Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 307/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 307/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 13199/281/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR. 307

Ședința publică din data de 28 martie 2014

Președinte – T. L.

Judecător – S. P. B.

Grefier- A. Ț.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul L. I., fiul lui I. și Emiliea, născut la data de 10 februarie 1981 în municipiul Iași, județul Iași, CNP_, domiciliat în comuna Dolhești, ., recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.2569 din data de 9 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care, în baza art. 5 alin. 1 din Legea 289/2005 cu aplic. art 37 alin.l lit a Cod penal coroborat cu art. 320¹ alin.7 Cod penal, inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, fapta din 23.05.2013, în temeiul art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a-II-a, și b Cod penal pe durata executării pedepsei, în baza art.61, alin.1 teza a doua Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 699/22.03.2013 a Judecătoriei B. din care s-a constatat rămas neexecutat restul de 561 zile, în temeiul art.61, alin.1 teza a treia Cod penal, s-a contopit restul neexecutat de 561 zile cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa ce mai grea - 2 ani închisoare,

în temeiul art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a-II-a, și b Cod penal pe durata executării pedepsei.

Prin aceeași sentință, în baza art.208 alin.l, 209 alin.3 lit.f din Cod pen cu aplic. art 37 alin.l lit a Cod penal coroborat cu art. 320¹ alin.7 Cod procedură penală, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, fapta din 23.05.2013, în temeiul art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a-II-a, și b Cod penal pe durata executării pedepsei, în baza art.61, alin.1 teza a doua Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 699/22.03.2013 a Judecătoriei B. din care s-a constatat rămas neexecutat restul de 561 zile; în temeiul art.61, alin.1 teza a treia Cod penal, s-a contopit restul neexecutat de 561 zile cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa ce mai grea - 4 ani închisoare,

în temeiul art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a-II-a, și b Cod penal pe durata executării pedepsei.

De asemenea, în baza art.34, alin.1 lit.b raportat la art.33 lit.a Cod penal, s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare și 4 ani închisoare, stabilite în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea - 4 ani închisoare (pedeapsă rezultantă), în temeiul art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a-II-a, și b Cod penal pe durata executării pedepsei rezultante, în baza art.350, alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, în temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 23.05.2013 la zi, în baza art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea bunurilor folosite de către inculpat la săvârșirea faptei depuse la camera de corpuri delicte Prahova in baza dovezii . nr._.

Totodată, în baza art. 346 raportat la art. 14 Cod procedură penală și art.161 alin.3 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, iar în temeiul art. 1381 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 605.24 lei, cu titlu de daune materiale, în temeiul art.191, alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-inculpat L. I. aflat în stare de detenție, fiind asistat de avocat desemnat din oficiu N. D. din cadrul baroului Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie aflată la fila 19 dosar, lipsă fiind intimata parte civilă S. Națională de Transport Marfă CFR Marfă SA.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care.

Cu permisiunea instanței, apelantul-inculpat L. I. aflat în stare de detenție, a luat legătura cu apărătorul desemnat din oficiu.

Apelantul-inculpat L. I. personal având cuvântul declară că nu dorește să dea o declarație în această fază procesuală și își menține declarațiile date anterior.

Avocat N. D. având cuvântul pentru apelantul-inculpat L. I., arată că nu mai are cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.

Curtea luând act că părțile nu mai au de dat explicații ori de a formula cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești, în temeiul disp. art. 387 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Penală, constată cercetarea judecătoreasă încheiată și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat N. D. având cuvântul pentru apelantul-inculpat L. I., solicită admiterea apelului, desființarea apelului, în baza art.386 alin.1 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.3 lit.f Cod penal anterior în art.228,art.229 alin.3 lit.f din Noul Cod penal, aplicarea art.5 alin.1 din Noul Cod penal, reducerea pedepsei, întrucât acesta a dat dovadă de sinceritate, a recunoscut comiterea faptelor încă de la începutul anchetei, a înțeles să se judece în procedura simplificată, are o situație familială destul de dificilă, astfel că solicită a i se aplica circumstanțele atenuante prevăzute de art.76 din Noul Cod penal, are un copil minor, mama acestuia suferă de o boală incurabilă.

