.06.2006 a Tribunalul București - Secția a II a Penală, rămasa definitivă prin decizia penală nr. 5794/10.10.2006 a ICCJ.
Astfel, în ceea ce privește fapta prev. de art. de art. 174 -175 lit.c d Cod penal și art. 176 lit.a Cod penal aceasta își are corespondent în legea nouă în art. 188 – 189, fiind pedepsită de Noul Cod penal cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
În raport de aceste dispoziții instanța de fond a constatat că pedeapsa aplicată condamnatei, de 20 ani închisoare, nu depășește maximul special prevăzut de lege, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
În ceea ce privește însă pedeapsa complementară, potrivit dispozițiilor art. 66 alin.1. din Noul Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioada de la 1 la 5 ani, a unuia sau a mai multor drepturi expres prevăzute de aliniatul 1.
În consecință, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pentru o perioadă de 10 ani depășește maximul prevăzut de dispozițiile art. 66 din Noul Cod penal.
În consecință, în baza art. 6 alin.6 Noul Cod penal instanța de fond a redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b,d,e Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 723/20.06.2006 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 5794/10.10.2006 a Î.C.C.J., de la 10 ani, la 5 ani, a constatat că nu se impune reducerea și a pedepsei principale aplicate, a menținut în rest dispozițiile sentinței de condamnare, a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 836/12.10.2006 emis de Tribunalul București și emiterea unui nou mandat de executare.
Împotriva acestei sentințe a condamnata D. I. a formulat contestație, fără însă a arăta în scris motivele ce au determinat-o să promoveze această cale de atac.
În ședința publică de astăzi, 27 mai 2014, în fața instanței superioare, contestatoarea - condamnată, personal și în prezența apărătorului desemnat din oficiu a precizat că înțelege să-și retragă prezenta contestație formulată împotriva sentinței penale nr. 372 din data de 10 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalului Prahova.
Având în vedere această manifestare de voință a contestatoarei - condamnate D. I., exprimată de aceasta în mod liber și neechivoc, față de dispozițiile art.4251 alin.3 rap. la art.415 alin.1 Noul Cod de procedură penală, Curtea urmează să ia act de susținerea acesteia în sensul că își retrage contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 372 din data de 10 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalului Prahova.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Noul Cod de procedură penală .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea contestației formulată de condamnata D. I., fiica lui G. și D., născută la data de 02.08.1968 în București, CNP_ în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr. 372 din data de 10 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalului Prahova.
Obligă pe contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2014.
Președinte,
P. M. F.
Grefier,
A. Ț.
Red.A.Ț
Tehnored.A.Ț.
5 ex./12.06.2014
dosar fond –_ Tribunalul Prahova
judecător fond – I. P. D.
operator de date cu caracter personal;
notificare nr.3113/2006
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 18/2014. Curtea de... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
