Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002. Decizia nr. 262/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 262/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 22000/281/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.262

Ședința publică din data de 21 martie 2014

Președinte - G. D.

Judecător - C. G.

Grefier - R. V.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- DIICOT- Serviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul T. F. I., fiul lui G. și M., născut la data de 07.04.1982 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în Ploiești, .. 3, ., jud. Prahova, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni - arestat în altă cauză - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. e, g, i, al. 2 lit. b Cp cu aplic, art. 37 lit. a Cp, art. 20 Cp rap. la art. 27 al. 1 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Cp, art. 42 al. 1 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 37 lit. a Cp, cu aplicarea finală a art. 33 lit. a Cp împotriva sentinței penale nr.2732/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care s-au dispus următoarele:

1. În temeiul art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. e, g, i, al. 2 lit. b Cp cu aplicarea art. 37 lit. a, și art. 320 ind.1 alin.7 Cod proc.pen. a fost condamnat inculpatul T. F. I. fiul lui G. și M., născut la data de 07.04.1982 în Ploiești, jud. Prahova, cetățean român, studii școala profesională, concubinaj, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Ploiești, .. 3, ., jud. Prahova, CNP_ cu antecedente penale) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, faptă 27/28.05.2013.

În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 61 alin. 1 teza a II-a C.pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 194/09.03.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la 30.03.2010 (din care a fost liberat condiționat la data de 27.11.2012 prin sentința penală 2242/20.11.2012 a Judecătoriei B., cu un rest de pedeapsă neexecutat de 545 de zile).

În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.pen. s-a contopit restul rămas neexecutat în cuantum de 545 zile cu pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.

2. În temeiul art. 20 Cp rap. la art. 27 al. 1 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cp și art. 320 ind.1 alin.7 Cod proc.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la efectuarea unei operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, faptă din data de 28.05.2013.

În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.pen. s-a contopit restul rămas neexecutat în cuantum de 545 zile cu pedeapsa de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.

3. În temeiul art. 42 al. 1 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 37 lit. a Cp și art. 320 ind.1 alin.7 Cod proc.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces, fără drept, la un sistem informatic, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, faptă din 28.05.2013.

În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În temeiul 33 lit. a și 34 lit. b C.pen. s-au contopit pedepsele principale rezultante aplicate inculpatului acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.

S-a luat act că inculpatul este arestat in altă cauză.

În baza art. 346 alin. 1 C.pr.pen raportat la art. 14 alin. 3 C.pr.pen, art. 16 ind. 1 C.pr.pen., art. 1381 N. C.civ, s-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă V. F. în contradictoriu cu inculpatul T. F. I. .

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă V. F. a sumei de 500 de lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 189 alin.1 C.proc.pen., onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat T. F. I., personal, în stare de deținere și asistat de avocat desemnat din oficiu N. M. în substituire avocat Bolînu A. din Baroul Prahova potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie_/02.02.2014 aflată la fila 9 dosar, lipsind intimatul parte civilă V. F..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Potrivit dispozițiilor art.92 alin.7 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul inculpat T. F. I., aflat în stare de deținere.

Avocat N. M. având cuvântul pentru apelantul inculpat T. F. I. apreciază ca fiind lipsă de procedură cu intimatul parte civilă V. F. întrucât dovada de citare s-a restituit cu mențiunea „afișat” și totodată, apelantul inculpat solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător ales.

Curtea pune în discuția părților cererea de amânare a cauzei formulată de apelantul inculpat T. F. I. pentru lipsă apărare.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul învederează curții că prezenta cauză se află la al doilea termen de judecată și inculpatul nu a formulat potrivit art.10 și art.88 și urm. NCPP și art.6 paragraful 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cerere pentru lipsă apărare la primul termen de judecată, motiv pentru care solicită respingerea acestei cereri.

Apelantul inculpat T. F. I., având personal cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător ales.

Curtea, constată procedura legal îndeplinită cu intimatul parte civilă V. F., acestuia fiindu-i afișată înștiințarea de citare la domiciliu, unde nu a fost găsit, însă nu s-a prezentat pentru a-și ridica plicul conținând actele procesuale și având în vedere că la primul termen de judecată din data de 20.02.2014 apelantul inculpat T. F. I. nu a formulat cerere pentru lipsă apărare,deși a avut această posibilitate, respinge cererea de amânare a cauzei pentru acest motiv.

Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului T. F. I., având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.

