Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 306/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 12212/315/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.306
Ședința publică din data de 28 martie 2014,
Președinte: - C. G.
Judecător: - G. D.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. I..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul R. A. R., fiul lui D. și E., născut la 20.11.1974,în Târgoviște, domiciliat în Târgoviște, Calea Domnească, ., ., județ Dâmbovița, CNP_, împotriva sentinței penale nr.19/09 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b C.penal. și cu aplicarea art.3201 Cod.pr.penală inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, având o imbibiție de alcool în sânge mai mare decât limita maximă prevăzută de lege.
În temeiul art.71 C.penal pe durata executării pedepsei inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C.penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-inculpat R. A. R. personal, asistat de avocat ales S. Cemian din cadrul Baroului Dâmbovița (împuternicire avocațială . nr._/2014 din 27.03.2014).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat S. Cemian depune la dosar motive de apel și acte în circumstanțiere, respectiv o sentință penală pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Târgoviște, o declarație autentificată sub nr.3038/13.11.2013 de notar public T. D. L., adeverință nr.3100/28.11.2013 eliberată de Agenția Județeană pentru ocuparea Forței de Muncă Dâmbovița, adresă eliberată de Consiliul Local Târgoviște – Direcția de Asistență Socială Serviciul Prestații Sociale, certificat de deces privind pe R. D., cupon mandat plată prestații asistență socială nr-_/ianuarie 2014 emis de Agenția județeană de prestații sociale pe numele R. A. R., talon de plată a drepturilor prin bancă nr-_/ februarie 2014 emis de Casa județeană de pensii pe numele R. E.. O filă carnet de muncă emis de . – Filiala Târgoviște și o rețetă medicală. Declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, în temeiul art.420 alin.4 din Noul Cod de procedură penală aduce la cunoștință inculpatului dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa, apelantul-inculpat R. A. R., personal având cuvântul, arătând că nu dorește să facă completări, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.
Curtea, luând act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală.
Avocat S. Cemian având cuvântul pentru apelantul-inculpat R. A. R., începe prin a preciza că, în cauza de față, urmare a apariției Noului Cod penal și a Codului de procedură penală, intrate în vigoare la 01.02.2014, calea de atac trebuie recalificată în apel.
Inculpatul-apelant, a cerut la instanța de fond a se dispune aplicarea disp. art.320/1 C.pr.penală, întrucât a recunoscut faptele și a înțeles să se judece pe baza actelor și probelor existente la dosar.
Motivele de nemulțumire cu privire la hotărârea instanței de fond, se referă la faptul că deși a recunoscut săvârșirea faptei, pedeapsa aplicată este una excesivă.
Prin sentința penală atacată, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare cu executare pentru o infracțiune prevăzută de legea specială, la acel moment OUG nr.195/2002 și anume conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, cu o îmbibație alcoolică în sânge este limita legală (art.87 alin.1), faptă recunoscută de inculpat de la început.
Datorită apariției noii legislații penale, regimul sancționator al acestei infracțiuni din legea specială era de minim 1 an și de maxim 5 ani, iar regimul sancționator actual al aceleiași infracțiuni, reglementat de această dată de Noul cod penal, respectiv art.336 alin.1 C.penal este de minim 1 an și maxim 5 ani sau amendă, fiind clar că Noul Cod penal, în această materie, cel puțin cât privește regimul sancționator, este legea mai favorabilă chiar și numai pentru faptul că are alternativă la pedeapsa închisorii, respectiv pedeapsa cu amendă.
În opinia sa, prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepsei. Prin aplicarea disp. art.320/1 C.pr.penală, în conformitate cu acest text, pe lângă judecarea de urgență și separat de alți participanți la procesul penal, inculpatul beneficiază și de altă scară sancționatoare, respectiv minimul și maximul sunt reduse cu o treime. Altfel spus, în cazul de față minimul de 8 luni (1 an minus 4 luni) iar maximul este de 3 ani și 4 luni (5 ani minus 20 de luni), astfel că sancțiunea aplicată este cu 5 luni peste minimul la care putea ajunge instanța și se îndreaptă spre jumătatea maximului rezultat prin reducerea cu o treime.
Consideră că acest lucru s-a datorat și faptului că, la acel moment, inculpatul era recidivist, dar tocmai pentru aceasta deja inculpatul și-a primit răsplata, în sensul că a fost aleasă sancțiunea cu modalitatea de executare a pedepsei cu închisoare, pentru că în cazul unor astfel de infracțiuni, dacă ar fi fost infractor primar, pedeapsa ar fi fost una cu suspendarea executării și asta pentru că este o infracțiune de pericol nu de rezultat, care are regimul sancționator mult mai blând, cum e și firesc, regim care se concretizează și în aplicarea lui de către magistrați în soluționarea diverselor spețe, altfel spus, obligativitatea instanței de a alege sancțiunea pedepsei cu închisoare cu executare, dat fiind persoana inculpatului, trebuia să se rezume la aceasta, iar pedeapsa aplicată să fie orientată la minimul rezultat din aplicarea disp. art.320/1 C.pr.penală (spre exemplu dacă ar fi avut circumstanțe reale și personale deosebite, instanța putea coborî chiar sub acest minim, menținând condiția executării privative de libertate).
Dintr-o întâmplare nefericită, inculpatul a ajuns în situația aceasta și din cauza faptului că nu a reușit să se reabiliteze și anume: la data de 22.02.2013 a promovat o cerere de reabilitare, însă la acel moment nu întrunea condiția primordială pentru reabilitare, respectiv împlinirea termenului, pentru că, așa cum a constatat și instanța investită cu această cerere termenul de reabilitare s-ar fi împlinit la 15.04.2013. La momentul judecării acestei cereri, respectiv la data de 23.05.2013, se împlinise termenul de reabilitare, în schimb instanța de judecată a respins cererea pentru că inculpatul nu a achitat cheltuielile judiciare, cifrate la suma de 1.000 lei cu toate că acesta a arătat că nu are posibilități, la momentul respectiv și a solicitat un termen mai lung. Este lesne de înțeles că în ianuarie 2014 când s-a judecat cauza, inculpatul putea să se prezinte, ca având calitatea de infractor primar și sancțiunea ar fi fost cu totul alta.
Noua reglementare a infracțiunii săvârșite de inculpat oferă alternativa pedepsei închisorii cu cea a amenzii. Astfel, sancționându-l pe inculpat în condițiile prevăzute de art.320/1 C.pr.penală, ca lege mai favorabilă din vechiul Cod de procedură penală, un prim efect ar fi, pentru faptul că totuși este recidivist, alegerea sancțiunii cu închisoarea. Mai apoi, pentru considerentele și circumstanțele reale expuse, ar trebuia ca instanța de apel să se oprească la minimul rezultat din scăderea treimii – 8 luni, fiind deja o sancțiune suficientă și asumată de către inculpat.
Solicită admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii în disp. art.386 C.penal actual și rejudecând să se constate că datorită stării de recidivă, inculpatul va fi obligat să execute pedeapsa închisorii, însă consideră că este suficient ca instanța de control judiciară să se oprească la minimul rezultat prin scădere, respectiv la 8 luni.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că prin sentința penală nr.19/2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală, mai precis de 1,65 gr/l alcool pur în sânge cu reținerea recidivei post executorii prevăzută de art.37 lit.b c.penal, la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare.
Deși, aparent, legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este acea prevăzută de Noul Cod penal, urmează a se constata că incriminarea a fost integral reluată în art.336 alin.1 Cod penal, singura deosebire constând în aceea că pe lângă pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani prevede și sancțiunea amenzii. Ori în cauză nu se impune o schimbare a încadrării juridice a faptei deoarece această operațiune ar fi una pur formală și lipsită de eficiență, atâta timp cât, în opinia sa, pedeapsa stabilită de instanța de fond este corect individualizată, în cauză neexistând temeiuri care să conducă la reducerea cuantumului acestei pedepse având în vedere alcoolemia prezentată de inculpat la momentul depistării în trafic, și statutul acestuia de recidivist, atras ca urmare a săvârșirii a 4 condamnări ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni la legea circulației, inclusiv pentru infracțiuni de conducere pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Pe cale de consecință, nu există temeiuri care să justifice redozarea sancțiunii penale.
Apelantul-inculpat R. A. R. având personal ultimul cuvânt, declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr19/09.01.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în baza art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b C.p. și cu aplicarea art.3201 C.p.p. inculpatul R. A. R., fiul lui D. și E., născut la 20.11.1974,în Târgoviște, domiciliat în Târgoviște, Calea Domnească, ., ., județ Dâmbovița, CNP_, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, având o imbibiție de alcool în sânge mai mare decât limita maximă prevăzută de lege.
