Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 56/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 9169/315/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 56
Ședința publică din data de 11 februarie 2014
Președinte – M. E. G.
Judecător – I. N.
Grefier – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror P. I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul P. A.-C., fiul lui C. și F., născut la 30.03.1981 în Târgoviște, domiciliat în Târgoviște, Calea București, nr.42, .. A, apt.8, județul Dâmbovița, studii superioare, fără antecedente penale, CNP -_, împotriva sentinței penale nr. 570 din data de 24 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care în baza art.239 alin.2 și 5 Cod penal,cu aplicarea art.74 lit.a) și art.76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. A.-C., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 alin.2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
Potrivit art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și în baza art.82 Cod penal, stabilește termen de încercare pentru inculpat pe durata a 2 ani și 6 luni, calculat începând cu data rămânerii definitive a prezentei.
În condițiile prevăzute de art.359 alin.2 Cod proc.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, suspendă și executarea pedepsei accesorii stabilite.
Potrivit art.346 Cod proc.penală, s-a luat act că partea vătămată D. G. C. nu a formulat pretenții civile împotriva inculpatului.
În baza art.191 Cod proc.penală, a fost obligat inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 350 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat P. A. C. personal și asistat de avocat ales G. M. din Baroul Dâmbovița potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2014, lipsă fiind intimatul-parte vătămată D. G. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea în temeiul disp. art. 387 alin. 1 NCPP președintele întreabă procurorul, avocatul ales al inculpatului dacă mai au dedat explicații ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești.
Avocat G. M. și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G. M. vând cuvântul expune situația de fapt, susținând că în data de 17 iulie 2012 la adresa de domiciliu al părinților inculpatului s-au prezentat executorul judecătoresc S. M. însoțit de jandarmi din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi „ M. cel B.” în vederea începerii executării silite a titlului executoriu investit, decizia civilă nr. 229/06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr. 1540/2004.
În timp ce executorul judecătoresc discuta cu tatăl inculpatului P. C. s-a iscat o stare conflictuală. La acel moment inculpatul P. A. C. se afla cu spatele la tatăl său dar auzind-o pe mama sa, numita P. F. strigând s-a întors și a văzut cum un jandarm imobilizase pe tatăl său ținându-l de mâini iar un altul îl ținea de gât, iar tatăl său nu mai putea respira, fiindu-i obstrucționate căile respiratorii.
Tatăl inculpatului are afecțiuni cardiace care și îl împiedică să respire normal.
Atunci el și fratele său au strigat la jandarmi să îi dea drumul tatălui lor. Nu a făcut altceva decât să se agațe de acel jandarm care îl ținea de gât pe tatăl său și asta numai cu intenția de a-și elibera tatăl.
. s-a produs spontan, inculpatul nu a prevăzut și nu a acceptat rezultatul acestei fapte. Mai mult, nu a avut intenția de a se duce la casa părinților săi dar pentru că drumul său către . trecea prin satul părinților să a decis să treacă pe la ei.
La fila 75 dosar fond se află o adresă emisă de B.E.J. „M. S.” prin care se solicită sprijinul jandarmilor dar nu se menționează data la care să se prezinte aceștia în . 76 dosar fond se regăsește o altă adresă în care este specificată data dar nu este trecută prin serviciul registratură al jandarmeriei, iar la fila 77 dosar fond o a treia adresă nu este inserată data în ea.
În temeiul art. 421 alin. 1 NCPP solicită admiterea apelului și în temeiul art. 396 NCPP achitarea inculpatului în raport de faptul că nu este îndeplinită condiția esențială, respectiv jandarmul nu se afla î exercitarea atribuțiilor deserviciu.
Infracțiunea de ultraj s-a stabilit de legiuitor că este săvârșită cu intenție directă, iar intenția inculpatului a fost aceea de a-și ajuta tatăl. Chiar procurorul a reținut că fapta s-a produs pe fond spontan.
Chiar partea vătămată în declarația sa a menționat că lovitura/acțiunea din partea inculpatului nu a fost una intenționată.
Apărarea apreciază că în raport de probele administrate ( filele 95-120, 128 dosar fond) rezultă cu certitudine starea precară de sănătate a tatălui inculpatului, că a fost imobilizat de trei jandarmi nu a făcut altceva decât să-l determine pe inculpat să acorde ajutor tatălui său.
În opinia sa inculpatul s-a aflat în cazul disp. art. 26 NCP. Solicită achitarea.
În subsidiar în cazul în care nu se vor reține apărările, în subsidiar în raport de art. 5 NCP sau se aibă în vedere că limitele de pedeapsă pentru art. 257 alin. 1 și 4 NCP sunt amendă sau maxim 3 ani închisoare.
Solicită aplicarea disp. art. 74 și 75 alin. 1 lit. c) cu 76 NCP – pedeapsă cu amendă. Ca modalitate de executare conform art. 80-81 NCP.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingerea apelului, ca nefondat. Obligarea apelantului-inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
În mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului în raport de probatoriul administrat. Legea mai favorabilă aplicabilă inculpatului este aceea a menținerii pedepsei și a modalității de executare cu art. 81 Cod penal ( anterior).
Apreciază că vechile dispoziții legale sunt mai favorabile inculpatului pentru că s-au reținut circumstanțele atenuante și art. 3201 Cod procedură penală.
Avocat G. M. având cuvântul în replică arată că este adevărat că instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante dar legea nou dă posibilitatea aplicării unei amenzi.
Apelantul-inculpat P. A. C. având ultimul cuvânt susține că este regretabil ceea ce s-a întâmplat în data de 17 iulie 2012 la domiciliul părinților săi. Este greu să îți vezi tatăl flancat de trei jandarmi dintre care unul îl ținea strâns de gât de nu mai putea respira. Precizează că el este acela care îi cumpără medicamentele tatălui său, nu a făcut decât să-l someze verbal pe acel jandarm să îi dea drumul tatălui. Nu a lovit pe nimeni în mod intenționat.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 570 din data de 24 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în baza art.239 alin.2 și 5 Cod penal,cu aplicarea art.74 lit.a) și art.76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. A.-C., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 alin.2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
Potrivit art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și în baza art.82 Cod penal, stabilește termen de încercare pentru inculpat pe durata a 2 ani și 6 luni, calculat începând cu data rămânerii definitive a prezentei.
În condițiile prevăzute de art.359 alin.2 Cod proc.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, suspendă și executarea pedepsei accesorii stabilite.
Potrivit art.346 Cod proc.penală, s-a luat act că partea vătămată D. G. C. nu a formulat pretenții civile împotriva inculpatului.
În baza art.191 Cod proc.penală, a fost obligat inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 350 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.4101/P/2012 emis la data de 19.09.2012 de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul P. A.-C., fiul lui C. și F., născut la 30.03.1981 în Târgoviște, domiciliat în Târgoviște, ..42, ., județul Dâmbovița, studii superioare, fără antecedente penale, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239 alin.2 și 5 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că în data de 17.07.2012, inculpatul a agresat pe partea vătămată plt.D. G.-C. din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi „M. cel B.” Dâmbovița, aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, provocându-i acesteia leziuni traumatice la nivelul coloanei cervicale și a ramului mandibular drept, ce nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.
Detaliindu-se împrejurările săvârșirii acestei fapte de care este acuzat inculpatul, în rechizitoriu s-a arătat că în ziua de 17.07.2012, organele de jandarmerie din cadrul I.J.J.Dâmbovița, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în acea zi, numitul P. A.-C., cu prilejul unei executări silite, efectuate prin biroul executorului judecătoresc S. M., l-a agresat fizic pe plt.D. G. C., subofițer operativ în cadrul I.J.J.Dâmbovița – detașamentul 1 Jandarmi Mobil, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Din cuprinsul procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc M. S. în data de 17.07.2012 s-a menționat faptul că, în timpul activităților de punere în executare, inculpatul P. A.-C. a lovit cu picioarele atât pe numitul P. D., fiul creditorului, cât și pe executorul judecătoresc. De asemenea, s-a susținut faptul că debitorii P. C. și P. V.-C., precum și rudele acestora (P. A.-C., P. V. și P. F.), au proferat amenințări permanent la adresa executorului judecătoresc și a oricărei persoane, afirmând că „îi taie”, dacă vor încerca să execute sentința judecătorească. Ulterior, prin declarația din data de 19.07.2012, executorul judecătoresc S. M. a arătat că a fost lovit în data de 17.07.2012 și de numitul P. V., fratele inculpatului, iar numitul P. D. a susținut în cadrul declarației din data de 26.07.2012 că a fost lovit de P. C., care împreună cu soția acestuia, P. F., a adresat amenințări cu violența și cu moartea, lui și executorului judecătoresc.
În rechizitoriu s-a evidențiat că în urma probatoriului administrat în cauză, s-a reținut următoarea situație de fapt: la data de 17.07.2012, în jurul orelor 10:00, în comuna Voinești, ..381, județul Dâmbovița, la domiciliul numitului P. C., a început executarea silită prin Biroul executor judecătoresc M. S., a titlului executoriu investit, decizia civilă nr.229/6.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.1540/2003. Astfel, creditorul P. O. urma să fie pus în posesie pe o suprafață de teren de 1400 mp situată în comuna Voinești, ..”Diaconești”. Prin decizia civilă nr.229/6.03.2003, debitorii P. C. și P. V. C. au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie suprafața mai sus arătată creditorului, și pentru punerea în executare a respectivului titlu executoriu, între orele 9:30 – 10:00, la fața locului s-au prezentat, alături de executorul judecătoresc M. S., numiții P. D., P. O., O. D.-M. și P. G., în speță creditorul din sentința civilă, copiii acestuia și aparținătorii.
Executorul judecătoresc a solicitat în prealabil organelor de poliție și jandarmeriei să aloce un număr mai mare de lucrători, în considerarea faptului că anterior, în aceeași cauză, au mai avut loc un număr de două încercări de punere în executare a respectivului titlu, în anul 2007, respectiv 2008, încercări care au eșuat din cauza lipsei de cooperare și a opoziției violente, manifestate de debitorii P. C., P. V.-C., și de membrii familiilor lor.
În acest sens, Secția nr.5 Poliție Rurală Voinești, a alocat un număr de 2 lucrători (agenții de poliție L. T. și D. S.-A.), iar Inspectoratul Județean de Jandarmi Dâmbovița a trimis Detașamentul 1 jandarmi mobil, din efectivul căruia au făcut parte plt.D. G.-C., sg.maj.S. V., lt.B. A.-A., plt.I. S.-G., plt.S. A., plt.Z. C., plt.G. C., plt.S. A.-N., plt.M. V. și plt.D. M., detașamentul de jandarmi fiind dotat cu o cameră de luat vederi în scopul filmării modului de desfășurare a întregii operațiuni.
La sosirea grupului de mai sus, la domiciliul debitorului P. C. din satul Gemenea Brătulești, nr.381 (în spatele imobilului cu numărul respectiv se găsește lotul de teren ce urma să fie executat silit), s-au adunat mai multe persoane, debitorii, membrii familiei, rude și vecini. Totodată, în respectiva locație și-au făcut apariția și reprezentanții mass-media, care au început să filmeze un reportaj.
Executorul S. M. a purtat discuții cu debitorii și membrii familiei acestora, pentru a se permite accesul la lotul de teren în cauză, în vederea punerii în posesie.
Inculpatul P. A.-C. și unchiul acestuia, debitorul P. V.-C., au dat declarații în fața camerelor de luat vederi ale mass-mediei, ocazie cu care au fost arătate diferite înscrisuri, cei intervievați făcând și aprecieri personale cu privire la sentința judecătorească ce trebuia pusă în executare și la executarea silită.
La un moment dat, pe fondul opoziției manifestate de membrii familiei P. de a permite accesul organului de executare în curtea imobilului cu numărul 381, pentru a ajunge la . cauză, debitorul P. C. s-a repezit spre P. D., fiul creditorului, și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona obrazului stâng. Jandarmii au intervenit, fără a folosi metode violente sau echipamentul din dotare (bastoane, sprayuri iritante ori cătușe), în conformitate cu normele și cu metodologia de lucru specifice, pentru a-i despărți și îndepărta pe cele două persoane implicate.
În busculada care s-a creat, inculpatul P. A.-C. a observat că tatăl său este imobilizat, s-a deplasat spre grupul de jandarmi, a început să strige la aceștia și a încercat să-l elibereze, punând mâna pe unul dintre jandarmi.
Un lucrător de jandarmerie și agentul de poliție L. T., au procedat la izolarea și îndepărtarea martorilor P. V.-C., P. V. și a inculpatului P. A.-C., numai că, inculpatul s-a eschivat și s-a aruncat asupra plt.D. G.-C., care, alături de alți trei jandarmi, încercau să-l imobilizeze pe martorul P. C.. Partea vătămată, lovită în zona mandibulei stângi, s-a prăbușit având în spinare pe inculpatul P. A.-C., care l-a prins de gât cu ambele brațe, făcând o priză aptă să producă strangulare.
Colegii părții vătămate l-au imobilizat pe inculpat și l-au încătușat, fiind foarte agitat și surescitat, inculpatul a început să adreseze injurii și insulte la adresa executorului judecătoresc, încercând chiar să-l lovească cu picioarele, deși era înconjurat de jandarmi. Pe fondul stării de agitație a persoanelor prezente, creată în jurul protestelor vehemente ale membrilor familiei P., organele de jandarmerie au aplicat sancțiuni contravenționale martorilor P. C., P. V.-C., P. V. și P. F., pentru săvârșirea faptelor prev.de art.3 pct.24 din Legea nr.61/1991 (provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice), iar executarea silită nu a mai putut fi dusă la bun sfârșit din cauza conflictului izbucnit.
În urma agresiunii, persoana vătămată D. G.-C., a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște pentru a i se acorda îngrijiri medicale, și din cuprinsul fișei de prezentare U.P.U. nr._/17.07.2012, a reieșit că numitul D. G.-C. a prezentat un traumatism cranio-facial și contuzie de coloană cervicală, afirmativ agresiune, respectivele leziuni traumatice create prin violență au fost confirmate prin certificatul medico-legal eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița.
Toată această situație de fapt, evidențiată în rechizitoriu, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 17.07.2012; procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare din 18.07.2012; declarațiile părții vătămate D. G.-C.; declarațiile executorului judecătoresc S. M.; suportul optic ce conține înregistrările de imagini depuse de reprezentanții I.J.J.Dâmbovița cu privire la evenimentele derulate în data de 17.07.2012; planșele fotografice întocmite de organele de urmărire penală și procesele-verbale de redare aferente, întocmite în urma vizionării înregistrărilor de imagini; declarațiile inculpatului P. A.-C. și ale martorilor L. T., D. S.-A., P. D., P. G., P. O., O.-D.-M., G. M., P. C.-C., P. I.-D., P. C., P. V.-C., P. Vasilel, P. F., P. N., B. G. – M., M. E., B. R.-M., S. V., B. A.-A., I. S.-G., S. A., Z. C., G. C., S. A., M. V.; procesele-verbale de constatare a contravenției din data de 17.07.2012, cu seriile J.O. nr._, J.O. nr._, J.O. nr._, J.O. nr._; planșa fotografică privind leziunile suferite de partea vătămată D. G.-C. cu ocazia executării silite din data de 17.07.2012, întocmită de Inspectoratul Județean de Jandarmi M. cel B. Dâmbovița, în data de 18.07.2013; fișa U.P.U. nr._/17.07.2012, întocmită de Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, certificatul medico-legal nr.656/CML/18.07.2012; procesul-verbal din data de 17.07.2012 întocmit de executorul judecătoresc M. S. cu ocazia executării silite asupra debitorilor P. C. și P. C..
După enumerarea mijloacelor de probă, în rechizitoriu s-a făcut o analiză a acestora, pe baza căreia s-a reținut fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, menționându-se că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor comise, că are studii universitare, fiind profesor la Școala S. G. din municipiul Târgoviște, clasele I-VIII.
Față de săvârșirea infracțiunilor de nerespectarea hotărârii judecătorești și lovirea sau alte violențe săvârșite asupra executorului judecătoresc, dar și față de infracțiunea de lovire sau alte violențe, precum și amenințare, pentru care s-au efectuat cercetări, prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. A.-C., P. V. și P. C., P. V. C. și P. F., cu privire la infracțiunile prevăzute de art.271 alin.1 Cod penal, art.38 din Legea nr.188/2000, art.180 alin.1 și art.193 alin.1 Cod penal.
În cadrul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul P. A.-C. în prezența apărătorului său ales, care, în esență, a confirmat prezența sa la domiciliul părinților, unde în data de 17.07.2012, în jurul orelor 9:30, s-au prezentat mai mulți jandarmi împreună cu reprezentanți ai Poliției Locale și Primăriei Voinești, executorul judecătoresc M. S., creditorul P. O. și copiii acestuia, prezență impusă de executarea unei hotărâri judecătorești, activitate ce urma a se desfășura în prezența și a reprezentanților mass-media, precum și intervenția sa în incidentul care s-a creat la un moment dat între tatăl său P. C. și fiul creditorului, numitul P. D.. A declarat inculpatul că în acel moment au intervenit într-un mod violent și jandarmii care se aflau la fața locului, în sensul că l-au imobilizat și l-au strâns de gât pe tatăl său, astfel că și inculpatul a intervenit strigând la jandarmi, și observând că aceștia nu-l slăbeau sub nicio formă, încercând să-l târască spre duba jandarmeriei, a intervenit mai prompt, apropiindu-se de jandarmi, și văzând că tatăl său practic nu mai putea să respire, pentru că unul dintre jandarmi îl strângea de gât, inculpatul a intervenit și mai prompt, și a pus mâna pe unul dintre jandarmi, respectiv pe cel care-l strângea de gât pe tatăl său, și care este partea vătămată, jandarmul D. G.-C.. Cu privire la agresarea jandarmului, inculpatul a precizat în declarația dată în fața instanței (filele 19-21 din dosar), că „în prima fază am înfipt mâna în acesta și l-am tras către mine, spre a-l scăpa astfel pe tatăl meu. Nu am reușit, trăgându-l în forță, jandarmul s-a lăsat în jos, odată cu tatăl meu, iar eu peste ei. D. ne-am aplecat unul peste altul, niciunul dintre noi nu a căzut la pământ. În acest context au intervenit ceilalți jandarmi asupra mea, respectiv patru jandarmi…”. Inculpatul a declarat că-și menține și declarațiile date în faza de urmărire penală, considerându-se vinovat numai pentru simplul fapt că a încercat să-l salveze pe tatăl său, care este bolnav, precizând că avea cunoștință de obiectul executării, deși nu fusese parte în procesul respectiv, și că își justifică reacția pe care a avut-o pe violența manifestată de jandarm față de tatăl său, negând că l-ar fi lovit în zona feței pe jandarm, ci decât că l-a tras la nivelul umerilor, când jandarmul era cu mâinile în gâtul tatălui său, el din spate l-a prins de umeri și l-a tras către el, încercând să-l determine pe jandarm să-i lase liber tatăl.
Partea vătămată D. G.-C. a declarat că urmare a solicitării executorului judecătoresc S. M., pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, în data de 17.07.2012, împreună cu o echipă de jandarmi s-a deplasat în satul Gemenea, la P. C., procedură la care au fost prezenți și reprezentanți mass-media și alte persoane, când la un moment dat s-a început un schimb de replici între P. C. și unul dintre debitori, care a fost lovit cu palma, moment în care a trebuit să intervină pentru a-i despărți pe cei doi, și în timp ce-l scotea din zona de conflict pe tatăl inculpatului, care părea a fi înțelegător, însoțindu-i în drumul către mașina jandarmeriei, a simțit o lovitură aplicată din spate, în partea dreaptă a feței, instantaneu fiind prins din spate și cu brațele de către o persoană. A precizat partea vătămată că inițial nu a știut cine îl imobilizează, însă a reușit să scape din acea strânsoare, și atunci l-a observat pe cel care-l lovire și încerca să-l imobilizeze,c a fiind inculpatul, pe care anterior îl văzuse prezent alături de părțile implicate în executare. A susținut partea vătămată că intervenția inculpatului asupra sa a fost una rapidă, acesta venind din spate, și în momentul în care l-a prins din spate cu brațele, l-a și lovit în mandibula dreaptă, fapt pentru care a fost nevoit să se prezinte la unitatea de urgență a Spitalului Târgoviște, unde a fost examinat medical și s-a constatat că suferise un traumatism cranio-facial și contuzie a coloanei cervicale, pe gât rămânându-i urmele agresiunii la care a fost supus. A conchis partea vătămată cu susținerea că nu era justificată acea reacție a inculpatului față de el, pentru că în acel moment, în care inculpatul a venit asupra sa, nu se exercitau agresiuni asupra tatălui acestuia, astfel că în opinia părții vătămate, lovitura primită în zona feței nu ar fi fost intenționată, în schimb prinderea pe la spate de către inculpat în vederea imobilizării, crede că a fost un lucru intenționat al acestuia.
Au fost ascultați în mod nemijlocit și martorii acuzării, P. D., P. O., O. D.-M., P. G., B. G.-M., G. M., P. C.-C., P. V.-C., P. V., P. C., P. F., P. N., M. E., B. R.-M., S. V.-P., S. A., L. T., D. S.-A., Z. C., B. A. A., S. A.-N., M. V., I. S., G. C. și S. M., care, toți au confirmat existența incidentului din data de 17.07.2012, din satul Gemenea, la gospodăria părinților inculpatului, unde executorul judecătoresc M. S., împreună cu un detașament de jandarmi și reprezentanți ai poliției locale și Primăriei Voinești, se deplasaseră pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești. Martorii jandarmi, S. V.-P., S. A., Z. C.-M., B. A.-A., S. A.-N., M. V., I. S.-G. și G. C., prin declarațiile lor, aflate la filele 89, 90/91, 94, 129/130, 131/132, 142, 143, au confirmat că se aflau acolo în exercitarea atribuțiilor de serviciu, participând la acea executare silită a unei hotărâri judecătorești, ca urmare a solicitării executorului judecătoresc M. S., printre ei fiind și partea vătămată, jandarmul D. G.-C., și totodată, au confirmat actele de agresiune exercitate de inculpatul P. A.-C. asupra jandarmului D. G.-C..
Astfel, martorul S. V.-P., care a participat la eveniment de la început până la sfârșit, a precizat că a văzut când inculpatul s-a repezit la colegul jandarm D. C., l-a lovit la nivelul feței și apoi l-a ștrangulat, până au intervenit ceilalți jandarmi, inculpatul fiind foarte agresiv, chiar și în timpul când după . sa, ceilalți jandarmi încercau să-l imobilizeze. A precizat acest martor că l-a însoțit pe partea vătămată la spital la secția urgențe, și întrucât acolo acesta leșinase, l-a ajutat pe medic să-l întindă pe pat, și timp ce 3 ore i-au fost acordate îngrijiri medicale. Martorul S. A. a văzut când inculpatul a sărit și l-a prins cu mâna stângă pe partea vătămată D., iar în săritură l-a lovit cu mâna dreaptă undeva la nivelul feței, și atunci a intervenit personal împreună cu jandarmul M. V., care l-au prins de trunchi pe inculpat, încercând să-l desprindă și să-l îndepărteze de partea vătămată, iar în urma intervenției inculpatului, partea vătămată s-a simțit rău, fiind preluat de un alt echipaj și transportat direct la secția de primiri urgențe a Spitalului Județean Dâmbovița, pentru că acuza dureri la nivelul feței. A precizat acest martor că în primul moment nu au reușit să-l imobilizeze pe inculpat, pentru că au intervenit rudele acestuia și i-au tras către interiorul curții, pentru că porțile mari erau larg deschise, însă au reușit apoi să-l încătușeze pe inculpat și să-l conducă la autospeciala jandarmeriei, unde personal a purtat discuții cu inculpatul, l-a întrebat dacă s-a calmat, și deoarece a primit un răspuns afirmativ, i-a desfăcut cătușele și apoi i-a solicitat datele de identitate. Același martor a susținut că înainte ca inculpatul să intervină asupra colegului său, partea vătămată D., observase că tatăl inculpatului, numitul P. C., era activ din punct de vedere fizic și verbal, și la un moment dat acesta a avut o discuție în contradictoriu cu numitul P. D., discuție ce a degenerat prin aplicarea unei lovituri cu piciorul în zona organelor genitale ale domnului P. D., totul petrecându-se în stradă. Martorul Z. C.-M., fiind jandarmul care îndeplinea misiunea de a filma desfășurarea evenimentului de punere în executare a hotărârii judecătorești, a declarat că a văzut pe inculpat când a luat-o la fugă și a sărit în spatele jandarmului D. C., care încerca să discute cu tatăl inculpatului, care la rândul său lovise o altă persoană. A precizat martorul că a văzut când inculpatul, prin spate a sărit asupra jandarmului, l-a prins de gât, cu o mână îl sugruma, și practic a fost un atac al inculpatului asupra jandarmului D. C., și în acel moment s-a creat într-adevăr o ambuscadă, întrucât ceilalți jandarmi încercau să-l imobilizeze pe inculpat. Creându-se acest conflict, întrucât practic inculpatul și membrii familiei acestuia se opuneau la punerea în executare, martorul a mai precizat că au intervenit toți cei de față, jandarmi și polițiști, angrenați în misiunea respectivă, pentru că de partea inculpatului erau mai multe persoane, care impuneau a fi calmate și liniștite, printre acestea fiind și mama inculpatului, care ieșise din curte cu o sapă. Martorul B. A. A., cel care a condus și coordonat acțiunea din 17.07.2012, dispusă prin ordin de jandarmerie pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești la cererea executorului S. M., a declarat că a văzut comportamentul inculpatului P. A.-C., când acesta a sărit în spatele jandarmului D. C., persoană care se afla în acțiune, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, făcând parte ca jandarm din echipa de intervenție dispusă pentru acea acțiune. A precizat martorul că a văzut în mod direct când inculpatul a sărit în spinarea subofițerului și l-a lovit, fiind momentul când jandarmul respectiv, împreună cu alt jandarm, încercau să-l imobilizeze pe tatăl inculpatului, pentru că acesta, la rândul său, avea un comportament violent, lovind pe persoana care trebuia pusă în posesie conform hotărârii judecătorești. A subliniat martorul că înainte de intervenția inculpatului asupra jandarmului, l-a remarcat pe inculpat că era agitat și se adresa mai mult celor care urma să fie puși în posesie, vocifera și gesticula, și a încercat să poarte discuții cu acesta, și personal a discutat cu el, i-a explicat scopul prezenței lor acolo și l-a îndemnat să fie calm, ca să se poată proceda la punerea în executare în condiții pașnice. A evidențiat martorul că nu aveau date că ar fi o misiune cu un grad de pericol ridicat, însă a discutat cu inculpatul pentru că îl văzuse de la început agitat, remarcându-se din grupul din care făcea parte. Martorul S. A.-N. a declarat că a văzut și el conduita inculpatului și momentul când acesta l-a lovit pe jandarmul D. C., aceasta după ce înainte, inculpatul vorbise cu șeful misiunii, respectiv cu martorul B., căruia îi spusese că lucrează în învățământ, fiind profesor, că este un om pașnic și că nu o să genereze probleme. Martorul M. V. a precizat că a văzut în mod direct momentul în care inculpatul P. A. C. a sărit în spatele colegului său, jandarmul D. C., pe care l-a lovit în zona feței cu pumnul și a încercat să-l sugrume cu brațul drept, pe care-l avea în jurul gâtului colegului său, după această agresiune, încercând să-l imobilizeze pe inculpat, care însă a opus rezistență fizică și verbală. În opinia acestui martor, inculpatul a încercat să împiedice punerea în executare, nicidecum să-l apere pe tatăl său, tatăl acestuia aflându-se în ipostaza în care îl atacase pe P. D., unul dintre participanții la acea executare. Martorul I. S.-G., care este conducătorul auto al autovehiculului cu care au fost transportați jandarmii în locația respectivă, a declarat că inițial a văzut altercația dintre tatăl inculpatului și acel domn P., și apoi a văzut intervenția inculpatului asupra jandarmului D.. A precizat martorul că din autovehiculul staționat în care se afla, a văzut când inculpatul P. a sărit asupra colegului jandarm, prin spate, undeva lateral, era învălmășeală, din săritură l-a prins de gât, fiind și lovit cu brațul cu care-l strângea pe la spate, fiind chiar momentul în care jandarmul D. încerca să aplaneze conflictul dintre cele două persoane. Martorul G. C. a declarat că inculpatul a reacționat după ce conflictul fusese declanșat de tatăl acestuia, care a sărit la cealaltă parte și l-a lovit cu piciorul, și atunci jandarmii au intervenit pentru a aplana conflictul dintre cei doi. A relatat martorul că probabil inculpatul, supărat că jandarmii l-au scos pe tatăl său din zona conflictuală, a reacționat nervos și violent, precizând că inculpatul, prin spate, l-a prins destul de violent de după gât pe partea vătămată D., și l-a ținut destul de strâns o perioadă de timp, și numai în urma intervenției celorlalți colegi jandarmi i-a dat drumul. A precizat martorul că a văzut exact momentul când l-a prins de gât,a văzut mișcarea mâinii, și, în situația dată, a fost și o lovitură destul de violentă, pentru că după aceea partea vătămată acuza durere în zona feței și apoi a mers la spital și a primit îngrijiri medicale. A precizat acest martor și faptul că inculpatul a intervenit asupra jandarmului D. pentru că acesta se afla cel mai aproape de el, în momentul în care inculpatul a intervenit și a sărit asupra jandarmului D., acesta nu-l ținea pe tatăl inculpatului, martorul fiind cel care-l ținea pe tatăl inculpatului, pe care-l trăsese din zona de conflict, încercând să fie ținut mai departe de cealaltă persoană.
Și martorii L. T. și D. S.-A., lucrători polițiști ai Secției 5 Voinești, participanți la acțiunea de punere în executare a hotărârii judecătorești, au declarat că, atunci când jandarmii încercau să-l îndepărteze pe tatăl inculpatului de cel pe care-l lovise, a intervenit și inculpatul P. A., care s-a aruncat pe grupul de jandarmi care erau lângă tatăl său și încercau să-l imobilizeze, martorul L. T. precizând că inculpatul, din spate s-a repezit și l-a prins pe jandarm, iar martorul D. S. afirmând că inculpatul nu a avut vreo justificare pentru intervenția sa asupra jandarmilor, asupra cărora s-a repezit și a intrat în forță.
Martorii G. M. și P. C. C., reprezentanți ai Primăriei Comunei Voinești, au confirmat la rândul lor intervenția agresivă a inculpatului P. A.-C. asupra jandarmului, astfel cel dintâi a precizat că a văzut momentul în care jandarmul a fost luat de gât de către inculpat, și după ce l-a luat de gât, l-a lovit cu pumnul în zona gâtului, aplicându-i o singură lovitură, iar martorul P. precizând că a fost o ambuscadă, o învălmășeală, în care a văzut cum inculpatul a sărit și a apucat un jandarm de gât, încercând să-l imobilizeze, jandarmul agresat fiind lângă grupul de jandarmi care încercau să-l despartă pe tatăl inculpatului, numitul P. C., de numitul P. D., pentru că aceștia doi se încăieraseră.
Martora acuzării P. I. D., nu a făcut relatări cu privire la conduita inculpatului din data de 17.07.2012, susținând că nu a fost la fața locului, iar martorul acuzării B. G.-M., și-a retractat declarația dată în faza de urmărire penală, susținând că acea declarație a făcut-o în condițiile unei stări de sănătate precare, întrucât suferă de o afecțiune psihică, parkinson.
Rudele inculpatului, martorii P. C., P. V. C., P. V., P. F. și P. N., și-au menținut în fața instanței declarațiile date în faza de urmărire penală, pin care au confirmat existența incidentului din data de 17.07.2012, la domiciliul lor din satul Gemenea, susținând însă că în cadrul acestui incident inculpatul nu l-ar fi lovit și agresat pe acel jandarm, martorul P. C., precizând că inculpatul ar fi intervenit numai ca jandarmii să-i dea lui drumul, pentru că era ținut de mâini și sugrumat de gât și nu mai putea să respire.
Martorii P. O., P. G., P. D. și O. D.-M., la rândul lor, prin declarațiile de la filele 45-48 din dosar, au confirmat că inculpatul la un moment dat, în data de 17.07.2012 a lovit pe unul dintre jandarmii care participau la punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, inculpatul acționând pe fondul incidentului inițial declanșat între P. C. și P. D..
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și cu prilejul cercetării judecătorești, instanța a reținut în fapt că, în data de 17.07.2012, în localitatea Gemenea Brătulești, pe stradă, în fața imobilului cu nr.381 aparținând părinților inculpatului P. A.-C., pe fondul incidentului declanșat inițial între tatăl acestuia, P. C. și martorul P. D., privitor la punerea în executare a unei hotărâri judecătorești prin intermediul executorului judecătoresc S. M. și cu participarea forțelor de ordinea publică, respectiv reprezentanți ai jandarmeriei, Secției 5 Poliție Voinești și Primăriei Comunei Voinești, inculpatul a lovit și a exercitat acte de agresiune fizică împotriva părții vătămate D. G.-C., jandarm aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, în cadrul Detașamentului I mobil al I.J.J.Dâmbovița.
Martorii oculari menționați anterior, au confirmat activitatea infracțională și comportamentul agresiv fățiș, manifestat de către inculpat asupra jandarmului – parte vătămată, care, în urma agresiunilor exercitate asupra sa de către inculpat, a suferit leziuni traumatice la nivelul coloanei cervicale și a ramului mandibular drept, leziuni care însă nu au necesitat zile de îngrijiri medicale, dar au fost atestate atât de către medicul care l-a examinat imediat după incident la unitatea de primiri urgențe a Spitalului Județean de Urgență Târgoviște, conform fișei de examinare nr._/17.07.2012, aflată la filele 15-16 în d.u.p., cât și de către medicul legist, conform certificatului medico-legal nr.656/18.07.2012, aflat la fila 47 în d.u.p.
Activitatea infracțională a inculpatului a fost probată în cauză și cu înregistrările stocate pe suportul magnetic aflat la fila 28 în d.u.p., înregistrări ce au fost vizionate în condiții de publicitate și contradictorialitate, ca și cele stocate pe suportul magnetic prezentat de către apărătorul inculpatului, și aflat la fila nr.141 din dosarul instanței, și din imagini se poate observa agresarea fizică a părții vătămate de către inculpat.
Așa că, nu au existat dubii în ceea ce privește săvârșirea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și nici vinovăția acestuia.
De altfel, în fața instanței, inculpatul a recunoscut existența incidentului în care a fost implicat la data de 17.07.2012, precum și intervenția sa promptă asupra unuia dintre jandarmi, respectiv asupra părții vătămate din prezenta cauză, în care a înfipt mâna și l-a tras către el, însă și-a justificat această intervenție pe împrejurarea că acest jandarm era cu mâinile înfipte în gâtul tatălui său, și dorea să-l scape pe acesta.
Sigur că imaginile vizionate în instanță, coroborat cu depozițiile martorilor oculari care au confirmat agresarea părții vătămate de către inculpat, prin prinderea de la spate și strângerea de gât, înlătură susținerea din urmă a inculpatului că ar fi intervenit pentru a-l salva pe tatăl său, pentru că în acel moment tatăl inculpatului nu se afla în situația de nevoie, de pericol, care să justifice intervenția inculpatului, tatăl inculpatului fiind tocmai cel care, tot printr-o activitate agresivă, declanșase incidentul, prin lovirea martorului P. D., incident ce tocmai justifica intervenția jandarmilor.
Chiar dacă inculpatul a susținut că intervenția sa a fost una spontană și justificată pe starea de sănătate precară pe care o avea la acel moment tatăl său, în imagini s-a observat că intervenția inculpatului este repetată, după ce inițial intervine asupra grupului de jandarmi lângă care se afla și tatăl acestuia, și este îndepărtat de către cei doi polițiști, atât el, cât și fratele său P. V., inculpatul s-a eschivat din fața polițiștilor în încercarea acestora de a-l îndepărta, și a revenit în forță și s-a repezit, sărind asupra jandarmului pe care, din spate, în prinde de gât, în încercarea de a-l sugruma, activitate agresivă ce a fost stopată numai de intervenția celorlalți jandarmi.
De altfel martorul B. A.-A., cel care coordona activitatea jandarmilor care urmau să înlesnească punerea în executare a hotărârii judecătorești în condiții pașnice, a amintit în declarația sa că încă dinainte de izbucnirea incidentului generat de tatăl inculpatului cu martorul P. D., inculpatul s-a remarcat cu un comportament agitat, prin vociferări și gesticulări, fapt ce l-a și determinat să discute cu acesta și de la care a reușit să obțină asigurarea că se va comporta pașnic, lucru care, așa cum a rezultat din probele administrate în cauză, nu s-a întâmplat.
Nu s-a probat că în cauză ar fi existat o stare de necesitate în care inculpatul să fi acționat, din ansamblul probator administrat în cauză rezultând că acesta a acționat cu intenție asupra jandarmului, pe fondul opoziției membrilor familiei inculpatului de a se pune în executare acea hotărâre judecătorească.
Fapta, astfel cum a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev.de art.239 alin.2 și 5 Cod penal, pentru care s-a stabilit răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei, în considerarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune, alături de gradul de pericol social ridicat al unei astfel de fapte, fiind vorba de lovirea și agresarea unui jandarm aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Totodată, s-a avut în vedere persoana inculpatului, care este o persoană instruită, integrat din punct de vedere social și care anterior săvârșirii acestei infracțiuni a avut o conduită bună, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, acesta fiind profesor la o unitate de învățământ gimnazial din municipiul Târgoviște, aspecte ce au fost reținute în favoarea inculpatului, ca și circumstanțe atenuante prevăzute de art.74 lit.a) Cod penal, astfel s-a aplicat inculpatului o pedeapsă coborâtă sub minimul special al textului incriminator, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare, apreciindu-se că prin aceasta s-a dat un răspuns penal corespunzător gravității faptei comise.
S-a aplicat inculpatului, potrivit art.71 alin.2 Cod penal, și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării, pe perioada executării pedepsei închisorii, a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, apreciindu-se de instanță, în raport de natura faptei comise, că nu s-a impus ca inculpatului să-i fie restricționate și alte drepturi.
Asupra modalității de executare a pedepsei principale, s-a reținut că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, nu a mai avut alte condamnări, așa cum a rezultat din fișa de cazier judiciar, și în considerarea persoanei acestuia, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea efectivă de libertate, condamnarea în sine la închisoare reprezentând un avertisment serios pentru reintegrarea socială a inculpatului, fiind vorba de o persoană cu un nivel de instrucție ridicat și care desfășoară activități de educare a copiilor.
Ca atare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată, stabilind, potrivit art.82 Cod penal, termen de încercare pentru inculpat pe durata a 2 ani și 6 luni, perioadă în care urmează să fie atenționat să nu mai comită alte infracțiuni.
Atenționarea inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, referitoare la posibilitatea revocării beneficiului suspendării condiționate, a fost făcută în condițiile prevăzute de art.359 alin.2 Cod proc.penală, și în mod corespunzător măsurii dispuse cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii stabilite pentru inculpat.
Odată stabilită răspunderea penală a inculpatului, instanța în baza art.191 Cod proc.penală, l-a obligat pe inculpat și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 350 lei.
În latura civilă a cauzei, s-a luat act că partea vătămată D. G.-C. nu a formulat pretenții civile împotriva inculpatului.
Împotriva sentinței penale nr. 570 din data de 24 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște a declarat recurs inculpatul P. A. C., criticând soluția primei instanțe pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
1.Astfel, în motivele sale de recurs, inculpatul a susținut că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția, având în vedere că potrivit practicii judiciare, săvârșirea infracțiunii de ultraj, sub aspectul vinovăției, se poate realiza doar cu intenție, directă sau indirectă. A susținut recurentul că agenții de poliție prezenți la fața locului, viceprimarul comunei și executorul judecătoresc au arătat că inculpatul nu a încercat altceva decât să-și apere tatăl, fără a căuta să lovească în mod direct jandarmii (consideră că declarațiile membrilor familiei P. și ale familiei P., precum și ale jandarmilor sunt subiective și trebuie înlăturate).
A precizat recurentul că în raport de modul în care s-au desfășurat evenimentele, factorul intelectiv al prevederii sau al reprezentării urmărilor faptei în speța de față este asemănător culpei fără prevedere, datorită timpului scurt în care a acționat, din momentul auzirii strigătelor membrilor familiei, întoarcerea către tată cu imaginea acestuia prins de gât și încercarea de a-l scăpa, toate acestea derulate în decurs de câteva secunde, aspecte ce nu pot conduce decât la concluzia că inculpatul nu a putut prevedea rezultatul faptei sale.
S-a mai arătat că lipsa prevederii rezultatului este justificată tocmai de starea emoțională, tulburarea gravă în care se afla inculpatul în raport de situația membrilor de familie, mai ales a tatălui despre care avea cunoștință de afecțiunile cardiace de care suferea și despre pericolul ca acesta să sufere un atac de cord, astfel încât factorul volitiv în săvârșirea faptei depășește cu mult factorul intelectiv în a conștientiza și a avea în vedere urmările faptelor sale, motiv pentru care faptei îi lipsește intenția.
2. Un alt motiv de recurs invocat este acela al lipsei îndeplinirii condiției speciale privind săvârșirea infracțiunii de ultraj, respectiv lipsa dovezilor de necontestat care să ateste faptul că partea vătămată – D. C. – se afla în exercițiul funcțiunii.
Sub acest aspect inculpatul a susținut că adresa înaintată de IJJ Dâmbovița la solicitarea instanței și aflată la fila 33 dosar, nu furnizează informații suficiente în sensul arătat, în lipsa comunicării planului de acțiune, a dispoziției privind executarea misiunii, a ordinului de zi pe unitate, precum și a planificării părții vătămate pentru data de 17.07.2012 la solicitarea B. M. S..
A mai susținut recurentul că există o neconcordanță între adresele emise de executorul judecătoresc și adresate Inspectoratului de Jandarmi, prin care solicită sprijin pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, în sensul că la fila 77 există o adresă în care nu se indică data acțiunii, iar la fila 76 aceeași adresă indică data executării silite, dar nu poartă număr de înregistrare la IJJ Dâmbovița. Datorită acestui dubiu creat cu privire la veridicitatea informațiilor emise de Inspectoratul de Jandarmi, recurentul inculpat susține că partea vătămată, împreună cu ceilalți jandarmi se aflau conjunctural în prezența executorului judecătoresc S. M., care se deplasa la o altă executare și pentru că familia P. se afla în drumul lor, au oprit și la domiciliul acesteia.
În aplicarea principiului „in dubio pro reo”, inculpatul a solicitat ca instanța de recurs să constate neîndeplinirea condiției esențiale în cazul infracțiunii de ultraj și anume că partea vătămată se afla în exercițiul funcțiunii, în lipsa unor dovezi concludente în această privință.
3. Într-un ultim motiv de recurs, s-a precizat că în speță există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și anume starea de necesitate, motivat de faptul că inculpatul a comis infracțiunea pentru a-și salva tatăl, care se afla în pericol de moarte datorită bolilor de inimă de care suferea și a modului în care jandarmii încercau să-l imobilizeze, prin prinderea de gât, cu mâinile la spate, făcând aproape imposibil ca acesta să poată respira în mod normal.
A menționat inculpatul că această stare de pericol iminent în care se afla tatăl său, amenința valorile sociale arătate la art. 45 alin. 2 Cod penal, fiind inevitabil în sensul că nu putea fi înlăturat decât prin săvârșirea faptei, altfel existând riscul producerii unui atac de cord sau altei stări care să conducă la pierderea vieții acestuia. În raport de dinamica producerii evenimentelor, s-a susținut că acțiunea de salvare întreprinsă de inculpat apare ca fiind singurul mod de înlăturare a pericolului și prin această acțiune nu s-au cauzat urmări vădit mai grave decât acela care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Pentru aceste motive, recurentul inculpat a solicitat achitarea sa în temeiul disp. art. 11 alin. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d în principal și în subsidiar în temeiul disp. art. 11 alin. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e.
La termenul de judecată din data de 11 februarie 2014, Curtea, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedură penală, a recalificat prezenta cale de atac ca fiind apel, ca urmare a intrării în vigoare a noului cod de procedură penală.
Curtea, examinând sentința în raport de criticile invocate și de dispozițiile art. 417 Cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză constată următoarele:
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal. succint, s-a reținut ca situație de fapt că la data de 17.07.2012, inculpatul a agresat pe partea vătămată plt. D. G.-C. din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi „M. cel B.” Dâmbovița, aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, provocându-i acesteia leziuni traumatice la nivelul coloanei cervicale și a ramului mandibular drept, ce nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.
Pentru a răspunde motivelor de apel invocate de inculpat, Curtea va porni de la textul de lege ce incriminează fapta cercetată în prezenta cauză și anume art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal. Potrivit acestei reglementări lovirea sau orice acte de violență, săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii, ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește, iar pentru aceeași acțiune îndreptată împotriva unui judecător, procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, polițist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majorează cu jumătate.
Este de principiu că infracțiunea de ultraj are ca obiect juridic special relațiile referitoare la respectul datorat autorității de stat, care presupune respect și față de funcționarul care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul acestei autorități. Pentru a se realiza latura obiectivă a acestei infracțiuni, este necesar ca acțiunea de lovire sau alte violențe să se îndrepte împotriva unui funcționar public ce exercită în acel moment funcția publică cu care a fost investit. Cu alte cuvinte, funcționarul trebuie să se afle în exercițiul funcțiunii, ceea ce presupune că la momentul săvârșirii faptei asupra sa, el exercita atribuțiile de serviciu, sau îndeplinea o activitate legală de aceste atribuții.
În speță, cu adresa înregistrată sub nr._/18.06.2012 (fila 75) executorul judecătoresc M. S. a solicitat Inspectoratului de Jandarmi al jud. Dâmbovița delegarea mai multor lucrători din cadrul instituției, care să-l însoțească în . executării silite împotriva debitorilor P. C. și P. C.. În adresă s-a precizat că s-au efectuat mai multe încercări de punere în posesie a creditorului, însă acest lucru nu a putut fi adus la îndeplinire din cauza opoziției celor doi debitori. Ulterior, au mai fost înaintate două precizări, prin care Biroul Executorului Judecătoresc își motivează pe larg cererea de solicitare a sprijinului la executare din partea Inspectoratului de Jandarmi (filele 76-77)
În urma acestei solicitări, la data de 17.07.2012, cu ocazia executării silite a deciziei civile nr. 229/6.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, împreună cu executorul judecătoresc M. S. s-au deplasat la fața locului un număr de 2 lucrători de la Secția nr. 5 Poliție Voinești și Detașamentul 1 jandarmi mobil compus dintr-un număr de 10 jandarmi printre care și partea vătămată plt. D. G.-C..
Este evident că acesta din urmă se afla la fața locului în exercițiul funcțiunii, făcând parte din Detașamentul de jandarmi ce s-a deplasat la executarea silită ca urmare a solicitării executorului, care anterior încercase în mai multe rânduri punerea în executare a titlului executoriu, însă fusese împiedicat de opoziția violenta a celor doi debitori.
Împrejurarea că pe adresa înaintată Inspectoratului de Jandarmi nu se menționează data executării silite nu este aptă să producă nici un fel de consecințe asupra laturii obiective a infracțiunii de ultraj, în condițiile în care este fără putință de tăgadă că jandarmii aflați la locul producerii incidentului se aflau în timpul serviciului, fiind însărcinați la acel moment să asiste executorul judecătoresc pentru aducerea la îndeplinire a unui titlu executoriu. Pe de altă parte, aceștia s-au manifestat ca atare, în sensul că au contribuit la aplanarea conflictului violent ivit între creditori și debitori, au încercat să-l imobilizeze de P. C. care devenise violent și i-a aplicat fiului creditorului o lovitură cu pumnul în obraz.
Mai mult, jandarmii erau echipați în uniforma specifică, erau dotați cu bastoane sprayuri iritante și cătușe, precum și cu o cameră video pentru filmarea operațiunii. Ca atare, este greu de crezut că inculpatul nu a fost conștient de faptul că aceștia s-au deplasat la locuința sa în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult, cu cât el și familia sa erau pregătiți pentru acea executare, s-au adunat la locul executării silite și au chemat o echipă de televiziune căreia chiar inculpatul le-a oferit declarații și le-a pus la dispoziție anumite înscrisuri.
Prin urmare, apărarea inculpatului în sensul că partea vătămată agresată nu s-ar fi aflat în exercitarea funcției publice cu care era investit, în acel moment este superfluă și lipsită de orice suport probator. Chiar și în ipoteza în care jandarmul s-ar fi aflat în acel loc conjunctural, așa cum s-a susținut în motivele de apel, în drum spre o altă executare silită, agresarea acestuia în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu face ca elementul obiectiv al infracțiunii de ultraj să fie îndeplinit sub acest aspect.
Așadar, primul motiv de apel invocat este nefondat și urmează a fi înlăturat.
Cu privire la cel de-al doilea motiv, lipsa intenției, se reține că, într-adevăr infracțiunea de ultraj se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, iar pentru existența acesteia, este necesar ca făptuitorul să fi știut că acțiunea ofensatoare este îndreptată împotriva unui funcționar care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și că acel funcționar se afla în exercițiul atribuțiilor sale.
Apărarea apelantului inculpat sub acest aspect nu a fost în sensul că nu a cunoscut calitatea oficială în care se afla jandarmul la locul și momentul agresării (aspect ce cu greu poate fi contestat) ci că intenția acestuia nu a fost aceea de a lovi în mod direct pe jandarmi, ci de a-și apăra tatăl.
Din probatoriul amplu administrat în fața instanței de fond a rezultat însă, că agresarea părții vătămate de către inculpat, prin prinderea de la spate și strângerea de gât, înlătură susținerea inculpatului că ar fi intervenit pentru a-l salva pe tatăl său, pentru că în acel moment tatăl inculpatului nu se afla în situația de nevoie, de pericol, care să justifice intervenția acestuia, tatăl inculpatului fiind tocmai cel care, tot printr-o activitate agresivă, declanșase incidentul, prin lovirea martorului P. D..
Chiar dacă inculpatul a susținut că intervenția sa a fost una spontană și justificată pe starea de sănătate precară pe care o avea la acel moment tatăl său, din probe a rezultat că intervenția inculpatului a fost una repetată, după ce inițial intervenise asupra grupului de jandarmi lângă care se afla și tatăl acestuia, și a fost îndepărtat de către cei doi polițiști, inculpatul s-a eschivat din fața polițiștilor în încercarea acestora de a-l îndepărta, și a revenit în forță și s-a repezit, sărind asupra jandarmului pe care, din spate, l-a prins de gât, în încercarea de a-l sugruma, activitate agresivă ce a fost stopată numai de intervenția celorlalți jandarmi.
Toate aceste aspecte sunt confirmate de martorii audiați în fața instanței de fond (B. A. A., P. O., O. D. M., G. M., P. C. C.) dar și de înregistrările stocate pe suportul magnetic aflat la fila 28 în d.u.p., înregistrări ce au fost vizionate în condiții de publicitate și contradictorialitate, ca și cele stocate pe suportul magnetic prezentat de către apărătorul inculpatului, și aflat la fila nr.141 din dosarul instanței de fond.
Toate acestea atestă, fără nici un dubiu rezonabil, că inculpatul a acționat cu intenția evidentă de a-l agresa pe jandarmul D. C., pe fondul conflictului ivit cu creditorii obligației și al opoziției exercitată violent și succesiv la executarea silită. Chiar dacă forma intenției nu a fost una directă, este cert că inculpatul a cunoscut calitatea oficială a părții vătămate și a fost conștient de . la care l-a supus pe acesta, astfel că el a acceptat posibilitatea producerii rezultatului prejudiciabil, motiv pentru care și latura subiectivă a infracțiunii de ultraj este îndeplinită în cauză.
Cu referire la ultimul motiv de apel și anume existența stării de necesitate, se observă că pentru incidența acestei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei, trebuie îndeplinite condițiile prev. de art. 45 Cod penal ( cauză justificativă potrivit art. 20 din noul cod penal) ce privesc pe de o parte pericolul, iar pe de altă parte fapta săvârșită pentru salvarea valorilor sociale ocrotite.
Astfel, este de principiu că pentru existența stării de necesitate trebuie ca în cauză să existe un pericol iminent care să amenințe viața, integritatea corporală sănătatea unei persoane sau un bun important. Pe de altă parte, este necesar ca prin acțiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acela care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.
În cauză, din probe a rezultat cu certitudine că tatăl inculpatului nu se afla într-o stare de pericol iminent, ci dimpotrivă, el a fost cel care a generat conflictul prin lovirea fiului creditorului cu pumnul în zona obrazului. În acel moment, jandarmii aflați la fața locului nu au făcut altceva decât să-l imobilizeze pe agresor și să-l îndepărteze de persoana agresată (acțiune care se afla în atribuțiile cu care aceștia erau investiți), moment în care a intervenit atacul inculpatului.
Așadar, nu se poate vorbi de o stare de necesitate în cauză, deoarece în ipoteza contrară ar însemna ca instanța să aprecieze că o valoare socială ce ar trebui apărată ar fi chiar un comportament agresiv și o opoziție violentă la executare silită, împotriva agenților statului, ceea ce ar fi absurd. Mai mult, nu s-a dovedit sub nicio formă că tatăl inculpatului era în pericol de moarte, așa cum a încercat să ateste inculpatul, în condițiile în care, starea sa de sănătate precară nu l-a împiedicat totuși să se opună la executarea silită și să adopte un comportament violent față de creditorii săi.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că se justifică cu prisosință condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, fiind întrunite atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a acestei infracțiuni, neexistând nicio cauză care să înlăture caracterul penal al faptei așa cum a susținut inculpatul.
Se observă că instanța de fond în mod just a procedat la individualizarea pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele cauzei, de pericolul social și de circumstanțele personale ale inculpatului, orientându-se obiectiv către limita minimă prevăzută de legiuitor.
Din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile potrivit art. 5 din noul cod penal, se observă că, în noua reglementare, infracțiunea de ultraj este prevăzută de art. 257, care stabilește aceleași criterii de incriminare, dar un alt regim sancționator.
În raport de pedeapsa aplicată și de modalitatea de executare stabilită de instanța de fond, se apreciază că legea veche este mai favorabilă inculpatului, motiv pentru care vor fi menținute atât pedeapsa cât și suspendarea condiționată a executării în contextul art. 81 din Codul penal abrogat.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat în temeiul prevederilor art. 421 alin. 1 lit. b Cod proc. penală, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc. penală, apelantul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. A. C. fiul lui C. și F., născut la 30.03.1981 în Târgoviște, domiciliat în Târgoviște, Calea București, nr.42, ., județul Dâmbovița, studii superioare, fără antecedente penale, CNP -_, împotriva sentinței penale nr. 570 din 24 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, până la prezentarea apărătorului ales, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2014.
Președinte, Judecător,
M. E. G. I. N.
Grefier,
C. M.
Red.M.E.G.
2 ex./5.03.2014
d.f._ - Judecătoria Târgoviște
j.f. G. O.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 752/2014.... → |
|---|
