Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 205/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 76/1372/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 205
Ședința publică din data de 27 mai 2014
Președinte – P. M. F.
Grefier- A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. G. din cadrul
Parchetului de pe lâng Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnata I. M., fiica lui I. și M., născută la data de 21.06.1981 în localitatea Zărnești, judetul B., aflată în Penitenciarul Târgsor, împotriva sentinței penale nr.424 din data de 23 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea-condamnată I. M. aflată în stare de detenție, fiind asistată de avocat desemnat din oficiu M. I. din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art.356 alin.2 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, contestatoarea-inculpată aflată în stare de detenție a luat legătura cu apărătorul desemnat din oficiu.
Avocat M. I. având cuvântul pentru contestatoarea-inculpată I. M., arată că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată contestația formulată de inculpată în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea orală a motivelor de reformare pe care înțelege să le invoce împotriva sentinței primei instanțe.
Avocat M. I. având cuvântul pentru contestatoarea-inculpată I. M., arată că i-a explicat contestatoarei-condamnate dispozițiile legale aplicabile în cauză în ceea ce privește legea penală mai favorabilă, aceasta stăruie în contestația formulată și solicită admiterea contestației, desființarea sentinței, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că în mod corect s-a respins contestația, întrucât niciuna din pedepsele aplicate condamnatei ce compun pedeapsa rezultantă nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de persoane, cea de trafic de minori și nici cea de proxenetism și de asemenea nici pedeapsa accesorie nu depășește limitele prevăzute de legea nouă.
În plus, față de ceea ce a hotărât ICCJ la 14.04.2014 cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni nu există nici un motiv pentru admiterea contestației sau pentru a se constata că legea penală nouă este mai favorabilă decât legea penală veche.
Dimpotrivă, consideră că în ceea ce o privește pe contestatoarea-condamnată legea penală veche este mai favorabilă, întrucât dacă s-ar aplica limitele de pedeapsă prevăzută de legea penală nouă ar rezulta o pedeapsă rezultantă mai mare, iar în ceea ce privește individualizarea pedepsei pe această cale nu se poate face o reindividualizare a pedepsei.
Solicită respingerea ca nefondată a contestației, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Contestatoarea-condamnată I. M., personal având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, reducerea cuantumului pedepsei care este prea mare. 424 din data de 23 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova
CURTEA
Asupra contestației de față.
Prin sentința penală nr. 424 din data de 23 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza disp. art.597 alin. 1 și 6 Cod procedură penală rap.la disp.art. 598 lit.d Cod procedură penală, cu aplic.disp.art. 598 alin.2 Cod procedură penală (legea nouă) s-a respins contestația formulată de condamnata I. M., fiica lui I. și M., născută la data de 21.06.1981 în localitatea Zărnești, judetul B., aflată în Penitenciarul Târgsor la data formulării contestației și în prezent, vizând sentința penală nr.31/S/14.05.2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., rămasă definitivă la data de 22.01.2014 prin decizia penală nr.210/22.01.2014 a I.C.C.J. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 al.1,2 și 3 teza a II.a din Legea 678/2001 2 fapte penale, în dauna părților vătămate F. A.-G. și Kalanyos N., trafic de persoane prev. de disp. art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 și respectiv proxenetism prev. și ped. de disp. art.329 alin.1 cod penal cu aplic. disp. art.37 lit.b cod penal pentru fiecare infracțiune și aplicarea finală a disp. art.33 lit.a cod penal, ca nefondată, a fost obligată contestatoarea la 50 lei cheltuieli judiciare către stat și s-a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul de Avocați Prahova.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Pentru Minori și Familie B. sub nr._ contestatoarea I. M., a formulat contestație la executare potrivit disp. art.23 alin.1-8 din OUG 116/2013, prin care s-a modificat Legea 255/2013 și de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală (Legea 135/2010).
În motivarea cererii a arătat că a formulat contestație la executare solicitând aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile.
Prin sentința penală nr. 21/S/10.02.2014 Tribunalul Pentru Minori si Familie B. a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova.
Pe rolul Tribunalului Prahova cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La dosarul cauzei s-a depus copie a de pe mandatul de executare pedeapsa nr. 9/2013 din 23 ianuarie_ al Tribunalului Pentru Minori și Familie B. emis în baza sentinței penale nr. 31/S/14 mai 2013 a aceleiași instanțe, copie de pe sentința penală nr. 31/S/14 mai 2013 a Tribunalului Pentru Minori și Familie B..
S-a mai reținut de instanța de fond că prin sentința penala nr. 31/S/14 mai 2013 a Tribunalului Pentru Minori și Familie B., definitivă prin decizia penală nr.210/22.01.2014 a ICCJ s-a aplicat contestatoarei, în baza art.13 al.1,2,3 teza a II a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal o pedeapsă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a IIa,b,d, și e Cod penal pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori – parte vătămată Frunzaverde A. G. .
În baza art.13 al.1,2 și 3 teza a II a din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a steza a II a ,b,d și e Cod penal pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori – parte vătămată Kalanyos N..
În baza art. 12 al.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a teza a II a și b Cod penal pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane – parte vătămată F. A. G..
În baza art.329 al.1 Cod penal. cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal (2 acte materiale) și cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II a și b Cod penal pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.,b și art. 35 al.2 Cod penal, au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II.a,b,d și e Cod penal, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatei, ca pedeapsa accesorie, drepturile prev.de art. 64 al.1 lit.a teza a IIa,b,d și e Cod penal.
Pentru executarea pedepsei s-a emis mandatul de executare pedeapsă nr. 49/2013 din 23 ianuarie 2014 de Tribunalul Pentru Minori și Familie B. în a cărei executare se află în prezent condamnata .
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod Penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a Codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
De asemenea, prin decizia nr. 1 pronunțată în dosarul nr. 1/2014 Înalta Curte de Casație și Justiție admițând sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești privind dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, a stabilit că „ în aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art. 6 Cod penal după judecarea definitivă a cauzei, în ipoteza unui concurs de infracțiuni în prima etapă se verifică incidența disp. art. 6 cu privire la pedepsele individuale, după care se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care s-ar putea ajunge în baza legii noi potrivit art. 39 Cod penal (Noul Cod Penal) stabilind că în situația în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim, iar în caz contrar pedeapsa rezultantă va rămâne, astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Analizând situația contestatoarei, pentru fiecare infracțiune în parte, instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 al.1. din Noul Cod Penal, pentru niciuna din pedepsele principale aplicate acesteia.
Astfel, după modificarea prin Legea 187/2012 pentru infracțiunea art.13 al.1,2,3 teza a II a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal pedeapsa este de la 3 la 10 ani (art. 211 Noul Cod Penal) iar pedeapsa aplicată condamnatei pentru această infracțiune este de 10 ani închisoare, fără să depășească deci maximul special prevăzut de legea nouă.
De asemenea, după modificarea prin Legea 187/2012 pentru infracțiunea art.13 al.1,2,3 teza a II a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal pedeapsa este de la 3 la 10 ani (art. 211 Noul Cod Penal) iar pedeapsa aplicată condamnatei pentru această infracțiune este de 10 ani închisoare, fără să depășească deci maximul special prevăzut de legea nouă ( a doua parte vătămata).
Pentru infracțiunea prev.de art. 12 al.1 si 2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal pedeapsa este potrivit art. 210 alin.1 Cod penal de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar pedeapsa aplicată condamnatei pentru această infracțiune este de 5 ani închisoare, fără să depășească deci maximul special prevăzut de legea nouă.
De asemenea, pentru infracțiunea prev.de art.329 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal (2 acte materiale) și cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal pedeapsa prevăzută este de la 2 la 7 ani potrivit art.213 al.1. Noul Cod penal, iar pedeapsa aplicată condamnatei pentru această infracțiune este de 3 ani închisoare, fără să depășească deci maximul special prevăzut de legea nouă.
Ținând seama de disp. art. 4 din Legea 187/2012 instanța de fond a apreciat că prin maximul special prevăzut de lege trebuie înțeleasă „pedeapsa prevăzută de lege potrivit definiției legale a acesteia, respectiv art. 187 Cod penal în sensul de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În privința pedepsei complementare aplicate în final condamnatei s-a constatat de instanța de fond că aceasta este prevăzută de legea nouă și nu depășește durata maximă prevăzută de aceasta și anume 5 ani .
În raport de cele arătate și de decizia nr. 1/2014 a ICCJ la care s-a făcut referire mai sus, instanța de fond a apreciat că nu mai este necesar a se compara pedeapsa rezultantă și cu aplicarea potrivit legii noi a disp.art. 39 Cod penal., întrucât dacă s-ar aplica acest text de lege (concursul de infracțiuni potrivit legii noi) în conformitate cu care în caz de concurs s-ar aplica pedeapsa cea mai grea la care se adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, s-ar ajunge la o pedeapsă mult mai mare față de cea aplicată deja condamnatei ca pedeapsă rezultantă.
Concluzionând, instanța de fond, în baza disp. art.597 alin. 1 și 6 Cod procedură penală rap.la disp.art. 598 lit.d Cod procoedură penală, cu aplic.disp.art. 598 alin.2. Cod procedură penală .(legea nouă) a respins ca nefondată contestația formulată de condamnata I. M. vizând sentința penală nr.31/S/14.05.2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., rămasă definitivă la data de 22.01.2014 prin decizia penală nr.210/22.01.2014 a I.C.C.J. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori și ped. de art. 13 al.1,2 și 3 teza a II.a din Legea 678/2001, 2 fapte penale, în dauna părților vătămate F. A.-G. și Kalanyos N., trafic de persoane prev. de disp. art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 și respectiv proxenetism prev. și ped. de disp. art.329 alin.1 Cod penal cu aplic. disp. art.37 lit.b Cod penal pentru fiecare infracțiune și aplicarea finală a disp. art.33 lit.a Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnata I. M., solicitând desființarea ei și reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin sentința penală nr.31/S/14.05.2014 a Tribunalului B..
Examinând hotărârea atacată în raport de actele dosarului, de critica și solicitarea condamnatei, de normele penale în materie, Curtea va constata că prezenta contestație este nefondată.
Astfel, condamnata I. M. a solicitat primei instanțe aplicarea legii penale mai favorabile față de condamnarea sa definitivă de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală 31/S/14.05.2013 a Tribunalului B..
Prin această hotărâre pe care o execută în prezent, condamnatei i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare compusă astfel:
- 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1,2 și 3 teza a II-a din Legea 678/2001, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal;
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea 678/2001 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art.329 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal.
Așa cum a considerat și prima instanță, în cazul pedepsei aplicate definitiv la data intrării în vigoare a Noului Cod Penal sunt aplicabile disp.art.6 din acest act normativ.
Verificând dacă pedepsele individuale aplicate condamnatei pentru fiecare infracțiune depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, Curtea observă, ca și prima instanță, că pedepsele aplicate contestatoarei nu depășesc limitele maxime pentru infracțiunile respective prev. de art.210, 211 și 213 din Noul Cod Penal.
În conformitate cu disp.art.6 din Noul Cod Penal numai în cazul în care pedeapsa aplicată pentru infracțiunea reținută depășește maximul special prevăzut de legea nouă, pedeapsa se reduce la acest maxim, iar nu și în cazul în care sunt reduse limitele speciale ale pedepsei dar pedeapsa aplicată este însă în aceste limite.
În aceste condiții Curtea constată că față de condamnată nu sunt îndeplinite cerințele disp.art.6 din Noul Cod penal, motiv pentru care va respinge ca nefondată contestația.
Văzând și disp.art.275 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnata I. M., fiica lui I. și M., născută la data de 21.06.1981 în localitatea Zărnești, judetul B., aflată în Penitenciarul Târgsor, împotriva sentinței penale nr. 424 din data de 23 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalului Prahova.
Obligă pe contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2014.
Președinte,
P. M. F.
Grefier,
A. Ț.
Red.P.M.F.
Tehnored.A.Ț.
5 ex./16.06.2014
dosar fond -_ Tribunalul Prahova
judecător fond – M. V.
operator de date cu caracter personal;
notificare nr.3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 349/2014. Curtea... → |
|---|