În temeiul art.71 C.p. pe durata executării pedepsei inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C.p.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 26.11.2013 emis în dosarul de parchet nr.848/P/2013, înregistrat pe rolul acestei instanțe în 06.12.2013, sub nr._, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul R. A. R. pentru infr. prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b C.p.
Prin actul de sesizare s-a reținut că în ziua de 28.01.2013 în jurul orei 23.30 inculpatul a condus pe Calea București din Mun. Târgoviște autoturismul nr. de înmatriculare_ având o imbibiție alcoolică în sânge care depășește limita legală.
În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație inculpat, proces verbal de constare a infracțiunii flagrante, declarații martor, rezultat etilotest și buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr.95 eliberat de SJML Dâmbovița la 28.01.2013.
În cursul judecății inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a fost de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, aplicându-se prevederile procedurale prevăzute de art.3201 C.p.p. Inculpatul a arătat că înțelege să nu mai dea declarație în fața instanței menținându-și în totalitate poziția de recunoaștere a faptei avută și în faza de urmărire penală.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că situația de fapt prezentată în rechizitoriu și mai sus descrisă corespunde adevărului, recunoașterea inculpatului coroborându-se cu restul ansamblului probator. Buletinul de analiză toxicologică atașat la dosarul de urmărire penală care are un grad foarte înalt de obiectivitate, concluzionează că inculpatul avea la aproximativ 30 de minute de la data conducerii o alcoolemie de 1,65 g%o, iar după încă o oră o alcoolemie de 1,50g/ooo. Chiar în lipsei unui calcul retroactiv al alcoolemiei se poate trage concluzia coroborat și cu declarația de recunoaștere a faptei de către inculpat, că acesta avea la momentul în care conducea autoturismul o alcoolemie mai mare de 0,80 g%o, peste 1,65 g%o în descreștere
S-a apreciat de către prima instanță că, în drept, fapta inculpatului săvârșită cu vinovăție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002.
S-a remarcat săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postexecutorie, inculpatul mai fiind condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin s.p. nr.330/02.04.2008 a Judecătoriei Moreni, fiind eliberat la 13.05.2008 cu un rest de 151 de zile, nefiind scurs până la data săvârșirii faptei – 28.01.2013 termenul de reabilitare prevăzut de art.135 C.p. (4 ani + jumătate din cea mai mare pedeapsă contopită de Judecătoria Moreni, deci 4 ani și 7 luni care curge din august 2008 și se împlinea în martie 2013.
La alegerea pedepsei și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța de fond a avut în vedere, potrivit art.72 C.pen., pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat de antecedentele penale și starea de recidivă, faptul că inculpatul a mai fost condamnat în alte 4 rânduri pentru încălcări ale legislației în materie rutieră, dar și de gravitatea faptei și a consecințelor ce s-ar fi putut produce, precum și limitele pedepsei prevăzute de lege reduse cu o treime potrivit art.3201 al.7 C.p.p.
Instanța de fond a considerat că este astfel întrunit gradul de pericol social al faptei, relevat în special de cantitatea de alcool ingerată și de ușurința cu care inculpatul s-a urcat la volan după ce a consumat băuturi alcoolice, existând riscul comiterii de accident rutier. Față de antecedența penală dar și celelalte circumstanțe reale și personale a stabilit o pedeapsă care a depășit minimul special prevăzut de lege pentru infracțiune astfel cum a fost modificat prin reducerea sa cu o treime raportat la prevederile art. 3201 al.7 C.p.p. Prima instanță a considerat necesară aplicarea unei pedepse ușor mai mari decât ultima pedeapsă aplicată în anul 2008 pentru o infracțiune similară, pentru conștientizarea inculpatului a faptului că săvârșirea din nou a unor infracțiuni va atrage consecințe din ce în ce mai grave pentru libertatea sa.
Față de aceste aspecte instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare, apreciind că aceasta asigură realizarea scopurilor pedepsei prevăzute de art.52 C.p.
Ca modalitate de executare a pedepsei prima instanță a dispus executarea acesteia în stare de detenție, singura modalitate de individualizare în contextul stării de recidivă postexecutorie. S-a aplicatat și pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata executării pedepsei potrivit art.71 C.p. a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b C.p. apreciindu-se că față de natura infracțiunii săvârșite, nu se impune și interzicerea dreptului inculpatului de a alege dar nici a drepturilor prevăzute de art.64 lit.c-e Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, inculpatul R. A. R., cale de atac înregistrată pe rolul curții la data de 31 ianuarie 2014, astfel încât, în raport de disp. art.10 alin.2 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală, la termenul de judecată din data de 14 martie 2014 s-a procedat la recalificarea căii de atac din recurs în apel.
În motivarea căii de atac, apelantul, prin apărătorul său ales a formulat critici legate de netemeinicia sentinței, susținând, în esență, că motivele de nemulțumire se referă la faptul că deși a recunoscut săvârșirea faptei, pedeapsa aplicată este una excesivă.
Datorită apariției noii legislații penale, regimul sancționator al acestei infracțiuni care în legea specială OUG 195/2002 era de minim 1 an și de maxim 5 ani,a suferit modificări în sensul că regimul sancționator actual al aceleiași infracțiuni, prevăzut de art.336 alin.1 C.penal este de minim 1 an și maxim 5 ani sau amendă, fiind clar că Noul Cod penal, în această materie, cel puțin cât privește regimul sancționator, este legea mai favorabilă chiar și numai pentru faptul că are alternativă la pedeapsa închisorii, pedeapsa cu amendă.
În opinia sa, prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepsei. Prin aplicarea disp. art.320/1 C.pr.penală, în conformitate cu acest text, pe lângă judecarea de urgență și separat de alți participanți la procesul penal, inculpatul beneficiază și de altă scară sancționatoare, respectiv minimul și maximul sunt reduse cu o treime. Altfel spus, în cazul de față minimul de 8 luni (1 an minus 4 luni) iar maximul este de 3 ani și 4 luni (5 ani minus 20 de luni), astfel că sancțiunea aplicată este cu 5 luni peste minimul la care putea ajunge instanța și se îndreaptă spre jumătatea maximului rezultat prin reducerea cu o treime.
Consideră că acest lucru s-a datorat și faptului că, la acel moment, inculpatul era recidivist, dar tocmai pentru aceasta deja inculpatul și-a primit răsplata, în sensul că a fost aleasă sancțiunea cu modalitatea de executare a pedepsei cu închisoare, pentru că în cazul unor astfel de infracțiuni, dacă ar fi fost infractor primar, pedeapsa ar fi fost una cu suspendarea executării și asta pentru că este o infracțiune de pericol nu de rezultat, care are regimul sancționator mult mai blând, cum e și firesc, regim care se concretizează și în aplicarea lui de către magistrați în soluționarea diverselor spețe, altfel spus, obligativitatea instanței de a alege sancțiunea pedepsei cu închisoare cu executare, dat fiind persoana inculpatului, trebuia să se rezume la aceasta, iar pedeapsa aplicată să fie orientată la minimul rezultat din aplicarea disp. art.320/1 C.pr.penală. Dintr-o întâmplare nefericită, a ajuns în situația aceasta și din cauza faptului că nu a reușit să se reabiliteze, o cerere formulată de el în acest sens fiindu-i respinsă pe motiv că nu achitat cheltuielile judiciare către stat.
În final s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii în disp. art.386 C.penal actual și rejudecând să se constate că datorită stării de recidivă, inculpatul va fi obligat să execute pedeapsa închisorii, însă consideră că este suficient ca instanța de control judiciară să se oprească la minimul rezultat prin scădere, respectiv la 8 luni.
Examinând sentința apelată în raport de actele și lucrările dosarului de fond, de susținerile apelantului inculpat, Curtea constată că apelul acestuia este parțial fondat.
În primul rând trebuie menționat faptul că inculpatul-apelant a solicitat să fie judecat după procedura simplificată prevăzută de art.3201 Cod procedură penală din 1969, recunoscând săvârșirea faptei reținută în sarcina sa și anume că la data de 28.01.2013, în jurul orelor 23,30 a condus pe Calea București din municipiul Târgoviște autoturismul cu nr. de înmatriculare DB-o7-PZW având în sânge o îmbibație alcoolică ce a depășit limita legală (1,65 gr%o la prima probă și 1,50gr%0 la a doua probă).
Apelul inculpatului este fondat deoarece de la data judecății sale în primă instanță, 09.01.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal care pentru infracțiunea reținută în sarcina sa – art.87 alin.1 din OUG 195/2002 reluată la art.336 alin.1 Cod penal se prevede sancțiunea închisorii în aceleași limite 1-5 ani, dar alternativ și pedeapsa amenzii.
Din acest punct de vedere Curtea constată că textul incriminator din Noul Cod penal constituie lege penală mai favorabilă și în aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal se va face schimbarea încadrării juridice în art.336 alin.1 Cod penal.
Întrucât din punct de vedere al conținutului sunt îndeplinite condițiile pentru existența stării de recidivă și în conformitate cu prevederile art.41 din Noul Cod penal, condamnarea anterioară a inculpatului ce atrage starea de recidivă fiind de 1 an și 6 luni ( sentința penală nr.330/2.04.2008 a Judecătoriei Moreni), Curtea constată însă că este mai favorabil tratamentul sancționator prevăzut de legea veche – art.37 lit.b rap. la art.39 alin.4 Cod penal din anul 1969, sporul de pedeapsă fiind facultativ și nu obligatoriu ca în legea nouă.
În ce privește criticile inculpatului vizând cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, Curtea le apreciază ca neîntemeiate.
Pedeapsa aplicată în concret inculpatului este situată în apropierea limitei minime a pedepsei închisorii prevăzute de textul legal incriminator, după reducerea cu 1/3 a acesteia prin aplicarea dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală din 1969 ce s-au reluat cu același efect în dispozițiile art.396 alin.10 Noul Cod procedură penală.
Prima instanță a ținut seama nu numai de circumstanțele concrete în care a săvârșit fapta dedusă judecății și anume că prezenta o alcoolemie destul de mare – 1.65gr%0, dar mai ale de împrejurarea că din cazierul său judiciar rezultă că are nu mai puțin de patru condamnări pentru infracțiuni comise la regimul circulației rutiere, conducerea pe drumurile publice cu o imbibație alcoolică peste limita legală fiind una dintre infracțiunile pentru care a mai fost condamnat în 2005, 2007 și 2008.
Ca atare, constatând această persistență infracțională a inculpatului, Curtea consideră că nu se impune reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, cuantumul acesteia de 1 an și 4 luni închisoare fiind unul proporțional cu gravitatea faptei și adecvat persoanei inculpatului.
Tot în aplicarea principiului legii penale mai favorabile, în conformitate cu disp.art.12 alin.1 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicarea Codului penal se vor înlătura pedepsele accesorii aplicate inculpatului de prima instanță, deoarece legea penală nouă nu mai prevede obligativitatea acestora decât atunci când sunt aplicabile sau aplicate pedepse complementare, ceea ce nu este cazul în speța de față.
În concluzie, pentru considerentele expuse mai sus, în conformitate cu disp.art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul inculpatului, va desființa în parte sentința și rejudecând, în aplicarea disp. art. 5 cod penal, conf. art. 386 cod procedură penală va schimba încadrarea juridică dată faptei din disp. art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic.art.37 lit. b Cod penal din 1969 și 320/1 C.pr.penală din 1969 în art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit. b Cod penal din 1969 și 320/1 C.pr.penală din 1969, menținând pedeapsa aplicată de prima instanță.
În baza disp. art. 12 alin. 1 din legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a codului penal, se vor înlătura pedepsele accesorii aplicate inculpatului.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În conformitate cu disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către inculpatul R. A. R., fiul lui D. și E., născut la data de 20.11.1974, domiciliat în Târgoviște, Calea București, ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.19/09.01.2014 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște, desființează în parte sentința și rejudecând:
În aplicarea disp. art. 5 cod penal, conf. art. 386 cod procedură penală schimbă încadrarea juridică dată faptei din disp. art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic.art.37 lit. b Cod penal din 1969 și 320/1 C.pr.penală din 1969 în art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit. b Cod penal din 1969 și 320/1 C.pr.penală din 1969, menținând pedeapsa aplicată de prima instanță.
În baza disp. art. 12 alin. 1 din legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a codului penal, înlătură pedepsele accesorii aplicate inculpatului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.03.2014.
Președinte, Judecător,
C. G. G. D.
Grefier,
M. M.
Red.DG/MM
4 ex./29.04.2014
d.f._, Judecătoria Târgoviște
j.f. P. D. Căpriniș
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 517/2014.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
