Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 99/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 11726/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 99
Ședința publică din data de 19 februarie 2014
PREȘEDINTE - V. M.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - E. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul F. D., fiul lui S. și A., ns. la data de 9.10.1970, domiciliat în Albești P., ..29, județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 2095 din data de 21 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția penală, în dosarul nr._, prin care în baza art.87 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002 cu aplic. art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală și aplicarea art. 74 alin. 1 lit.a și c Cod penal, rap. la art. 76 alin. 1 lit. e –teza I Cod penal, a fost condamnat inculpatul F. D., fiul lui S. și A., născut la data de 09.10.1970, în Urlați, județul Prahova, domiciliat în comuna Albești P., .. 29, județul Prahova, CNP_, cetățean român, studii medii, căsătorit, angajat la ., în funcția de conducător Auto, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism avand in sange o imbibatie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă din data de 06 august 2012.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 alin.1 lit. a Cod penal.
În baza art.81 alin.2 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare conform art 82 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de mai sus.
Conform art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului, asupra disp.art.83 și 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 600 lei.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul - inculpat F. D., personal și asistat de avocat ales C. B. din Baroul București, conform delegației avocațiale nr._/19.02.2014, aflată la fila 18 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care învederează instanței că prin intermediul serviciului registratură s-au depus la dosar motive de recurs înregistrate sub nr.4153/18.02.2014, formulate de apelantul – inculpat F. D., aflate la filele 14 – 17.
Avocat C. B. având cuvântul pentru apelantul – inculpat F. D., arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat C. B. având cuvântul pentru apelantul – inculpat F. D., susține că motivele de apel formulate împotriva sentinței penale nr.2095 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, vizează aplicarea legii penale de dezincriminare, așa cum se prevede în disp.art.4 din Noul Cod penal, precum și a legii penale mai favorabile, dat fiind disp.art.5 alin.1 din Noul Cod penal.
Susține că dat fiind succesiunea în timp a celor două pachete de legislație penală substanțială, OUG nr.195/2002 republicată, în care erau prevăzute infracțiunile contra siguranței pe drumurile publice și Noul Cod penal (NCP) se ridică problema particulară referitoare la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului și determinarea legii penale mai favorabile în acest caz, având în vedere nu limitele de pedeapsă, ci posibilitatea ca persoana cercetată să beneficieze de aplicarea în speță, a uneia sau alteia dintre cele două norme incriminatoare, raportat la situațiile în care una din cele două robe biologice nu depășește pragul de 0,80 gr/l., așa cum este și situația de prezenta cauză.
Astfel, arată că prin . data de 01 februarie 2014 a NCP, infracțiunile contra siguranței pe drumurile publice au fost transpuse din legea specială menționată anterior, în Legea nr.286/2009 privind Codul penal și că disp.art.336 alin.1 din NCP, stipulează că fapta unei persoane de a conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, care la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g./l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amenda.
Precizează că diferențe între cele două norme penale se regăsesc atât în privința subiectului activ al infracțiunii, cât și în privința elementului material, care conform normei actuale necesită pentru a întruni condiția de element constitutive al infracțiunii, ca persoana (subiectul activ) să aibă o alcoolemie de peste 0,80 g/l, la momentul prelevării mostrelor biologice.
Consideră că datorită acestei diferențe în momentul consumării infracțiunii analizate, instanța de judecată este pusă în situația de a aprecia și aplica legea penală mai favorabilă în acele cazuri în care persoana depistată prezintă o alcoolemie mai mare de 0,80 g/l, la momentul prelevării primei probe biologice și mai mică de acest prag la momentul celei de-a doua prelevări, așa cum este cazul apelantului – inculpat F. D..
De asemenea, arată că interpretarea sistematică a noțiunii de mostre biologice, conduce la Ordinul nr.1512/2013 al Ministerului Sănătății pentru aprobarea Normelor Metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice, în care la art.10 alin.1, se specifică faptul că recoltarea probelor biologice pentru determinarea alcoolemiei, constă în prelevarea a două probe de sânge în cantitate de 10 ml. Fiecare la un interval de o oră și de asemenea, că în cazul conducerii unui autovehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziția organelor de constatare, cu consimțământul celui supus examinării, de către medic, în cel mai scurt timp, într-o instituție medicală, în condițiile legii.
Susține că aceste norme legale ce reglementează modalitatea de constatare a faptei cu conținut constitutiv al infracțiunii, conduc la concluzia consumării infracțiunii conform noilor prevederi, doar în cazul în care persoana avea o alcoolemie de peste 0,80 g/l., la momentul prelevării fiecărei probe de sânge, în caz contrar instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei, fiind nevoită să dea efect cazului de achitare prevăzut la art.16 alin.1 lit.b din Noul Cod de procedură penală, respectiv, fapta nu este prevăzută de legea penală, în concret, o persoană aflată în situația analizată fiind pasibilă doar de a suporta răspunderea contravențională specifică.
În raport de cele ce preced, solicită în baza art.421 oct,.2 lit.a din Noul Cod de procedură penală, admiterea apelului, desființarea în totaliate a sentinței atacate și rejudecând, a se dispune achitarea inculpatului, întrucât fapta săvârșită de acesta nu mai este prevăzută de legea penală, urmând a se avea în vedere motivele de recurs aflate la filele 14 – 17 dosar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că sunt întrunite elementele constitutive ale disp.art.336 alin.1 din Noul Cod penal, având în vedere rezultatul probelor biologice recoltate de la acesta, astfel că solicitarea privind achitarea este neîntemeiată.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.2095/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în parte, în latură penală și schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, în art.336 alin.1 din Noul Cod penal și pronunțând o nouă hotărâre, a se dispune reindividualizarea pedepsei având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, recunoașterea vinovăției de către acesta, urmând a se face aplicarea disp.art.396 alin.10 rap.la art.375 alin.-1 și 2 din Noul Cod de procedură penală.
Avocat C. B. având cuvântul, în replică, solicită a se avea în vedere rezultatul ambelor probe de sânge, în care una din probe este sub limita legală.
Inculpatul F. D. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce o va pronunța.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2095 din data de 21 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.87 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002 cu aplic. art. 320/1 alin.7 Cod procedură penală și aplicarea art. 74 alin. 1 lit.a și c Cod penal, rap. la art. 76 alin. 1 lit. e –teza I Cod penal, a fost condamnat inculpatul F. D., fiul lui S. și A., născut la data de 09.10.1970, în Urlați, județul Prahova, domiciliat în .. 29, județul Prahova, CNP_, cetățean român, studii medii, căsătorit, angajat la ., în funcția de conducător Auto, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism avand in sange o imbibatie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă din data de 06 august 2012.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 alin.1 lit. a Cod penal.
În baza art.81 alin.2 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare conform art 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin.5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de mai sus.
Conform art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului, asupra disp.art.83 și 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 600 lei.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 9622/P/2012 din data de 10.05.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a pus în mișcare acțiunea penală si s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului F. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având o îmbibație de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței, s-a reținut că la data de 06.08.2012 în jurul orelor 06.45, inculpatul F. D. a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1 B, în localitatea Țânțăreni, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Situația de fapt a fost expusa pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit în prezența martorului asistent T. V., rezultat alcooltest, buletin de analiza toxicologică alcoolemie nr. 1642-1643, raportul nr. 1867/i/2012, declarație martori, proces verbal de prelevare probe biologice, raport de expertiză medico-legală nr. 1867/i/2012 al INML „M. Minovici”, declarație inculpat și fișa de cazier judiciar.
Înainte de începerea cercetării judecătorești instanța a adus la cunoștință inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă în procedura simplificata în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penala, în măsura în care acesta își însușește aceste probe si recunoaște fapta astfel cum a fost descrisa în actul de sesizare.
Inculpatul prin apărător a arătat la termenul din 08.10.2013, că înțelege să se prevaleze de dispoz. art.320/1 Cod procedură penală si judecata să aibă loc în procedura simplificată, învederând instanței că își însușește probele administrate in faza de urmărire penala si le cunoaște, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.
Înainte de a îi fi luata o declarație, dând eficienta dispozițiilor art.322 Cod procedură penală, s-a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarația inculpatului fiind consemnată în scris si atașată la dosarul cauzei.
Instanța de fond având în vedere dispozițiile art. 320/1 alin.4 Cod procedură penală, referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se considera lămurită, iar inculpatul recunoaște în totalitate si necondiționat faptele reținute în sarcina sa si nu mai solicita probe noi fiind de acord cu cele administrate in cursul urmăririi penale pe care le cunoaște si le însușește, a admis cererea formulata de catre acesta, procedând la soluționarea cauzei în procedura simplificată.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, dat fiind ca inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura simplificată, prima instanță a reținut că la data de 06.08.2012 în jurul orelor 06,40 organele de politie rutiera aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit în trafic în vederea efectuării unui control autoturismul marca „Dacia” înmatriculat cu numărul_, condus de catre inculpatul M. I., pe DN 1B, în localitatea Țânțăreni, județul Prahova.
Întrucât, inculpatul emana halena alcoolica, după ce a fost identificat, organele de politie au procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest care a înregistrat o valoare de 0,47 mg/l alcool în aerul expirat, la ora 06.46. Față de acest rezultat inculpatul a fost condus la Spitalul Judetean de Urgenta Ploiești, unde i-au fost recoltate la interval de o oră două probe biologice de sânge.
Asa cum rezida din buletinul de analiza toxicologica aflat la f. 9 dosar urm.pen. la ora 07.15 inculpatul avea in sange o imbibatie alcoolica de 0,90 gr/l, iar la ora 08,15 o imbibatie alcoolica de 0,75 gr/l in descrestere.
Fiind audiat pe parcursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut fapta, invederand ca la data de 06.08.2012 s-a urcat la volanul autoturismului dupa ce a consumat o cantitate de alcool (2 litri de bere, după care a consumat alimente) și a solicitat interpretarea retroactivă a alcoolemiei, cerere admisă de organele de urmărire penală. Concluzia Raportului nr 1867/i/2012, întocmit de specialiști din cadrul INML “M. Minovici” este că în ziua de 06.08.2012, la orele 06.45, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca 1,05 g/l.
În fața instantei, acesta a recunoscut fapta așa cum a fost descrisă în actul de sesizare fiind de acord cu probele ce au fost administrate în faza de urmărire penal pe care si le-a însușit.
Astfel, declaratia inculpatului care a recunoscut fapta retinută în sarcina sa, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu proces-verbal de constatare a infractiunii flagrante, întocmit în prezența martorului asistent T. V., rezultat alcooltest, buletin de analiza toxicologică alcoolemie nr 1642-1643, raportul nr 1867/i/2012, declaratie martori, proces verbal de prelevare probe biologice, raport de expertiză medico-legală nr 1867/i/2012 al INML M. Minovici, creeaza convingerea instantei ca vinovatia a fost stabilita dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de proba fiind suficiente si lamuritoare sub aspectul situatiei de fapt.
1. În drept, fapta inculpatului F. D. care la data de 06.08.2012 în jurul orelor 06.45, a condus autoturismul marca Dacia, cu nr de înmatriculare_, pe DN 1B, în localitatea Țânțăreni, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o imbibatie alcoolică ce depășește limita legala, fapta prev. si ped. de art. 87 alin. 1 din O.U.G nr.195/2002.
În ceea ce privește latura obiectivă, s-a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, constând într-o acțiune de conducere a autoturismului pe drum public, în înțelesul art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002 rep., - drum public însemnând “orice cale de comunicație terestră (…) special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice”, având o îmbibație alcoolică peste limita legală. Săvârșirea acestei infracțiuni are caurmare imediată o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă, din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal - intenție indirectă, acesta a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material, însă neurmărind producerea acestui rezultat, ci numai acceptând posibilitatea producerii lui. Vinovăția inculpatului a rezultat din declarațiile sale care sunt coroborate, pe deplin, cu ansamblul probator administrat în cauză pe care acesta și le-a insusit.
La termenul de judecată din data de 08.10.2013, apărătorul ales al inculpatului a solicitat, fiindu-i dat cuvântul pe fondul cauzei, în principal achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit.b Cod procedură penală (fapta nu e prev de legea penală) și în subsidiar, achitarea inculpatului pe considerentul că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și aplicarea unei amenzi administrative, în conformitate cu dispozițiile art 91 Cod penal.
Cu privire la aceste susțineri, instanța de fond a arătat că alcoolemia de 0,90 g/l (reieștită din buletinul de analiza toxicologica aflat la f. 9 dosar urm.pen.) la ora 07.15, deși este suficientă prin ea însăși pentru condamnarea inculpatului, este interpretată într-un context mai larg, întrucât pericolul social nu rezultă din expunerea pur și simplu a cifrelor ce exprimă alcoolemia, ci din faptul că aceasta duce, când este cazul, la o stare virtual periculoasă prin ea însăși.
Desigur că în situația în care starea exprimată cifric este însoțită și de o evidentă situație sanitară alterată, constatabilă clinic, nu mai este loc de interpretarea împrejurării că respectiva stare ar fi lipsită de pericol social, însă tocmai lipsa constatării acestei stări alterate în speță (din cuprinsul buletinului de examinare clinică) reprezintă contextul în care apărătorul ales al inculpatului a înțeles să solicite achitarea acestuia, în temeiul art.0 lit. b Cod procedură penală.
În speță, s-a dovedit fără nici un dubiu că la data de 06.08.2012 s-a urcat la volanul autoturismului dupa ce a consumat o cantitate de alcool (2 litri de bere, după care a consumat alimente). Așa cum rezidă din buletinul de analiza toxicologică, aflat la f. 9 dosar urm.pen. la ora 07.15 inculpatul avea în sânge o imbibatie alcoolica de 0,90 gr/l, iar la ora 08,15 o imbibatie alcoolica de 0,75 gr/l în descreștere.
Inculpatul a solicitat interpretarea retroactivă a alcoolemiei, cerere admisă de organele de urmărire penală. Concluzia Raportului nr 1867/i/2012, întocmit de specialiști din cadrul INML M. Minovici este că în ziua de 06.08.2012, la orele 06.45, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca 1,05 g/l.
Raportat la aspectele reținute anterior, instanța arată că acțiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, sau aflată în stare de ebrietate ( este de remarcat conjuncția „sau” care subliniază că cele două condiții sunt prevăzute alternativ și nu cumulativ), are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite fapta.
Este vorba despre un pericol social abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii ce reprezintă elementul material al laturii obiective și nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanțele în care a avut loc săvârșirea faptei și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracțiunii, rezultatul, starea de pericol pentru traficul rutier nu trebuie dovedit; el există în aceeași măsură în care există și acțiunea constitutivă a faptei penale.
Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,90 g/l, este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că, a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de o anumită valoare, constituie infracțiune și nu contravenție.
Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal și efectiv, așa încât, a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, ar însemna să se adauge la lege, scotându-se din sfera penalului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune.
Cu privire la alcoolemia reținută în buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, s-a arătat că alcoolul, odată ingerat, se resoarbe relativ repede în organism, dată fiind marea sa solubilitate în apă și odată ajuns în sânge, se repartizează, pe cale de consecință în diferite țesuturi; în același timp are loc și metabolizarea lui.
Curba alcoolemiei cunoaște, așadar o continuă modificare, existând o primă fază, în cadrul căreia resorbția predomină, fiind cunoscută sub denumirea de fază de intoxicație, difuziune, sau prin sintagma ”panta ascendentă a curbei alcoolemiei” și că această fază ascendentă poate dura de la cca 15 minute până la două ore, când de regulă, difuziunea alcoolului se echilibrează cu procesul de oxidare și eliminare a acestuia.
În acest moment se atinge nivelul maxim al alcoolemiei, vârful pantei ascendente, care este denumit peak-ul alcoolemiei, ar după aceasta, urmează faza sau panta descendentă, până la dispariția totală a alcoolului din organism. Or, tocmai o astfel de situație se regăsește în speță, respectiv surprinderea inculpatului în trafic, în momentul în care alcoolemia se afla pe panta descendentă.
De altfel, chiar din cuprinsul Raportului nr 1867/i/2012, întocmit de specialiști din cadrul INML “M. Minovici” reiese că în ziua de 06.08.2012, la orele 06.45, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca 1,05 g/l, cu mult peste limita maximă de 0,80 g/l
S-a constatat astfel, că probele administrate în faza urmăririi penale se coroborează și cu declarația inculpatului, care a declarat că a consumat cu o zi înainte aproximativ 2 litri de bere și în data de 06.08.2012 la ora 06.10 s-a urcat la volanul autoturismului, probele biologice de sânge fiind recoltate într-un interval de cca 30 minute de la momentul depistării în trafic și autorizează concluzia că la momentul depistării în trafic inculpatul avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l.
Având în vedere considerentele expuse în precedent, constatând că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 există, si că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 345 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
La individualizarea sancțiunii aplicată, s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52Cod penal, iar în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, s-a ținut cont de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infractiunea ce face obiectul judecatii. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în in raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
În conformitate cu aceste criterii, s-a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu, ținând cont de gradul de alcoolemie, iar raportat la celelate circumstanțe, instanța de fons avut în vedere în procesul de individualizare al pedepsei atitudinea procesuală adoptată de către inculpat pe parcursul urmaririi penale si cea manifestată de acesta în societate până la comiterea faptei, situația fiind raportată la lipsa antecedentelor penale, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar.
Față de imprejurarea că inculpatul înainte de începerea cercetării judecatoresti a solicitat judecarea în procedura simplificata, întelegând să pledeze pentru recunoasterea vinovatiei, asumându-si în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozitiile art.320/1 alin.7 Cod procedură penală, s-a apreciat că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Recunoașterea eventualelor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului este un atribut al instanței de judecată și lăsată la aprecierea acesteia. În considerarea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei, la urmările produse sau care se puteau produce, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită fapta, și la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.
În speță, în raport de gradul de pericol social mai redus al faptei comise de către inculpat, ce reiese din gradul de îmbibație alcoolică prezentat de către inculpat, s-a apreciat că lipsa antecedentelor penale ale acestuia și atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii, materializată în prezentarea în fața autorității și comprtarea sinceră pe tot parcursul procesului penal sunt elemente care pot fi reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Raportat de asemenea la circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege si având în vedere și dispozițiile art.320/1 Cod procedură penală, ale art. 74 alin. 1 lit.a și c Cod penal, rap. la art. 76 alin. 1 lit. e –teza I Cod penal, s-a aplicat o pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, așa încât, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002.
S-a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, potrivit art 71 alin. 2 Cod penal, aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art 64 litera a, b si c Cod penal, intervine de drept în cazul aplicarii pedepsei inchisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curtii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor si libertăților fundamentale si art. 3 din Protocolul nr.1 din Conventie, în principiu prin hotararea pronuntata în cauzele Hirst v.Marea Britanie si S. si P. v. Romania, jurisprudenta cu caracter general - obligatoriu potrivit art. 20 din Constitutie, raportat la art. 46 din Convenție, s-a interzis inculpatului doar acele drepturi prev. de art. 64 Cod penal, față de care inculpatul s-a facut nedemn de a le mai exercita
Astfel, față de pericolul social dovedit in savarsirea faptei si fata de persoana inculpatului, așa cum acestea au fost retinute, s-a apreciat că acesta este nedemn de a mai exercita drepturile prev. de art. 64 litera a si b, respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice, precum si cel de a ocupa o functie ce implica exercitiul autorității de stat.
În consecință, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 litera a si b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege, pe durata executarii pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim privativ de libertate.
S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 6 luni inchisoare, așadar o pedeapsă mai mică de 2 ani închisoare; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, au fost apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, conform art. 81 alin.1 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 82din Codul penal.
Întrucât, pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, s-a dispus suspendarea executării pedepsei în baza art. 71 alin. 5 Cod penal și a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 si 84 Cod penal, privind revocarea suspendării conditionate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul F. D., care prin apărător ales, susține la acest moment că între timp, intrând în vigoare Noul Cod penal, trebuie să se aibă în vedere că fapta prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, în modalitatea în care a fost comisă înainte de data de 01 februarie 2014, este dezincriminată, conform art.4 din Noul Cod penal.
Susține că dat fiind succesiunea în timp a celor două pachete de legislație penală, respectiv OUG nr.195/2002 republicată, în care erau prevăzute infracțiunile săvârșite la legea circulației pe drumurile publice și Noul Cod penal, se ridică problema particulară referitoare la conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană, aflată sub influența alcoolului și determinarea legii penale mai favorabile în acest caz, având în vedere că nu limitele de pedeapsă, ci posibilitatea ca persoana cercetată să beneficieze de aplicarea în speță, a uneia sau alteia dintre cele două norme incriminatoare, raportat la situațiile în care una din cele două probe biologice nu depășește pragul de 0,80 gr.%o, așa cum este și situația din prezenta cauză.
Consideră că datorită acestei diferențe, în momentul consumării infracțiunii analizate, instanța de judecată este pusă în situația de a aprecia și aplica legea penală mai favorabilă, în acele cazuri în care persoana depistată prezintă o alcoolemie mai mare de 0,80 nr.%o la momentul prelevării primei probe biologice și mai mică de acest prag, la momentul celei de a doua prelevări, așa cum este cazul apelantului – inculpat F. D..
Se mai susține că aceste norme legale ce reglementează modalitatea de constatare a faptei cu conținut constitutiv al infracțiunii, conduc la concluzia consumării infracțiunii, conform noilor prevederi, numai în cazul în care persoana avea o alcoolemie de peste 0,80 gr.%o la momentul prelevării fiecărei probe de sânge, în caz contrar, instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei este nevoită să dea efect cazului de achitare prevăzut de art.16 alin.1 lit.b din NCPP.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea apelului, conform art.421 pct.2 lit.a din NCPP, desființarea în totalitate a sentinței atacate și a se dispune achitarea inculpatului, întrucât fapta săvârșită de acesta nu mai este prevăzută de legea penală.
Curtea, verificând hotărârea atacată, conform art.420 alin.8 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport de critica invocată și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp.art.417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de inculpatul F. D. este nefondat, așa cum se va arăta în continuare.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă, în esență constând în aceea că la data de 06 august 2012, orele 06,45, inculpatul F. D., conducând autovehiculul marca „Dacia” pe drumurile publice din localitatea Țânțăreni, județul Prahova, a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție rutieră și constatând că acesta emană halenă alcoolică, după ce l-au testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind la orele 06,46 de 0,47 mg/l., a fost condus la Spitalul Județean Ploiești unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge la orele 07,15 și respectiv la orele 08,15.
În urma analizei toxicologice a alcoolemiei, a rezultat la prima probă o alcoolemie de 0,90 gr.%o, iar la cea de a doua probă, de 0,75 gr. alcool pur în sânge.
Această faptă, era incriminată în legea veche, respectiv în disp.art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice și anume „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge, se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani”.
Respectiva incriminare este prevăzută în Noul Cod penal la art.336, care prevede „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de 0,80 gr.%o alcool pur în sânge, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă”.
Comparând cele două texte de lege, principala diferență este aceea că în legea nouă, concentrația alcoolului în sânge este relevantă la momentul prelevării mostrelor biologice.
În condițiile în care în speța dedusă judecății, inculpatului F. D. i-au fost prelevate două probe biologice de sânge la o jumătate de oră de la depistarea sa în trafic, concretizate în două probe la o diferență de o oră între ele, rezultând valori de 0,90 gr.%o și respectiv 0,75 gr. alcool pur în sânge, în opinia instanței, nu există temei legal pentru înlăturarea primei probe care prevede o concentrație de alcool în sânge peste limita legală și care constituie infracțiune.
Așadar, critica invocată în apărare, în sensul că trebuie să se dea întâietate alcoolemiei stabilită în urma prelevării de sânge din cea de-a doua probă, este lipsită de fundament juridic, așa încât, apare ca neîntemeiată.
Și în ceea ce privește pedeapsa de 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art.81 – 83 Cod penal, stabilită de instanța de fond, corespunde unei juste interpretări și aplicări a criteriilor prev.de art.72 Cod penal.
În mod corect prima instanță a reținut față de inculpat circumstanțele atenuante personale, prev.de art.74 lit.a și c Cod penal și respectiv art.76 alin.1 lit.e teza I Cod penal, aplicând o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de textul de lege, motiv pentru care hotărârea primei instanțe este legală și temeinică din toate punctele de vedere.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul F. D. este nefondat și va fi respins în consecință, conform art.421 alin.1 lit.b din Noul Cod de procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 din Noul Cod de procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. D., fiul lui S. și A., născut la data de 09 octombrie 1970, domiciliat în comuna Albești – P., ..29, județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.2095/21 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă apelantul – inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 februarie 2014.
Președinte Judecător
V. M. I. S.
Fiind în concediu de odihnă
se va semna de
Președintele completului
Grefier
E. V.
Red.VM
Tehnored.EV
5 ex./10.03.2014
dos.f._ Judecătoria Ploiești
j.f.L. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