Ca modalitate de executare solicită aplicarea prevederilor art.91 din Noul Cod penal, în sensul aplicării unei pedepse neprivative de libertate, apelantul-inculpat fiind de acord să desfășoare o muncă în folosul comunității neremunerată.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, pentru infracțiunea prev. de art.5 din Legea 289/2005 acest text de lege a fost abrogat conform dispozițiilor Legii 187/2012, iar în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat se impune a se schimba încadrarea juridică conform art.386 alin.1 Cod procedură penală în art.228, art.229 alin.3 lit.f Cod penal care prevede o pedeapsă mai blândă de la 3 la 10 ani, față de fapta săvârșită, modalitatea concretă, reindividualizarea pedepsei în raport de noile limite prevăzute de lege.

Apelantul-inculpat L. I. personal având ultimul cuvânt, regretă faptele comise și își însușește concluziile apărătorului său.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.2569 din data de 9 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 5 alin. 1 din Legea 289/2005 cu aplic. art 37 alin.l lit a Cod penal coroborat cu art. 320¹ alin.7 Cod penal, inculpatul L. I., fiul lui I. și Emiliea, născut la data de 10 februarie 1981 în municipiul Iași, județul Iași, CNP_, domiciliat în comuna Dolhești, ., recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, a fost condamnat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, fapta din 23.05.2013, în temeiul art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a-II-a, și b Cod penal pe durata executării pedepsei, în baza art.61, alin.1 teza a doua Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 699/22.03.2013 a Judecătoriei B. din care s-a constatat rămas neexecutat restul de 561 zile, în temeiul art.61, alin.1 teza a treia Cod penal, s-a contopit restul neexecutat de 561 zile cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa ce mai grea - 2 ani închisoare,

în temeiul art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a-II-a, și b Cod penal pe durata executării pedepsei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti nr. 5924/P/2013, verificat sub aspectul legalității si temeiniciei, s-a pus în mișcare acțiunea penală si a fost trimis în judecată inculpatul L. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere a materialului rulant (vagon de călători) și furt calificat de componente ale mijlocului de transport aferent, fapte prev.și ped. de 5 alin.l din Legea nr.289/2005 și art.208 alin.l, 209 alin.3 lit.f din Cod penal, fiecare cu aplicarea art.37 alin.l lit.„a" Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit.a. Cod penal, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Ploiesti, la data de 13.06.2013, sub nr. 13._ .

În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 23.05.2013, în jurul orelor 07⁰⁰, inculpatul L. I. cu ajutorul unor unelte a desfăcut mai multe componente de vagon (capac doză protecție, IT- de înaltă tensiune, și capacul doză de ramificație - prins în șuruburi) după care a secționat și sustras cablul din conducta secundară de înaltă tensiune al vagonului nr._-8 care se afla garat în Stația CFR Ploiești-Sud, aducând în stare de neîntrebuințare vagonul în cauză, cauzând un prejudiciu in cuantum de 605.24 lei.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloacele de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșă foto; proces-verbal de ridicare; dovada de restituire bunuri sustrase și distruse; adresa de prejudiciu nr.V4/2/608/23.05.2013 emisă de CN- CFR; dovada camera corp delict ., nr._; declarații inculpat - declarații martori.

La termenul de judecata din data de 26.11.2013, instanța a pus în vedere inculpatului prevederile art.320¹ Cod procedură penală, acesta declarând că recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza urmăririi penale pe care și le însușește, nu dorește administrarea altor probe și este de acord ca judecata cauzei să aibă loc doar în baza probelor de la urmărire penală.

Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal, văzând și concluziile favorabile ale Ministerului Public și ale inculpatului, prin apărător, instanța de fond a admis cererea inculpatului de parcurgere a procedurii simplificate instituită prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor în domeniul penal. Față de acestea, nu s-a mai procedat la cercetarea judecătorească.

La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 23.05.2013, în jurul orelor 07⁰⁰, inculpatul L. I. cu ajutorul unor unelte a desfăcut mai multe componente de vagon(capac doză protecție, IT- de înaltă tensiune și capacul doză de ramificație - prins în șuruburi) după care a secționat și sustras cablul din conducta secundară de înaltă tensiune al vagonului nr._-8 care se afla garat în Stația CFR Ploiești-Sud, aducând în stare de neîntrebuințare vagonul în cauză, cauzând un prejudiciu in cuantum de 605.24, fiind prins în flagrant imediat după săvârșirea infracțiunii.

