Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 141/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 510/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIE PENALĂ NR. 141
Ședința publică din data de 30.04.2014
PREȘEDINTE – V. M.
GREFIER - M. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror C. I. P.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul MÂRȚAN N., fiul lui Ș. și G., ns.la data de 23.02.1962, deținut în Penitenciarul Găești, împotriva sentinței penale nr. 128 din data de 19.02.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care, s-a respins ca nefondată cererea formulată de către condamnatul Mârțan N., fiul lui Ș. și G., născut la 23 februarie 1962, CNP_, deținut în Penitenciarul Găești, privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În conformitate cu disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală a obligat pe condamnat la 50 lei cheltuielile judiciare către stat.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 30.04.2014, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 128 din data de 19.02.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins ca nefondată cererea formulată de către condamnatul Mârțan N., fiul lui Ș. și G., născut la 23 februarie 1962, CNP_, deținut în Penitenciarul Găești, privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În conformitate cu disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală a obligat pe condamnat la 50 lei cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 04.02.2014 sub nr._ condamnatul Mîrțan N., fiul lui Ș. și G., născut la data de 23.02.1962, deținut în Penitenciarul Găești, a solicitat să-i fie aplicată legea penală mai favorabilă urmând să dea eficiență disp. art. 6 Cod penal.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că i-a fost aplicată o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru comiterea în concurs a infracțiunilor prevăzute de disp. art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și 37 lit. b din vechiul cod penal, de disp. art. 292 din vechiul cod penal și de disp. art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (prevăzută cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani).
La individualizarea fiecăreia dintre cele trei pedepse, instanța care le-a stabilit a ținut cont de disp. art. 37 lit. b din vechiul cod penal, iar în conformitate cu disp. art. 33 lit. a și 34 lit. b din vechiul cod penal s-a dispus ca el să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare, fără a i se acorda vreun spor.
Continuă condamnatul arătând că Noul Cod penal sancționează infracțiunea de înșelăciune prin disp. art. 244 alin. 1 cu pedeapsa cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, iar forma agravată a acesteia prevăzută de alin. 2 cu închisoarea de la unu la cinci ani, și că legea penală mai favorabilă vizează în cazul său, doar această infracțiune, față de care sunt incidente disp. art. 6.
În opinia condamnatului urmează ca pedeapsa de 11 ani închisoare să fie redusă la 3 ani închisoare conform disp. art. art. 244 alin. 1 din Noul Cod penal, iar în efectuarea operațiunii de contopire să se țină seama de dispozițiile Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, fără stabilirea vreunui spor.
Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului Găești constituită în baza HG nr. 836/2013 a concluzionat că pedeapsa care ar trebui să-i fie aplicată este cea de 7 ani și 6 luni închisoare, hotărând însă să nu sesizeze Tribunalul Dâmbovița.
La calcularea acestei pedepse comisia a hotărât că la maximul prevăzut de disp. art. 244 alin. 1 din Noul Cod penal trebuie să se adauge sporurile prevăzute de disp. art. 43 alin. 5 și 36 alin. 1.
Sporul de pedeapsă prevăzut de art. 43 alin. 5 este obligatoriu la calcularea pedepselor pentru faptele săvârșite de către recidiviști după . noului cod penal, iar nu pentru cele anterioare acestui moment (starea sa de recidivă fiind analizată temeinic la data săvârșirii faptelor de către instanța care l-a condamnat în operațiunea de individualizare, pedeapsa de 11 ani închisoare fiind orientată către minimul infracțiunii).
Sporul prevăzut de art. 36 alin. 1 este facultativ, fiind lăsat la aprecierea instanței și aplicat numai dacă aceasta stabilește ca fiind neîndestulător maximul pedepsei, iar nu obligatoriu, așa după cum în mod abuziv a fost calculat de către membrii comisiei.
Acordarea acestor sporuri la maximul special al pedepsei încalcă astfel principiul aplicării legii penale mai favorabile. Mai susține condamnatul că întrucât a executat o perioadă de 6 ani, 9 luni și 2 zile din pedeapsă, urmează să-i fie modificat cuantumul pedepsei de 11 ani închisoare și să fie emis un nou mandat în vederea punerii sale în libertate cât mai aproape de data de 01.02.2014.
