Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 410/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 410/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 2457/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 410
Ședința publică din data de 19 august 2014
Președinte – E. N.
Grefier - G. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatorul V. G., fiul lui D. și V., născut la data de 29.01.1976 în Târgoviște, CNP_, aflat în Penitenciarul Găești, împotriva sentinței penale nr.681 din 10 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de acesta, în conformitate cu disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală, fiind obligat la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat V. G., personal în stare de deținere, asistat de avocat oficiu M. I. din Baroul Prahova în substituire avocat M. M., din același barou, aceasta din urmă cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/14.08.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Curtea, comparând numărul delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie depuse la dosarul cauzei, stabilește ca interesele contestatorului condamnat să fie asigurate de doamna avocat M. M., cu delegație nr._/14.08.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului din oficiu să ia legătura cu contestatorul-condamnat, aflat în stare de deținere.
Avocat oficiu M. I. pentru contestatorul condamnat V. G. și reprezentantul DIICOT – Serviciul Teritorial Ploiești, având pe rând cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat oficiu M. I., având cuvântul pentru contestatorul condamnat V. G. susține contestația formulată împotriva sentinței penale nr.681 din 10 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins contestația la executare formulată de acesta, privind pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată.
Contestatorul solicită o redozare a pedepsei întrucât a fost condamnat, printre altele și pentru o faptă care nu era prevăzută în rechizitoriu.
Astfel, față de motivele invocate de contestator, dispozițiile legale și limitele maxime de pedeapsă prevăzute de noul cod pentru infracțiunile pentru care acesta a fost judecat și condamnat, solicită reducerea pedepsei în sensul celor susținute, chiar dacă exced cadrului legal aplicabil.
Reprezentantul DIICOT – Serviciul Teritorial Ploiești, având cuvântul, solicită respingerea contestației la executare ca nefondată, întrucât prima instanță a procedat în mod corect în sensul aplicării legii penale mai favorabile, neexistând temei pentru reducerea pedepsei.
Contestatorul condamnat V. G., având ultimul cuvânt, învederează că potrivit rechizitoriului nu a participat la traficul internațional de persoane. Cu toate acestea prima instanță l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni, instanța de control judiciar reducându-i pedeapsa cu 6 luni. Mai arată că a contestat mandatul în sensul că e acuzat de o a doua infracțiune de trafic, deși aceasta este una singură.
CU R T E A
Asupra contestației de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, constată;
Prin sentința penală nr.681 din 10 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins ca neîntemeiată cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de contestatorul V. G., fiul lui D. și V., născut la data de 29.01.1976 în Târgoviște, CNP_, aflat în Penitenciarul Găești, în conformitate cu disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală, fiind obligat la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 23.05.2014 sub nr._, V. G. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare care i-a fost stabilită pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de minori, trafic de persoane și constituirea sau aderarea unui grup infracțional organizat prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 teza a-II-a din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001, art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2011 și art. 8 din Legea nr.39/2003, prin sentința penală nr.94/28.03.2012 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.3331/18.10.2012 pronunțată de către Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În vederea soluționării cauzei au fost atașate la dosar, în copie, mandatul în executarea căruia se află condamnatul nr.174 din 19.10.2012 emis de Tribunalul Dâmbovița, sentința penală nr.94/28.03.2012 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.3331/18.10.2012 pronunțată de către Înaltei Curți de Casație și Justiție, fișele privind situația juridică și mutările condamnatului, precum și fișa de cazier judiciar.
Analizând materialul din dosarul cauzei, prin prisma disp. art. 6 alin. 1 Cod penal, prima instanță a apreciat că cererea formulată este neîntemeiată, pentru următoarele considerentele.
Potrivit disp. art. 6 alin. 1 Cod penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea noua pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim”.