Astfel, organele de politie din cadrul Postului TF Ploiești-Sud au fost sesizate cu privire la faptul că în zona liniilor de cale ferată 10-11 se află o persoană de sex masculin, identificată de organele de poliție conform procesului verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de poliție la data de 23.05.2013 ca fiind inculpatul L. I., care a pătruns în zona de siguranță CFR a stației Ploiești Sud și umblă pe la vagoanele garate.

Potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de poliție la data de 23.05.2013, liniile de cale ferată 10-11 se află situate în imediata apropiere a străzii M. Mehedintanu din Municipiul Ploiești, paralel cu aceasta fiind un loc unde se aflau garate mai multe vagoane de călători.

Din același proces-verbal rezultă că în zona se aflau mai mulți lucrători CFR care-și exercitau atribuțiunile de serviciu, printre care și martorii V. V. și M. N. care sunt lăcătuși în cadrul Reviziei de vagoane Ploiești-Sud și care au văzut o persoană de sex masculin cu o geantă cu scule lângă vagonul cu nr._-8, ce era garat. La somarea lucrătorilor CFR suspectul a abandonat o bucată de cablul și o geantă cu scule, fugind către ieșirea din Stația CFR Ploiești-Sud, însă a fost interceptat de martorul M. D.-revizor de vagoane și reținut pe peronul nr.4.

Organele de poliție și lucrătorii CFR au găsit, lângă vagonul de unde a fugit inculpatul, un cablul din conducta secundară de înaltă tensiune, un înveliș din material plastic de culoare neagră aferent cablului respectiv și o geantă de culoare albastră cu gri din material textil care conținea următoarele unelte: un clește sfic, un cutter, o lanternă, o șurubelniță dreaptă, o cheie inelară 6/11, o cheie fixă 12, șapte chei tubulare cu mărimi între 11 și 30, și un suport cardan prindere chei tubulare. De asemenea, cu această ocazie au mai fost găsite sub vagonul în cauză un capac doză protecție înaltă tensiune, un capac doză ramificație, patru bucăți șuruburi prindere capac doză ramificație și trei șuruburi prindere papuc cablu.

Bunurile sustrase au fost ridicate și restituite persoanei vătămate, iar uneltele folosite de către inculpat la săvârșirea faptei au fost depuse la camera de corpuri delicte Prahova in baza dovezii . nr._.

Prin tăierea și sustragerea cablului din conducta secundară de înaltă tensiune a vagonului cu nr._-8 garat în Stația CFR Ploiești-Est, acesta a fost pus în imposibilitate de funcționare.

Deși în faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, ulterior în fața instanței de judecată la data de 26.11.2013, inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, declarație care se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.

Nu în ultimul rând, probele administrate pe parcursul urmăririi penale, sus enunțate, au fost însușite întocmai de inculpat, ca urmare a cererii sale de parcurgere a procedurii prevăzute de art. 320¹ Cod procedură penală. și declarației date în acest sens.

A constatat instanța de fond că fapta inculpatului L. I. care, la data de 23.05.2013, în jurul orelor 07⁰⁰, cu ajutorul unor unelte a desfăcut mai multe componente de vagon (capac doză protecție, IT- de înaltă tensiune, și capacul doză de ramificație - prins în șuruburi) după care a secționat și sustras cablul din conducta secundară de înaltă tensiune al vagonului nr._-8 care se afla garat în Stația CFR Ploiești-Sud, aducând în stare de neîntrebuințare vagonul în cauză, cauzând un prejudiciu in cuantum de 605.24, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii distrugere, degradare ori aducerea in stare de neîntrebuințare a căii ferate, a materialului rulant, precum și a instalațiilor prev. de art.5 alin. 1 din Legea 289/2005 și a infracțiunii de furt calificat de componente ale mijlocului de transport aferent prev de art. 208 alin. 1-209 alin.3 lit f Cod penal.

Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că, prin faptele de sustragere și însușire pe nedrept de bunuri aparținând părților vătămate S.N.C.F. C.F.R. Calatori, a fost realizat elementul material al infracțiunilor de furt calificat, constând în acțiunea de luare a bunurilor mobile din posesia sau detenția altor persoane, fără consimțământul acestora. Au fost realizate astfel cele două acte specifice acțiunii de luare, și anume, deposedarea, și respectiv, imposedarea. De asemenea, coroborarea probelor mai sus enumerate a dovedit existența unei urmări imediate ce constă în prejudiciul realizat, precum și raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă produsă (paguba).

În privința laturii subiective, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat cu intenție directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptelor lor și urmărind producerea rezultatului, bunurile fiind luate în scopul însușirii pe nedrept, mai exact.

S-a reținut de instanța de fond circumstanța agravantă prevăzută de art.209, alin.3 lit.f Cod penal, deoarece potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii și dovezii de restituire, produsele sustrase de inculpat făceau parte dintr-o rețea feroviară în stare de funcționare, fiind părți componente ale acesteia

Față de antecedentele penale ale inculpatului (fișa actualizată de cazier judiciar), infracțiunea a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie (art.37, alin.1 lit.a C.pen.):

Prin sentința penală nr. 359/22.03.2010 pronunțată de Judecătoria D., inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiunii de furt calificat la 5 ani închisoare, sentința a rămas definitivă la data de 22.07.2010, prin decizia penală nr. 536/22.07.2010 a Curții de Apel A. I., din executarea acestei pedepse, inculpatul a fost liberată condiționat la data de 27.03.2013 prin sentința penală nr.699/22.03.2013 a Judecătoriei B., cu un rest de pedeapsă de 561 zile închisoare.

Ca atare, infracțiunea din prezenta cauză, săvârșită la 23.05.2013, cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, a fost comisă înainte de împlinirea duratei pedepsei, deci în timpul executării pedepsei mai mare de 6 luni închisoare, pentru o infracțiune intenționată, fără a fi incident vreunul din cazurile de la art.38 Cod penal, instanța de fond a făcut aplicarea art.37, alin.1, lit.a Cod penal.

Cele două infracțiuni au fost comise în concurs real- art.33, lit.a Cod penal, ca formă a pluralității de infracțiuni, fiind săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni diferite, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispune condamnarea inculpatului la câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune în parte.

La individualizarea pedepselor, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege (închisoarea de la 4 la 18 ani, respectiv de la 2 la 10 ani). De asemenea, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite de inculpat vor fi reduse cu o treime).

Gradul de pericol social al faptelor comise este apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările concrete în care ele s-au comis, urmările produse, precum și persoana și conduita inculpatului.

Nu în ultimul rând, instanța de fond s-a mai raportat la circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume, faptul că acesta nu a cooperat cu organele judiciare in faza de urmărire penală, nu are un loc de muncă.

Din fișa de cazier judiciar reiese, că inculpatul a mai fost condamnat de două ori pentru infracțiunea de furt calificat, instanța de fond concluzionând în sensul că pedepsele nu au fost prin ele însele suficiente pentru a-i forma inculpatului o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, dimpotrivă, aceasta ajungând să se specializeze în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.

Instanța de fond a avut în vedere și valoare bunurilor sustrase, care au fost restituite părții vătămate.

Prin urmare, instanța de fond a aplicat inculpatului L. I. o pedeapsa de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 23.05.2013, prevăzută de art.208, alin. 1-209 alin. 3 lit. f din Codul penal; o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 5 alin. 1 din Legea 289/2005, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa finală pe care o va executa inculpatul L. I., având în vedere pe de o parte, că fiecare dintre cele 2 infracțiuni din prezenta cauză a fost săvârșită, în stare de recidivă postcondamnatorie, în timpul liberării condiționate din executarea sentinței penale nr. 359/22.03.2010 pronunțată de Judecătoria D., acestea sunt concurente între ele, astfel că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.61 Cod penal și, respectiv, art.34 Cod penal, după cum urmează:

a. Prin sentința penală nr. 699/22.03.2013 a Judecătoriei B. s-a dispus liberarea condiționată a condamnatului din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 359/22.03.2010 pronunțată de Judecătoria D. .

În consecință, în raport de fiecare infracțiune din prezenta cauză, în temeiul art.61, alin.1 teza a doua Cod penal, instanța de fond a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. /22.03.2010 pronunțată de Judecătoria D. din care a constatat rămas neexecutat restul de 561 zile.

