Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 224/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 224/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 1349/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.224
Ședința publică din data de 02 iunie 2014,
Președinte: - C. G.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial Ploiești a fost reprezentat de procuror C. R..
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de către Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial Ploiești și de către condamnata F. C. N., fiica lui N. și G., născută la 14.09.1969 în București, domiciliată în București Piața M. K., nr.8 . Sector 5, C.N.P._ în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr294/25 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 23 din Legea 255/2013 s-a admis sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor, cu privire la condamnata F. C. N., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a,b și c, Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 439/04.05.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 4209/19.12.2012 a I.C.J.J., în pedepsele componente de:
- 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal art.74 lit.a și art.76 lit. a Cod penală ,fapte comise în perioada oct. 2009-mai 2010;
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 și 76 lit.e Cod penal fapte comise în perioada oct. 2009-mai 2010;
- Pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, lit. b și c Cod procedură penală, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale;
În baza art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, la art. 48 Noul Cod penal, art. 244 alin. 1,2 Noul Cod penal, s-a redus pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal art.74 lit.a și art.76 lit. a Cod penal, fapte comise în perioada oct. 2009-mai 2010, la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35 Cod procedură penală, s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod procedură penală, art.74 lit.a și art.76 lit.a Cod procedură penală, fapte comise în perioada oct. 2009-mai 2010, cu pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.292 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal și art.74 și 76 lit.e Cod penal fapte comise în perioada oct. 2009-mai 2010, condamnata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, lit. b Cod penal, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
S-a menținut aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71,64 lit. a,b și c Cod penal și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 05.05.2010 la zi, s-a menținut în rest dispozițiile sentinței de condamnare menționate anterior.
S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 827/ 20.12.2012 emis de Tribunalul București Secția I Penală și emiterea unui nou mandat de executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea-condamnată F. C. N. în stare de deținere, asistată de apărător ales, avocat L. A. cadrul Baroului București (împuternicire avocațială ., nr._/2014) .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art.356 Cod proc. penală s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu contestatoarea-condamnată Fraangulea C. N., după care învederează că nu are cereri sau excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat.
Curtea ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul consideră că instanța de fond în mod greșit a reținut în cauză incidența dispozițiilor art.33 lit.a și art.34 lit.b, art.35 din vechiul cod penal cu ocazia contopirii pedepselor de 5 ani închisoare (astfel cum a fost redusă conform art.6 alin.1 N.Cod penal) și de 2 luni închisoare aplicate pentru infracțiuni de înșelăciune, respectiv, fals în declarații.
Astfel, așa cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr.1/14.04.2014, în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . Noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art.6 Cod penal cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art.39 Cod penal.
În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art.39 Cod penal, pedeapsa rezultată va fi redusă la acest maxim.
În consecință, Tribunalul Prahova, reținând că în cauză condamnatei i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare prin sentința penală nr.439/04.05.2011 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.4209/19.12.2012 a ÎCCJ sub imperiul legii vechi, anterior intrării în vigoare a Legii nr.286/2009 trebuia să verifice incidența legii penale mai favorabile față de condamnată, printr-o dublă analiză.
Verificând fiecare dintre pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune concurentă, tribunalul în mod corect a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune depășește limita maximă prevăzută de legea nouă – 5 ani închisoare .
În al doilea rând, prima instanță trebuia să verifice dacă pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare depășește limita maximă la care se poate ajunge, potrivit art.39 Noul cod penal (5 ani închisoare plus 1/3 din pedeapsa de 2 luni închisoare, respectiv 5 ani și 20 de zile închisoare).
Prin urmare, constatând că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inițial depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi (conform art.39 Cod penal – 5 ani și 20 de zile închisoare), Tribunalul Prahova era obligat să reducă pedeapsa rezultantă la acest maxim de 5 ani și 20 de zile închisoare.
Or, prima instanță în mod greșit a redus rezultanta de 6 ani închisoare pe care condamnata o execută în momentul de față la maximul de pedeapsă la care se ajunge potrivit legii veci referitoare la concursul de infracțiuni, respectiv 5 ani închisoare.
Totodată, în mod greșit s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 05.05.2010 la zi, perioada corectă fiind 22.12.2012 la zi, astfel cum rezultă din fișa de evaluare.
În final a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și soluționarea cauzei în sensul celor anterior menționate.
Avocat L. A., apărătorul ales al condamnatei-contestatoare F. C. N., solicită respingerea contestației formulate de către D., ÎCCJ a arătat cum se aplică legea mai favorabilă, iar ulterior, pe data de 6 mai 2014 Curtea Constituțională s-a pronunțat că nu se poate aprecia decât global asupra aplicării legii penale mai favorabile.
Solicită a se avea în vederea decizia nr.1/14.04.2014 pronunțată de ÎCCJ în sensul că se pot aplica instituții autonome în ceea ce privește pedeapsa mai favorabilă, să se constate că legea penală favorabilă în privința limitelor de pedeapsă pentru condamnată este legea nouă iar în privința regulile concursului de infracțiuni, legea penală mai favorabilă este legea veche.
În concluzie instanța de fond instanța de fond în mod corect a redus până la limita de 5 ani și să fie respinsă contestația parchetului ca nefondată.
Cât privește celălalt motiv de contestație, care coincide cu cel invocat de condamnată, corect era deducerea de la 22 decembrie.2012 la zi plus ziua de reținere din data de 5 mai 2010. Pe acest aspect contestația este întemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public cu privire la contestația condamnatei, în raport de motivele parchetului solicită admiterea ei.
Condamnata-contestatoare F. C. N. având personal ultimul cuvânt declară că este de acord cu cele susținute de avocatul său ales.
CURTEA:
Asupra contestațiilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.294/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.23 din Legea 255/2013 s-a admis sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor, cu privire la condamnata F. C. N., fiica lui N. și G., născută la 14.09.1969 în București, domiciliată în București Piața M. K., nr. 8 . Sector 5, C.N.P._ în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b și c, COD PENAL aplicată prin s.p. nr. 439/04.05.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, definitivă prin decizia penală. nr. 4209/19.12.2012 a I.C.J.J., în pedepsele componente de:
- 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal art.74 lit.a și art.76 lit. a Cod penal,fapte comise în perioada oct. 2009-mai 2010;
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 și 76 lit.e Cod penal fapte comise în perioada oct. 2009-mai 2010;
- Pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, lit. b și c Cod penale, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale;
În baza art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, la art. 48 Noul Cod penal, art. 244 alin. 1,2 Noul Cod penal, s-a redus pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal. art.74 lit.a și art.76 lit. a Cod penal, fapte comise în perioada oct. 2009-mai 2010, la 5 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b, 35 Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal. art.74 lit.a și art. 76 lit.a Cod penal fapte comise în perioada oct. 2009 - mai 2010, cu pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.. 292 Cod penal. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 și 76 lit.e Cod penal fapte comise în perioada oct. 2009-mai 2010, condamnata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, lit. b Cod penal, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
S-a menținut aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71,64 lit. a,b și c Cod penal și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 05.05.2010 la zi.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței de condamnare menționate anterior și s-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 827/ 20.12.2012 emis de Tribunalul București Secția I Penală și emiterea unui nou mandat de executare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 19.02.2014 Comisia de Evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, constituită conform Hotărârii Guvernului nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Târgșor, privind aplicarea legii penale mai favorabile a solicitat aplicarea dispozițiilor legii noi mai favorabile față de condamnata F. C. N..
La sesizare s-a atașat fișa de evaluare a condamnatei, copia M.E.P.I. nr. 827/20.12.2012 emis de Tribunalul București sectia I Penală ,copia sentinței penale nr.4209/19 dec.2012 a ICCJ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.439/04.05.2011 a Tribunalului București Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4209/19.12.2012 a ICCJ, în baza art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic.art. 41 al.2 Cod penal,art.74 lit.a și art. 76 lit.a Cod penal a fost condamnată inculpata la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II - a b și c Cod penal.
În temeiul art. 292 Cod penal cu aplic.art.41 al.2. Cod penal, art.74 lit.a și art. 76 lit.e Cod penal a mai fost condamnată la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit.a -34 lit.b și art. 35 al.1 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare si 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a b si c Cod penal
În baza art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II a b si c Cod penal, executând în final 6 ani închisoare.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care prevede pentru una din infracțiunile pentru care persoana privată de libertate a fost condamnată, pedeapsă cu limite maxime mai mici decât pedeapsa aplicată inițial.
Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, s-a constatat că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, s-a făcut o corespondență între textele legale care incriminează fata concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
A rezultat așadar că art.6 Cod penal obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, stare de recidivă, revocarea unor pedepse, aplicarea unui spor de pedeapsă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare deci de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Examinând sesizarea Comisiei prin prisma dispozițiilor legale care reglementează aplicarea principiului mitior lex, respectiv art.6 din Legea 286/2009 (Noul cod penal) instanța de fond a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin.1.din Noul Cod Penal, respectiv Legea 286/2009, ca lege penală mai favorabilă condamnatului, sub aspectul comiterii de către acesta a infracțiunii prev.de art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic.art. 41 al.2 Cod penal,art.74 lit.a si art. 76 lit.a Cod penal fapta penală arătată fiind prevăzută în Noul cod penal în dispozițiile art. 244 al.2 Cod penal care este mai favorabilă sub aspectul reglementarii limitelor maxime de pedeapsă
Astfel, instanța de fond a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b și c, COD PENAL aplicată prin s.p. nr. 439/04.05.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, definitivă prin de3cizia penală nr. 4209/19.12.2012 a I.C.J.J., în pedepsele componente de:
- 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal art.74 lit.a și art.76 lit. a Cod penal,fapte comise în perioada oct. 2009-mai 2010;
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 și 76 lit.e Cod penal fapte comise în perioada oct. 2009-mai 2010;
- Pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, lit. b și c Cod penal, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale;
În baza art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, la art. 48 Noul Cod penal, art. 244 alin. 1,2 Noul Cod penal, a redus pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal art.74 lit.a și art.76 lit. a Cod penal,f apte comise în perioada oct. 2009-mai 2010, la 5 ani închisoare.
A constatat că pentru condamnarea privind săvârșirea infracțiunii de fals în declarații nu sunt aplicabile disp. art.6 din Cod penal
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35 Cod penal, a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal art.74 lit.a și art. 76 lit.a Cod penal, fapte comise în perioada oct. 2009-mai 2010, cu pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 și 76 lit.e Cod penal fapte comise în perioada oct. 2009-mai 2010, condamnata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, lit. b Cod penal, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
A menținut aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71,64 lit. a,b și c Cod penal. și a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii preventive, de la 05.05.2010 la 06.05 2010 zi și de la data încarcerării, respectiv 22.12.2012 la zi.
A menținut în rest dispozițiile sentinței de condamnare menționate anterior.
S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 827/ 20.12.2012 emis de Tribunalul București Secția I Penală și emiterea unui nou mandat de executare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat contestații, în termenul legal, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial Ploiești și condamnata F. C. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În calea de atac promovată de către Ministerul Public s-a susținut că,deși în mod corect instanța de fond a observat că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune depășește limita maximă de 5 ani închisoare prevăzută de legea nou, cu toate acestea nu s-a verificat limita maximă la care se poate ajunge potrivit regulilor privitoare la concursul de infracțiuni din noua lege penală, reguli definite de art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă fiind aceea de 5 ani închisoare plus o treime din pedeapsa de 2 luni închisoare, deci în total 5 ani și 20 de zile închisoare.
Ca atare, s-a susținut că reducerea care ar fi trebuit să fie efectuată în cauză era cea stipulată de art. 39 Cod penal, conform raționamentului expus mai sus astfel încât pedeapsa rezultantă trebuia redusă la maximul de 5 ani și 20 de zile închisoare potrivit regulilor referitoare la concursul de infracțiuni aplicabile conform noi legi penale.
Un alt motiv invocat în contestația promovată de Ministerul Public este greșita deducere a perioadei executate de condamnată din pedeapsa rezultantă, arătându-se că astfel cum reiese din adresele eliberate de locul de deținere și din fișa evaluare a situației deținutei, deducerea corectă este a reținerii din data de 05 mai 2010 și a arestării de la 22 decembrie 2012 la zi.
Calea de atac promovată de către contestatoarea condamnată vizează greșita deducere a perioadei executate arătându-se că aceasta ar fi trebuit dedusă de la 22 decembrie 2012 la zi plus reținerea din data de 05 mai 2010, și nu deducerea de la 05 mai 2010 la zi.
Curtea examinând sentința contestată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată ca fiind fondate ambele contestații, după cum se va arăta în continuare:
Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În mod judicios instanța de fond a observat că, potrivit art. 4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, s-a stabilit că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre rămasă definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, dar care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pe cale de consecință instanța de fond a observat în mod corect că disp. art.187 Cod penal reglementează noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, stabilind că prin aceasta se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În mod similar aceeași dispoziție legală se regăsea și în Codul penal din 1969, în conținutul art.141/1, care prevedea de asemenea că în această noțiune de pedeapsă prevăzută de lege nu se iau în considerare cauzele de reducere ori de majorare a pedepsei.
Curtea constată că la primul grad de jurisdicție în mod judicios s-a observat că una dintre componentele concursului infracțional reținut în sarcina condamnatei prin hotărâre judecătorească definitivă și anume infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 1,2,3, și 5 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 74 lit. a rap. la art. 76 lit. a Cod penal din 1969, pentru care condamnatei i-a fost aplicată pedeapsa de 6 ani închisoare, este actualmente prevăzută, cu același conținut constitutiv, dar fără incriminarea consecințelor deosebit de grave, în art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru care limita maximă a pedepsei închisorii este de 5 ani.
Pe cale de consecință, concluzia primei instanțe în legătură cu temeinicia prezentei sesizări este justă, iar aplicarea disp. art. 6 alin. 1 din Cod penal a fost judicios realizată la primul grad de jurisdicție prin reducerea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, la limita maximă prevăzută de legea nouă pentru această infracțiune, aceea de 5 ani închisoare.
În ceea ce privește însă determinarea pedepsei rezultante față de pluralitatea infracțională sub forma concursului real de infracțiuni, Curtea reține că deși la momentul pronunțării sentinței contestate, jurisprudența majoritară a instanțelor judecătorești a evidențiat soluția aplicării pe instituții autonome a legii penale mai favorabile, inclusiv din perspectiva situației definite de art. 6 Cod penal, cu toate acestea ulterior, instanța supremă, prin hotărâre obligatorie, a adoptat un punct de vedere contrar, care conduce la concluzia greșitei operațiuni de determinare a pedepsei rezultante la primul grad de jurisdicție .
Astfel, prin decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „ în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal cu privire la pedepse individuale.
În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi conform art. 39 Cod penal.
În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În caz contrar pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi”.
Făcând aplicarea acestei decizii obligatorii, care a generat un reviriment jurisprudențial la nivelul instanțelor naționale, Curtea constată că în situația condamnatei se impune determinarea pedepsei rezultante pentru concursul infracțional, potrivit regulilor stabilite de noul cod penal în art. 39, respectiv conform art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, prin aplicarea pedepsei celei mai grele la care se adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 2 luni închisoare ce a fost aplicată prin hotărâre judecătorească definitivă pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, în final pedeapsa rezultantă urmând să fie aceea de 5 ani și 20 de zile închisoare.
Așa fiind, se impune a se constata că nu mai sunt incidente regulile de aplicare a pedepsei din vechiul cod penal, în cazul concursului de infracțiuni, deci cele stabilite de art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal din 1969, care au fost aplicate de instanța de fond și care determinau pedeapsa rezultantă prin aplicarea pedepsei celei mai grele, cu adăugarea unui spor facultativ de pedeapsă, ci devin obligatorii dispozițiile din noua lege penală privind pedeapsa rezultantă în caz de concurs de infracțiuni, care impun adăugarea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea.
În verificarea etapelor definite de instanța supremă prin decizia de mai sus, se constată că potrivit deciziei sus menționate se impune reducerea pedepsei rezultante la 5 ani și 20 de zile închisoare, maxim care este mai mic decât cel de 6 ani în executarea căruia se află condamnata actualmente.
Așa fiind, Curtea constată că prezenta cale de atac exercitată de Ministerul Public este fondată sub aspectul stabilirii pedepsei rezultant astfel încât va admite contestația, va înlătura aplicarea disp. art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal din 1969 și, făcând aplicarea disp. art. 39 alin. 1 lit. b cod penal, va adăuga la pedeapsa principală cea mai grea, de 5 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită de instanța de fond prin aplicarea disp. art. 6 alin. 1 Cod penal, în privința infracțiunii de înșelăciune, un spor de o treime din pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, urmând ca în final condamnata contestatoare să execute pedeapsa principală de 5(cinci)ani și 20(douăzeci) zile închisoare.
Cel de al doilea motiv din calea de atac exercitată de parchet, precum și calea de atac promovată de condamnată sunt de asemenea apreciate ca fondate deoarece instanța de fond a realizat o greșită deducere a perioadei executate, de la 05 mai 2010 la zi.
Astfel cum reiese din mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 827/20 decembrie 2012 emisă de Tribunalul București - Secția I penală ( fila 52 dosar fond) coroborat cu fișa de evaluare a persoanei private de libertate emisă de locul de deținere ( fila 11 dosar fond) precum și cu adresa nr. G 2/26o55/03 aprilie 2014 eliberată de asemenea de locul de deținere - Penitenciarul de femei Târgșor, condamnata contestatoare a fost reținută pe durata de 24 ore la 05 mai 2010, după care a fost arestată în executarea pedepsei de la 22 decembrie 2012, la zi.
În consecință, Curtea va realiza deducerea perioadei anterior executate conform înscrisurilor mai sus menționate prin computarea din această pedeapsă rezultantă determinată conform art. 39 Cod penal, a perioadei reținerii din data de 05.05.2010, precum și perioada executată începând de la 22.12.2012, la zi.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestațiile declarate de către Ministerul Public – D.N.A. -S. Teritorial Ploiești și de către condamnata contestatoare F. C. N., fiica lui N. și G., născută la data de 14.09.1969, în prezent aflată în Penitenciarul Târgoșor, împotriva sentinței penale nr. 294/25.03.2014 pronunțată de către Tribunalul Prahova, desființează în parte sentința și rejudecând:
Înlătură aplicarea disp. art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal din 1969 și, făcând aplicarea disp. art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, adaugă la pedeapsa principală cea mai grea, de 5 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită de instanța de fond prin aplicarea disp. art. 6 alin. 1 Cod penal, în privința infracțiunii de înșelăciune, un spor de o treime din pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, urmând ca în final condamnata contestatoare să execute pedeapsa principală de 5(cinci)ani și 20(douăzeci) zile închisoare.
Compută din această pedeapsă, perioada reținerii din data de 05.05.2010, precum și perioada executată începând de la 22.12.2012, la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06. 2014.
Președinte,
C. G.
Grefier,
M. M.
Red.GC/MM/C.M.
5 ex./ 24 iunie 2014.
d.f._, Tribunalul Prahova
j.f. Z.T.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 40/2014.... | Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p..... → |
|---|
