Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 463/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 3905/120/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 463
Ședința publică din data de 15.10.2014
Președinte – T. L.
Grefier – I. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației declarate de contestatorul O. T. R., fiul lui I. și E., născut la 17.11.1962, aflat în prezent în Spitalul Penitenciar Rahova, împotriva încheierii de ședință din data 10.10.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care: în baza art.208 Cod procedură penală rap. la art. 207 alin.4 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul O. T. R., fiul lui I. și E., născut la data de 17.11.1962 în ., domiciliat în comuna Gura Ocniței, ., județul Dâmbovița, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Spital București Rahova, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie, prev. de art.195 cu referire la art.199 alin.1 Cod penal.
În baza art.242 Cod procedură penală, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de către apărătorul inculpatului, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau controlul judiciar, prev. de art.202 alin.4 lit.d sau b Cod procedură penală, ca neîntemeiată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit contestatorul inculpat O. T. R. aflat în stare de detenție, fiind reprezentat de avocat desemnat din oficiu D. A., cu delegație de asistență judiciară obligatorie nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus o adresă de la Spitalul Penitenciar Rahova din care reiese că inculpatul nu poate fi prezentat în instanță din motive medicale.
Reprezentantul Ministerului Public și avocatul desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat solicită judecarea cauzei în lipsa inculpatului, având în vedere imposibilitatea obiectivă de a se prezenta în instanță.
Curtea, față de imposibilitatea obiectivă a prezentării inculpatului în fața instanței la acest termen de judecată din motive medicale – așa cum reiese din adresa emisă de Spitalul Penitenciar Rahova, având în vedere și susținerile părților, procedează la judecarea cauzei în lipsa inculpatului.
Apărătorul contestatorului-inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat, excepții de ridicat sau probe de administrat.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea acesteia.
Avocat D. A. pentru contestatorul inculpat O. T. R. solicită admiterea contestației, apreciind că inculpatul poate fi judecat și în stare de libertate, având în vedere poziția procesuală a inculpatului de nerecunoaștere a faptei, data arestării preventive 1.04.2014, probatoriul în faza de urmărire penală a fost administrat. Susține a se avea în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale și se va prezenta la termenele de judecată stabilite.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că susbzistă temeiurile avute inițial în vedere de instanță la luarea măsurii preventive și raportat la gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului solicită menținerea stării de arest.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin încheierea de ședință din data de 10.10.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art.208 Cod procedură penală rap. la art. 207 alin.4 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul O. T. R., fiul lui I. și E., născut la data de 17.11.1962 în ., domiciliat în comuna Gura Ocniței, ., județul Dâmbovița, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Spital București Rahova, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie, prev. de art.195 cu referire la art.199 alin.1 Cod penal.
În baza art.242 Cod procedură penală, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de către apărătorul inculpatului, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau controlul judiciar, prev. de art.202 alin.4 lit.d sau b Cod procedură penală, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond deliberând asupra legalității și temeiniciei arestării preventive luată față de inculpatul O. T. R., fiul lui I. și E., născut la data de 17.11.1962 în ., domiciliat în comuna Gura Ocniței, ., județul Dâmbovița, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Spital Colibași, prin încheierea nr. 7 din 31.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița, și în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 9/UP din 31.03.2014, măsură prelungită și menținută până la data de 23.09.2014, precum și asupra cererii de înlocuire a acestei măsuri preventive cu cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, a constatat următoarele:
Prin încheierea nr.7/31.03.2014 pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița, în dosarul nr._, a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului O. T. R. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 01.04.2014 și până la data de 30.04.2014.
În dispunerea unei astfel de măsuri s-a constatat de către judecătorul de drepturi și libertăți investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă îndeplinirea cumulativă atât a condițiilor generale prevăzute în art. 202 Cod procedură penală în materie de măsuri preventive, cât și condițiile speciale prevăzute în art. 223 alin.2 Cod procedură penală.
Astfel, s-a apreciat că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, avându-se în vedere probele administrate în cauză până la acel moment: declarațiile martorei D. E., vecina de apartament a părților, potrivit căreia în noaptea de 28/29.03.2014, în jurul orei 4,00, a auzit țipetele victimei I. E., care se adresa unei persoane pe care o numea R., cerându-i să nu o mai lovească în cap pentru că o doare, martora realizând că între fiu și mamă izbucnise un scandal, nefiind prima oară când vecina auzea astfel de strigăte, declarații care se coroborează cu cele ale martorei M. M., care a susținut că fiul obișnuia să-și bată mama în mod frecvent și ale inculpatului care a recunoscut în fața instanței că în urma cu circa o lună și-a lovit mama în prezența martorei, precum și cu concluziile preliminare medico-legale prin care s-a statuat că moartea victimei s-a datorat șocului traumatic, consecința unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale, produs în cadrul unui politraumatism prin heteroagresiune, leziunile putându-se produce prin lovire cu și de corpuri dure, lovire cu corp dur alungit, lovire cu mijloace de apărare -atac proprii omorului (pumni, picioare), comprimare între 2 planuri dure, victima prezentând leziuni cu vechime diferită, moartea putând data din 29.03.2014.
În privința condiției prevăzută cumulativ în art. 223 alin.2 teza a II-a Cod procedură penală, s-a relevat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune cu un grad de pericol social extrem de ridicat, pericol de care nu se poate face abstracție la evaluarea măsurii preventive, o astfel de infracțiune aducând grave atingeri relațiilor sociale privind dreptul la viață.
De asemenea, s-a avut în vedere faptul că infracțiunea cu privire la care s-a reținut suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită de inculpat, face parte din categoria celor enumerate de legiuitor în art. 223 alin.2 teza I Cod procedură penală, dar și împrejurările și circumstanțele de săvârșire a acesteia, în acest din urmă caz reținându-se modul reprobabil în care inculpatul a acționat – aplicându-i multiple lovituri mamei sale, în cadrul a două incidente derulate unul la ora 4,00 iar altul în jurul prânzului, în ziua de 29.03.2014, soldate cu leziuni în diferite zone ale corpului - cap, trunchi, membre superioare, care au condus la decesul acesteia, cât și faptul că inculpatul și-a lovit și în trecut mama, o dată chiar de față cu una dintre martore, din toate aceste împrejurări rezultând concluzia că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Ulterior, prin încheierile pronunțate de către judecătorul de drepturi și libertăți la datele de 24.04.2014, 28.05.2014, 25.06.2014 și, respectiv, 28.07.2014, a fost dispusă în condițiile art. 234 alin.1 Cod procedură penală prelungirea duratei măsurii arestării preventive luată față de inculpat, urmare pe de o parte a constatării faptului că temeiurile care au determinat luarea acesteia impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte, în vederea efectuării și a altor acte de urmărire penală în cauză.
La data de 26.08.2014, prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 284/P/2014 a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului O. T. R., în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie, prev. de art.195 cu referire la art.199 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în mai multe incidente care s-au succedat în noaptea de 28/29 și în cursul zilei de 29.03.2014, i-a aplicat multiple lovituri mamei sale – I. E., prin care i-a provocat un politraumatism care a condus la decesul victimei.
În urma sesizării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ 14 la data de 26.08.2014, fiind repartizată în conformitate cu disp. art. 344 alin.1 Cod procedură penală judecătorului de cameră preliminară.
Având în vedere că trimiterea în judecată a inculpatului s-a dispus cu acesta în stare de arest preventiv, în conformitate cu disp. art. 348 alin.2 Cod procedură penală rap. la art. 207 alin.2 din același cod, s-a procedat la stabilirea unui termen în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată și prelungită față de inculpat în faza urmăririi penale.
Prin încheierile pronunțate la 27.08.2014 și 23.09.2014, definitive prin neexercitarea căii de atac a contestației, a fost menținută în conformitate cu dispozițiile art. 207 alin. 4 Cod procedură penală măsura arestării preventive, constatându-se că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acesteia.
Potrivit disp. art.208 alin.2 Cod procedură penală, „instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.”
Cum prin încheierea din 23.09.2014 s-a dispus începerea judecății, în conformitate cu disp. art.208 Cod procedură penală, s-a procedat la o nouă verificare a subzistenței temeiurilor care au determinat menținerea măsurii.
Instanța a apreciat că și la acest moment sunt incidente dispozițiile art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, și nu cele ale art. 207 alin. 3 Cod procedură penală, de la ultima verificare a măsurii preventive și până la acest moment nesurvenind modificări pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat arestarea inițială.
În privința legalității măsurii arestării preventive verificată prin prisma disp. art. 223 Cod procedură penală s-a constatat că măsura este legală, infracțiunea în raport de care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului regăsindu-se enumerată în rândul celor menționate în cuprinsul alin.2 al art. 223 Cod procedură penală, îndeplinită fiind în continuare și condiția privitoare la suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea, pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată, condiție care rezultă din probele administrate în faza urmăririi penale reprezentate de declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de necropsie, procesul verbal de examinare fizică a inculpatului, chiar în condițiile în care poziția inculpatului este în continuare de negare a faptei.
Pe de altă parte, privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care acesta o reprezintă, pericol dedus din natura și gravitatea faptei, împrejurările și circumstanțele în care se presupune că inculpatul a acționat, dar și din impactul deosebit pe care o astfel de faptă îl are în comunitatea din care părțile provin, măsura luată fiind și la acest moment proporțională cu gravitatea acuzației dar și necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 201 alin.1 Cod procedură penală (buna desfășurare a procesului penal), neputându-se pune în discuție depășirea unui termen rezonabil.
O astfel de măsură este în deplină concordanță și cu jurisprudența CEDO, Curtea de la Strasbourg admițând că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin pentru o perioadă de timp.
Împrejurările privitoare la lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, constituie criterii ce pot fi avute în vedere eventual la un alt moment procesual, neputând constitui prin ele însele, cu atât mai mult cu cât au fost cunoscute și la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă, temei al reconsiderării privării de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității faptei și a scopului urmărit prin dispunerea măsurii, apreciindu-se că la acest moment, față de stadiul procesual existent, de perioada de timp scursă de la momentul luării măsurii, de împrejurările concrete ale cauzei, de conduita manifestată de inculpat, nu se justifică o înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În consecință, constatând în continuare îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 202 alin. 3 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpatului O. T. R. fiind proporțională cu gravitatea acuzației și în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se va da eficiență dispozițiilor art. 207 alin. 4 Cod procedură penală și se va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul O. T. R. pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe care a criticat-o prin apărător cu prilejul dezbaterilor, casarea hotărârii și în consecință revocarea măsurii arestării sale preventive, inculpatul putând fi judecat și în stare de libertate, ținându-se seama de poziția sa procesuală și de data luării măsurii de arestare a sa preventivă de la 1 aprilie 2014 ca și probatoriul administrat în faza de urmărire penală.
De asemenea, se impune a se avea în vedere că inculpatul-contestator nu are antecedente penale și că acesta se va prezenta la toate termenele de judecată stabilite de instanță, ținându-se seama și de starea de sănătate, acesta fiind internat în spital ceea ce îl împiedică de a se prezenta în instanță.
Curtea, examinând încheierea atacată în raport de toate criteriile formulate ca și de aspectele de fapt și de drept incidente în cauză, din actele și lucrările dosarului constată că este nefondată contestația de față pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Inculpatul contestator în prezenta cauză a fost cercetat penal pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie prev. de art. 195 cu referire la art. 199 alin.1 Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că din probele administrate în cauză subzistă suspiciunea rezonabilă că acesta în noaptea de 28/29 martie 2014 a lovit-o grav pe mama sa cauzându-i traumatisme toracice cu grave multiple fracturi costale, folosind pumnii și picioarele, leziuni traumatice care au cauzat decesul mamei sale.
Prin încheierea din 31 martie 2014 pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe durata de 30 de zile începând de la 1 aprilie 2014 până la 30 aprilie 2014, după care s-a dispus prelungirea arestării preventive prin încheierile din 24 aprilie, 28 mai, 25 iunie și 28 iulie 2014.
La data de 26 august 2014, prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiunea sus-menționată, măsură menținută prin încheierea din 27 august 2014, măsură menținută ca legală și temeinică conform art. 207 alin.4 până la data de 23 septembrie 2014 de către Judecătorul de cameră preliminară, după care fiind sesizată instanța de judecată urmare începerii judecății prin încheierea de la această dată, s-a procedat la o nouă verificare a legalității și temeiniciei măsurii preventive prin încheierea din 10 octombrie 2014 pronunțată de completul de judecată legal investit, în baza art. 202 alin.3 și 207 alin.4 Cod procedură penală, s-a menținut aceeași măsură și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii și s-a menținut ca atare măsura arestării preventive ca atare.
Împotriva acestei încheieri pronunțată de instanța de judecată legal investită care a pronunțat încheierea atacată, inculpatul a formulat prezenta contestație pentru motivele mai sus arătate.
Soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Sub un prim aspect fapta pentru care a fost investită instanța de judecată după derularea urmăririi penale și sesizarea instanței rezultă în condiții de suspiciune rezonabilă față de ansamblul probelor administrate în cauză: cu martori, înscrisuri și acte medico-legale.
Fapta respectivă este gravă și proporțională cu măsura dispusă, iar menținerea măsurii arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal ca și pentru impactul negativ avut asupra opiniei publice locale,măsură care este în concordanță și cu prevederile art. 202 alin.3 și 207 alin. 4 Cod procedură penală.
Toate acestea, nu sunt de natură a justifica nici înlocuirea acestei măsuri a arestării preventive cu o altă măsură privativă de libertate, toate temeiurile avute în vedere inițial a privării de libertate menținându-se și în prezent.
Aceasta și în condițiile în care inculpatul-contestator nu a fost prezent din cauze obiective în instanță, la data prezentelor dezbateri întrucât este internat din motive medicale cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (filele 18,20 și 21), fiind astfel incidente disp. art. 208 alin. (3) rap. la art. 205 alin. (7) Cod procedură penală.
În raport de toate considerentele expuse, contestația de față este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare în baza art. 4211 alin. (1), (3) și (7) și art. 206 Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 275 alin. (2) Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul O. T. R., fiul lui I. și E., născut la 17.11.1962, aflat în prezent în Spitalul Penitenciar Rahova, împotriva încheierii de ședință din data 10.10.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă contestatorul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Cercetată și pronunțată în ședință publică, din data de 15.10.2014.
Președinte,
T. L.
Grefier,
I. A.
Red.TL
2 ex./16._
Dosar fond nr._ 14 Tribunalul Dâmbovița
Judec.fond S. F.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 349/2014. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1112/2014. Curtea... → |
|---|
