Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 533/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 533/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 1776/331/2003*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.533
Ședința publică din data de 19 mai 2014
PREȘEDINTE – L. CRĂCIUNOU
JUDECĂTOR – F. T.
GREFIER – E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de revizuenții G. L., domiciliat în comuna L., . Călărași și cu reședință în Oltenița, .-22, ., ., D. C. M., domiciliat în sector 2, București, .. 15, ..C. A. I. SA VENUS - HOTEL I. – cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură - Oficiul Poștal M. nr.1, căsuța poștală nr.52, județul C. și intimații J. (FOSTĂ C.) V., domiciliată în C., ., . și . C., cu sediul C., ., .. C, ., J. C., împotriva sentinței penale nr.247/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată cu privire la sentința penală nr. 1259 din 15 decembrie 1999 pronunțată de Judecătoria G., definitivă prin decizia nr.2011/2000 a Curții de Apel București.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 8 mai 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 15 mai 2014 și, ulterior, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor cauzei, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 19 mai 2014, pronunțând următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.247/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenții G. L., D. C. M., . VENUS- HOTEL I.-STAȚIUNEA VENUS, în contradictoriu cu intimații ., . C. și J. V. (F. C.).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 13 august 2003 a fost înregistrată pe rolul instanței cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1259 din 15 decembrie 1999 pronunțată de Judecătoria G., definitivă prin decizia nr. 2011/2000 a Curții de Apel București, formulată de revizuenții G. L., D. C. M. și S.C. A. I. S.A., în contradictoriu cu intimații C. I., C. V., S.C. C. I. SRL C. și . C., ca urmare a strămutării cauzei de la Judecătoria B. V., prin încheierea nr. 3250 din 3 iulie 2003 a Curții Supreme de Justiție.
Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria G., revizuenții au arătat că doamna expert P. P. nu era competentă să efectueze expertiza contabilă pe care instanța a avut-o în vedere la soluționarea cauzei, raportul întocmit fiind fals iar totodată că s-au descoperit împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
După administrarea probelor, prin sentința penală nr. 201 din 21 iunie 2007 a Judecătoriei Vălenii de M., s-a respins cererea de revizuire, în baza art. 406 alin.4 cod proc. penală.
Revizuienții au declarat apel împotriva sentinței penale susmenționate și prin Decizia nr. 114 din 12 mai 2010 a Tribunalului Prahova s-au admis apelurile, s-a desființat sentința atacată și pronunțându-se o nouă hotărâre, în baza art. 406 alin. 4 cod procedură penală s-au respins cererile de revizuire ca neîntemeiate.
G. L., D. C. M. și ..A. Venus, prin lichidator judiciar CC Insol IPURL C., au declarat recurs împotriva deciziei Tribunalului Prahova și prin Decizia nr. 109 din 2 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești au fost admise recursurile, s-au casat cele două hotărâri, respectiv decizia penală nr. 114 din 12 mai 2010 a Tribunalului Prahova și sentința penală nr. 201 din 21 iunie 2007 a Judecătoriei Vălenii de M., trimițându-se cauza spre rejudecare pe fond a cererilor de revizuire la instanța de fond – Judecătoria Vălenii de M..
S-a reținut în considerentele deciziei penale a Curții de Apel Ploiești că instanța de rejudecare urmează, în raport de hotărârea definitivă adoptată de Tribunalul C., să procedeze la readministrarea probelor efectuate până la acea dată, a acelora încuviințate de Judecătoria G. după încheierea de admitere în principiu a cererilor de revizuire, precum și cele solicitate oral și în scris în fața Judecătoriei Vălenii de M. și Tribunalului Prahova, în ambele cicluri procesuale.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Vălenii de M., pentru rejudecare la data de 16 martie 2011. În acest nou ciclu procesual s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertize de specialitate, respectiv construcții, contabilitate și merceologică, cele trei expertize fiind efectuate și depuse la dosar.
Analizând probatoriul administrat, Judecătoria Vălenii de M. a constatat că prin sentința penală nr. 1259 din 15 decembrie 1999 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr. 5957/1997, inculpatul D. C. M. a fost condamnat în baza art. 290 cod penal, la 2 ani închisoare, iar în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat grațiată pedeapsa.
În baza art. 291 cod penal același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare și în baza art. 1 lit. a) din Legea nr.137/1997 s-a constatat grațiată această pedeapsă.
Conform disp. art. 215 alin. 2 cod penal inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, făcându-se aplicarea disp. art. 71, 64 cod penal.
Prin aceeași sentință, inculpatul G. L. a fost condamnat în baza art. 26 cod penal rap. la art. 290 cod penal la 2 ani închisoare și în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat grațiată pedeapsa.
În temeiul disp. art. 291 cod penal inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, iar în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat grațiată această pedeapsă.
Potrivit disp. art. 215 alin. 2 cod penal inculpatul G. L. a fost condamnat la 2 ani închisoare, făcându-se aplicarea disp. art. 71, 64 cod penal.
Au fost admise în parte acțiunile civile formulate de . C. și . C. și au fost respinse acțiunile civile ale părților civile C. I. și C. V., fiind omologat raportul de expertiză contabilă întocmit de expert P. P..
Inculpații au fost obligați, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 4._ lei către partea civilă S.C. C. I. SRL și la plata sumei de 1._ lei către partea civilă ..
Totodată, inculpații au fost obligați să restituie părților civile S.C. C. I. SRL C. și . C., mai multe bunuri, sau, în caz contrar, contravaloarea acestora.
S-a reținut prin sentința penală susmenționată că inculpații D. C. M. și G. L., în fals, au completat conținutul cererilor de cesionare a contractelor de locație pentru restaurantul Gambrinus și Hotel I. din Stațiunea Venus, chitanțele privind împrumutul sumelor de 70.000.000 lei și respectiv 40.000.000 lei către soții C. I. și C. V., documente de care au uzat pentru administrarea celor două unități în sezonul turistic estival 1996.
Prin decizia penală nr. 227 din 3 iulie 2000 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr. 707/2000, s-au admis apelurile declarate de părțile civile S.C. C. I. SRL și . și s-au respins apelurile declarate de inculpați și părțile civile C. V. și C. I..
Prin decizia penală susmenționată s-a majorat cuantumul despăgubirilor la care au fost obligați inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente, de la 4._ lei la 14._ lei pentru partea civilă . și de la 1._ lei la 9._ lei pentru partea civilă ..
De asemenea, s-a majorat cuantumul valoric pentru mijloacele fixe și obiectele de inventar de la 1._ lei la 1._ lei pentru partea civilă ., precum și cuantumul valoric pentru dotările cu mijloace fixe realizate de partea civilă ., de la 45.024.000 lei, la 59.944.954 lei.
Prin decizia penală nr. 2011 din 30 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 1859/2000, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpați și partea responsabilă civilmente ., împotriva sentinței penale nr. 227/2000 a Tribunalului G..
Prin decizia penală nr. 1857 din 9 aprilie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în anulare împotriva sentinței penale nr. 1259/1999 a Judecătoriei G., deciziei penale nr. 227/2000 a Tribunalului G. și deciziei penale nr. 2011/2000 a Curții de Apel București și s-au casat hotărârile pronunțate cu privire la latura penală.
În baza art. 334 cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul D. C. M. din infracțiunile prev. de art.290 cod penal și art. 291 cod penal în infracțiunea prev. de art. 290 cod penal, text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare și în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 a constatat că pedeapsa a fost grațiată integral.
În baza art. 334 cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul G. L. din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 290 cod penal și art. 291 cod penal în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art.290 cod penal, text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, constatându-se grațiată integral pedeapsa, potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
Inculpații și partea responsabilă civilmente au formulat cerere de revizuire, atât în latură penală cât și în latură civilă, înaintată la P. de pe lângă Judecătoria G., spre soluționare, Judecătoriei G..
La data de 23 decembrie 2002 Judecătoria G. a dispus, prin încheiere, admiterea în principiu a cererilor de revizuire formulate, menținându-se suspendarea executării sentinței penale acordată prin Ordonanța nr. 51/VIII/1 din 23 martie 2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., până la soluționarea cererilor de revizuire.
Tribunalul G. a admis cererea de recuzare a judecătorilor din cadrul Judecătoriei G., desemnându-se, pentru judecarea cauzei, Judecătoria B. V..
Prin încheierea nr. 3250 din 3 iulie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis cererea de strămutare formulată de . C. și s-a strămutat judecarea cauzei la Judecătoria Vălenii de M..
În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Vălenii de M. a constatat că cererea de revizuire este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, conform disp. art. 394 alin. 1 cod procedură penală s-a reținut că se prevede în mod expres și limitativ cazurile de revizuire.
În cauza de față, principalul motiv de revizuire invocat de revizuienți a fost acela că doamna expert P. P. nu avea calitatea de expert la data întocmirii expertizei în dosarul de fond, astfel încât aceasta se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, iar raportul de expertiză întocmit este fals, fiind incidente dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. b) și c) cod procedură penală.
De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 395 alin. 1 cod procedură penală, situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b), c), d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei.
Astfel, s-a constatat că revizuienta S.C. A. I. S.A. a formulat plângere penală împotriva doamnei expert P. P., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Cauza a format obiectul cercetărilor în dosarul penal nr. 61/D/P/2005 al DIICOT Serviciul Teritorial C. și prin rechizitoriul din data de 24 martie 2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților C. I. pentru infracțiunea prev.de art. 215 alin. 1, 2, 5 cod penal și P. P. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 26 cod penal rap. la art.215 alin. 1, 2, 5 cod penal.
Totodată, s-a observat că prin sentința penală nr. 25 din 26 ianuarie 2010 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus achitarea inculpatei P. P., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) cod procedură penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 cod penal rap. la art. 215 alin.1, 2, 5 cod penal, deoarece fapta nu există.
În ceea ce privește pe inculpatul C. I., s-a reținut că instanța de judecată a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap.la art. 10 lit. g) cod procedură penală, încetarea procesului penal pentru art. 26 cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 5 cod penal, deoarece a intervenit decesul acestuia.
Prin decizia penală nr. 59/P din 11 mai 2012, Curtea de Apel C. a respins apelul formulat de apelantele părți civile . și SIF Transilvania, împotriva sentinței penale susmenționate, a admis apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul C. și a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpata P. P. din infracțiunea prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 5 cod penal în infracțiunea prev. de art. 260 alin. 1 și 4 cod penal.
În baza art. 13 cod procedură penală a luat act că inculpata P. P. a solicitat continuarea procesului penal în raport de comiterea infracțiunii prev. de art.260 alin. 1, 4 cod penal.
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) cod procedură penală rap. la art. 10 lit.d) cod procedură penală și art. 13 alin. 2 cod procedură penală a achitat pe inculpata P. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 alin. 1 și 4 cod penal și s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă promovată de părțile civile, în raport cu inculpata P. P.. Totodată, a constatat că pentru inculpatul decedat C. I. nu s-a acceptat succesiunea.
S-a mai reținut de prima instanță că prin decizia nr. 1236 din 10 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de P. de pe lângă Curtea de Apel C. și de părțile civile . și SIF Transilvania, împotriva deciziei penale nr. 59/P din 11 mai 2012 a Curții de Apel C..
Având în vedere cele mai susmenționate și ținând cont de dispozițiile art.406 alin. 4 cod procedură penală, Judecătoria Vălenii de M. a respins cererea de revizuire.
Împotriva acestei soluții au declarat apel revizuenții G. L., D. C. M. și S.C. A. I. SA Venus - Hotel I. și intimații J. (fostă C.) V. și . C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestor căi de atac apelanții revizuenți au solicitat desființarea sentinței Judecătoriei Vălenii de M. și, pe fond, admiterea cererilor de revizuire a sentinței nr.1259/15.12.1999 a Judecătoriei G. și, pe fond, achitarea revizuenților G. L. și D. C. M., precum și exonerarea de plata în solidar cu S.C. A. I. SA Venus - Hotel I. a sumelor la care au fost obligați prin această sentință către părțile civile . C. și S.C. C. I. SRL.
Au precizat revizuenții că din punct de vedere al dispozițiilor art.453 lit.b) Cod proc. penală, experta P. P. este vinovată de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în momentul întocmirii expertizei în cadrul dosarului nr.5957/1997 al Judecătoriei G. în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită.
Comiterea acestei infracțiuni de către expertă se arată că rezultă din Decizia nr.344/R/16.04.2010 a Tribunalului C., care având de soluționat plângerea formulată de către P. P. împotriva soluției de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale dispusă prin rechizitoriul nr.61/D/P/2005 al Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism C.. Se precizează că prin această decizie s-a statuat cu putere de lucru judecat că experta a comis respectiva infracțiune, motiv pentru care se impune revizuirea sentinței Judecătoriei G. anterior menționată.
Au mai arătat revizuenții că nu are importanță pentru soluționarea prezentei cereri de revizuire faptul că prin Decizia penală nr.1236/10.04.2013 Î.C.C.J. a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de către P. P. din infracțiunea prev. de art.260 alin.1 și 4 Cod penal în infracțiunea prev. de art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, pentru care a dispus achitarea acesteia.
Sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, revizuenții arată că experta P. P. a falsificat un înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, făcându-se referire la expertiza întocmită în cauză.
Din punct de vedere al dispozițiilor art.453 lit.a) Cod proc. penală, au arătat revizuenții că sunt fapte și împrejurări noi față de cele reținute de către Judecătoria G. cu prilejul condamnării lor. În acest sens, se solicită a fi reținute cu privire la situația de fapt rapoartele de expertiză efectuate în cadrul cercetărilor ce s-au derulat la Judecătoria Vălenii de M., expertize întocmite de către experții C. M., T. S. și M. V. E..
În ceea ce privește temeiul prev. de art.453 lit.c) Cod proc. penală se solicită a se reține că prin Decizia nr.344/R/16.04.2010 Tribunalul C. dispune cu autoritate de lucru judecat că experta P. P. a săvârșit infracțiunile de fals intelectual prev. de art.289 Cod penal anterior și uz de fals prev. de art.291 Cod penal anterior.
Apelanții J. V. și ., prin apelurile formulate au solicitat respingerea apelurilor formulate de revizuenții G. L., D. C. M. și S.C. A. I. S.A. precum și desființarea prin care s-a admis în principiu revizuirea și s-a menținut măsura suspendării sentinței penale a cărei revizuire se solicită pronunțată de Judecătoria G. în ședința din 22.12.2003 în dosarul nr.4951/2002.
În motivarea acestor solicitări acești din urmă doi apelanți au precizat în primul rând că sentința Judecătoriei Vălenii de M. este insuficient motivată, situație în care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a da posibilitatea ca după o motivare corespunzătoare toate părțile să beneficieze de al doilea grad de jurisdicție, obligatoriu în materie penală.
În al doilea rând, se constată că celelalte susțineri pentru admiterea căilor de atac sunt practic motive formulate în combaterea celor susținute de către revizuenți pentru admiterea cererilor de revizuire.
Se arată că Decizia nr.344/2010 a Tribunalului C. nu se încadrează în temeiurile avute în vedere de dispozițiile art.394 alin.2 din Codul de procedură penală anterior deoarece prin această hotărâre judecătorească instanța s-a pronunțat cu privire la o plângere împotriva unor soluții ale procurorului. În această situație nu se poate preciza că prin această hotărâre judecătorească instanța a soluționat procesul penal pe fondul său. În cadrul respectivei plângerii, petenta P. P. a solicitat desființarea dispoziției din rechizitoriu și continuarea judecății ca efect al dispozițiilor art.13 din Cod proc. penală anterior deoarece nu se considera vinovată de comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Referitor la aceeași decizie nr.344/2010 arată aceste din urmă două apelante că nu cuprinde o soluție ce poate fi reținută ca și motiv de revizuire. Se precizează că rechizitoriul prin care s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva numitei P. P. ca urmare a prescripției răspunderii penale a fost confirmat în cele din urmă prin Decizia penală nr.1236/10.04.2013 a Î.C.C.J.
Examinând apelurile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art.417 Cod proc. penală, Curtea apreciază că toate aceste căi de atac sunt nefondate, așa cum se va arăta în continuare:
Revizuenții au invocat ca temeiuri de drept ale cererilor lor de revizuire ca și cazuri de desființare a sentinței nr.1259/15.12.1999 a Judecătoriei G. cele prev. de art.453 lit.a), b) și c) Cod proc. penală.
Se constată privind motivare că aceste cazuri de revizuire se întemeiază în fapt pe concluzia că experta P. P. în cadrul cercetărilor efectuate în dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită ar fi comis infracțiunile prev. de art.289, art.291 și art.260 Cod penal anterior.
Pentru a răspunde criticilor formulate cât și acestor cazuri de revizuire instanța de control judiciar, în cadrul procedurii de revizuire, va relua istoricul speței de față, urmând ca apoi să reliefeze motivele pentru care cazurile prev. de art.453 lit.a), b) și c) Cod proc. penală nu își regăsesc incidența în cauză.
Astfel, prin sentința penală nr.1259/15.12.1999 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr.5957/1997, s-a dispus condamnarea inculpaților D. C. M. și G. L. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor prev. de art.290 cod penal, art.291 cod penal și art.215 alin.2 cod penal.
Sub aspectul laturii civile, au fost obligați cei doi inculpați în solidar cu ., în calitate de parte responsabilă civilmente la plata sumelor de 4._ lei către partea civilă . C., reprezentând 1._ profit brut nerealizat,_ lei reprezentând contravaloare debite și 1._ lei, contravaloare investiții, respectiv construcții și la restituirea către aceiași societate a mai multor bunuri, reprezentând dotări mijloace fixe și obiecte de inventar sau în caz contrar contravaloarea lor.
Totodată, au fost obligați cei doi inculpați în solidar cu ., în calitate de parte responsabilă civilmente la plata sumelor de 1._ lei către partea civilă . C., reprezentând_ profit brut nerealizat, 41.467.951 lei reprezentând contravaloare debite și_ lei, contravaloare investiții, respectiv construcții și la restituirea către aceiași societate a mai multor bunuri, reprezentând dotări sau în caz contrar contravaloarea lor.
S-au respins acțiunile civile ale părților civile C. I. și C. V. privind restituirea bunurilor personale. S-au menținut măsurile asigurătorii.
A fost omologat sub aspect valoric raportul de expertiză contabilă întocmit de expert economist P. P..
Soluția a rămas definitivă prin decizia penală nr.2011/30.11.2000 a Curții de Apel București.
Împotriva acestor soluții s-a formulat și recurs în anulare de către Procurorul General al României, cale de atac care însă a fost respinsă prin Decizia penală nr.1857/9.04.2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ulterior, în cauză, ca urmare a plângerii formulate de către S.C. A. I. S.A. s-au efectuat cercetări penale împotriva expertei P. P. și C. I..
Aceste cercetări s-au finalizat în cele din urmă prin întocmirea rechizitoriului nr.61/D/P/2005 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism C. (filele 126-159 dosar nr._ al Tribunalului Prahova).
Prin acest rechizitoriu, printre altele, s-a precizat că „fapta învinuitei P. P. de a accepta efectuarea expertizei financiar-contabile dispuse de această instanță deși știa că este incompatibilă de a efectua această activitate procesuală și de a accepta în mod repetat să-și depășească limitele mandatului de efectuare a expertizei în sensul că nu a verificat dacă datele și informațiile prezentate de învinuitul C. I. au corespondent în contabilitate și se reflectă în fapt în investițiile pretins efectuate de învinuit la activele ce făceau obiectul contractelor de locație, favorizându-l pe acesta în obținerea unor valori supraevaluate în raport cu investițiile efectuate la activele respective, de a întocmi o expertiză imobiliară și un raport de evaluare cu toate că nu era atestată ca expert tehnic și evaluator întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal.
În legătură cu infracțiunile prev. de art.240, 260, 289 și 291 din Codul penal reținute în sarcina învinuitei se va dispune încetarea urmăririi penale motivat de faptul că sunt operante dispozițiile art.122 alin.2 lit.d) din Codul penal privind prescripția răspunderii penale ”.
Soluționând acest rechizitoriu, Tribunalul C., prin sentința penală nr.25/26.01.2010, în baza art.11 pct.2 lit.a) Cod proc. penală rap. la art.10 lit.a) Cod proc. penală a achitat-o pe inculpata P. P. sub aspectul infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, întrucât fapta nu există. De asemenea, au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile S.C. A. I. S.A. și SIF Transilvania B..
Împotriva acestei soluții au formulat apel P. de pe lângă Tribunalul C. și părțile civile S.C. A. I. S.A. și SIF Transilvania B..
Curtea de Apel C., prin decizia penală nr.59/11.05.2012, „a respins ca nefondate apelurile formulate de părțile civile, a admis apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul C., a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpata P. P. din infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal în infracțiunea prev. de art.260 alin.1 și 4 Cod penal iar în baza art.11 pct.2 lit.a) Cod proc. penală rap. la art.10 lit.d) și art.13 alin.2 din același cod a achitat-o pe P. P. pentru comiterea acestei infracțiuni.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpata P. P. din infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.281 Cod penal”.
Prin decizia penală nr.1236 din 10.03.2013 a Î.C.C.J. au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de către P. de pe lângă Curtea de Apel C. și de părțile civile S.C. A. I. S.A. și SIF Transilvania B. împotriva deciziei penale nr.59/11.05.2012 a Curții de Apel C..
În paralel cu derularea acestui proces penal P. P. a formulat plângere în temeiul art.278 ind.1 Cod proc. penală față de dispoziția din rechizitoriul nr.61/D/P/2005 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism C., prin care s-a încetat procesul penal în legătură cu infracțiunile prev. de art.240, 260, 289 și 291 din Codul penal reținute în sarcina acesteia, motivat de faptul că sunt operante dispozițiile art.122 alin.2 lit.d) din Codul penal privind prescripția răspunderii penale.
A solicitat P. P. prin respectiva plângere continuarea procesului penal în temeiul art.13 din Codul de procedură penală anterior, solicitând să se constate că nu este vinovată de comiterea acestor fapte penale.
Această plângere a fost respinsă ca nefondată definitiv prin decizia penală nr.344/2010 a Tribunalului C..
Revenind la solicitările revizuenților, se observă că aceștia și-au întemeiat cazurile de revizuire prev. de art.453 lit.b) și c) Cod proc. penală exclusiv pe considerentele acestei decizii nr.344/2010 a Tribunalului C..
Conform doctrinei unanime în materie, autoritate de lucru judecat are dispozitivul unei hotărâri judecătorești și considerentele pe care se întemeiată acesta.
Prin decizia nr.344/2010 Tribunalul C. nu a făcut decât să constate că plângerea petentei formulată în baza art.278 ind.1 Cod proc. penală (împotriva soluției dispusă prin rechizitoriul nr.61/D/P/2005 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism C. prin care s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale privitor la comiterea infracțiunilor prev. de art.240, 260, 289 și 291 din Codul penal și solicitarea de a se continua procesul penal) este nefondată.
Consideră instanța de control judiciar în cadrul procedurii de revizuire că toate considerentele expuse în cadrul acestei decizii care nu au legătură exclusivă cu soluția de respingere a plângerii întemeiată pe disp. art.278 ind.1 Cod proc. penală ca nefondată sunt observații care nu intră sub puterea autorității de lucru judecat.
Având în vedere această concluzie, este nefondată afirmația apelanților revizuenți conform căreia prin decizia penală nr.344/2010 Tribunalul C. a constatat cu autoritate de lucru judecat comiterea infracțiunilor prev. de art.289 și art.291 Cod penal anterior.
În consecință, cazul de revizuire prev. de art.453 lit.c) Cod proc. penală nu își regăsește incidența în speța de față.
Privitor la cazul de revizuire prev. de art.453 lit.b) Cod proc. penală revizuenții au considerat că atât procurorul când a constatat intervenită prescripția răspunderii penale cu privire la comiterea infracțiunii prev. de art.260 Cod penal cât și Tribunalul C., prin decizia penală nr.344/2010, a comis o altă infracțiune de mărturie mincinoasă decât cea pentru care P. P. a fost achitată definitiv prin decizia penală nr.1236/10.04.2013 a Î.C.C.J.
Aceste afirmații, instanța de control judiciar din cadrul procedurii de revizuire nu le poate reține ca veridice, având în vedere situația de fapt reținută de către procuror cu ocazia întocmirii rechizitoriului nr.61/D/P/2005 anterior invocat.
Prin acest rechizitoriu, așa cum mai sus s-a amintit, procurorul a reținut numai faptul că „P. P. a acceptat efectuarea expertizei financiar-contabile dispuse de instanță deși știa că este incompatibilă de a efectua această activitate procesuală și a acceptat în mod repetat să-și depășească limitele mandatului de efectuare a expertizei în sensul că nu a verificat dacă datele și informațiile prezentate de învinuitul C. I. au corespondent în contabilitate și se reflectă în fapt în investițiile pretins efectuate de învinuit la activele ce făceau obiectul contractelor de locație, favorizându-l pe acesta în obținerea unor valori supraevaluate în raport cu investițiile efectuate la activele respective, de a întocmi o expertiză imobiliară și un raport de evaluare cu toate că nu era atestată ca expert tehnic și evaluator”. Această situație de fapt s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal.
Hotărârile judecătorești care au soluționat acest rechizitoriu, respectiv sentința penală nr.25/26.01.2010 a Tribunalului C., decizia penală nr.59/11.05.2012 a Curții de Apel C. și decizia penală nr.1236/10.04.2013 a Î.C.C.J. nu au reținut o altă situație de fapt decât cea mai sus precizată.
Din acest punct de vedere afirmațiile revizuenților conform cărora încetarea procesului penal deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale privește o altă situație de fapt nu își găsește corespondent în realitate.
Această situație de fapt, așa cum s-a expus anterior, a fost încadrată în drept prin decizia penală nr.59/11.05.2012 a Curții de Apel C. ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 și 4 Cod penal, încadrare care a fost menținută de către Î.C.C.J. prin decizia penală nr.1236/10.04.2013. Pentru această infracțiune P. P. a fost achitată în baza art.11 pct.2 lit.a) Cod proc. penală anterior rap. la art.10 lit.d) din același cod, considerându-se că nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că nici cazul de revizuire prev. de art.453 lit.b) Cod proc. penală nu își găsește incidența în speța de față.
Cazul de revizuire prev. de art.453 lit.a) Cod proc. penală s-a considerat de către revizuenți că își găsește aplicabilitatea în speță deoarece au intervenit împrejurări noi de la data condamnării lor, avocații aleși ai acestora făcând trimitere la expertizele care au fost întocmite la Judecătoria Vălenii de M. cu ocazia soluționării acestor cereri de revizuire.
Conform considerentelor mai sus expuse, P. P. care a efectuat expertize în dosarul Judecătoriei G. în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită, a fost achitată întrucât faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale nici unei infracțiuni (această afirmație este folosită deoarece inițial P. P. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal anterior iar ulterior s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.260 alin.1 și 4 Cod penal n.r.).
În această situație în care au fost confirmate practic expertizele întocmite de către P. P. nu pot fi luate în considerare expertizele întocmite cu ocazia soluționării prezentelor cereri de revizuire. Aceste expertize s-ar fi putut lua în considerare la stabilirea inițială a situației de fapt numai în cazul în care s-ar fi constatat că P. P. ar fi comis una sau mai multe infracțiuni cu ocazia întocmirii respectivelor rapoarte.
Din acest punct de vedere instanța de control judiciar din procedura revizuirii nu va aprecia incident în cauză nici cazul de revizuire prev. de art.453 lit.a) Cod proc. penală, sub aspectul motivelor invocate de revizuenți.
Referitor la apelurile formulate de către intimatele J. V. și S.C. V. S.A. se observă că practic singurul motiv care ar putea conduce la desființarea sentinței apelate este doar cel conform căruia această hotărâre judecătorească nu este motivată, celelalte motive constituind afirmații prin care se solicită respingerea cererilor de revizuire ca nefondate.
Analizând sentința apelată, instanța de control judiciar observă că judecătorul fondului a motivat sentința pe care a pronunțat-o. Chiar dacă respectiva motivare nu satisface pe deplin exigențele părților și nu examinează în detaliu toate cazurile de revizuire invocate de acestea, nu se poate aprecia că este lovită de nulitate astfel încât să conducă la trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește celelalte susțineri ale acestor din urmă apelante, instanța de control judiciar a răspuns în momentul în care a analizat cazurile de revizuire invocate de către revizuenți.
Pentru aceste motive, în baza art.421 pct.1 lit.b) Cod proc. penală respinge ca nefondate apelurile formulate de revizuenții G. L., D. C. M. și S.C. A. I. SA Venus - Hotel I. și intimații J. (fosta C.) V. și . C..
Văzând și disp. art.275 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de revizuenții G. L., domiciliat în comuna L., . Călărași și cu reședință în Oltenița, .-22, ., ., D. C. M., domiciliat în sector 2, București, .. 15, ..C. A. I. SA VENUS - HOTEL I. – cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură - Oficiul Poștal M. nr.1, căsuța poștală nr.52, județul C. și intimații J. (F. C.) V. domiciliată în C., ., .. C, ., J. C. și . C., cu sediul în C., ., .. C, ., J. C., împotriva sentinței penale nr.247/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
Obligă apelanții la câte 200 lei cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 mai 2014.
Președinte Judecător
L. CrăciunoiuFlorentin T.
Grefier
E. F.
Red. F.T./Tehnored.E.F.
9 ex./17 iunie 2014
Dosar fond_ Jud. Vălenii de M.
Jud. fond V. T.
Operator de date cu caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 570/2014. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 738/2014. Curtea de... → |
|---|
