Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Decizia nr. 368/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 5356/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.368
Ședința publică din data de 09 aprilie 2014
PREȘEDINTE – L. C.
JUDECĂTOR – V. M.
GREFIER – E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul S. G., fiul lui C. și M., născut la 11 februarie 1971, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești și părțile civile O. E., domiciliată în Târgoviște, ., ., . și D. C. E. prin reprezentant legal A. E. M., domiciliată în Târgoviște, ., . împotriva sentinței penale nr. 410/09.09.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care inculpatul a fost obligat la plata următoarelor sume:
- 19.700 lei cu titlu de daune materiale (cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei D. P. M., parastase ulterioare, contravaloarea deplasărilor la S. C. de Urgență Sf. P., taxe INML și contravaloare prestații medicale), respectiv de 50.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă O. E., în baza art.346 alin.1 rap. la art.14 Cod procedură penală, cu referire la art.998-999 cod civil (în vigoare la data săvârșirii faptei - art.1381 din Noul Cod civil);
- 8708,82 lei, cu dobânzile legale aferente până la data plății afective, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea victimei D. P. M. în perioada 17.11-2.12.2011, conform FO nr._/2011, către partea civilă S. C. de Urgență Sf. P., în baza art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare;
- a unei prestații periodice în favoarea minorei D. C. E., născută la data de 25.12.2008, în sumă de 500 lei lunar, începând cu data de 2.12.2011 (data decesului victimei D. P. M.) și până ia majoratul minorei, în baza art.346 alin.1 rap. la art.14 și 17 Cod procedură penală;
- 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă O. E. (onorariu avocat), în baza art.193 alin.2 Cod procedură penală.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09 aprilie 2014, pronunțând următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 410/09.09.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, fiind admise în parte acțiunile civile exercitate, a fost obligat inculpatul S. G., fiul lui C. și M., născut la data de 11,02.1971 în Târgoviște, județul Dâmbovița, CNP_ (condamnat la acest moment), în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, la plata următoarelor sume:
- 19.700 lei cu titlu de daune materiale (cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei D. P. M., parastase ulterioare, contravaloarea deplasărilor la S. C. de Urgență Sf. P., taxe INML și contravaloare prestații medicale), respectiv de 50.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă O. E., domiciliată în Târgoviște, ., ., în baza art.346 alin.1 rap. la art.14 Cod procedură penală, cu referire la art.998-999 Cod civil (în vigoare la data săvârșirii faptei - art.1381 din Noul Cod civil);
- 8708,82 lei, cu dobânzile legale aferente până la data plății afective, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea victimei D. P. M. în perioada 17.11-2.12.2011, conform FO nr._/2011, către partea civilă S. C. de Urgență Sf. P., cu sediul în Șoseaua P., nr.340, sector 2, București, în baza art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare;
- a unei prestații periodice în favoarea minorei D. C. E., născută la 25.12.2008, A. E. M., domiciliată în ., nr.38, județul Dâmbovița, în sumă de 500 lei lunar, începând cu data de 2.12.2011 (data decesului victimei D. P. M.) și până ia majoratul minorei, în baza art.346 alin.1 rap. la art.14 și 17 Cod procedură penală;
- 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă O. E. (onorariu avocat), în baza art.193 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
P. sentința penală nr. 235/29.06.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, în baza art. 3201 alin. 5 Cod proc. penală, a fost dispusă disjungerea laturii civile a cauzei, părți fiind inculpatul S. G. iar părți civile O. E., A. E. M., în calitate de reprezentant legal al minorei fără capacitate de exercițiu D. C. E. și S. C. de Urgență Sfântul P. București, motivat de faptul că față de constituirile de părți civile realizate, de poziția avută de inculpat față de aceste pretenții, era necesară administrarea de probe.
P. aceeași sentință a fost dispusă condamnarea inculpatului S. G., aflat în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal, reținându-se ca situație de fapt că la data de 16.11.2011 a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele victimei D. P. M., producându-i leziuni care au generat la data de 2.12.2011, decesul acesteia.
În urma dispunerii măsurii disjungerii cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 02.07.2012.
P. declarațiile făcute în cadrul ședinței publice de la termenul din 28.06.2012 în dosarul nr._ (cauza din care a fost dispusă disjungerea), în urma aducerii la cunoștință a disp. art. 320 alin. 1 Cod proc. penală, moștenitorii victimei, O. E. - mamă și D. C. E. – fiică minoră a victimei, prin reprezentant legal A. E., s-au constituit părți civile în cauză, astfel: O. E. cu suma de 230.000 lei, din care 200.000 lei cu titlu de daune morale și 30.000 lei cu titlu de daune materiale constând în cheltuieli de spitalizare, medicamente, contravaloarea analizelor medicale, a tomografiilor, cheltuieli de înmormântare și parastasele ulterioare, iar A. E. M. cu suma de 700 lei cu titlu de prestație lunară periodică în favoarea minorei D. C. E..
La rândul acestuia S. C. de Urgență Sfântul P., prin adresa nr. 4068/4.04.2012, înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița sub nr.641/P/2011 la data de 9.04.2012, s-a constituit parte civilă cu suma de 8708,82 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea victimei D. P. M. în perioada 17.11-2.12.2011.
În cadrul ședinței publice de la termenul din 22.10.2012, s-a încuviințat cererea formulată de către inculpatul S. G., privind suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a laturii penale, în dispunerea unui astfel de măsuri avându-se în vedere dispozițiile art. 22 Cod proc. penală, precum și faptul că laturii civile a procesului penal îi sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură civilă, la data de 19.06.2013 cauza fiind repusă pe rol în vederea continuării judecății, fiind restituit de către Înalta Curte de Casație și Justiție dosarul nr._ în care a fost pronunțată decizia nr. 281/29.01.2013 prin care a rămas definitivă sentința penală nr.235/29.06.2012.
După repunerea pe rol a cauzei, în cadrul ședinței publice de la termenul din 26.07.2012, la propunerea părților civile O. E. și A. E. M., s-au încuviințat probele cu înscrisuri și testimonială, iar la propunerea inculpatului proba cu interogatoriu celor 2 părți civile, probe apreciate ca fiind legale, pertinente și utile cauzei.
Din partea părții civile O. E., în urma încuviințării probei cu înscrisuri, au fost depuse, prin mandatar avocat, cu borderou, mai multe înscrisuri reprezentate de chitanțe și facturi fiscale, bilete de călătorie, bonuri fiscale, un înscris sub semnătură privată.
În cadrul ședinței publice de la termenul din 26.08.2013 s-a administrat proba testimonială, încuviințată la propunerea părților civile, fiind ascultați în acest sens martorii G. P. C. și S. G..
Martora G. P. C. a precizat că partea civilă O. E. a cheltuit cu înmormântarea și parastasele ulterioare făcute victimei D. G., suma de 30.000 lei, o parte din această sumă împrumutând-o de la numitul R. F.. A precizat martora că potrivit obiceiului din localitatea respectivă, se fac parastase la 9 zile, 3 săptămâni, 6 săptămâni, 9 săptămâni, 3 luni, 6 luni, 9 luni, 1 an și apoi din jumătate în jumătate de an până la 7 ani, la înmormântare fiind cheltuită suma de 4000 lei, iar la parastasele de 9 zile, 6 săptămâni, 3 luni, 6 luni și 9 luni, aproximativ câte 2000 lei. Aceiași martoră a declarat că în perioada în care victima a fost internată, partea civilă O. E. a cheltuit suma de 15.000 lei pe transport, medicamente, radiografie, aspect pe care îl cunoaște de la partea civilă.
Cu privire la minora D. C. E. a arătat că se află în întreținerea victimei și a reprezentantului legal A. E. M., victima lucrând în construcții și obținând venituri de aproximativ 4-5000 lei la o lucrare.
Cu privire la cheltuielile făcute de partea civilă O. E. cu transportul, a precizat că în perioada în care victima a fost internată, mergea aproape zilnic la aceasta, costul unui drum fiind de 150 lei.
La rândul acestuia, martorul S. G. a precizat că partea civilă O. E. a împrumutat de la numitul R. F. suma de 15.000 lei, sumă cheltuită în perioada în care victima, fiul părții civile, a fost internată.
Același martor a mai arătat că din discuțiile avute cu partea civilă O. E., a aflat că a cheltuit la înmormântarea victimei suma de 4000 lei, iar la parastasele organizate câte 2000 lei.
La același termen de judecată, s-a administrat proba cu interogatoriul reprezentantului legal al minorei D. C., încuviințată la propunerea inculpatului, răspunsurile fiind consemnate în cuprinsul înscrisului existent la fila 157 din dosar, luându-se act de renunțarea la proba cu interogatoriul părții civile O. E..
La același termen, din partea inculpatului, prin apărător s-au depus la dosar un număr de 3 planșe reprezentând-o pe A. E. M..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 235/29.06.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 281/29.01.2013, pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție, S. G., în calitate de inculpat, a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal, ca situație de fapt, reținându-se că, la data de 16.11.2011, inculpatul a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele victimei D. P. M., provocându-i leziuni care au generat la data de 2.12.2011, decesul acesteia.
În cursul urmăririi penale și în cursul judecății, în cauză, moștenitorii victimei, s-au constituit părți civile, respectiv O. E. – mama victimei (ascendent privilegiat), A. E. M. – reprezentantul legal al minorei fără capacitate de exercițiu D. C. E. (născută la 25.12.2008), fiica victimei (descendent de gr.I) și S. C. de Urgență Sf. P..
Astfel, O. E., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 30.000 lei cu titlu de daune materiale (cheltuieli de spitalizare, contravaloare tratament medicamentos, transport la spital, contravaloare analize medicale, examene medicale, cheltuieli de înmormântare, cheltuieli ocazionate cu parastasele) și 200.000 lei cu titlu de daune morale.
Reprezentantul legal al minorei D. E. C., s-a constituit parte civilă cu suma de 700 lei cu titlu de prestație periodică lunară în favoarea minorei.
S. C. de Urgență Sf. P., prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 8708,82 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea victimei D. P. M., în respectiva unitate spitalicească, în perioada 17.11.- 02.12.2011, constituiri realizate cu respectarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 Cod proc. penală (până la citirea actului de sesizare).
P. sentința penală nr. 235/29.06.2012, în conformitate cu disp. art. 3201 alin. 5 Cod proc. penală (sub aspectul laturii penale, inculpatului S. G. fiindu-i încuviințată cererea de judecare în procedura simplificată a judecății), s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei în privința soluționării căreia era necesară administrarea de probatorii, în urma dispunerii măsurii disjungerii, cauza (latura civilă a cauzei), fiind înregistrată sub nr._ .
S-a reținut că în conformitate cu disp. art. 14 Cod proc. penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, putând fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, repararea pagubei făcându-se potrivit dispozițiilor legii civile, acțiunea civilă având ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale.
De asemenea, s-a reținut că potrivit disp. art. 998 Cod civil în vigoare la data de 16.11.2011 „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat, a-l repara” .
S-a motivat de prima instanță că pentru angajarea răspunderii civile delictuale care își găsește reglementarea legală în textul de lege mai sus citat, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu care constă în efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană, prejudiciu care poate fi atât material cât și moral; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Raportând aceste condiții la situația existenta în cauză, s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ, prin sentința penală pronunțată în cauză realizându-se dovada existenței faptei ilicite (S. G. fiind condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 Cod penal,fapt juridic ilicit (delict) și care generează un raport obligațional în temeiul căruia cel care a suferit un prejudiciu este îndreptățit să solicite și să obțină repararea pagubei), existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Prima instanță a reținut că în speța dedusă judecății s-a pus în discuție existența prejudiciului cauzat de faptele ilicite îndreptate împotriva vieții și integrității corporale, prejudiciu care poate îmbrăca atât forma patrimonială cât și nepatrimonială.
Astfel, s-a reținut că fapta ilicită care a avut ca urmare moartea unei persoane dă naștere unui raport obligațional între autorul ei și persoanele apropiate victimei, decesul victimei presupunând prejudiciul economic încercat de cei apropiați, ocazionat de înhumarea ei, respectiv cheltuielile pe care le implică organizarea unor comemorări ulterioare, morala creștină impunând pomeniri la diferite intervale de timp de la decesul victimei, care sunt efectuate potrivit obiceiului locului și care presupun cheltuieli ce sunt suportate de cei apropiați victimei, constituind prejudiciu economic.
S-a constatat, în acest sens, că s-a dovedit că O. E., mama victimei, a suportat cheltuielile cu înmormântarea și parastasele organizate ulterior comemorării, potrivit obiceiului locului la 9 zile, 3 săptămâni, 6 săptămâni, 9 săptămâni, 3 luni, 6 luni, 9 luni, 1 an și din an în an apoi.
Din probele administrate în cauză, reprezentate de înscrisuri și depozițiile martorilor S. G. și G. P. C., s-a apreciat că rezultă că O. E. a cheltuit suma de 4000 lei la înmormântarea victimei D. P. M. și 15.000 lei cu pomenirile ulterioare (5 parastase a câte 2000 lei, 2 parastase a câte 1000 lei și parastasul de peste 1 (un) an câte 1500 lei (2).
Potrivit aceluiași probatoriu administrat, s-a reținut ca fiind dovedit că în perioada spitalizării victimei, aceiași parte civilă a cheltuit suma de 700 lei (146 lei taxă INML M. Minovici, 270 lei controale medicale și 285 lei transportul de la domiciliu la unitatea spitalicească unde a fost internată victima).
În privința daunelor morale solicitate de aceeași parte civilă (prejudiciul afectiv), având în vedere relația existentă între victimă și cel care solicită reparația prejudiciului afectiv (mamă-fiu), s-a apreciat că în cauză se impune acordarea unor astfel de daune, într-un cuantum apreciat la 500.000 lei, moartea victimei determinându-i suferințe psihice intense, dreptul lezat fiind sentimentul de iubire, de prețuire, cel mai intim, profund și sensibil sentiment uman.
Cu privire la despăgubirea solicitată de către reprezentantul legal al minorei D. E. C. – fiica victimei, s-au constatat următoarele:
Moartea unei persoane produce și prejudiciu material, care se perpetuează în timp pentru cei care se aflau în întreținerea sa, descendenți, soți, ascendenți.
În ceea ce îi privește pe descendenții victimei, față de care avea obligația legală de întreținere, ei sunt îndreptățiți să obțină cu titlu de reparație prestații periodice, prejudiciul încercat având caracter economic, întrucât aceste persoane sunt lipsite, prin dispariția întreținătorului lor legal, de contribuțiile lui la creșterea și educarea lor.
O astfel de prestație periodică nu se stabilește potrivit criteriilor prevăzute de Codul familiei, ci în raport cu contribuțiile efective pe care victima le destina beneficiarului întreținerii.
În speță, minora D. E. C., născută la 25.12.2008, se afla în întreținerea victimei. Având în vedere și probele administrate în cauză sub acest aspect, sub aspectul veniturilor pe care le obținea victima, în lipsa unor dovezi din care să rezulte ce sumă din veniturile obținute era destinată efectiv minorei, față și de acordul inculpatului în sensul acordării unei prestații periodice în cuantum de 500 lei lunar, tribunalul a dispus obligarea acestuia la o astfel de prestație periodică în favoarea minorei, în cuantumul la care a achiesat, obligație care își va produce efectele începând cu 2.12.2011 (data decesului victimei) și până la majoratul minorei.
Având în vedere vârsta minorei la data decesului victimei (2 ani), s-a apreciat, că în cauză, în raport de disp. art. 17 Cod proc. penală, nu se impune acordarea de daune morale în favoarea minorei, o condiție esențială pentru acordarea acesteia, fiind conștientizarea unui astfel de prejudiciu, conștientizare legată de vârsta victimei prejudiciului, de gradul de dezvoltare bio – psihologică și de starea ei.
În atare condiții, s-a apreciat că moartea unei ființe dragi nu este conștientizată de un minor la vârstă fragedă, putând observa lipsa victimei, neavând însă reprezentarea gravității acestei dispariții, întrucât gradul de atașare a copilului și sentimentele ca forme superioare de manifestare conștientă a trăirilor afective se formează mult mai târziu.
În privința acțiunii civile exercitată de către S. C. de Urgență Sf. P., întrucât s-a făcut dovada prin înscrisurile depuse, că victima a beneficiat de asistență medicală potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a dispus recuperarea cheltuielilor ocazionate de la autorul faptei ilicite.
Față de considerentele enunțate, au fost admise în parte acțiunile civile formulate de către partea civilă O. E. și de către reprezentantul legal al minorei D. E. C. și pe cale de consecință s-a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale și materiale în cuantumul precizat către partea civilă O. E. și la plata unei prestații periodice lunare în favoarea minorei D. E. C..
Totodată, a fost obligat inculpatul și la plata cheltuielilor ocazionate cu internarea victimei în S. C. de urgență „SF. P.” iar în raport de disp. art. 193 alin. 2 Cod procedură penală și la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de partea civilă O. E. cu procesul penal (onorariu avocat).
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul S. G. și părțile civile O. E., D. C. E. prin reprezentant legal A. E. M., criticând-o ca fiind netemeinică sub aspectul stabilirii cuantumurilor despăgubirilor materiale și morale, astfel:
Apelantul – inculpat S. G. prin apărător ales a solicitat reducerea prestației periodice acordată în favoarea minorei D. C. E. la cota legală de 1/4 din venitul mediu de la momentul săvârșirii faptei, precum și diminuarea cuantumurilor daunelor morale și materiale acordate părții civile O. E..
Se susține că în ceea ce privește prestația periodică al care a fost obligat, în mod greșit instanța de fond a constatat că inculpatul ar fi achiesat la plata acestei sume, însă, așa cum rezultă din declarația aflată la fila 80 – 81 dosar, se arată că acesta a lăsat la aprecierea instanței maniera de soluționare a cauzei, fără nicio referire la vreo achiesare.
Pe de altă parte, se arată că la dosar nu au fost depuse niciun fel de dovezi cu privire la sumele acordate de victimă în favoarea minorului și nici dovada caracterului permanent al acestora și ca atare, instanța de fond era obligată să stabilească cuantumul prestației legale la cota de ¼ de la momentul săvârșirii faptei.
Referitor la daunele morale, de asemenea se arată că au fost acordate cuantumuri prea mari care exced practicii judiciare în materie, motiv pentru care se solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței de fond și reducerea despăgubirilor morale și materiale la care a fost obligat.
În susținerea apelurilor declarate de către părțile civile, apărătorul ales al acestora, arată că instanța fondului a procedat la o evaluare eronată a probelor administrate sub aspectul acțiunilor civile exercitate în cauză, ceea ce a determinat pronunțarea unei soluții greșite de admitere doar în parte a acestora.
Nu s-a acordat eficiența cuvenită împrejurării că inculpatul a fost condamnat definitiv pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă săvârșită cu intenție care a avut ca urmare decesul victimei D. P. M..
Nu s-a ținut cont de faptul că au fost dovedite cheltuielile materiale efectuate cu internarea victimei, înmormântarea acesteia, pomenile creștinești, iar acele sume pretinse și nedovedite cu înscrisuri, nu înseamnă că nu au fost efectuate, ci doar că, în împrejurările date create de deces, partea civilă O. E. nu a ales să păstreze bonuri fiscale sau facturi fiscale pentru cheltuielile efectuate.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, în lipsa unor criterii legale de evaluare, instanța a acordat o sumă cu acest titlu, total nesemnificative, fără a se avea în vedere circumstanțele în care a decedat victima și că părțile civile au suferit o pierdere imensă prin dispariția fiului și a tatălui.
Pentru toate aceste motive expuse, se solicită admiterea apelurilor declarate de părțile civile, desființarea în parte a sentinței atacate, în latură civilă și majorarea despăgubirilor materiale și morale, astfel cum s-a solicitat și în notele scrise.
Curtea, verificând hotărârea atacată, conform art.420 alin.8 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp.art.417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelurile declarate de inculpat și părțile civile, sunt nefondate, așa cum se va arăta în continuare.
P. sentința penală nr.235/29 iunie 2012 a Tribunalului Dâmbovița, în conformitate cu disp.art.320/1 alin.5 Cod procedură penală, a fost încuviințată cererea inculpatului S. G. de judecare în procedură simplificată și s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei în privința soluționării căreia era necesară administrarea de probatorii, în urma dispunerii măsurii disjungerii cauzei.
În continuare, procedând la soluționarea sub aspectul laturii civile, Tribunalul Dâmbovița pronunțând sentința penală nr.410/09 septembrie 2013 în mod corect a reținut că în conformitate cu disp.art.14 Cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, repararea pagubei făcându-se potrivit dispozițiilor legii civile, având ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale.
De asemenea, Tribunalul Dâmbovița ca instanță de fond, a reținut că potrivit disp. art. 998 Cod civil, în vigoare la data de 16 noiembrie 2011 „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela în a cărei greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.
Ca principiu, s-a statuat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale care își găsește reglementarea legală în textul de lege ai sus citat, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu care constă în efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană, prejudiciu care poate fi atât material cât și moral ; existența unei fapte ilicite ; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Ca atare, raportând aceste condiții la situația existentă în cauză, s-a constatat că acestea sunt îndeplinite cumulativ, reținându-se că fapta ilicită care a avut ca urmare moartea persoanei dă naștere unui raport obligațional între autorul ei și persoane apropiate victimei, decesul victimei presupunând prejudiciul economic încercat de cei apropiați, ocazionat de înhumarea ei, respectiv cheltuielile pe care le implică organizarea unor comemorări ulterioare și bineînțeles cheltuieli ocazionate cu organizarea acestora.
În opinia Curții, în mod corect instanța de fond a reținut că partea civilă O. E. - mama victimei, a suportat cheltuielile cu înmormântarea și parastasele ulterior comemorării, acestea fiind dovedite cu înscrisuri și depozițiile martorului S. G. și G. P. C..
Cu același probatoriu administrat, s-a reținut ca fiind dovedit că în perioada spitalizării victimei aceeași parte civilă a cheltuit suma de 700 lei cu controale medicale și transporturi la unitățile spitalicești, iar referitor la daunele morale ce reprezintă prejudiciul afectiv, s-a avut în vedere relația existentă între victimă și cel care solicită reparația acestuia (mamă-fiu).
Cu privire la despăgubirea solicitată de reprezentantul legal al minorei D. C. E. – fiica victimei, născută la 25 decembrie 2008, s-a dovedit vă aceasta la data decesului se afla în întreținerea victimei.
De aceea, pe baza probelor administrate în cauză, sub aspectul veniturilor pe care le obținea victima, în lipsa unor dovezi din care să rezulte ce sumă din veniturile obținute era destinată efectiv minorei și față de acordul inculpatului în sensul acordării unei prestații periodice în cuantum de 500 lei lunar, în mod legal și temeinic tribunalul a dispus obligarea acestuia la o astfel de prestație periodică în favoarea minorei.
Concluzionând, Curtea constată că sumele la care inculpatul S. G. a fost obligat și anume 19.700 lei cu titlu de daune materiale și 50.000 lei daune morale către partea civilă O. E. – mama victimei, precum și prestația periodică în favoarea minorei D. C. E. - fiica minoră a victimei în sumă de 500 lei, au fost stabilite în cuantumuri rezonabile, corespunzător practicii judiciare și a probelor administrate în cauză, motiv pentru care nu se justifică diminuarea sau după caz, majorarea acestora, așa cum s-a solicitat de către apelanții în cauză, așa încât, apelurile declarate de aceștia se privesc ca fiind nefondate și vor fi respinse în consecință, conform art. 421 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul S. G., fiul lui C. și M., născut la data de 11.02.1971 în Târgoviște, județul Dâmbovița, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, și de părțile civile O. E., domiciliată în Târgoviște, ., ., . și D. C. E. prin reprezentant legal A. E. M., domiciliată în Târgoviște, ., ., ., împotriva sentinței penale nr.410/09.09.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă apelanții la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.04.2014.
Președinte, Judecător,
C. L. V. M.
Grefier,
E. F.
Red.VM
Tehnored.EV
8 ex./07.05.2014
Dos. fond_ /2013 Trib. Dâmbovița
Jud. fond S. N.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