A fost anexată cererii copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 199/2006 emis pe numele condamnatului de către Tribunalul B. la data de 21.05.2008 în dosarul nr. 1048/2003.
La data de 14.02.2014, cu adresa nr. P-_/PGDB a fost comunicată cererea Comisiei de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului Găești, prin care aceasta a solicitat ca în conformitate cu disp. art. 23 alin. 5 și 6 din OUG nr. 116/23.12.2013 să se facă aplicarea legii penale mai favorabile față de condamnatul Mîrțan N. urmare a intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală, însoțită de către fișa de evaluare a acestuia și de copia mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele său.
Condamnatul Mîrțan N. a înaintat instanței și practica judiciară în materia aplicării legii penale mai favorabile - sentințe pronunțate de către Judecătoria Sectorului 4 București, Tribunalul Prahova, Judecătoria Ploiești, Tribunalul T. și Tribunalul C..
Examinând cererea formulată de către condamnat prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materiile suspuse examinării, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi primită pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Mai întâi trebuie subliniat că este reală susținerea condamnatului potrivit căreia, numai infracțiunea prevăzută de disp. art. 215 din vechiul cod penal (una dintre cele pentru care a fost sancționat prin sentința penală nr. 193 pronunțată de Tribunalul B. la data de 28.03.2006 în dosarul nr. 1048/2003, definitivă la data de 16.05.2008 prin decizia nr. 1718 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, este sancționată în noul cod penal cu o pedeapsă mai mică - de la 6 luni la 3 ani și respectiv, de la unu la 5 ani, conform disp. art. 244 alin. 1 și 2, pentru celelalte două infracțiuni prevăzute de art. 292 din vechiul cod penal (art. 326 în actuala reglementare) și de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în forma republicată în temeiul art. X din OUG nr. 32/1997- devenit art. 272 pct. 2 în Legea nr. 31/1990 actualizată și republicată, pedepsele nesuportând modificări sub aspectul cuantumului.
În conformitate cu disp. art. 6 alin. 1 cod penal „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau a amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
În actuala reglementare infracțiunea de înșelăciune este sancționată în modalitatea simplă din alin. 1 și în forma agravată de la alin. 2.
Având în vedere însă că în vechiul cod penal, comiterea infracțiunii în modalitatea prevăzută la alin. 4, era sancționată cu pedeapsa prevăzută în aliniatul 2” și cum alin. 4 nu a mai fost preluat în codul penal actual, însă conținutul său se regăsește în aliniatul 2 al art. 244 ar trebui, având în vedere că a fost aplicată condamnatului o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută în vechea reglementare de disp. art. 215 alin.1, 3, 4 și 5, ca durata acesteia să fie redusă la 5 ani închisoare conform art. 6 alin. 1.
Instanța a considerat că la alineatul 1 al art. 244 este prevăzută infracțiunea de înșelăciune comisă prin simpla inducere în eroare a unei persoane în scopul menționat și dacă s-a pricinuit acestuia o pagubă, pe când modalitatea în care ea a fost săvârșită de către condamnat presupune folosirea și a unor mijloace frauduloase – emiterea unor CEC-uri asupra unei instituții de credit sau a unei persoane, știind că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia în total sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului CEC-ului, astfel încât raportarea, sub aspectul maximului special, din perspectiva aplicării disp. art. 6 alin. 1 din noul cod penal trebuie să se facă la nivelul pedepsei de 5 ani închisoare.
Însă nu poate fi primită apărarea condamnatului în conformitate cu care ar trebui să se apeleze la dispozițiile mai favorabile atât din legea nouă cât și din legea veche, întrucât s-ar ajunge la construirea unei lex tertia, organele judiciare neputând să exercite un atribut care nu le revine.
Art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal nu vizează situații juridice de genul celor deduse judecății, stabilind situații în care se aplică tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni care nu poate fi extins la ipoteze nereglementate.
Nefiind posibilă o soluție de mijloc între cele două legi, prin urmare, o combinare a dispozițiilor acestora pentru a se obține un rezultat mai favorabil și cum legea de punere în aplicare a noului cod penal cuprinde dispoziții care reglementează doar situații tranzitorii punctuale, instanța are obligația să continue raționamentul început și să stabilească pedeapsa care ar rezulta din aplicarea și a celorlalte instituții care reglementează modul în care se ajunge la fixarea unei pedepse, în condițiile în care infracțiunea în discuție a fost comisă de către condamnat în stare de recidivă postexecutorie și în formă continuată.
Potrivit disp. art. 43 alin. 5 cod penal „dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată, se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate”.
În același timp, în conformitate cu disp. art. 36 alin.1 din codul penal în vigoare „infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărui maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii”.
Pedeapsa concret aplicată sub legea veche trebuie să fie comparată cu maximul aplicabil potrivit legii noi pentru infracțiunea continuată (cu toate că în conformitate cu acestea din urmă – faptele reținute nu ar mai putea constitui o infracțiune continuată, fiind îndreptate împotriva unor subiecți pasivi diferiți) având în vedere că pentru aplicarea disp. art. 6 prezintă relevanță doar modificările limitelor pedepselor, iar nu și modificarea altor condiții de care depinde sancționarea infractorului.
Nici nu ar fi posibilă o referire la tratamentul sancționator aplicabil concursului de infracțiuni, din moment ce nu există pedepse stabilite pentru fiecare acțiune în parte, care să intre într-un mecanism de contopire.
Făcând aplicarea acestor dispoziții în cazul condamnatului, ar rezulta o pedeapsă de 10 ani și 6 luni închisoare.
Pe de altă parte, în baza disp. art. 39 alin. 1 lit. b cod penal „când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Ar urma ca petiționarului să-i fie aplicată pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, căreia trebuie să i se adauge un spor de 10 luni, pedeapsa finală fiind astfel de 11 ani și 4 luni închisoare.
Este însă lesne de observat că legea nouă nu îi este mai favorabilă condamnatului, fiindcă sub imperiul ei ar însemna ca acesta să execute o pedeapsă rezultantă mai mare decât cea care i-a fost stabilită în baza legii vechi.
Pe cale de consecință, instanța a respins cererea formulată de către condamnat, acesta urmând să fie obligat în baza disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul Mârțan N., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită, deoarece a dat o interpretare eronată dispozițiilor legale privind aplicarea legii penale mai favorabile.
S-a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe și pe fond, admiterea cererii de aplicare a legii penale mai favorabile, în principal prin reducerea pedepsei de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,3,4 și 5 Cod penal, care depășește maximul prevăzut de noua incriminare din Codul penal intrat în vigoare la 01 februarie 2014 și condamnarea la pedeapsa de 3 ani, conform art.244 alin.1 NCP.
Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, în raport de dispozițiile legale în vigoare privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, conform art.6 din Noul Cod penal, constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente.
Prin sentința penală nr.193/S/28 martie 2006 a Tribunaloului B., modificată prin decizia penală nr.112/12 iunie 2007 a Curții de Apel B. și rămasă definitivă prin decizia penală nr.1718 din 16 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul Mârțan N. a fost condamnat la pedepsele de:
- 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a lit.b și c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, care a avut consecințe deosebit de grave prev.de art.215 alin.1,3,4 și 5 Cod penal cu aplic.art.412 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal ;
- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev.de art.192 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal ;
- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată, în temeiul art.X din OUG nr.32/1997, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal.
Conform art.33 lit.a, art.34 lit.Cod penal, pedepsele au fost contopite, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Totodată, s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 17 februarie 2003 la 16 august 2003.
În urma intrării în vigoare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, infracțiunea de înșelăciune este incriminată în disp. art.244 alin. 1 (fostul art.215 alin.1, 3, 4 și 5 Cod penal) fiind pedepsită în forma de la alin. 1 cu închisoarea de la 1 la 3 ani, astfel încât cuantumul pedepsei aplicate condamnatului pentru această infracțiune depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Referitor la infracțiunea de fals în declarații prevăzută în prezent de disp. art. 326 (fostul 292) și la cea de folosire cu rea credință a bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acesteia de către administrator prev. de disp. art.272 lit.b din Legea nr.31/1990 republicată (fostul art. 266 pct.2 din Legea nr.31/1990 în forma republicată în temeiul art. X din O.U.G. nr.32/1997) pedepsele aplicate de 6 luni și respectiv 2 ani închisoare nu depășesc maximele speciale prevăzute de noua lege, infracțiunile fiind sancționate cu pedepse de la 3 luni la 2 ani sau amendă și de la 6 luni la 3 ani sau amendă .
Potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, când, după rămânerea definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acel maxim.
În conformitate cu disp. art.43 alin.5 din Noul Cod penal „dacă, după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzută de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.”
De asemenea, art.36 alin.1 din Noul Cod penal prevede că „infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărui maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii”.
Ca urmare, Curtea constatând că maximul special al pedepsei prevăzut de Noul Cod penal pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.244 alin.1 cu aplic. art.36 și art.41 rap. la art. 43 alin.5 Noul Cod penal este de 7 ani și 6 luni închisoare, se va reduce pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată pentru respectiva infracțiune la 7 ani și 6 luni închisoare.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că cererea privind aplicarea legii penale mai favorabilă formulată de condamnatul Mârțan N. este fondată în sensul celor arătate mai înainte, motiv pentru care contestația formulată împotriva sentinței primei instanțe este fondată, urmând a fi admisă conform art. 425/1 alin.7 pct.2 lit. a NCPP.
D. consecință, se va desființa hotărârea primei instanțe și prin soluționarea contestației se va dispune admiterea cererii formulată de condamnatul Mârțan N., privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, conform art.6 din NCP.
Se va proceda la descontopirea pedepsei rezultante de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal pe o perioadă de 4 ani, aplicate condamnatului prin sentința penală nr.193/28.03.2006 pronunțată de către Tribunalul B. în dosarul nr.1048/2003, modificată prin decizia penală nr.112/. pronunțată de Curtea de Apel B., definitivă prin decizia penală nr.1718/16.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente de:
- 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1, 3, 4, 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.292 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art. 266 pct.2 din Legea nr.31/1990 în forma republicată în temeiul art. X din O.U.G. nr.32/1997 cu aplic. art.37 lit.b Cod penal.
Se va constata aplicarea art. 6 alin.1 din Noul Cod penal și se va dispune reducerea pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 3, 4, 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal de la 11 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare (limita maximă prevăzută pentru această infracțiune conform art.244 alin.1 cu aplic. art.35 alin.1 și art.41 alin.1 rap. la art.43 alin.5 Noul Cod penal).
În baza art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal, urmează a se contopi pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 3, 4, 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal (redusă ca urmare a aplicării art.6 alin.1 Noul Cod penal), cu pedepsele de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art.292 cu aplic. art.37 lit. b Cod penal și de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art. 266 pct.2 din Legea nr.31/1990 în forma republicată în temeiul art. X din O.U.G. nr.32/1997 cu aplic. art.37 lit.b Cod penal (rămase nemodificate), condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare (pedeapsa de bază de 7 ani și 6 luni închisoare plus o treime din pedepsele de 6 luni și 2 ani închisoare) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe o perioadă de 4 ani.
Se va deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată începând cu data de 17.02.2003 la 16.08.2003 și de la 27.05.2008 la zi.
Totodată, se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.199/2006 din 21.05.2008 emis de către Tribunalul B. în baza sentinței penale nr.193 din 28.03.2006 pronunțată de către Tribunalul B. în dosarul nr.1048/2003, modificată prin decizia penală nr.112/. pronunțată de Curtea de Apel B., definitivă prin decizia penală nr.1718/16.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ca urmare a acestei operațiuni, se va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe o perioadă de 4 ani (art.66 alin.1 lit.a, b și g Noul Cod penal), conform dispozițiilor prezentei sentințe.
Se va dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în toate evidențele privind mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.199/2006 din 21.05.2008 emis de către Tribunalul B. în baza sentinței penale nr.193/28.03.2006.
Având în vedere că prin sentința penală nr. 198 din 06 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care i-a fost admisă cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile, fiind vorba de aceeași pedeapsă de 11 ani închisoare aplicată prin aceeași hotărâre penală și în executarea căreia se află în prezent contestatorul Mârțan N., contestația formulată împotriva acestei sentințe apare ca nefondată și va fi respinsă ca atare, conform art. 425 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Totodată, în temeiul disp.art.425/1 alin.7 pct.1 lit.a Cod procedură penală, se va respinge ca tardivă contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, împotriva aceleiași sentințe penale, deoarece minuta hotărârii a fost comunicată acestei unități de parchet prin fax la data de 06 aprilie 2014, iar contestația înregistrată la 19 aprilie 2014, deci peste termenul de declarare a căii ordinare de atac.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Se va dispune plata sumei de câte 100 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de condamnatul MÂRȚAN N., fiul lui Ș. și G., ns.la data de 23.02.1962, în ., în prezent deținut în Penitenciarul Găești, împotriva sentinței penale nr. 128 din data de 19.02.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care o desființează și în consecință:
Admite cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei conform art. 6 din NCP, descontopește pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal pe o perioadă de 4 ani, aplicate condamnatului prin sentința penală nr.193/28.03.2006 pronunțată de către Tribunalul B. în dosarul nr.1048/2003, modificată prin decizia penală nr.112/. pronunțată de Curtea de Apel B., definitivă prin decizia penală nr.1718/16.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente de:
- 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1, 3, 4, 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.292 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art. 266 pct.2 din Legea nr.31/1990 în forma republicată în temeiul art. X din O.U.G. nr.32/1997 cu aplic. art.37 lit.b Cod penal.
Constată aplicarea art. 6 alin.1 din Noul Cod penal și reduce pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 3, 4, 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal de la 11 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare (limita maximă prevăzută pentru această infracțiune conform art.244 alin.1 cu aplic. art.35 alin.1 și art.41 alin.1 rap. la art.43 alin.5 Noul Cod penal).
În baza art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal, contopește pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 3, 4, 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal (redusă ca urmare a aplicării art.6 alin.1 Noul Cod penal), cu pedepsele de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art.292 cu aplic. art.37 lit. b Cod penal și de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art. 266 pct.2 din Legea nr.31/1990 în forma republicată în temeiul art. X din O.U.G. nr.32/1997 cu aplic. art.37 lit.b Cod penal (rămase nemodificate), condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare (pedeapsa de bază de 7 ani și 6 luni închisoare plus o treime din pedepsele de 6 luni și 2 ani închisoare) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe o perioadă de 4 ani.
Deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată începând cu data de 17.02.2003 la 16.08.2003 și de la 27.05.2008 la zi.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.199/2006 din 21.05.2008 emis de către Tribunalul B. în baza sentinței penale nr.193 din 28.03.2006 pronunțată de către Tribunalul B. în dosarul nr.1048/2003, modificată prin decizia penală nr.112/. pronunțată de Curtea de Apel B., definitivă prin decizia penală nr.1718/16.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe o perioadă de 4 ani (art.66 alin.1 lit.a, b și g Noul Cod penal), conform dispozițiilor prezentei sentințe.
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în toate evidențele privind mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.199/2006 din 21.05.2008 emis de către Tribunalul B. în baza sentinței penale nr.193/28.03.2006.
Respinge ca nefondată contestația condamnatului, declarată împotriva sentinței penale nr. 198 din 6.03.2014, a Tribunalului Dâmbovița, care are același obiect și ca tardivă contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de câte 100 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2014.
Președinte, Grefier,
V. M. M. E.
Red.VM
Tehnored. EV
5 ex./13.05.2014
d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. L. L.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 18/2014. Curtea de... → |
|---|