Avocat N. M., având cuvântul pentru apelantul inculpat T. F. I., solicită admiterea apelului și aplicarea prevederilor art.5 noul Cod penal pe motiv că inculpatul consideră că a primit prin sentința penală pronunțată de instanța de fond o pedeapsă prea mare în raport cu prejudiciul mic de 500 lei pe care a încercat să-l achite, însă nu a găsit-o pe partea vătămată.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, să se constate că în cauză nu sunt incidente temeiurile privind legea mai favorabilă, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de furt calificat, din disp. art.208-209 alin. 1 lit.e, g,i cod penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a cod penal din 1969 și cu aplic. 320/1 cod procedură penală din 1969, în disp. art. 228 alin.1 cod penal-art. 229 alin. 1 lit. b, d, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a cod penal din 1969 și cu aplic. art. 320/1 cod procedură penală din 196, apreciind că în cauza de față sunt aplicabile noile limite de pedeapsă potrivit noului cod penal.

Apelantul-inculpat T. F. I. având ultimul cuvânt, apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată de instanța de fond este prea mare, având în vedere că a recunoscut săvârșirea faptei și este dispus să plătească prejudiciul de 500 lei dar nu o găsește pe partea vătămată.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.2732/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care s-au dispus următoarele:

1. În temeiul art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. e, g, i, al. 2 lit. b Cp cu aplicarea art. 37 lit. a, și art. 320 ind.1 alin.7 Cod proc.pen. a fost condamnat inculpatul T. F. I., fiul lui G. și M., născut la data de 07.04.1982 în Ploiești, jud. Prahova, cetățean român, studii școala profesională, concubinaj, un copil minor, stagiul militar nesatistacut, domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, CNP_ cu antecedente penale) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, faptă 27/28.05.2013.

În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În temeiul 33 lit. a și 34 lit. b C.pen. s-au contopit pedepsele principale rezultante aplicate inculpatului acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.

S-a luat act că inculpatul este arestat in altă cauză.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă V. F. a sumei de 500 de lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 189 alin.1 C.proc.pen., onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Ploiești nr. 237/D/P/2013, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul T. F. I., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni - arestat în altă cauză, pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. e, g, i, al. 2 lit. b Cp cu aplic, art. 37 lit. a Cp, art. 20 Cp rap. la art. 27 al. 1 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Cp, art. 42 al. 1 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 37 lit. a Cp, cu aplicarea finală a art. 33 lit. a Cp, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 26.09.2013, sub nr._ .

În actul de sesizare a instanței de fond s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În noaptea de 27/28.05.2013 inculpatul T. F. I. cu ajutorul unor chei potrivite a forțat și a descuiat portiera stângă a autoturismului marca „DAEWOO CIELO", cu nr. de înmatriculare_, ce era parcat pe . mun. Ploiești, de unde a sustras un portdocument în care se aflau acte de identitate. După ce sustrage portdocumentul constată că în acesta se afla mai multe acte și două card-uri, și păstrează card-urile după care se deplasează la ATM-ul situat pe . municipiul Ploiești, unde introduce card-ul bancar emis de către BCR în ATM, codul PIN fiind scris pe spatele card-ului fără a găsi disponibil in cont.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere și declarații parte vătămată - f. 8-10, proces verbal de cercetare la fața locului - f 11, 12, planșă fotografică - f 14-25, extras de cont - f. 30,31, copie imagini - f 34-40, Raport de expertiză dactiloscopică nr._/04.06.2013 - f. 46-52, declarații învinuit - f 88, 90, declarație martor - f 28.

La solicitarea instanței, la dosar a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului, fila 17 și copia sentinței penale nr. 194/2010 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare la data de 30.03.2010 din care inculpatul a fost liberat condiționat la data de 27.11.2012 cu un rest rămas neexecutat de 545 de zile conform sentinței penale 2242/20.11.2012 a Judecătoriei B..

Partea vătămată V. F. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 500 lei.

La termenul din 17.12.2013, instanța de fond a pus în vedere inculpatului prevederile art. 320¹ Cod proc.pen, acesta declarând că recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza urmăririi penale pe care și le însușește, nu dorește administrarea altor probe. Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal, văzând și concluziile favorabile ale Ministerului Public, instanța a admis cererea inculpatului de parcurgere a procedurii simplificate instituită prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor în domeniul penal. Față de acestea, nu s-a mai procedat la cercetarea judecătorească.

Analizând, conform procedurii prevăzute de art.320 ind. 1 C.pr.pen., probatoriul administrat în faza de urmărire penală, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca în cuprinsul actului de sesizare.

În noaptea de 27/28.05.2013, în jurul orelor 03.00, inculpatul T. F. I. s-a deplasat pe . municipiul Ploiești și cu ajutorul unor chei potrivite a forțat și a descuiat portiera stângă a autoturismul marca „DAEWOO CIELO", cu nr. de înmatriculare_, ce era parcat pe această stradă. Din interior a sustras un portdocument în interiorul căruia se aflau mai multe acte și două card-uri. Inculpatul a păstrat doar card-urile iar portdocumentul împreună cu actele le-a pus într-o cutie poștală. Ulterior s-a deplasat la ATM-ul situat pe . municipiul Ploiești, unde a introdus card-ul bancar emis de către BCR în ATM, codul PIN fiind scris pe spatele card-ului, și a constatat că în contul părtii vătămate nu se atla nici o sumă de bani.

La data de 28.05.2013 partea vătămată V. F. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în noaptea de 27/28.05.2013, persoane necunoscute, i-au sustras din autoturismul marca „DAEWOO CIELO", cu nr. de înmatriculare_, ce era parcat pe . mun. Ploiești, un portdocument în care se aflau acte de identitate, respectiv cartea de identitate, permisul auto, card alimentare carburant Petrom, card de salariu BCR, carte alegător, valoarea prejudiciului fiind estimat la suma de 500 lei.

La data de 29.05.2013, o persoană necunoscută i-a dat mamei sale portdocumentul cu toate actele ce-i fuseseră sustrase, mai puțin cele două card-uri.

Inculpatul a blocat eventualele operațiuni ce ar putea fi efectuate pe contul aferent cardului sustras la Banca Comercială Româna. Totodată unitatea bancară i-a comunicat că la data de 28.05.2013 contul său a fost interogat de la un ATM situat la Agenția T. I., din municipiul Ploiești.

Cu ocazia cercetării la fața locului au fost prelevate 5 urme papilare de pe exteriorul și interiorul autoturismului în cauză, de pe suprafața exterioară a mânerului portierei stânga față a autoturismului și cea de pe suprafața manetei schimbătorului de viteze a autoturismului.

Raportul de expertiză dactiloscopică nr._/04.06.2013 al I.P.J. Prahova - Serviciul Criminalistic, a stabilit că una dintre urmele papilare în litigiu a fost creată de relieful papilar al degetului mare de la mâna stângă a inculpatului T. F. I..

În urma verificării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere video din zona bancomatului situat pe . municipiul Ploiești s-a constat că persoana care a accesat ATM-ul situat pe . municipiul Ploiești, la data de 28.05.2013, ora 06.49 a fost inculpatul.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei atât pe parcursul urmării penale cât si in fata instantei de judecată.

În drept, fapta inculpatului T. F. I. care în noaptea de 27/28.05.2013 cu ajutorul unor chei potrivite a forțat și a descuiat portiera stângă a autoturismului marca „DAEWOO CIELO", cu nr. de înmatriculare_, ce era parcat pe . municipiul Ploiești, de unde a sustras un portdocument în care se aflau acte de identitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. e, g, i, al. 2 lit. b Cp.

Instanța de fond a reținut că infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită în formă agravată, întrucât în conformitate cu art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal, constituie agravantă săvârșirea faptei in loc public, în timpul nopții, prin utilizarea de chei potrivite, pentru ca potrivit art. 209 alin. 2 lit. b Cod penal, să constituie agravantă, furtul privind un act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.

Fapta aceluiași inculpat care a accesat, fără drept, contul aferent cardului bancar întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 42 al. 1 din Legea 161/2003.

Fapta aceluiași inculpat care a încercat să retragă numerar utilizând ca instrument cardul sustras aparținând părții vătămate, fără a avea consimțământul părții vătămate, întrunește elementele constitutive tentativei la infracțiunea prev. de art. 20 Cp rap. la art. 27 al. 1 din Legea 365/2002.

Sub aspectul laturii subiective infracțiunile au fost săvârșite cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, inculpatul prevăzând și urmărind producerea rezultatului faptelor sale, această formă a vinovăției rezultând din modalitatea de săvârșire a faptei și a declarațiilor sale.

Infracțiunile analizate au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni diferite și înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, considerent pentru care, în încadrarea juridică dată faptelor, prima instanță a reținut și prevederile art. 33 lit. a C.pen. referitoare la concursul real de infracțiuni.

Infracțiunile au fost săvârșite de către inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, constituind al doilea termen al recidivei, în conformitate cu art. 37 lit. a Cod Penal. Astfel, prezentele infracțiuni a fost săvârșită de inculpat în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 194/09.03.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la 30.03.2010, din care a fost liberat condiționat la data de 27.11.2012 prin sentința penală 2242/20.11.2012 a Judecătoriei B., cu un rest de pedeapsă neexecutat de 545 de zile. Faptele din prezenta cauză (din data de 27/28.05.2013și 28.05.2013) au fost săvârșite înainte ca pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare să fie considerată ca executată, prin împlinirea restului rămas neexecutat fără ca inculpatul să săvârșească o altă infracțiune (art. 61 alin. 1 teza a I-a C.pen.).

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la câte o pedeapsă, urmând ca ulterior să dea eficiență și prevederilor art. 61 alin. 1 teza a III-a C,pen. referitoare la sancționarea recidivei postcondamnatorii în această situație, pentru ca apoi să dea eficiență concursului de infracțiuni și tratamentului său sancționator reglementat de art. 34 C.pen.

La individualizarea pedepselor, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege (închisoarea de la 3 la 15 ani, de la 3 luni la 3 ani sau amenda și de la 1 la 12 ani ). Pe de altă parte, instanța de fond s-a raportat și la dispozițiile art. 21 alin. 2 C.pen. prevăzând tratamentul sancționator al tentativei cu privire la infracțiunea art. 27 al. 1 din Legea 365/2002. Prin urmare, în aplicarea acestui text legal, limitele de pedeapsă se înjumătățesc, infracțiunea fiind pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 6 ani. De asemenea, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320 ind 1 alin. 7 C.pr.pen. (în final, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite de inculpat vor fi reduse cu o treime).

Gradul de pericol social al faptelor comise este apreciat în baza art. 18 ind. 1 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările concrete în care ele s-au comis, urmările produse, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanța de fond a constatat că faptele descrise mai sus, săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere și modalitățile agravate ale comiterii infracțiunii de furt calificat.

Instanța de fond a reținut și dezinhibiția infracțională a inculpatului care prin atitudinea sa nu s-a temut că va fi surprins de partea vătămată.

Pe de altă parte, instanța de fond s-a mai raportat la circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume, faptul că aceasta și-a recunoscut în totalitate fapta și și-a exprimat regretul cu privire la săvârșirea acesteia și a fost de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat părții civile. Cu toate acestea însă, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul are un trecut infracțional bogat, suferind în trecut condamnări cu închisoarea încă din timpul minorității ceea ce denotă o gravă perseverență infracțională. Instanța de fond a reținut că prezentele infracțiuni au fost săvârșite de inculpat în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei rezultante în cuantum de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 194/09.03.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la 30.03.2010, din care a fost liberat condiționat la data de 27.11.2012 prin sentința penală 2242/20.11.2012 a Judecătoriei B., cu un rest de pedeapsă neexecutat de 545 de zile. Faptele din prezenta cauză au fost săvârșite înainte ca pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare să fie considerată ca executată, prin împlinirea restului rămas neexecutat fără ca inculpatul să săvârșească o altă infracțiune.

Așadar, s-a putut concluziona în sensul că scopul pedepselor aplicate inculpatului, prevăzut de art. 52 C.pen., cu referire la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială nu a fost atins, inculpatul continuând să săvârșească infracțiuni, dar și că acesta nu a înțeles beneficiul de care s-a bucurat prin liberarea sa condiționată înainte de executarea în întregime a pedepselor.

Prin urmare, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, după cum urmează:

-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, faptă 27/28.05.2013

-6 luni inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la efectuarea unei operatiuni prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, faptă din data de 28.05.2013.

-6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces, fără drept, la un sistem informatic, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, faptă din 28.05.2013.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, prima instanță a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal, cu atât mai mult cu cât până la acest moment nu s-a făcut dovada calității de părinte, de tutore/curator a inculpatului sau al exercitării vreunei funcții sau profesii.

Prin urmare, în baza art. 71 alin. 2 C.pen., instanța de fond a interzis în inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen. pe durata executării fiecăreia dintre pedepsele aplicate.

După cum s-a arătat mai sus la încadrarea juridică, infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze a fost săvârșite de către inculpat în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei rezultante în cuantum de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 194/09.03.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la 30.03.2010, din care a fost liberat condiționat la data de 27.11.2012 prin sentința penală 2242/20.11.2012 a Judecătoriei B., cu un rest de pedeapsă neexecutat de 545 zile. Faptele din prezenta cauză au fost săvârșite înainte ca pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare să fie considerată ca executată, prin împlinirea restului rămas neexecutat fără ca inculpatul să săvârșească o altă infracțiune (art. 61 alin. 1 teza a I-a C.pen.), ceea ce a determinat reținerea stării de recidivă postcondamnatorie.

Potrivit art. 61 C.pen., teza a II-a, dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, prima instanță, ținând seama de gravitatea acesteia, a putut dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. Din acest punct de vedere, s-a reținut (pentru motivele prezentate în paragraful al doilea din secțiunea a 3-a) că faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, considerent pentru care, în baza acestui text legal enunțat, instanța de fond a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 194/09.03.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la 30.03.2010.

În consecință, dând eficiență dispozițiilor art. 61 alin. 1 teza a III-a C.pen. sancționând recidiva postcondamnatorie reținută în sarcina inculpatului (în acest din urmă caz [revocarea liberării] pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani), prima instanță a contopit restul rămas neexecutat în cuantum de 545 de zile cu fiecare pedeapsa aplicată prin prezenta, respectiv cu pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, faptă din data de 27/28.05.2013, de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la efectuarea unei operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, faptă din data de 28.05.2013, 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces, fără drept, la un sistem informatic, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, faptă din 28.05.2013.

În temeiul 33 lit. a și 34 lit. b C.pen. a contopit pedepsele principale rezultante aplicate inculpatului acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

De asemenea, prin aplicarea acelorași reguli referitoare la sancționarea concursului de infracțiuni, în baza art. 71 alin. 2 C.pen. instanța de fond a interzis în final inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

Latura civila

Instanța de fond a reținut că partea vătămată V. F. s-a constituit parte civilă în cauză, pentru suma de 500 lei, potrivit declarațiilor sale date pe parcursul urmăririi penale. Partea vătămată nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.

Prin declarația sa, dată ca urmare a cererii de parcurgere a procedurii prevăzute de art. 320 ind. 1C.pr.pen. (f.38 ds.inst.), inculpatul a arătat că este de acord să acopere prejudiciul părții civile în cuantum de 2 700 lei.

Or, potrivit art. 161 C.pr.pen., (2) Inculpatul poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile. (3) În cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii.

În consecință, în baza art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 14 C.pr.pen. și art. 16 ind. 1 alin. 3 C.pr.pen., prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă V. F. în contradictoriu cu inculpatul T. F. I. . A obligat inculpatul la plata către partea civilă V. F. a sumei de 500 de lei, reprezentând daune materiale.

Potrivit art. 191 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de 200 lei cheltuieli judiciare din faza urmăririi penale și 400 de lei din cheltuieli judiciare din faza judecății. Prin urmare, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, inculpatul T. F. I., cale de atac înregistrată pe rolul Curții la data de 16 ianuarie 2014, astfel încât, în raport de disp. art.10 alin.2 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală, la termenul de judecată din data de 20 februarie s-a procedat la recalificarea căii de atac din recurs în apel.

În motivarea căii de atac, apelantul a formulat critici legate de netemeinicia sentinței, susținând, în esență, că se impune reducerea pedepsei aplicate, prin efectul intrării în vigoare a noului cod penal, care prevede un tratament sancționator mult mai blând, solicitând în raport de pericolul social concret al faptei, de valoarea modică a prejudiciului, dar și față de circumstanțele sale personale, constând în conduita sinceră pe care a adoptat-o încă de la începutul procesului penal și disponibilitatea de acoperire a prejudiciului, să se dispună reducerea pedepsei aplicate.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul inculpatului este fondat, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu declarația inculpatului de recunoaștere a vinovăției sale, din care rezultă atât existența faptelor pentru care apelantul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat.

Pe baza mijloacelor de probă, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, dar și în raport de poziția de recunoaștere a inculpatului, în mod corect s-a reținut și rezultă că inculpatul apelant T. F. I., în noaptea de 27/28.05.2013, cu ajutorul unor chei potrivite a forțat și a descuiat portiera stângă a autoturismului marca „Daewoo Cielo", cu nr. de înmatriculare_, ce era parcat pe . mun. Ploiești, de unde a sustras un portdocument în care se aflau acte de identitate. După ce a sustras portdocumentul, observând că în acesta se afla mai multe acte și două card-uri, inculpatul a păstrat card-urile, după care s-a deplasat la ATM-ul situat pe . municipiul Ploiești, unde a introdus card-ul bancar emis de către B.C.R. în ATM, codul PIN fiind scris pe spatele card-ului, fără însă a găsi disponibil in cont.

Curtea constată că încadrarea juridică a faptelor comise de către apelant este legală, raportat la normele în vigoare la momentul consumării infracțiunilor și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție în care a acționat acesta, iar soluția de condamnare a apelantului pentru infracțiunile ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate în decursul urmăririi penale, dublate, așa cum cer dispozițiile legale în vigoare, de recunoașterea vinovăției de către autorul faptei, în condițiile legii.

Întrucât de la săvârșirea faptei și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă și anume Codul Penal aprobat prin Legea 286/2009, intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, Curtea, analizând din oficiu problema aplicării dispozițiilor legale ce reglementează legea penala mai favorabilă, potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod, constată că în cauză, calea de atac formulată de inculpat este fondată în raport de considerentele rezultate din aplicarea acestor dispoziții legale ce instituie principiul legii penale mai favorabile, interpretat și aplicat în raport de instituțiile autonome, astfel încât potrivit art.421 alin.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelul, va desființa în parte sentința atacată și va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în componentele sale.

În privința considerentelor pentru care calea de atac este apreciată ca fondată, Curtea constată că faptele au fost săvârșite la data de 27/28 mai 2013, sub imperiul Codului Penal din 1969, iar data de 1 februarie 2014, după pronunțarea hotărârii în primă instanță, dar înainte de judecarea definitiva a cauzei, a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Codul Penal.

În privința infracțiunii de furt calificat, Curtea observă că încadrarea juridică a faptei a fost stabilită, în raport de legea în vigoare la momentul consumării infracțiunii, ca fiind aceea de furt calificat prev. de art.208-209 alin. 1 lit.e, g, i și alin. 2 lit. b Cod penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a cod penal din 1969 și cu aplic. 320/1 cod procedură penală din 1969, pentru care se prevedea pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani.

Potrivit codului penal în vigoare de la data de 01 februarie 2014, infracțiunea de furt calificat în circumstanțele expuse mai sus este încadrată juridic în disp. art. 228 alin.1 cod penal-art. 229 alin. 1 lit. b, d cod penal, respectiv furt comis pe timpul nopții și prin folosirea fără drept a unei chei mincinoase, observându-se că agravanta prev. de art. 209 alin. 2 lit. b Cp nu mai este incriminată, neregăsindu-se în conținutul nici uneia dintre agravantele prevăzute de noua lege pentru infracțiunea de furt calificat.

Pentru această infracțiune, legea penală în vigoare prevede un tratament sancționator mult mai blând și anume pedeapsa închisorii cuprinsă între 1 și 5 ani, așa încât, această dispoziție ce vizează aplicarea legii penale în timp, este pe deplin incidentă în cauză deoarece în actuala reglementare, se constată că infracțiunea de furt calificat are un tratament sancționator mult mai blând sub imperiul noii legi penale, care urmează a fi deci reținută ca lege penală mai favorabilă.

Dându-se eficiență principiului aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome, urmează ca, cealaltă cauză de agravare a pedepsei și anume starea de recidivă, să fie reținute conform normelor juridice din legea veche, aceea în vigoare la momentul consumării activității infracționale, deoarece, în ceea ce privește recidiva, dispozițiile mai favorabile sunt cele din legea veche, prin faptul că tratamentul sancționator al acesteia este mai blând, comparativ cu noua reglementare.

În fine, în ceea ce privește întrunirea condițiilor legale pentru reținerea stării de recidivă, Curtea observă că, deși potrivit art.41 alin.1 Cod penal actualmente în vigoare, s-au modificat condițiile necesare pentru reținerea celor doi termeni ai recidivei, Curtea constată că în continuare sunt îndeplinite aceste condiții în privința inculpatului deoarece primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa anterioară de 4 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicat anterior prin sentința penală 194/9.03.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la 30.03.2010, pedeapsă în executarea căreia a fost liberat condiționat la 27.11.2012 având un rest neexecutat de pedeapsă de 545 zile care nu a fost împlinit până la momentul săvârșirii infracțiunilor deduse în prezent judecății.

Așa fiind Curtea constată că în mod just instanța de fond a reținut la încadrarea juridică a faptei, potrivit sentinței și încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 8.01.2014, disp. art.37 lit. a Cod penal din 1969, potrivit căruia primul termen al recidivei îl constituia o pedeapsă anterior aplicată prin hotărâre de condamnare, având durata mai mare de 6 luni.

Este adevărat că, așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile noului Cod penal ce reglementează recidiva sunt mai favorabile în privința condiției privitoare la primul termen al recidivei care trebuie să fie constituit dintr-o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an, conform art.41 alin. 1 Cod penal.

Însă nu se pune problema aplicării acestei dispoziții mai favorabile deoarece primul termen al recidivei în cazul inculpatului apelant T. F. I. îl constituie pedeapsa anterioară de 4 ani și 6 luni închisoare, care deci întrunește condițiile legale prevăzute de ambele dispoziții penale, atât cea din legea veche cât și cea din legea nouă pentru reținerea stării de recidivă.

Prin urmare, Curtea va menține încadrarea juridică dată faptei prin sentința atacată deoarece cât privește tratamentul sancționator al recidivei, acesta este mai favorabil sub imperiul Codului penal anterior, care prevedea aplicarea regulilor cumulului juridic cu stabilirea pedepsei celei mai grele și contopirea restului de pedeapsă neexecutat cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior conform art.39 alin, 2 Cod penal din 1969, în timp ce noile dispoziții penale stabilesc că pedeapsa anterioară rămasă neexecutată, în caz de recidivă se adaugă la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, conform art.41 alin.1 Cod penal.

Așadar, dispozițiile legii penale intrată în vigoare la 1 februarie 2014 sunt mai severe în privința tratamentului sancționator al recidivei și în consecință Curtea va menține încadrarea juridică stabilită prin sentința atacată, în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat și anume disp. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 și cu aplic. art. 320/1 cod procedură penală din 1969.

În ceea ce privește reținerea dispozițiilor legale privitoare la recunoașterea vinovăției Curtea constată că nu există diferențe în privința regimului sancționator instituit prin această cauză de reducere a pedepsei, deoarece ambele legi penale și procesual penale prevăd aceeași reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii vinovăției, astfel cum reiese atât din conținutul art.320/1 alin.7 Cod pr. penală din 1969, cât și din conținutul art.396 alin.10 teza I Cod procedură penală actuală, așa încât în raport de acest raționament, Curtea va menține aplicarea dispozițiilor legale privind efectele recunoașterii vinovăției întrucât sunt identice în ambele dispoziții procesual penale, nemaifiind necesar a se opera o altă modificare din acest punct de vedere.

În ceea ce privește celelalte infracțiuni care constituie obiectul sesizării instanței, Curtea reține că nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile în ceea ce privește aceste fapte, observându-se că pedepsele prevăzute în legea nouă nu sunt mai reduse pentru a întruni condiția tratamentului sancționator mai blând, iar conținutul constitutiv al acestor infracțiuni nu a fost modificat, astfel încât răspunderea penală a inculpatului este incidentă potrivit principiului legalității incriminării fără incidența legii penale mai favorabile.

Ca atare, Curtea nu va opera modificări ale sentinței atacate în privința acestor infracțiuni, față de care nu sunt întrunite aceste condiții legale pentru existența legii mai favorabile iar în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat pentru care se va face aplicarea disp. art.5 alin. Cod penal, Curtea analizând problema individualizării pedepsei constată că se impune menținerea pedepsei aplicare inculpatului la primul grad de jurisdicție, aceasta fiind situată în interiorul limitelor de pedeapsă reduse prin aplicarea principiului legii mai favorabile, practic pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni fiind situată către limita medie a pedepsei prevăzute de lege.

În fundamentarea acestei convingeri, Curtea deși observă că prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă conform recunoașterii vinovăției, pedeapsa astfel aplicată apare situată către limita maximă a textului legal incriminator ce constituie lege mai favorabilă, totuși nu poate omite aspectele rezultate din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, aflată la fila 85 dosar urmărire penală.

Potrivit acestei fișe de cazier judiciar, pe lângă pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei inculpatului i-au mai fost aplicate în intervalul 2003- 2006 alte 4 condamnări pentru comiterea unor infracțiuni îndreptate tot împotriva patrimoniului, astfel încât Curtea apreciază că persistența infracțională relevată de inculpat în mod judicios a fost avută în vedere la primul grad de jurisdicție și deci urmează a fi în același mod evaluată și de instanța de control judiciar, în condițiile în care inculpatul reliefează prin comportamentul său că sancțiunile anterior aplicate nu și-au găsit ecou în planul reinserției sociale și al conformării cu dispozițiile legii penale.

Așa fiind Curtea va menține pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința atacată iar în baza art.33 lit. a și art.34 lit.b Cod penal din 1969 va contopi această pedeapsă cu celelalte pedepse stabilite prin sentința atacată pentru restul infracțiunilor deduse judecății, făcând aplicarea dispozițiilor legale privitoare la concursul de infracțiuni din Codul penal anterior întrucât aceasta reprezintă legea penală mai favorabilă sub aspectul regimului sancționator, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea conform cumulului juridic din legea veche, fără stabilirea vreunui spor de pedeapsă.

Cât privește efectele liberării condiționate, Curtea aplicând și sub acest aspect dispozițiile legii penale mai favorabile constată că potrivit art.61 alin. Cod penal din 1969 se impune menținerea revocării restului de pedeapsă rămas neexecutat de 545 zile închisoare din pedeapsa anterioară aplicată prin sentința penală nr. 194/09.03.2010 pronunțată de Judecătoria B., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, potrivit dispozițiilor Codului penal din 1969 care constituie și sub acest aspect lege penală mai favorabilă inculpatului.

Se va lua act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza disp. art. 12 alin. 1 din legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a codului penal, se vor înlătură pedepsele accesorii aplicate inculpatului, întrucât potrivit acestor dispoziții, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Cum legea nouă a fost identificată, conform raționamentelor de mai sus, ca lege mai favorabilă, în temeiul acesteia fiind operată reducerea pedepsei, se constată că, potrivit art. 65 alin. 1 cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d și o Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

Cum instanța de fond nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, rezultă așadar că pedepsele accesorii nu mai pot fi aplicate inculpatului, în raport de aceste dispoziții legale, urmând deci a fi înlăturate, nefiind de altfel prevăzute în noua lege ca pedepse complementare, deci nefiind aplicate nici de instanța de control judiciar.

Se va menține restul dispozițiilor sentinței.

Văzând și disp. art.275 alin. 3 rap. la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de către inculpatul T. F. I., fiul lui G. și M., născut la data de 07.04.1982 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în Ploiești, .. 3, ., jud. Prahova, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni - arestat în altă cauză - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. e, g, i, al. 2 lit. b Cp cu aplic, art. 37 lit. a Cp, art. 20 Cp rap. la art. 27 al. 1 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Cp, art. 42 al. 1 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 37 lit. a Cp, cu aplicarea finală a art. 33 lit. a Cp. împotriva sentinței penale nr. 2732/17.12.2013 pronunțată de către Judecătoria Ploiești și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 08.01.2014, pe care le desființează în parte și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în componentele sale, pe care le repune în individualitatea lor.

În aplicarea art. 5 cod penal, conf. art. 386 cod procedură penală schimbă încadrarea juridică dată infracțiunii de furt calificat, din disp. art.208-209 alin. 1 lit.e, g,i cod penal din 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a cod penal din 1969 și cu aplic. 320/1 cod procedură penală din 1969, în disp. art. 228 alin.1 cod penal-art. 229 alin. 1 lit. b, d, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a cod penal din 1969 și cu aplic. art. 320/1 cod procedură penală din 1969 și menține pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru această infracțiune prin sentința atacată.

În baza disp. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cod penal din 1969, contopește această pedeapsă cu celelalte pedepse stabilite prin sentința atacată pentru celelalte două infracțiuni deduse judecății, aplicând inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 3(trei ) ani închisoare.

Menține aplicarea disp. art. 61 alin. 1 cod penal cu privire la revocarea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 545 zile închisoare din pedeapsa anterioară aplicată prin sentința penală nr. 194/09.03.2010 pronunțată de Judecătoria B., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3(trei) ani închisoare.

Ia act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza disp. art. 12 alin. 1 din legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a codului penal, înlătură pedepsele accesorii aplicate inculpatului.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.03.2014.

Președinte, Judecător,

G. D. C. G.

Grefier,

R. V.

Red.G.C./Tehnored./C.G.

2 ex./ 7.04.2014

Dosar fond -_ Judecătoria Ploiești

Judecător fond – S. V. M.

Operator de date cu caracter personal;

Notificare nr.3113/2006

← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 752/2014....		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 411/2014.... →

Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002. Decizia nr. 262/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002. Decizia nr. 262/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI