Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 678/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 678/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 18892/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 678
Ședința publică din data de 20 iunie 2014
Președinte – E. Z.
Judecător – E. N.
Grefier - M. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul I. M. fiul lui I. și A., născută la 22 septembrie 1965 în municipiul Ploiești, județul Prahova, cetățean român, agent de vânzări, recidivist, C.N.P._, domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței penale nr. 331 din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 12 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta, după care având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului instanța a amânat pronunțarea la 20 iunie 2014, când a adoptat următoarea soluție:
CU R T E A
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele;
Prin sentința penală nr. 331 din 30 ianuarie 2014, Judecătoria Ploiești, în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplic. art. 37 lit. b) Cod Penal, rap. la art.3201 Cod proc. penală a condamnat pe inculpatul I. M. fiul lui I. și A., născută la 22 septembrie 1965, în municipiul Ploiești, județul Prahova, cetățean român, agent de vânzări, recidivist, C.N.P._, domiciliat în Ploiești, ., ., la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor: de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 191 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1.100 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.5497/P/2012 din 07.08.2013, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Ploiesti a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art. 37 lit. b) Cod Penal, reținându-se în esență că în data de 12.05.2012, în jurul orelor 01.50, inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, proprietate personală, pe . Ploiești având o îmbibație alcoolică de aprox. 1.75 g/l alcool pur în sânge.
Pe baza probelor administrate la urmărirea penală, respectiv: procesul-verbal de depistare (filele 3-4); protocol etilotest (fila 14); buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei (fila 15); declarația martorului C. G. (fila 13); raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (filele 21-22) coroborate cu declarațiile inculpatului I. M., care prin declarația dată în ședința publică din 30 ianuarie 2014 a recunoscut faptele, și-a însușit probele administrate la urmărirea penală, cauza fiind soluționată în procedura prev. de art. 3201 Cod proc. penală anterior, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca și cea expusă în actul de sesizare, respectiv că în data de 12.05.2012, în jurul orelor 01.50, inculpatul conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, proprietate personală, pe . Ploiești, fiind oprit de organele de politie.
Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat o concentrație de 1.01 mg/l alcool pur în aerul expirat
Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Ploiești pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei rezultă că la ora 02.21 inculpatul avea o alcoolemie de 1,75 g/litru alcool pur în sânge, iar la ora 03.20, 1,51 g/litru alcool pur în sânge.
Pentru stabilirea concentrației de alcool în sânge la ora opririi în trafic, s-a procedat la efectuarea unei expertize medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, prin care s-a stabilit că inculpatul putea avea o alcoolemie teoretică de 1.75 g/litru alcool pur în sânge.
Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut că a consumat alcool și s-a urcat la volan, după care a fost oprit în trafic de organele de poliție, menționând că regretă fapta comisă.
De asemenea, în cursul urmăririi penale și prin declarația dată potrivit art.3201, alin.3 Cod proc. penală, inculpatul nu a contestat valoarea alcoolemiei stabilită prin expertiza medico-legală.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului I. M., care la data de 12.05.2012, în jurul orelor 01.50, a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, proprietate personală, pe . Ploiești având o îmbibație alcoolică de aprox. 1.75 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică mai mare de 0.80 mg/litru alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 37 lit. b) 1 Cod Penal.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut de prima instanță că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducere a unui autovehicul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ , pe un drum public - . Ploiești, în momentul conducerii, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
Pe latură subiectivă, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție în modalitate prevăzută de art.19, alin.1 lit.b Cod penal, întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenție indirectă).
În raport de antecedentele penale (fișa de cazier judiciar), s-a reținut că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie (art.37, alin.1 lit.b Cod penal), deoarece:
Prin sentința penală nr. 579/09.07.1991 a Tribunalului M., definitivă prin decizia nr. 392/16.12.1991 a Tribunalului Teritorial București, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al.1-209 lit. a, g rap la art. 224 alin 1 Cod penal.
Inculpatul a fost liberat condiționat la data de 20.08.1999, cu rest de 2889 zile (conform sentinței penale nr.2018/17.08.2007 a Judecătoriei Pitești).
Ca atare, infracțiunea din prezenta cauză, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, comisă după executarea unei pedepse mai mare de 6 luni închisoare (16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 579/09.07.1991 a Tribunalului M., definitivă prin decizia nr. 392/16.12.1991 a Tribunalului Teritorial București), pentru o infracțiune intenționată (furt calificat), fără a fi incident vreunul din cazurile de la art.38 Cod penal, este săvârșită în stare de recidivă postexecutorie conform art.37 alin.1 lit.b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 Cod penal și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72 alin.1 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, reduse cu o treime conform art.3201, alin.7 Cod proc. penală (închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni), gradul de pericol social, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, prin raportare la art.181, alin.2 Cod penal s-a reținut că deși fapta a fost comisă pe timp de noapte, inculpatul a condus autoturismul, în oraș, pe un drum public important, iar valoarea alcoolemiei este ridicată- 1,75 g0/00,reprezentând aproximativ dublul limitei prevăzută de lege.
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta are o familie organizată, este integrat social.
Față de cele expuse, instanța de fond nu a reținut incidența dispozițiilor art.181, alin.1 Cod penal, cu consecința achitării inculpatului în temeiul art.11, pct.2 lit.a raportat la art.10, lit.b1 Cod proc. penală, astfel cum a solicitat apărătorul acestuia, concluzionând că, în cauză, se impune acordarea unei mai mari relevanțe circumstanțelor reale și conținutului concret al infracțiunii, în raport de vârsta, lipsa antecedentelor penale și existența locului de muncă.
Totodată, cu toate că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a colaborat cu organele de urmărire penală, față de modul în care a fost descoperită infracțiunea (oprirea în trafic), rezultatul testării cu aparatul alcooltest (1,01 mg/l alcool pur în aerul expirat) și valoarea probelor de sânge prelevate s-a apreciat că nu se impune reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74, lit. c Cod penal, o eventuală atitudine de negare nefăcând decât să-i înrăutățească poziția procesuală.
Astfel, conduita bună, existența locului de muncă și atitudinea de colaborare cu organele de urmărire penală nu constituie, în cauză, circumstanțe atenuante, dar vor reprezenta criteriile de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege.
De aceea, aplicând dispozițiile art.3201, alin.7 Cod proc. penală prima instanță a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de 9 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 Cod proc. penală și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța de fond nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–e Cod penal în mod automat, prin efectul legii, ci a apreciat conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 Cod penal.
Astfel, natura și gravitatea faptei conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și a dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice, prevăzute de art.64, lit.a, teza a doua, lit.b și lit.c Cod penal.
Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a, teza întâi Cod penal întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu va fi reținut în conținutul pedepsei accesorii
Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea din prezenta cauză în stare de recidiva postexecutorie, instanța de fond a considerat că modalitatea de executare a pedepsei este in regim de detenție.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul I. M. a declarat apel pentru nelegalitate și netemeinicie conform motivelor scrise aflate la dosar( f.27-30).
În esență, apelantul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, și aplicarea globală a legii penale mai favorabile, conform Deciziei nr.265/6.05.2014 pronunțată de către Curtea Constituțională a României, în sensul schimbării încadrării juridice și înlăturarea stării de recidivă reținută față de inculpat întrucât pentru fapta comisă noua lege penală prevede pedepse alternative iar termenul de reabilitare de 7 ani prev. de art.166 alin.1 rap.la art.167 alin.3 Cod penal s-a împlinit, deoarece inculpatul a beneficiat de grațiere pentru pedeapsa la care a fost condamnat anterior. De asemenea, la reindividualizarea pedepsei să se țină seama de circumstanțele reale și personale care pledează în favoarea inculpatului, de conduita procesuală sinceră manifestată în cursul procesului penal, împrejurări față de care s-a susținut că aplicarea unei pedepse nu este oportună și să dea eficiență disp.art.80 și urm. Cod penal privind renunțarea la aplicarea pedepsei sau art.83 Cod penal de a se amâna aplicărea pedepsei întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege iar în subsidiar, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere apelantul fiind de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.
Curtea examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art.417 alin.2 C.p.p. constată că apelul declarat este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Situația de fapt, împrejurările și modalitățile concrete de săvârșirea a infracțiunii au fost temeinic reținute de instanța de fond așa cum s-a arătat mai sus fiind susținute de probele administrate în cursul urmăririi penale care au fost însușite în totalitate și necondiționate de inculpat din care rezultă fără echivoc atât existența faptei cât și vinovăția acestuia, cauza fiind soluționată conform procedurii simplificate.
Mijloacele de probă administrate în faza urmăririi penale evidențiate în hotărârea criticată, procesul-verbal de depistare (filele 3-4); protocol etilotest (fila 14); buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei (fila 15); declarația martorului C. G. (fila 13); raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (filele 21-22) coroborate cu declarațiile inculpatului I. M., au fost judicios analizate și interpretate la primul grad de jurisdicție și au dovedit cu certitudine că la data de 12.05.2012 în jurul orelor 01,30, inculpatul I. M. a condus autoturismul proprietate personală pe drumurile publice din municipiul Ploiești, . îmbibație alcoolică de 1,75 gr./l alcool pur în sânge așa cum s-a stabilit prin buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.936 – 937 emis de SML Ploiești (fila 15 d.u.p.).
Încadrarea juridică stabilită este corespunzătoare normei juridice în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate.
Examinând cauza în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la data săvârșirii faptei până la soluționarea prezentului apel, respectiv . Legii nr.286/2009 privind noul Cod penal la 01.02.2014, Curtea constată că sunt incidente disp.art.5 NCP, noua lege penală este mai favorabilă inculpatului atât sub aspectul tratamentului sancționator prevăzut pentru fapta comisă cât și în ceea ce privește dispozițiile referitoare la instituția de drept a reabilitării.
Astfel, din analiza comparativă a tratamentului sancționator prevăzut pentru infracțiunea de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice rezultă că dispozițiile art.336 noul Cod penal sunt mai favorabile inculpatului, întrucât această faptă este sancționată cu pedepse alternative, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă față de vechea reglementare care prevedea numai pedeapsa închisorii.
De asemenea și dispozițiile privind instituția recidivei și reabilitării reglementate de noul Cod penal sunt mai favorabile inculpatului.
Astfel, din fișa de cazier judiciar (f.11 d.f.) precum și din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul I. M. a fost condamnat anterior la pedeapsa de 16 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.579/09.07.1991 a Tribunalului M. de M. Unitate București modificată și rămasă definitivă prin Decizia nr.392/16.12.1991 a Tribunalului M. Teritorial București, pedeapsă executată în perioada 19 ianuarie 1991 – 20 august 1999, iar prin Decretul prezidențial nr.290/19.08.1999 a fost grațiat (f.95 d.f.), fiind eliberat la data de 20.08.1999 conform biletului de liberare nr.907/20.08.1999 (f.61 d.f.) .
Potrivit disp.art. 166 alin.1 lit.c rap. la art.167 alin.3 Cod penal termenul de reabilitare în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detențiunii pe viață este de 7 ani și se calculează în caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsă de la data actului de grațiere, dacă la acea dată hotărârea de condamnare era definitivă.
Având în vedere că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul a fost grațiat individual pentru restul de pedeapsă de 2889 zile închisoare, termenul de reabilitare curge de la data actului de grațiere (20.08.1999) și s-a împlinit la 20.08.2006.
Potrivit art.41 Cod penal recidiva există când condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, și cum în speță fapta a fost săvârșită la data de 12.05.2012, deci după împlinirea termenului de reabilitare, Curtea constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea stării de recidivă în sarcina inculpatului.
În consecință, în raport de argumentele expuse anterior, criticile apelantului sunt întemeiate, astfel că hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, se impune admiterea apelul declarat de inculpat conform art.421 alin.2 lit.a C.p.p., desființarea sentinței în parte, și ca efect al aplicării disp.art.5 NCP schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.87 alin.1 OUG nr.195/2002 republicată, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal și art.320/1 C.p.p. în infracțiunea prev. de art.336 alin.1 NCP cu aplic.art.395/10 rap. la art.375 alin.1 NCPP.
La individualizarea pedepsei, Curtea va avea în vedere disp.art.74 Cod penal, respectiv modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru siguranța traficului rutier, gradul ridicat de alcoolemie (1,75 gr/l alcool pur în sânge), natura infracțiunii, conduita procesuală a inculpatului care și-a asumat răspunderea pentru săvârșirea faptei însușindu-și în totalitate probele administrate în cauză, precum și situația familială și socială a acestuia care este căsătorit și are o familie organizată.
Față de aceste considerente și pentru îndeplinirea funcțiilor sancțiunii penale de reeducare și prevenire a săvârșirii altor infracțiuni precum și pentru conștientizarea consecințelor nerespectării legii penale și încadrarea inculpatului în normele de conviețuire, Curtea consideră că este necesară aplicarea unei pedepse într-un cuantum corespunzător situat către minimul prevăzut de textul incriminator prin reducerea cu o treime ca urmare a aplicării disp.art.395 alin.10 NCPP.
Conform art.66 alin.1 Cod penal se va aplica inculpatului pedeapsa complementară pe o perioadă de 1 an a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce autovehicule, iar în baza art.65 alin.1 pedeapsa accesorie prev. de art.66 alin.1 lit.a, b și i Cod penal.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, ținând cont că s-a împlinit termenul de reabilitare, de cuantumul pedepsei aplicate, de faptul că inculpatul a fost de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, Curtea constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.91 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate pe o durată de 3 ani, conform art.92 Cod penal ce se calculează de la data prezentei decizii, atrăgându-i atenția asupra disp. art.96 Cod penal privind revocarea acesteia.
Pe durata suspendării inculpatul va fi obligat să respecte măsurile de supraveghere stabilite prev. de art.93 alin.1 lit.a-e și alin.2 lit.d C.p.p., respectiv să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele fixate de acesta;să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasarea care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă;să comunice informații și documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de existență; să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
De asemenea, potrivit art. 93 alin. 3 Cod penal pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul . Urbană Ploiești SRL sau Administrația Parcului Memorial “C. S.” Ploiești în condițiile stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
La analiza din oficiu nu s-au mai constatat alte cauze de nelegalitate și netemeinicie, așa încât restul dispozițiilor sentinței apelate vor fi menținute.
Conform art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul I. M. fiul lui I. și A., născută la 22 septembrie 1965, domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței penale nr. 331 din 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Desființează această hotărâre, în parte, aplică disp. art. 5 Noul Cod Penal și conform art. 386 NCPP schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal anterior și art. 320 indice 1 Cod proc. penală anterior în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 NCP cu aplic. art. 395 indice 10 rap. 375 alin. 1 NCPP, texte de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul I. M. la pedeapsa de 8 luni închisoare și pe o perioadă de an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i Cod penal, ca pedepse complementare.
Aplică disp. art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a,b și i Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Potrivit art. 91 NCP dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani conform art. 92 NCP, ce se calculează de la data prezentei decizii.
Pe durata termenului de încercare inculpatul va fi obligat să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 lit. a-e și alin. 2 lit. d Cod penal, respectiv:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasarea care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de existență;
- să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
Potrivit art. 93 alin. 3 Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul . Urbană Ploiești SRL sau Administrația Parcului Memorial “C. S.” Ploiești pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare, conținutul și măsurile necesare pentru executarea acestei obligații vor fi stabilite de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform art. 94 alin. 3 Cod penal.
În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Menține în rest dispozițiile sentinței
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Prezenta decizie va fi comunicată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 iunie 2014.
Președinte,Judecător,
E. Z. E. N.
Grefier,
M. G.
Fiind în c.o. semnează
P. grefier,
Red. ZE
Tehnored.RV
2 ex./02.07.2014
Dosar fond nr._ Judec. Ploiești
Judec. fond C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