Instanța de fond a constatat că deținutul V. G. se află în executarea unei pedepse rezultante de 4 ani 6 luni închisoare conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.174 din 19.10.2012 emis în baza sentinței penale nr.94/28.03.2012 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.3331/18.10.2012 pronunțată de către Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința penală anterior menționată petiționarul a fost condamnat în temeiul disp. art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea disp. art.33 lit.”a” Cod penal anterior, art. 74 lit. a și art. 76 Cod penal anterior și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 13 alin. 1, 2 si 3 teza a II - a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea disp. art. art.33 lit.”a” Cod penal anterior, art. 74 lit. a și art. 76 Cod penal anterior și art. 3201 alin. 7 din Codul procedură penală anterior la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.e Cod penal anterior .
În temeiul disp. art.65 Cod penal anterior, s-a aplicat inculpatului V. G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1lit.a teza a II-a, lit. b și lit.e Cod penal anterior pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 12 alin. 1 si 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.”a” Cod penal anterior, art. 74 lit. a și art. 76 Cod penal anterior și art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală anterior, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și s-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.e din același cod.
În temeiul disp. art.65 Cod penal anterior s-a aplicat inculpatului V. G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1lit.a teza a II-a, lit. b și lit.e Cod penal anterior pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art.34 lit.b și art.35 Cod penal anterior au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul V. G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1lit.a teza a II-a, lit. b și lit.e Cod penal anterior pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.88 Cod penal anterior s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive începând cu data de 11 ianuarie 2012 la zi.
În mod evident, este necesar să se stabilească în cauza dedusă judecății, care dintre cele două legi – Codul penal în vigoare la data judecării condamnatului și rămânerii definitive a sentinței penale nr.94/28.03.2012 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.3331/18.10.2012 pronunțată de către Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau Legea nr. 286/2009 privind Codul penal reprezintă legea penală mai favorabilă, din perspectiva acestei din urmă legi urmând să fie analizat conținutul disp. art. 6 alin. 1 și art.210, 211 și 367.
Potrivit disp. art.210 din Noul Cod penal, „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită prin constrângere, prin răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi” .
În conformitate cu disp. art.211 din Noul Cod penal, recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
În situația în care fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. 1 sau de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Totodată, s-a reținut că noul Cod penal în art. 367 alin. 1 statuează că „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă a unui astfel de grup”, se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.
În primul rând, s-a analizat fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, verificându-se dacă acestea nu depășește limita maximă prevăzută de legea nouă, iar dacă este cazul se vor reduce pedepsele care depășesc noul maxim special potrivit art.6 din Noul Cod penal.
Verificând fiecare dintre pedepsele stabilite pentru cele 3 infracțiuni concurente, tribunalul a constat că durata acestora nu depășesc limitele maxime prevăzute de legea nouă de 10 ani închisoare – art.367 alin.2 (constituirea unui grup infracțional organizat), 12 ani închisoare – art. 211 alin. 2 (traficul de minori), respectiv, 10 ani închisoare – art. 210 alin.1 (traficul de persoane), astfel încât nu se impune reducerea pedepselor.
În al doilea rând, tribunalul a verificat dacă pedeapsa rezultantă nu depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art.39 din Noul Cod penal.
În conformitate cu disp. art.39 alin.1 lit.b din Noul Cod penal, contopind cele trei pedepse, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare, s-ar putea aplica condamnatului o pedeapsă de cel mult 6 ani închisoare (prin adăugarea la pedeapsa de bază de 4 ani și 6 luni închisoare a unui spor de 1/3 din celelalte două pedepse).
Rațiunea disp. art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, prin înlăturarea părții din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea nouă.
Întrucât pedeapsa rezultantă aplicată inițial este de 4 ani și 6 luni închisoare, ea apare legală și potrivit legii noi, de unde reiese că nu se impune reducerea cuantumului său prin . Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Așa fiind, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către condamnatul V. G., constatând că Legea nr. 286/2009 privind Codul penal nu reprezintă o lege penală mai favorabilă pentru acesta, în conformitate cu disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a formulat contestație condamnatul V. G., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că cererea privind recalcularea pedepsei conform legii penale mai favorabile intervenite după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 94/28 martie2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr. 3331 / 18 octombrie 2012 a ÎCCJ – Secția penală, în a cărei executare se află în prezent, se impunea a fi admisă.
Aceasta avându-se în vedere, modificările legislative intervenite la 01.02.2014, tratamentul sancționator mai blând prevăzut de normele incriminatorii în raport de faptele comise, precum și faptul că nu se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunilor stabilite prin hotărârea de condamnare iar încadrarea juridică dată acestora este nelegală.
Contestația nu este fondată.
Verificând sentința atacată, pe baza materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate decondamnatul V. G., rezultă că starea de fapt s-a reținut corect la primul grad de jurisdicție.
Dispozițiile art. 6 NCP și art. 4 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a acestuia, ce permit recalcularea pedepselor stabilite printr-o hotărâre penală definitivă, în cazul succesiunii de legi penale, intervenite după . lucrului judecat și mai înainte de a fi considerată ca executată, au fost legal interpretate.
Analiza sistematică a acestor norme penale determină concluzia că, în aplicarea legii mai favorabile, Noul Cod penal nu a mai preluat prevederile art. 15 din Codul penal 1969, privind aplicarea facultativă a acesteia, în cazul pedepselor definitive atunci când pedeapsa judiciară stabilită de instanțele judecătorești, se situează sub maximul special prevăzut de legea nouă și ținându-se seama de natura infracțiunii săvârșite, ori alte datele personale invocate de condamnat, preexistente sau intervenite în timpul executării pedepsei stabilite cu autoritate de lucru judecat.
Rezultă de asemenea, că pentru asigurarea principiului separației puterilor în stat și reducerea la minim a atingerilor aduse autorității de lucru judecat prin intervenția altei puteri, modificarea condamnărilor definitive este permisă numai în situația constatării că pedeapsa aflată în curs de executare ca și cuantum, depășește maximul prevăzut de legea nouă, pentru sancționarea infracțiunii respective, deci este afectat principiul legalității pedepsei, existând o diferență de pedeapsă care nu se mai regăsește într-un text penal în vigoare.
Prin urmare, în cadrul unei astfel de contestații nu se poate repune în discuție existența faptei și vinovăției ori încadrarea juridică dată activității infracționale, printr-o hotărâre rămasă definitivă, chiar dacă la data intervenției legii apreciate ca fiind mai favorabile, condamnatul se află în curs de executare a acesteia.
Pe de altă parte, Curtea reamintește și faptul că în aplicarea legii penale mai favorabile cauzelor definitiv soluționate, anterior date de 01.02.2014, potrivit dispozițiilor generale înscrise sub art. 6 NCP și art. 4 din Legea nr. 187/2012 modificată, instanța sesizată va avea în vedere exclusiv pedeapsa prevăzută de legea nouă pentru infracțiunea stabilită în sarcina condamnatului, chiar sub o altă denumire și, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei (legale sau judiciare), reglementate de cele două legi penale comparate.
Atari reguli procedurale au fost confirmate și prin decizia nr.1 din 14.04 2014 pronunțată în dosarul nr.1/I/2014/H/P al ÎCCJ, care sesizată fiind în exercitarea aceleași competențe s-a stabilit că cazul recalculării pedepselor intrate sub puterea lucrului judecat, în aplicarea legii mai favorabile, în ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența art.6 NCP cu privire la pedepsele individuale, iar în a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge conf.art 39 NCP.
De asemenea, prin decizia nr.8 din 26 mai 2014 pronunțată în dosarul nr.12/I/2014/H/P al ÎCCJ, sesizată fiind conform art.476 și urm. NCPP a stabilit că într-o astfel de contestație formulată în timpul executării unei pedepse, intrată sub puterea lucrului judecat, la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul specaal al pedepsei prevăzute de legea nouă.
Or, din materialul dosarului rezultă că, obiectul sesizării formulate conform art.23 alin.5 și 6 din OUG nr.116/2013 de către Comisia de Evaluare constituită în baza HG nr.836 la nivelul Penitenciarului Mărgineni, îl formează verificarea incidenței aplicării legii penale mai favorabile pentru pedepsele privative de libertate, în a cărei executare se află în prezent condamnatul V. G., respectiv pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b și e Cod penal 1969, aplicată prin sentința penală nr. 94 din 28 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr. 5331 din data de 18 octombrie 2012 pronunțată de ÎCCJ – Secția penală, compusă din pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, 4 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1,2 și 3 teza a II-a rap. la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 Cod penal 1969 comb. cu art. 320/1 alin. 7 cod proc. penală 1968, respectiv art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal 1969, fapte comise în cursul anului 2011.
Din fișa de evaluare întocmită de Comisia constituită conform HG nr.836/2013 la nivelul Penitenciarului Mărgineni, se constată că în prezent condamnatul V. G. se află în executarea mandatului nr. 174/2012 din data de 19 octombrie 2012 emis de Tribunalul Dâmbovița, fiind preluat în custodia administrației penitenciare începând cu data de 11 ianuarie 2012.
Față de textele de lege anterior menționate, astfel cum au fost interpretate atât în doctrină, cât și jurisprudența internă, inclusiv prin cele două decizii adoptate de către ÎCCJ în procedura prev. de art.475 și urm. NCPP, la exercitarea controlului jurisdicțional, Curtea constată că, în mod legal, judecătorul investit la primul grad de jurisdicție a apreciat că, aceasta nu poate beneficia de aplicarea modificărilor legislative intrate în vigoare la 01.02.2014, considerate în opinia sa, ca reprezentând o lege favorabilă intervenită după rămânerea definitivă a sentinței în a cărei executare se află în prezent.
Cum s-a argumentat prin hotărârea atacată, toate cele 3 pedepse, ca și cuantum, față de dezlegarea chestiunilor de drept privind aplicarea disp.art.6 NCP în cazul concursului de infracțiuni prev. de art.33 și dispozițiilor art.74 Cod penal anterior, reținute la determinarea pedepselor intrate sub autoritatea de lucru judecat, se situează sub limitele maxime speciale înscrise sub noile texte incriminatorii: 10 ani închisoare pentru constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 2 NCP, 12 ani închisoare pentru trafic de minori prev,. de art. 211 alin. 2 NCP și 10 ani închisoare pentru trafic de persoane prev. de art. 210 alin. 1 NCP.
Pe de altă parte, referitor la incidența dispozițiilor art.320 ind.1 Cod proc. penală, preluate în art.396 alin.10 rap.la art.375 NCPP și, în cadrul exercitării controlului ierarhic de legalitate se constată că nu pot fi reținute la recalcularea celor 3 pedepse, deoarece în determinarea legii penale mai favorabile, prin pedeapsă prevăzută de lege, potrivit art.187 Cod penal instanțele judecătorești sunt obligate să înțeleagă pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată și fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei judiciare.
Concluzionând, pentru argumentele de fapt și de drept pe larg expuse în precedente, sentința primei instanțe se apreciază ca fiind dreaptă și conformă dispozițiilor art.5 Cod penal – Legea nr.286/2013 în vigoare, începând cu data de 01.02.2014, ce permit recalcularea pedepsei stabilite printr-o hotărâre penală definitivă, în cazul succesiunii de legi penale, intervenite după . lucrului judecat și mai înainte de a fi considerată ca executată.
D. consecință, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1) NCPP rap. la art.10 din Legea nr.255/2013 modificată prin OUG nr.116/2013, contestația formulată de condamnatul V. G., se va respinge, ca nefondată.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul V. G., fiul lui D. și V., născut la data de 29.01.1976 în Târgoviște, CNP_, aflat în Penitenciarul Găești, împotriva sentinței penale nr.681 pronunțată la data de 10 iunie 2014 de către Tribunalul Dâmbovița.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 august 2014.
Președinte,
E. N. Grefier,
G. D.
Red. N.E./Tehnored. GM
4 ex./19 septembrie 2014
Dosar fond nr._ Trib. Dâmbovița
Judec. fond S. F.
Operator de date cu caracter personal/Notificare nr. 3113/2006
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 442/2014.... | Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 56/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
