Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 18/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 18/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 9637/200/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR.18

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2014

Președinte – I. N.

Judecător – M. E. G.

Judecător – D. D.

Grefier – C. M.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror P. I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 734 din data de 20 august 2013 pronunțată de Judecătoria B., prin care:

I. În baza art. 215, alin. 1 și 3, Cod penal, cu aplicarea art. 37, lit.a, Cod penal și art. 320¹, alin.7, Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul I. D., fiul lui L. și Soltana, născut la data de 07.01.1976 în municipiul B., județul B., domiciliat în comuna Movila Banului, ., C.N.P._, căsătorit, un copil minor, studii 10 clase, fără ocupație, recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, județul V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, săvârșită în dauna părții vătămate DIRECȚIA SILVICĂ B., cu sediul în municipiul B., ., nr.5, județul B., în data de 01.04.2011.

În temeiul art. 36, alin.1 cu referire la art. 33, lit. a, Cod penal s-a constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu cele trei infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 107/12.02.2013 a Judecătoriei B., dar și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 323/20.06.2011 a Judecătoriei T. și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 102/21.08.2012 a Judecătoriei Pătârlagele.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 107/12.02.2013 a Judecătoriei B. în pedepsele componente: 3 ani închisoare, 3 luni închisoare, 3 luni închisoare și pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 102/21.08.2012 a Judecătoriei Pătârlagele: 2 ani închisoare și pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 323/20.06.2011 a Judecătoriei T.: 1 an închisoare și pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 120/03.03.2009 a Judecătoriei T., pentru care s-a dispus menținerea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.

Potrivit art. 36, alin. 1 cu referire la art. 34, alin. 1, lit. b, Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință: 3 ani închisoare, cu cele trei pedepse aplicate prin nr. 107/12.02.2013 a Judecătoriei B.: 3 ani închisoare, 3 luni închisoare, 3 luni închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 323/20.06.2011 a Judecătoriei T., cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 102/21.08.2012 a Judecătoriei Pătârlagele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, în final 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 120/03.03.2009 a Judecătoriei T., revocare dispusă prin Sentința penală nr. 323/20.06.2011 a Judecătoriei T. și menținută prin Sentința penală nr. 102/21.08.2012 a Judecătoriei Pătârlagele și respectiv Sentința penală nr. 107/12.02.2013 a Judecătoriei B. inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare

În baza art. 71, alin. 2, Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.

S-a constatat că inculpatul este arestat în executarea unei pedepse definitive.

În baza art. 36, alin. 3, Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada în care inculpatul a fost arestat în executarea pedepsei definitive, începând cu data de 05.01.2012 la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 107/12.02.2013 a Judecătoriei B. și dispune emitere unui nou mandat de executare a pedepsei în baza prezentei sentințe.

II. În baza art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin.7, Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul F. A.-G., fiul lui V. și F., născut la data de 17.11.1991 în municipiul B., județul B., domiciliat în comuna Movila Banului, ., C.N.P._, necăsătorit, studii 11 clase, fără ocupație, cu trecut infracțional, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, săvârșită în dauna părții vătămate Direcția Silvică B., în data de 01.04.2011.

În temeiul art. 36, alin.1 cu referire la art. 33, lit. a, Cod penal s-a constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 107/12.02.2013 a Judecătoriei B..

Potrivit art. 85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 107/12.02.2013 a Judecătoriei B..

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 107/12.02.2013 a Judecătoriei B. în pedepsele componente: 2 ani închisoare și 2 luni închisoare.

Conform art. 34, alin. 1, lit. b, Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință: 2 ani închisoare cu pedepsele de 2 ani închisoare și 2 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 107/12.02.2013 a Judecătoriei B., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71, alin.2, Cod penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.

Potrivit art. 81, Cod penal dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condițiile art. 82 Cod penal și care începe să curgă de la data de 26.02.2013, în condițiile art. 85, alin. 3, Cod penal.

Conform art. 71, alin. 5, Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 359, Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, Cod penal.

În baza art. 14, alin. 3, lit. b, Cod procedură penală cu referire la art. 998, Cod civil, a fost obligat inculpatul I. D. la 8000 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată Direcția Silvică B., constituită parte civilă.

Potrivit art. 14, alin. 3, lit. b, Cod procedură penală cu referire la art. 998, Cod civil, a fost obligat inculpatul F. A.-G. la 16.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată Direcția Silvică B., constituită parte civilă.

Conform art. 191, Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la 900 lei cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-inculpat F. A. G. personal și asistat de avocat ales C. C. G. din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._ /25 noiembrie 2013, lipsă fiind intimata-parte civilă Ragia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică B..

Procedura de citare este legale îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea aduce la cunoștința recurentului-inculpat F. A. G. că în temeiul dispozițiilor art.385¹⁴ alin. 1¹Cod proc. penală are dreptul să fie ascultat și de instanța de control judiciar, iar acesta, după consultarea cu apărătorul ales, a precizat că nu dorește să uzeze de acest drept, deoarece își menține în totalitate declarațiile date în cauză până în prezent, la care nu are de făcut nici o completare sau adăugire.

Avocat C. C. G. și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul critică sentința penală nr. 734 din data de 20 august 2013 pronunțată de Judecătoria B. pentru netemeinicie.

Hotărârea judecătoreasca menționată este netemeinica deoarece, în mod greșit, au fost aplicate dispozițiile art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate inculpatului

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 3954/P/2011 din data de 31.05.2013 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului F. A. G. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin 1 si alin 3 Cod penal, constând in aceea că, împreuna cu inculpatul I. D. (si el trimis in judecata prin același act de inculpare), cu ocazia încheierii la data de 01.04.2011 a trei contracte de custodie cu partea vătămata Direcția S. B., au indus în eroare reprezentanții acestei instituții, astfel încât fără această eroare partea vătămata nu ar fi încheiat contractele în condițiile stipulate, în temeiul acestora preluând trei armăsari de

monta publica ce au fost folosiți in alt scop decât cel prevăzut in contractele menționate, provocând astfel un prejudiciu nerecuperat in valoare de 16.000 lei.

În sarcina inculpatului F. A. G. s-a reținut comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin 1 si 3 Cod penal.

Pentru a contura gravitatea deosebita a faptei reținute prin actul de sesizare a instanței, gravitate ce trebuie să își regăsească ulterior rezonanța și în individualizarea regimului de executare a pedepsei aplicate, trebuie subliniate câteva aspecte legate de circumstanțele concrete ale comiterii faptei precum și de personalitatea cu vădite tendințe spre perseverenta infracționala a acestuia.

În fapt, între inculpatul F. A. G. și partea vătămata R. Naționala a Pădurilor Romsilva, prin Direcția S. B., au fost semnate în data de 01.04.2011 doua contracte de custodie (nr. 727 și nr. 737) cu privire la doi armăsari valoroși din rasa Pursânge Englez în vederea înființării unui punct de montă publică la domiciliul acestuia din satul Limpeziș, . B..

În data de 05.04.2011, inculpatul s-a prezentat la Herghelia Cislău de unde a preluat cei doi armăsari, urmând a-i restitui, conform clauzelor contractuale, înainte de data de 01.09.2011.

Ulterior, armăsarii nu au mai putut fi identificați, inculpatul afirmând ca i-a predat unei persoane pe care nu o poate identifica, undeva pe raza jud. Maramureș, spre a fi utilizați la munci agricole.

Chiar din declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penala (f. 49, 50 - dosar urmărire penala) rezultă în mod cert faptul ca acesta, încă de la momentul încheierii celor două contracte de custodie, nu a avut intenția de a înființa un punct de montă publică la domiciliul său, deși îi fuseseră aduse la cunoștință obligațiile contractuale.

Inculpatul F. A. G. a mai precizat expres și faptul că, încă de la început, intenția sa și a inculpatului I. D. a fost aceea de a preda armăsarii către alte persoane pentru a fi folosiți la munci agricole.

Mai mult, deși inculpatul și-a asumat responsabilitatea pentru cei doi armăsari pe perioada de derulare a contractului (conform obligațiilor ferme stipulate în contractele semnate), inclusiv cu privire la restituirea acestora către proprietarului de drept, chiar și după începerea urmăririi penale în prezentul dosar, inculpatul F. A. G. nu a depus nicio diligență pentru a recupera cei doi armăsari de la persoana „necunoscută" căreia îi fuseseră „ închiriați".

Mai susține Reprezentantul Ministerului Public că, tot in declarația sa, inculpatul a recunoscut faptul că, nici el și nici inculpatul I. D. nu au mers în județul Maramureș pentru a încerca să recupereze armăsarii însă au încercat fără succes sa îl contacteze telefonic pe cel căruia i-au predat animalele.

Or, o asemenea conduita constituie un indiciu puternic cu privire la scopul real, stabilit încă dinainte de semnarea contractelor, și anume vânzarea armăsarilor, modalitate sigură de a realiza un beneficiu material rapid și facil.

De asemenea, deși inculpatul și-a arătat disponibilitatea (încă din data de 24.10.2011, data când inculpatul a fost audiat pentru prima data de către organele de poliție - fila 54, 55 - dosar urmărire penală) de a achita contravaloarea celor doi armăsari (16.000 iei), acesta nu a plătit nicio suma de bani nici pe perioada derulării urmăririi penale și nici a judecării cauzei.

Mai mult decât atât, inculpatul F. A. G. a mai fost condamnat pentru fapte similare prin sentința penala nr. 107/12.02.2013 pronunțata de Judecătoria B. la o pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare.

Prin această sentință penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu inculpatul I. D. la plata sumei de 21.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către R. Naționala a Pădurilor Romsilva, prin Direcția S. B..

Prezent în fața instanței de judecată in data de 20.08.2013, inculpatul a depus la dosarul cauzei un contract de munca încheiat cu un angajator din Germania, pentru perioada 29.04._13 însă a recunoscut că, nici de la data angajării sale, deși cunoștea faptul că a fost obligat printr-o sentința definitivă să achite contravaloarea prejudiciului cauzat, nu a plătit nicio suma de bani.

În aprecierea acuzării, și această atitudine a inculpatului, care nu a făcut niciun efort real pentru a acoperi prejudiciul produs în urma comiterii infracțiunii ar fi trebuit să-și găsească rezonanța în individualizarea modalității de executare a pedepsei.

Cererile inculpatului referitoare la individualizarea regimului de executare a pedepsei aplicate, în sensul de a fi lăsat în libertate pentru a putea desfășura activități legale remunerate în vederea acoperirii prejudiciului cauzat nu pot fi reținute ca sincere, atât timp cât acesta, de la data comiterii faptei și până la data judecării dosarului nu a efectuat nici un demers pentru diminuarea prejudiciului cauzat prin faptele sale (nici a prejudiciului reținut în prezentul dosar și nici a prejudiciului reținut in dosarul în care a fost condamnat definitiv, în acest din urmă caz fiindu-i aduse la cunoștința și prevederile art. 84 Cod penal cu privire la revocarea în cazul neexecutării obligațiilor civile).

Toate aceste date sunt, în opinia unității de parchet, de natură a contura profilul comportamental al inculpatului, respectiv predispoziția sa infracționala, precum și perseverența în adoptarea unui asemenea comportament (conform fișei de cazier judiciar, inculpatul a mai fost urmărit penal în anul 2011 și sancționat administrativ pentru săvârșirea a două fapte: una privind circulația pe drumurile publice și una privind regimul substanțelor explozive).

Or, dată fiind această situație, apreciază că inculpatul F. A. G. a beneficiat de un tratament sancționator prea blând având în vedere, pe de o parte, modalitatea concretă de săvârșire a acțiunii ilicite, scopul urmărit și consecințele rezultate în urma acțiunilor sale, iar pe de altă parte, persoana inculpatului, astfel cum se conturează din actele existente la dosar.

Impactul pe care astfel de fapte îl au în rândul opiniei publice impune o reacție mai energică din partea autorităților judiciare, numai în aceste condiții realizându-se scopul coercitiv și educativ al pedepsei, dar și rolul de prevenție.

Consideră că, pentru a fi de natură a asigura o atitudine corectă a inculpatului pe viitor față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire sociala, trebuie ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa aplicată în regim privativ de libertate.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond înlăturarea aspectelor de netemeinicie.

Avocat C. C. G. având cuvântul depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere, respectiv două chitanțe fiscale nr.799/14.01.2014 și nr. 762/10.12.2013 prin care se dorește a face dovada că inculpatul F. A. G. a depus diligențe pentru achitarea în parte a prejudiciului. Chitanțele sunt prezentate și Reprezentantului Ministerul Public.

Susține apărarea că la individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal cât și persoana inculpatului care a recunoscut în totalitate fapta și a regretat-o, că nu a mai fost condamnat penal.

La instanța de fond inculpatul s-a judecat în procedura simplificată prev. de art. 320¹Cod procedură penală.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în mod corect s-au aplicat dispozițiile art. 81 Cod penal. În prezent inculpatul are loc de muncă și, așa cum rezultă din înscrisurile depuse astăzi la dosar, acesta a depus diligențe pentru a achita o parte din prejudiciu. Se va încheia un angajament de plată.

Solicită a se avea în vedere că în Noul Cod penal alineatele 3,4,5 nu se mai regăsesc, iar pedeapsa este de până la cel mult 5 ani pentru o atare infracțiune.

Solicită respingerea recursului declarat de unitatea de parchet, ca nefondat.

Intimatul-inculpat F. A. Gsbriel având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 734 din data de 20 august 2013 pronunțată de Judecătoria B.:

I. În baza art. 215, alin. 1 și 3, Cod penal, cu aplicarea art. 37, lit.a Cod penal și art. 320¹, alin.7, Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul I. D., fiul lui L. și Soltana, născut la data de 07.01.1976 în municipiul B., județul B., domiciliat în comuna Movila Banului, ., C.N.P._, căsătorit, un copil minor, studii 10 clase, fără ocupație, recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, județul V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, săvârșită în dauna părții vătămate DIRECȚIA SILVICĂ B., cu sediul în municipiul B., ., nr.5, județul B., în data de 01.04.2011.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 107/12.02.2013 a Judecătoriei B. în pedepsele componente: 3 ani închisoare, 3 luni închisoare, 3 luni închisoare și pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 102/21.08.2012 a Judecătoriei Pătârlagele: 2 ani închisoare și pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 323/20.06.2011 a Judecătoriei T.: 1 an închisoare și pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 120/03.03.2009 a Judecătoriei T., pentru care s-a dispus menținerea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71, alin. 2, Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.

S-a constatat că inculpatul este arestat în executarea unei pedepse definitive.

În baza art. 36, alin. 3, Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada în care inculpatul a fost arestat în executarea pedepsei definitive, începând cu data de 05.01.2012 la zi.

II. În baza art. 215, alin. 1 și 3, Cod penal, cu aplicarea art. 320¹, alin.7, Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul F. A.-G., fiul lui V. și F., născut la data de 17.11.1991 în municipiul B., județul B., domiciliat în comuna Movila Banului, ., C.N.P._, necăsătorit, studii 11 clase, fără ocupație, cu trecut infracțional, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, săvârșită în dauna părții vătămate Direcția Silvică B., în data de 01.04.2011.

Potrivit art. 85, Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 107/12.02.2013 a Judecătoriei B..

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 107/12.02.2013 a Judecătoriei B. în pedepsele componente: 2 ani închisoare și 2 luni închisoare.

În baza art. 71, alin.2, Cod penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.

În temeiul art. 359, Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, Cod penal.

Conform art. 191, Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la 900 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.3954/P/2011 din 31.05.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

1. I. D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215, alin. 1 și 3, Cod penal, cu aplicarea art. 37, lit.a), Cod penal;

2.F. A.-G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3, Cod penal;

3. Ș. F.-D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,3 Cod penal;

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, cei doi inculpați, cu intenție, cu ocazia încheierii la data de 01.04.2011 a trei contracte de custodie cu partea vătămată Direcția Silvică B. din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA- au indus în eroare reprezentanții părții vătămate, astfel încât fără această eroare partea vătămată nu ar fi încheiat contractele în condițiile stipulate, în temeiul acestora preluând în data de 05.04.2011 de la Herghelia Cislău armăsari de montă publică - primul unul și cel de al doilea doi armăsari - urmărind folosirea acestora în alt scop decât cel prevăzut în contractele de custodie, în vederea obținerii de foloase materiale injuste, provocând astfel un prejudiciu nerecuperat părții vătămate în valoare de 8.000 lei - primul inculpat - și de 16.000 lei - cel de al doilea.

Partea vătămată Direcția Silvică B., la urmărirea penală, s-a constituit parte civilă în cauză împotriva inculpaților cu suma totală de 24.000 lei reprezentând valoarea de înlocuire a celor trei armăsari nerestituiți de către aceștia, câte 8.000 lei pentru fiecare dintre aceștia.

La întrebarea instanței, inculpații I. D. și F. A.-G. au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu au solicitat administrarea de probe și în consecință solicită că judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc.

Instanța, aplicând dispozițiile art. 320¹, Cod procedură penală a audiat inculpatul I. D., care a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată și a declarat că își menține declarațiile date în fața procurorului și că nu înțelege să dea alte declarații. Este de acord să despăgubească partea civilă cu suma cu care s-a constituit parte civilă.

Inculpatul F. A.-G. a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată și a precizat că inculpatul I. a aflat de pe internet că pot fi luați armăsari și i-a spus să ia niște cai. Inițial au fost la herghelie, au luat contractele, după care au fost la primărie, la doctorul veterinar și la oficiul de reproducție, de unde au luat avizele necesare, după care au ridicat caii de la herghelie, el luând doi cai și I. doar unul. Caii i-au urcat în mașină și au plecat cu ei direct la Sighetul Marmației și i-a dat unui prieten de al lui I.. La expirarea contractelor de 6 luni nu au mai găsit persoana căreia îi lăsaseră caii Este de acord să despăgubească partea civilă cu suma de 16.000 lei.

Analizând întregul material probator administrat în cauză la urmărirea penală, potrivit dispozițiilor art. 320¹, alin.4, Cod procedură penală, respectiv declarațiile de recunoaștere ale celor doi inculpați, declarația reprezentantului părții vătămate, contractele de custodie, adresa de prejudiciu, declarațiile martorilor audiați la urmărire penală, D. M., Ș. D. F., N. M. A., U. I., G. P. S., G. F., S. N., C. D. și P. V., precum fișele de cazier judiciar ale inculpaților, instanța reține următoarele:

Pe raza localității Cislău din județul B. se află “Herghelia Cislau”, în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA, prin Direcția Silvică B. și care deține o secție de creștere a cabalinelor, în cadrul căreia se află un depozit de armăsari de montă publică. Rolul depozitelor de armăsari din cadrul Hergheliilor este de a multiplica și de a transfera progresul genetic obținut în aceste ferme către populațiile de cai de rasă deținute de crescătorii privați sau către populațiile de animale din marea creștere. Pentru realizarea acestui deziderat, în baza dispozițiilor legale privind organizarea și funcționarea stațiunilor și punctelor comunale de montă, aprobate prin Ordinul comun al MAPAM și MAI nr._, publicat în M.Of. nr.62/26.01.2003, în fiecare sezon, se stabilesc și se aduce la cunoștința publică care sunt armăsarii care sunt disponibili în vederea preluării în custodie pentru folosirea la montă.

În acest context, în cursul lunii martie 2011, inculpații I. D. și F. A. - G. s-au deplasat la Herghelia Cislău din jud. B., aparținând Direcției Silvice B., din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA și au solicitat preluarea în custodie a unor armăsari, în vederea înființării unor puncte de montă publică la domiciliile acestora din satul Limpeziș, ..B., potrivit prevederilor legale de mai sus.

Astfel, între inculpatul F. A.-G. și partea vătămată s-au încheiat contractele nr.727/ 01.04.2011 și nr.737/01.04.2011, având ca obiect preluarea în custodie de la Herghelia Cislău de către inculpat - în calitate de responsabil punct de montă - a armăsarului cu numele de “Phedrus”, din rasa Pursânge Englez, în temeiul primului contract, și a armăsarului “Alunel”, din aceeași rasă, potrivit celui de al doilea contract.

De asemenea, între inculpatul I. D. și partea vătămată s-a încheiat contractul nr. 731/01.04.2011, având ca obiect preluarea în custodie de la Herghelia Cislău de către inculpatul I. D. - în calitate de responsabil punct de montă- a armăsarului numit “T.”, tot din rasa Pursânge Englez

Cele trei contracte, potrivit prevederilor legale, au fost vizate, la solicitarea inculpaților, de către Primăria Comunei Movila Banului, de către Unitatea Județeană de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie precum și de către medicul veterinar șef al Circumscripției Sanitar Veterinară Movila Banului, aceste vize confirmând îndeplinirea condițiilor pentru înființarea unor puncte de montă publică în spațiile aparținând persoanelor solicitante pe raza comunei Movila Banului.

În urma obținerii acestor vize, cei doi inculpați s-au prezentat din nou la Herghelia Cislău și au semnat cele trei contracte de luare în custodie.

Conform proceselor verbale de predare-primire aflate la dosarul cauzei (filele nr.48, 49 și 52) inculpații au intrat în posesia celor trei cai în ziua de 05.04.2011.

Deși potrivit prevederilor contractuale exprese, inculpații cunoșteau că aveau obligația ca acești armăsari luați în custodie să fie depozitați la punctele de montă publică înființate la domiciliile lor din localitatea Limpeziș și să fie folosiți doar pentru activitatea de montă publică, cei doi inculpați au dispus de acești armăsari, ca adevărați proprietari, chiar din ziua în care i-au preluat în fapt. Astfel, inculpații au transportat cei trei cai în jud. Maramureș și i-au încredințat unei persoane neidentificate, spre a fi folosiți la muncă, în exploatările forestiere din zonă.

Conform contractelor, cei doi inculpați aveau în concret obligația de restituire a celor trei armăsari către Herghelia Cislău până la data de 01.09.2011.

La data de 17.06.2011 o comisie formată din reprezentanții Hergheliei Cislău, un lucrător de la Postul de Poliție Movila Banului și un reprezentant al Primăriei Movila Banului s-au deplasat la domiciliile celor doi inculpați și au constatat absența armăsarilor de la punctele de montă publică ce ar fi trebuit să funcționeze la locuințele celor doi custozi, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal .

Cu aceeași ocazie, constatându-se de asemenea că cei doi inculpați nu se aflau la momentul respectiv acasă, au fost contactați telefonic iar aceștia au precizat că cele trei cabaline se aflau în jud. Maramureș, unde erau folosite la muncă.

Inculpaților I. D. și F. A.-G. li s-a pus în vedere să deplaseze animalele la punctele de montă stabilite prin contract, spre a putea fi inspectate în cursul săptămânii următoare, solicitare care nu a fost îndeplinită de către cei doi inculpați.

În acest context, la data de 30.06.2011, prin adresele nr. 205 și 206, expediate cu confirmare de primire, cei doi inculpați au fost înștiințați de către Herghelia Cislău că, în conformitate cu prevederile art.5.1 din Cap. V ale celor trei contracte de custodie încheiate, s-a procedat la rezilierea acestora, fiind totodată somați ca în termen de 10 zile de la primirea înscrisurilor precizate să predea cabalinele către proprietar.

Nici de această dată cei doi inculpați nu s-au conformat, așa încât nici la această dată animalele nu au fost recuperate de către proprietarul de drept al acestora, cei doi invocând faptul că nu l-au mai găsit pe cel căruia îi încredințaseră cei trei cai contra unei sume de bani, pentru a-i folosi la muncă în cadrul unor exploatări forestiere.

Situația de fapt astfel reținută s-a stabilit prin coroborarea declarațiilor de recunoaștere ale celor doi inculpați cu toate celelalte probe administrate în cauză respectiv declarațiile reprezentantului părții vătămate, care a descris modul în care au fost predați cei trei armăsari, în baza documentelor prezentate de cei trei inculpați, precum și declarațiile reprezentaților legali ai celor trei instituții, respectiv Primăria Comunei Movila Banului, județul B., Unitatea Județeană pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie B. și Circumscripția Sanitară Veterinară a Comunei Movila Banului, județul B., din care rezultă că aceste instituții au vizat cele trei contracte de custodie folosite de cei doi inculpați pentru a prelua în custodie cei 3 armăsari de montă publică.

I. În drept, fapta inculpatului I. D., care, cu intenție, cu ocazia încheierii la data de 01.04.2011 a unui contract de custodie cu partea vătămată Direcția Silvică B. din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA- a indus în eroare reprezentanții părții vătămate, astfel încât fără această eroare partea vătămată nu ar fi încheiat contractul în condițiile stipulate iar, în temeiul acestuia, a preluat un armăsar de montă publică în data de 05.04.2011 de la Herghelia Cislău, urmărind folosirea armăsarilor în alt scop decât cel prevăzut în contractele de custodie, în vederea obținerii de foloase materiale injuste, provocând astfel un prejudiciu nerecuperat părții vătămate în valoare de 8.000 lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215, alin. 1 și alin. 3, Cod penal cu aplicarea art. 37, alin.1 lit.a, Cod penal.

Starea de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37, lit. a, Cod penal, a fost atrasă atrasă de condamnarea anterioară a inculpatului la o pedeapsă de 1 ani și 2 luni închisoare (câte 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 85, alin.1, art. 85, alin. 2 și art. 86, alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată), cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 2 luni, conform art. 81- art.82, Cod penal, pronunțată prin Sentința penală nr.120/03.03.2009 (dosar nr._ ) a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 211/07.05.2009 a Tribunalului G., la data de 02.06.2009, iar prezenta faptă a fost săvârșită anterior datei la care poate fi considerat că a intervenit reabilitarea de drept.

Față de situațiile de fapt și de drept reținute, instanța, reținând vinovăția inculpatului I. D., a dispus condamnarea acestuia, în baza art.215, alin.1 și 3, Cod penal, cu aplicarea art.37, lit.a, Cod penal și art.320¹, alin.7, Cod procedură penală, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, săvârșită în dauna părții vătămate Direcția Silvică B., în data de 01.04.2011.

La dozarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72, Cod penal și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei generat de nivelul ridicat al prejudiciului, de relațiile sociale încălcate, de frecvența faptelor, care demonstrează caracterul organizat al acestora, dar și persoana inculpatului care a avut o poziție sinceră pe toată durata desfășurării procesului penal, recunoscând săvârșirea faptelor, care are statut de recidivist și căruia i-au fost aplicate dispozițiile art. 320¹, alin.7, Cod procedură penală, cu privire la reducerea limitelor pedepsei prevăzută de lege, cu o treime.

În aceste condiții instanța nu a reținut în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74, alin. 1, lit. c, Cod penal și a dat eficiență dispozițiilor art.320¹, alin.7, Cod procedură penală, stabilind pedeapsa peste minimul prevăzut de lege în aceste condiții, raportat și la trecutul infracțional al inculpatului.

Instanța a constatat că prezenta faptă este concurentă cu cele trei infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 107/12.02.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 743/24.05.2013 a Curții de Apel Ploiești, dar și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 323/20.06.2011 a Judecătoriei T. și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 102/21.08.2012 a Judecătoriei Pătârlagele.

Instanța a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.120/03.03.2009 a Judecătoriei T., revocare dispusă prin Sentința penală nr.323/20.06.2011 a Judecătoriei T. și menținută prin sentința penală nr.102/21.08.2012 a Judecătoriei Pătârlagele și respectiv sentința penală nr.107/12.02.2013 a Judecătoriei B. inculpatul urmând să o execute alături de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare

II. Fapta inculpatului F. A.-G., care, cu intenție, cu ocazia încheierii la data de 01.04.2011 a două contracte de custodie cu partea vătămată Direcția Silvică B. din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA- a indus în eroare reprezentanții părții vătămate, astfel încât fără această eroare partea vătămată nu ar fi încheiat contractele în condițiile stipulate și temeiul acestora a preluat doi armăsari de montă publică în data de 05.04.2011 de la Herghelia Cislău, urmărind folosirea armăsarilor în alt scop decât cel prevăzut în contractele de custodie, în vederea obținerii de foloase materiale injuste, provocând astfel un prejudiciu nerecuperat părții vătămate în valoare de 16.000 lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215, alin. 1 și alin. 3, Cod penal.

Față de situațiile de fapt și de drept reținute, instanța, reținând vinovăția inculpatului F. A.-G., l-a condamnat pe acesta, în baza art.215, alin.1, 2 și 3, Cod penal, cu aplicarea art.320¹, alin.7, Cod procedură penală, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, săvârșită în dauna părții vătămate Direcția Silvică B., în data de 01.04.2011.

La dozarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72, Cod penal și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei generat de nivelul ridicat al prejudiciului, de relațiile sociale încălcate, de frecvența faptelor, care demonstrează caracterul organizat al acestora, dar și persoana inculpatului care a avut o poziție sinceră pe toată durata desfășurării procesului penal, recunoscând săvârșirea faptelor, care nu a mai fost condamnat penal, care are un loc de muncă și căruia i-au fost aplicate dispozițiile art.320¹, alin.7, Cod procedură penală, cu privire la reducerea limitelor pedepsei prevăzută de lege, cu o treime.

Față de frecvența faptelor, instanța nu a reținut în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74, alin. 1, lit. c, Cod penal și a dat eficiență dispozițiilor art.320¹, alin.7, Cod procedură penală, stabilind pedeapsa la minimul prevăzut de lege în aceste condiții.

În baza art.36, alin.1 cu referire la art.33, lit.a, Cod penal, instanța a constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.107/12.02.2013 a Judecătoriei B., când s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei respective.

În baza art.85, Cod penal, instanța a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.107/12.02.2013 a Judecătoriei B..

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, deoarece inculpatul nu a mai fost condamnat penal, a realizat pericolul faptei sale, are un loc de muncă, care să-i permită realizarea unor venituri pentru despăgubirea părților vătămate și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81, Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art.82, Cod penal și care începe să curgă de la data de 26.02.2013, în condițiile art.85, alin. 3, Cod penal.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată Direcția Silvică B., având în vedere contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, dar și acordul lor privind despăgubirea părții vătămate cu sumele cu care acestea s-a constituit parte civilă, instanța, dând eficiență principiului disponibilității consacrat de art.16¹, alin.3, Cod procedură penală, în baza art.14, alin.3, lit.b, Cod procedură penală cu referire la art.998, Cod civil, l-a obligat pe inculpatul I. D. la 8000 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale și inculpatul F. A.-G. la 16.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată Direcția Silvică B., constituită parte civilă.

Împotriva sentinței penale nr. 734 din data de 20 august 2013 pronunțată de Judecătoria B. a declarat recurs, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria B. criticând-o pentru netemeinicie, susținând că, în mod inoportun, au fost aplicate dispozițiile art. 81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Acest motiv a fost dezvoltat și consemnat pe larg în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu se mai impune reiterarea lui.

Curtea, examinând motivele de recurs invocate, actele și lucrările dosarului, cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art.385⁶ alin.3 Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, și a stabilit vinovăția inculpatului F. A.-G. pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.

Judecata în această cauză a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ca urmare a declarației inculpatului de recunoaștere în totalitate a faptei reținute în actul de sesizare a instanței, declarație dată conform dispozițiilor art. 320¹ alin.2 Cod procedură penală, și în urma căreia acesta a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform alineatului 7 al aceluiași articol.

De altfel, prin singura cale de atac exercitată în cauză nu au fost criticate aspecte ce țin de situația de fapt reținută.

Analizând critica de netemeinicie formulată de procuror, din perspectiva modalității de executare a pedepsei stabilită în cazul inculpatului F. A.-G., Curtea o apreciază ca fiind nefondată, atât în raport de circumstanțele de fapt efective reținute în sarcina acestuia, cât și în raport de datele ce circumstanțiază persoana inculpatului.

Astfel, așa cum s-a reținut mai sus, inculpatul a fost trimis în judecata și condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune în convenții, constând în aceea că, la data de 01.04.2011, cu ocazia încheierii a două contracte de custodie cu partea vătămată Direcția Silvică B. din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA, i-a indus în eroare pe reprezentanții părții vătămate și a preluat doi armăsari de montă publică în data de 05.04.2011 de la Herghelia Cislău, urmărind folosirea lor în alt scop decât cel prevăzut în contractele de custodie, provocând astfel un prejudiciu în valoare de 16.000 lei. Se constată, așadar, că inculpatul a săvârșit o infracțiune de prejudiciu ce a constat în inducerea în eroare și neexecutarea întocmai a obligațiilor contractuale, cu un prejudiciu relativ redus, în circumstanțe și împrejurări relativ simple, cu un mod de operare care nu denotă un pericol social ridicat și o periculozitate deosebită a acestuia, fără un plan care ar fi putut îngreuna sau împiedica depistarea și tragerea sa la răspundere penală și civilă.

În același timp, împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru o faptă similară nu poate agrava de o manieră semnificativă situația juridică a inculpatului, atât timp cât această faptă a fost comisă la numai câteva zile de fapta ce face obiectul prezentei cauze și doar cercetarea și judecarea lor separată a făcut să existe două condamnări separate. În cele din urmă, instanța de fond, prin hotărârea atacată, a constatat concursul de infracțiuni, a contopit pedepsele și a dat spre executare o singură pedeapsă rezultantă, aceea de 2 ani închisoare.

Prin urmare, fapta dedusă judecății, prin natura și modalitatea de săvârșire, dar și a consecințelor produse, nu reclamă un regim sancționator și o modalitate de executare atât de severe cum se solicită de procuror.

În plus, inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale la data comiterii faptei, beneficiază de caracterizări bune din partea primarului, a preotului paroh și a vecinilor din localitatea de domiciliu, are un loc de muncă stabil, a acoperit o parte din prejudiciul produs (chitanțele nr.762 și 799 fil. 18-19 dos. rec.), date care, unite cu declarațiile prin care a recunoscut și regretat constant fapta, întăresc convingerea că reeducarea inculpatului poate avea loc și fără privarea sa de libertate și lasă posibilitatea acestuia să achite integral prejudiciul.

Așa fiind, pentru toate considerentele ce preced, Curtea, în baza art.385¹⁵ alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.734/20.08.2013 pronunțată de Judecătoria B., privind pe inculpatul F. A. G., menținând astfel sentința ca legală și temeinică.

În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.734/20.08.2013 pronunțată de Judecătoria B., privind pe inculpatul F. A. G., fiul lui V. și F., născut la data de 17.11.1991, domiciliat în comuna Movila Banului, ..

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 ianuarie 2014.

Președinte, Judecători,

I. N. M. E. G. D. D.

Grefier,

C. M.

Red./D.D.

2 ex./31.01.2013

d.f._ - Judecătoria B.

j.f. D. L.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 141/2014....		Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 18/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 18/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI