Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 570/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 570/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 2652/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 570
Ședința publică din data de 27 mai 2014
Președinte – P. M. F.
Judecător – D. D.
Grefier- A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul C. I. A., fiul lui D. și L., născut la 05.03.1973 în Pătârlagele, județul B., CNP._, domiciliat în comuna Chiojdu, ., județul B., în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva sentinței penale nr.41 din data de 13 martie 2014 pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat C. I. aflat în stare de detenție, asistat de avocat desemnat din oficiu P. D. din cadrul Baroului Prahova potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar, lipsă fiind intimatele-persoane vătămate A. S., S. Județean de Urgență B..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței și în temeiul disp. art. 89 alin.2 rap. la art. 356 alin.2 Cod de procedură penală, apelantul-inculpat C. I., aflat în stare de detenție a luat legătura cu apărătorul desemnat din oficiu .
Avocat P. D. pentru apelantul-inculpat depune un memoriu din partea acestuia în sprijinul apelului formulat.
Curtea aduce la cunoștința apelantului-inculpat C. I. că potrivit disp. 420 alin.4 rap. la art.83 alin.1 lit. a) Noul Cod de procedură penală are dreptul de a nu da nici o declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa, apelantul-inculpat C. I. în prezența avocatului desemnat din oficiu, a precizat că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de apel, întrucât își menține declarațiile date până la acest moment procesual.
Avocat P. D. având cuvântul pentru intimatul-inculpat C. I., arată că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea orală a motivelor de reformare pe care apelantul-inculpat prin apărătorul desemnat din oficiu înțelege să le invoce împotriva hotărârii primei instanțe.
Avocat P. D. având cuvântul pentru intimatul-inculpat C. I., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, să se aibă în vedere versiunea susținută de apelantul-inculpat în sensul că a fost lovit de soția părții vătămate, astfel că ne aflăm în situația unei provocări, ceea ce se poate fi considerată și o circumstanță atenuantă.
De asemenea, mai solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicată de instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, aceasta fiind confirmată de probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, susținerile apelantului-inculpat în privința stării de fapt nefiind confirmată de probele administrate.
Solicită respingerea ca nefondat a apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Apelantul-inculpat C. I. A., personal având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și precizează că a avut loc o încăierare în care soția victimei a venit și l-a lovit cu o greblă care s-a rupt pe spatele său, nu a lovit victima cu toporul.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.41 din data de 13 martie 2014 pronunțată de Tribunalul B., prin care s-au dispus următoarele:
În baza art.386 al.1 Noul Cod de procedură penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. I. A., fiul lui D. și L., născut la 05.03.1973 în Pătârlagele, județul B., CNP._, domiciliat în ., județul B., în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal raportat la art.174 al.1-176 al.1 lit.c Cod penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.181 Cod penal.
În baza art.386 al.1 Noul Cod de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul C. I. A. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal raportat la art.174 al.1-176 al.1 lit.c Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.32 Noul Cod penal raportat la art.189 al.1 lit.e Noul Cod penal.
În baza art.386 al.1 Noul Cod de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul C. I. A. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.192 al.1 Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.224 al.1 Noul Cod penal.
În baza art.32 Noul Cod penal raportat la art.189 al.1 lit.e Noul Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a, b Cod penal și art.5 Noul Cod penal, inculpatul C. I. A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, la data de 14.09.2012, în dauna părții vătămate A. S..
În baza art.65 al.2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b, d și e Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art.69 al.3 Noul Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.
În baza art.224 al.1 Noul Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a, b Cod penal și art.5 Noul Cod penal același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la data de 14.09.2012, în dauna părții vătămate A. S..
S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.156/14.11.2012 a Judecătoriei Pătârlagele, definitivă prin nerecurare la data de 04.12.2012.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. nr.156/14.11.2012, în pedepsele componente: 1 an închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.36 Cod penal cu referire la art.35 Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, s-au contopit pedepsele menționate mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 8 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b, d și e Cod penal pe o durată de 3 ani și a degradării militare.
În baza art.61 al.2 Cod penal cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, s-a menținut revocarea liberării condiționate pentru restul de 415 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr.66/28.04.2009 a Judecătoriei Pătârlagele, revocare dispusă prin sentința penală nr.156/14.11.2012 a Judecătoriei Pătârlagele, rest care s-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 8 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b, d și e Cod penal pe o durată de 3 ani și a degradării militare.
S-a computat din pedeapsa rezultantă de executat perioada executată începând cu data de 15.09.2012, la zi.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b, d și e Cod penal începând cu data rămânerii definitive a sentinței si până la terminarea executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a retras mandatul de executare a pedepsei nr.208/2012 din data de 04.12.2012 al Judecătoriei Pătârlagele, emis în baza sentinței penale nr.156/14.11.2012 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
S-a constatat că partea vătămată A. S., S. Orășenesc Nehoiu și S. Județean de Urgență B. nu s-au constituit părți civile.
În baza art.112 al.3 Noul Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 30 lei reprezentând contravaloarea toporașului folosit la săvârșirea infracțiunii.
În baza art.7 al.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus, la data rămânerii definitive a sentinței, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art.274 al.1 Noul Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare urmând ca suma de 400 lei onorariu apărători din oficiu avansată Baroului de avocați B. din fondul special al Ministerului Justiției, să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.872/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., înregistrat la data de 24.04.2013, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. I. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 al.1 – 176 al.1 lit.c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a, b Cod penal, precum și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 al.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a, b Cod penal .
În susținerea rechizitoriului, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 14.09.2012, în jurul orei 1800, fiind în stare de ebrietate, a pătruns, fără drept, în domiciliul părții vătămate A. S. pe care a lovit-o cu un toporaș în cap, cauzându-i o fractură de os frontal dreapta, ce a necesitat pentru vindecare circa 45 zile de îngrijiri medicale.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv plângerea numitei A. E., procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fata locului, procesul-verbal de fixare a locului faptei si plansele fotografice, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, certificatul medico-legal nr.1182/2012 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală B. precum și celelalte înscrisuri atașate la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul C. I. A., prin sentința penală nr.192/16.11.2001 a Tribunalului B., a fost condamnat la o pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 rap. la art.174 al.1 – 175 al.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.Cod penal, infracțiune concurentă cu cele din sentințele penale nr.281/12.06.2001 și nr.182/09.04.2002 ale Judecătoriei Pătârlagele.
A fost arestat la 29.01.2001 și liberat condiționat la 12.12.2006, cu un rest de 1.313 zile (fila 48), după liberarea din penitenciar, inculpatul a locuit cu mama, sora lui, cumnatul și două nepoate. Locuința acestora se învecinează cu imobilul părții vătămate A. S..
La data de 14.09.2012, în jurul orei 1500, inculpatul a plecat de acasă, pentru a găsi un autoturism, întrucât dorea să meargă în comuna Cătina, ., la prietenul său C. zis ”M.”, deoarece pe 15.09.2012 vroia să plece în Italia.
Ulterior inculpatul nu a mai plecat în .-a oprit la magazinul fostei cooperative, unde a băut o bere de 500 ml.
În jurul orei 15,30 a plecat la magazinul numitei M. M., unde a băut o bere la halbă iar după alte 30 minute a plecat la magazinul S.C. C. .. Chiojdu, unde a consumat încă 500 ml de bere.
În această împrejurare, inculpatul i-a sustras, prin violență, un telefon mobil părții vătămate Porumbiță M., motiv pentru care a fost reținut și arestat în cauza nr.87/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele.
Infracțiunea de tâlhărie a fost reclamată la nr. de urgență 112, astfel că lucrătorul de poliție V. P. M., fiind de serviciu, s-a deplasat la locul comiterii faptei unde l-a găsit pe inculpat în fața magazinului numitei M. M..
Inculpatul i-a spus polițistului că nu a comis infracțiunea de tâlhărie și l-a rugat să-l lase două minute, pentru că o să-i aducă telefonul mobil. Agentul de poliție l-a lăsat pe inculpat în dreptul locuinței sale, după care polițistul a plecat la Postul de poliție Chiojdu .
Inculpatul a intrat în curtea mamei sale, după care ar fi afirmat ”trebuie să-l omor pe S.”, aspect relatat de martora A. E..
În acest timp, partea vătămată Arsite S. se afla în curtea sa și crăpa lemne iar soția încălzea mâncarea.
După amenințările adresate părții vătămate, martora A. E. s-a dus la soțul ei și i-a spus că inculpatul îl caută, iar la scurt timp C. I. A. a pătruns, fără drept, în curtea lui A. S..
Inculpatul i-a luat părții vătămate toporul din mână, însă aceasta a reușit să-l recupereze. Ulterior, inculpatul a luat un toporaș, ce se afla lângă A. S. și l-a lovit o singură dată în cap cu muchia toporului, partea vătămată purtând pe cap o șapcă care a mai atenuat lovitura.
După agresiune, inculpatul a ieșit din curte, moment în care pe D.J.103 P trecea lucrătorul de poliție V. P. M..
Agentul de poliție a oprit autoturismul de serviciu și a deschis portiera dreapta față. Lucrătorul de poliție a observat că partea vătămată sângera în zona capului, împrejurare în care a realizat că inculpatul l-a lovit pe A. S., inculpatul fiind condus la Postul de poliție Chiojdu.
Deoarece partea vătămată acuza dureri, s-a prezentat inițial la S. Orășenesc Nehoiu, iar la ora 23,54 a fost examinată la S. Județean de Urgență B. – Secția UPU, fiind diagnosticată cu ”TCC nivel 1, cu criză de pierdere de cunoștință”.
Din certificatul medico-legal nr.1182/2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B., a reieșit că partea vătămată A. S. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, posibil la data de 14.09.2012, care a necesitat circa 45 zile de îngrijire medicală, leziunile nepunându-i viața în primejdie.
Faptul că medicul legist a concluzionat că leziunile pe care le-a prezentat partea vătămată A. S. nu i-au pus în primejdie viața, nu poate conduce la concluzia că nu suntem în prezența infracțiunii de tentativă la omor, jurisprudența Î.C.C.J. fiind unanimă în a aprecia că existența tentativei la infracțiunea de omor nu este condiționată de punerea în primejdie a vieții, noțiunea de punere în primejdie a vieții, utilizată în actele medico-legale, privind aspectele medicale, în timp ce tentativa la infracțiunea de omor, aspectele juridice.
Față de natura obiectului folosit în agresiune (toporaș în lungime de 73,5 cm), zona corporală vizată (cap), intensitatea loviturii, care a avut ca urmare un TCC acut, fractură os frontal dreapta, în situația în care partea vătămată a purtat pe cap o șapcă, ce a atenuat lovitura, nu se poate reține că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care cel puțin l-a acceptat și care a fost evitat numai datorită întâmplării.
A constatat instanța de fond că, în drept, faptele inculpatului C. I. A. de a pătrunde la data de 14.09.2012, fără drept, în domiciliul părții vătămate A. S. pe care a lovit-o cu un toporaș în cap, cauzându-i o fractură de os frontal dreapta, ce a necesitat pentru vindecare circa 45 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă la omor deosebit de grav, prevăzute de art.192 al.1 Cod penal și art.20 Cod penal raportat la art.174 al.1 – 176 al.1 lit.c Cod penal, ambele cu aplicarea art.37 lit.a, b Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.
A apreciat instanța de fond că nu se poate reține circumstanța atenuantă a provocării sau cauza de nepedepsire prevăzută de art.44 al.2 Cod penal în favoarea inculpatului întrucât pretinsa lovitură primită de acesta la data de 14.09.2012 nu a fost aplicată de partea vătămată ci de soția acestuia, nefiind astfel incidente dispozițiile art.73 lit.b Cod penal .
Raportat la noile dispoziții ale Noului Cod penal și ale noului Cod de procedură penală, instanța de fond, în baza art.386 al.1 Noul Cod de procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul C. I. A. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal raportat la art.174 al.1-176 al.1 lit.c Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.32 Noul Cod penal raportat la art.189 al.1 lit.e Noul Cod penal .
În baza art.386 al.1 Noul Cod de procoedură penală, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul C. I. A. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.192 al.1 Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.224 al.1 Noul Cod penal.
În baza art.32 Noul Cod penal raportat la art.189 al.1 lit.e Noul Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a, b Cod penal și art.5 Noul Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul C. I. A. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, la data de 14.09.2012, în dauna părții vătămate A. S..
În baza art.65 al.2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b, d și e Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art.69 al.3 Noul Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.
În baza art.224 al.1 Noul Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a, b Cod penal și art.5 Noul Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul C. I. A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la data de 14.09.2012, în dauna părții vătămate A. S..
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.74 al.1 Noul Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunilor săvârșite, periculozitatea inculpatului, care rezultă din împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ale infracțiunilor, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, antecedentele penale ale inculpatului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială ale inculpatului.
S-a constatat de instanța de fond că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.156/14.11.2012 a Judecătoriei Pătârlagele, definitivă prin nerecurare la data de 04.12.2012.
În consecință, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. nr.156/14.11.2012, în pedepsele componente: 1 an închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.36 Cod penal cu referire la art.35 Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, a contopit pedepsele menționate mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 8 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b, d și e Cod penal pe o durată de 3 ani și a degradării militare.
În baza art.61 al.2 Cod penal cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, a menținut revocarea liberării condiționate pentru restul de 415 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr.66/28.04.2009 a Judecătoriei Pătârlagele, revocare dispusă prin sentința penală nr.156/14.11.2012 a Judecătoriei Pătârlagele, rest care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 8 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b, d și e Cod penal pe o durată de 3 ani și a degradării militare.
A computat din pedeapsa rezultantă de executat perioada executată începând cu data de 15.09.2012, la zi.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b, d și e Cod penal începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei și a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
De asemenea, a constatat că partea vătămată A. S., S. Orășenesc Nehoiu și S. Județean de Urgență B. nu s-au constituit părți civile.
În baza art.112 al.3 Noul Cod penal, a confiscat de la inculpat suma de 30 lei reprezentând contravaloarea toporașului folosit la săvârșirea infracțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. I. A., criticând-o sub aspectul situației de fapt, în sensul că prima instanță nu a reținut faptul că el a fost lovit anterior de soția victimei, după care a avut loc o încăierare cu victima și soția acestuia.
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate, de critica invocată dar și din oficiu, conform art.417 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul este nefondat.
În ceea ce privește situația de fapt (aspect criticat în parte și nuanțat de inculpatul apelant) Curtea constată că aceasta a fost corect reținută de prima instanță.
Astfel, la data de 14.09.2012, după ce în prealabil a consumat ocazional mai multe sticle de bere la barurile din . I. A. a fost reclamant de partea vătămată Porumbiță M. că i-ar fi sustras prin violență un telefon mobil în timp ce se aflau în localul aparținând S.C. C. .> De altfel inculpatul a și fost arestat preventiv pentru această faptă în dosarul nr.87/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele.
După săvârșirea faptei sus menționate inculpatul s-a deplasat la locuința sa, ce se învecinează cu a părții vătămate A. S., după care a intrat fără drept în locuința acestuia din urmă.
Aflându-se într-o stare de nervozitate, dar fără preciza vreun mobil anume, inculpatul a ajuns lângă partea vătămată ce tăia lemne în curte cu un topor și de care a încercat să-l deposedeze, dar nereușind, a găsit un alt topor în curte cu care a lovit-o pe partea vătămată în cap.
În acest timp în fața locuinței inculpatului (învecinată cu a părții vătămate) a oprit autoturismul polițistului V. P. M. ce-l căuta pe inculpat pentru fapta reclamată anterior de numitul Porumbiță M. (sustragerea telefonului mobil).
Inculpatul a fost condus la sediul poliției iar partea vătămată A. S. transportată la S. Orășenesc Nehoiu, după care la S. Județean de Urgență B..
Susținerea inculpatului precum că a fost agresat de soția victimei A. S. - numita A. E., nu poate fi primită, întrucât nu există probe care să confirme această afirmație.
Totodată, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a fost cel care a pătruns fără drept în locuința victimei cu intenții agresive, iar nu partea vătămată ori soția sa au fost cei care au declanșat incidentul.
De altfel, inculpatul are și o versiune improprie și ilogică a mecanismului de producere a leziunii suferite de partea vătămată în sensul că, soția victimei, numita A. E. l-a lovit cu o greblă în spate, moment în care coada acesteia s-a rupt iar capătul de fier i-a sărit victimei în cap.
Or, din declarațiile părții vătămate și a soției sale, coroborate cu certificatul medico-legal și planșele foto reiese că numitul A. S. a suferit o lovitură în regiunea frontală ( fractură a osului frontal drept) soldată cu un traumatism cranian cu pierdere de cunoștință.
Această leziune, în opinia Curții nu putea fi comisă prin modalitatea susținută de către inculpat, deoarece lovitura aplicată a avut o anumită intensitate care a condus – chiar și în condițiile în care partea vătămată purta o șapcă pe cap – la despicarea scalpului și fracturarea osului frontal cu ajutorul unui obiect tăietor.
În condițiile în care incidentul ar fi avut loc în versiunea inculpatului, nici pe departe partea vătămată nu ar fi suferit o asemenea leziune, întrucât intensitatea unei lovituri cu capătul unei greble, ce s-a rupt de coadă în urma unei lovituri anterioare, nu ar fi putut produce leziunea respectivă.
În concluzie, Curtea reține că inculpatul C. I. A. l-a lovit pe numitul A. S. în cap cu ajutorul unui toporaș găsit în curtea acestuia.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei Curtea îmbrățișează punctul de vedere al primei instanțe, în sensul că, deși în certificatul medico legal nu se concluzionează că leziunea cauzată a pus în primejdie viața victimei, acest aspect nu este esențial la stabilirea încadrării juridice.
În cazul infracțiunii de tentativă de omor, intenția (directă sau indirectă) este reliefată de materialitatea faptei, care poate scoate la iveală aspectul că autorul a prevăzut rezultatul faptei sale, pe care nu l-a urmărit (în cazul intenției indirecte), dar a acceptat producerea lui.
Aplicând o lovitură cu un obiect apt să producă moartea, într-o zonă vitală și cu intensitatea de a produce leziunea descrisă în actul medical, inculpatul a acceptat și decesul victimei, caz în care a săvârșit fapta cu intenția cerută de latura subiectivă a infracțiunii de tentativă de omor.
În legătură cu individualizarea pedepsei Curtea consideră că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute de Noul Cod Penal, de gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului.
Având în vedere că fapta inculpatului a afectat cele mai importante relații sociale apărate de legea penală, respectiv viața și integritatea fizică a persoanei, că prin modalitatea de comitere a reliefat o periculozitate sporită, iar inculpatul a suferit anterior numeroase condamnări pentru diverse infracțiuni (inculpatul fiind anterior condamnat și pentru tentativă la omor calificat), Curtea consideră că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat și de 1 an închisoare pentru violare de domiciliu nu sunt nici pe departe prea aspre ci, din contră, pot fi considerate chiar indulgente.
Chiar și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. d și e din C.p. anterior sunt justificate dacă avem în vedere că inculpatul are o comportare periculoasă față de semenii săi, aspect ce reiese din numărul și natura infracțiunilor pentru care a fost condamnat anterior.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile Curtea observă că, deși prima instanță a făcut aplicarea Noului Cod Penal referitoare la încadrarea juridică a făcut totodată aplicarea dispozițiilor din vechea reglementare referitoare la instituțiile concursului de infracțiuni, ale pedepselor accesorii, complementare și ale revocării liberării condiționate (art.33-35, art.64 și 71 și art.61 din Codul penal din 1969).
Totuși, această combinare a instituțiilor juridice din cele două coduri penale, deși greșită în opina obligatorie a instanței de contencios constituțional, nu poate fi remediată de instanța de apel în calea de atac a inculpatului, întrucât ar conduce la o situație mai defavorabilă.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art.174 și 176 lit. c) și violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2, ambele din C.p. anterior, iar aceasta din urmă infracțiune, are limite speciale de pedeapsă mult mai mari decât în noua reglementare, astfel că legea nouă este favorabilă în privința încadrării juridice.
Totodată aplicând legea nouă în cazul infracțiunilor concurente, inculpatului i s-ar aplica un spor obligatoriu, conform art.39 C.p., ceea ce înseamnă o majorare considerabilă a pedepsei rezultante după legea nouă.
În concluzie aplicarea legii penale mai favorabile așa cum a procedat prima instanță ( pe instituții juridice combinate), s-a ajuns la o situație avantajoasă inculpatului ce nu poate fi îndreptată, în lumina deciziei Curții Constituționale, de către instanța de apel în calea de atac (singura în cauză) a inculpatului.
Față de aceste aspecte și neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Văzând și disp.art.275 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. I. A., fiul lui D. și L., născut la 05.03.1973 în Pătârlagele, județul B., CNP._, domiciliat în comuna Chiojdu, ., județul B., în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.41 din data de 13 martie 2014 pronunțată de Tribunalul B..
Obligă pe inculpat la 300 cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2014.
Președinte, Judecător,
P. M. F. D. D.
Grefier,
A. Ț.
Red.P.M.F.
Tehnored.A.Ț.
7 ex./17.06.2014
dosar fond-_ Tribunalul B.
judecător fond- F. A.
operator de date cu caracter personal;
notificare nr.3113/2006
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP.... → |
|---|