În temeiul art.61, alin.1 teza a treia Cod penal, a contopit restul de 561 zile cu fiecare pedeapsă aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedepsele cele mai grele - 4 ani și, respectiv, 2 ani închisoare, fiecare dintre acestea reprezentând o pedeapsă unică și indivizibilă.

b. În baza art.34, alin.1 lit.b raportat la art.33 lit.a Cod penal, a contopit cele două pedepse unice și indivizibile stabilite mai sus (4 ani închisoare și 2 ani închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea - 4 ani închisoare.

Pe lângă pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în temeiul art.71, alin.1 și 2 Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța de fond a reținut că natura faptelor săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța de fond a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunile comise sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

Prin urmare, în baza art. 71 alin. 2 Cod penal, instanța de fond a interzis în final inculpatului, pe lângă fiecare dintre pedepsele aplicate, respectiv pe lângă pedeapsa rezultantă drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal începând cu rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești și pe toată durata executării pedepsei principale.

De asemenea, în baza art.350, alin.1 Cod procedură penală, instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului L. I. deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, rezultat din gravitatea concretă a faptelor, modul săvârșire și, mai ales, din perseverența lor infracțională, ce reflectă un risc ridicat ca, și pe viitor, dacă ar fi lăsat în libertate, să manifeste același comportament antisocial.

Or, încălcarea din nou a regulilor de conviețuire socială printr-o activitate a inculpatului, ulterioară infracțiunii, este unul din elementele pericolului concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate colectivă că împotriva unor fapte periculoase și unor persoane care au beneficiat deja de clemența legii penale, organele statului nu acționează suficient.

Pe de altă parte, privarea de libertate nu a depășit un termen rezonabil, iar actele procesuale au fost îndeplinite cu celeritate, neputându-se imputa organelor judiciare vreo perioadă de inactivitate.

Totodată, în temeiul art.88 Cod penal, instanța de fond a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 23.05.2013 la zi.

Instanța de fond a mai reținut că potrivit art. 161 Cod procedură penală, cu denumirea sa marginală "Tranzacția, medierea si recunoașterea pretențiilor civile” prevede că în cursul procesului penal, inculpatul […] poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile. În cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.

Articolul 1381 din Codul civil prevede că orice prejudiciu da dreptul la reparație. Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile privind executarea, transmiterea, transformarea și stingerea obligațiilor,,

Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite (în cauză, totodată infracțiune, de furt calificat ), b) săvârșite cu vinovăție (îmbrăcând în situația de față forma intenției ), c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu (a cărui existență și întindere urmează a fi analizate), d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate (care se desprinde din ansamblul probator administrat în cauză ).

Același text legal nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca și consecință, atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menționate.

Repararea prejudiciului cauzat, stabilirea cuantumului despăgubirii, reprezintă însuși scopul angajării acestui tip de răspundere.

Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art. 1381 Cod civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.

Aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă in cuantum de 605,24 lei, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, având în vedere valoarea rezonabilă a bunurilor sustrase precum și bunurile recuperate.

Instanța de fond a constatat că la dosarul cauzei partea civilă nu a depus înscrisuri doveditoare, cu toate acestea, soluția respingerii acțiunii civile ar echivala cu negarea existenței vreunui prejudiciu adus patrimoniului acesteia, motiv pentru care instanța a statuat în echitate.

Valoarea prejudiciului a fost determinată de partea vătămată, iar inculpatul a fost de acord să o acopere în întregime, manifestare de voință căreia instanța de fond i-a acordat efectele prevăzute de art.161, alin.3 Cod procedură penală.

În baza art. 346 raportat la art. 14 Cod procedură penală și art.161, alin.3 Cod procedură penală, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, iar în temeiul art. 1381 Cod civil, a obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 605,24 lei, cu titlu de daune materiale.

De asemenea, în baza art. 118 lit. b Cod penal, a dispus confiscarea bunurilor folosite de către inculpat la săvârșirea faptei depuse la camera de corpuri delicte Prahova in baza dovezii . nr._, iar în temeiul art.191, alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu in cuantum de 200 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat recurs, ulterior recalificat în calea de atac a apelului conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cu prilejul dezbaterilor, prin apărător, inculpatul L. I., a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. (3) lit. f Cod penal anterior în art. 228, 229 alin. (3) lit. f) cu aplicarea art. 5 alin. 1, Noul Cod penal, cu reducerea pedepsei aplicate întrucât a dat dovada de sinceritate, recunoscând comiterea faptei încă de la începutul urmăririi penale, făcându-se și aplicarea dispozițiilor legale privind procedura simplificată, iar pe plan familial are o situație dificilă, toate acestea impunând reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 76 din Noul Cod penal, în condițiile în care are un copil minor iar mama acestuia suferă de o boală incurabilă.

Ca modalitate de executare, a solicitat aplicarea prev. art. 91 din noul iod penal în sensul aplicării unei pedepse neprivative de libertate, făcând precizarea că apelantul-inculpat este de acord să desfășoare o muncă neremunerată în folosul comunității.

Curtea examinând sentința atacată în raport de criticile formulate si sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 alin. (2) Cod pr. penală, din actele și lucrările dosarului, constată că apelul este nefundat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond în baza probatoriilor administrate la urmărirea penală și în fața instanței, iar încadrarea juridică dată faptelor la data pronunțării sentinței a fost legală și în mod legal s-a dispus și revocarea liberării condiționate pentru restul pedepsei rămasă neexecutată de 561 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de Judecătoria B. prin sentința penală nr. 699/22 martie 2013, iar apoi au fost contopite toate pedepsele aplicate și restul rămas neexecutat, rezultând spre executare pedeapsa de 4 ani închisoare în regim privativ de libertate și deducerea duratei arestării preventive la zi.

Analizând prevederile noului Cod penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, cu privire la limitele pedepselor reținute în sarcina inculpatului și referitor la tratamentul sancționator prevăzut de acest cod și cel anterior, în raport de prev. art. 5 din actualul cod penal, Curtea constată că nu este cazul schimbării încadrării juridice din faptele penale prevăzute de codul penal anterior în infracțiunile corespunzătoare din noul Cod penal.

Astfel, pe de o parte este de observat că inculpatul a comis infracțiunile deduse prezentei judecății în stare de recidivă, post condamnatorie prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) din codul penal anterior, ceea ce a impus și revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.

În atare situație, în cazul aplicării prevederilor noului Cod penal privind concursul de infracțiuni și starea de recidivă, respectiv art. 38 și art. 43, tratamentul penal care i s-ar aplica inculpatului ar impune majorarea cuantumului pedepselor, în condițiile în care pentru concursul de infracțiuni avut în vedere de art. 33 și art. 34 Cod penal anterior, poate opera cumulul juridic cum a stabilit instanța de fond.

Așa fiind și în raport de cuantumul total al pedepsei rezultante ce urmează a fi executată de apelant de 4 ani închisoare, este inferior maximului ce s-ar aplica în baza noului Cod penal, în condițiile în care limita maximă de pedeapsă prevăzută de noul Cod penal pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății, nu este depășit.

Referitor la cuantumul pedepsei ce s-a aplicat de instanța de fond în raport de criteriile de individualizare prevăzute de lege, este corespunzător și legal de natură a realiza scopul preventiv educativ și sancționator al pedepsei.

Pentru considerentele expuse sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că apelul este nefundat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod pr. penală.

Din durata pedepsei rezultante pe care urmează să o execute inculpatul-apelant se va deduce durata reținerii șui arestării preventive a acestuia începând de la 23 mai 2013 la zi conform art. 72 Cod penal.

Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod pr. penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. I., fiul lui I. și Emiliea, născut la data de 10 februarie 1981 în municipiul Iași, județul Iași, CNP_, domiciliat în comuna Dolhești, ., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.2569 din data de 9 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești .

Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 23 mai 2013-la zi.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție în contul Baroului de Avocați Prahova.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2014.

Președinte, Judecător,

T. L. S. P. B.

Grefier,

A. Ț.

Red. T.L.

Tehnored. DV

5 ex./ 09.04.2014

Dosar fond-_/281/2013- Judecătoria Ploiești

Judecător fond - C. C.

Operator de date cu character personal;

Notificare nr.3113/2006

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 105/2014. Curtea de...		Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 307/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 307/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI