Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 752/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 752/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-08-2014 în dosarul nr. 20534/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.752
Ședința publică din data de 14 august 2014,
Președinte: - P. M. F.
Judecător: - D. A. E.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror – M. T..
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și de către inculpatul M. I., fiul lui G. și A., născut la data de 17 martie 1985 – arestat în altă cauză, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.340/31 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 august 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 14 august 2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.340/31 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-au dispus următoarele:
I.1.In baza art.208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal și coroborat cu art.320/1 alin.7 Cod procedură penală inculpatul M. N., fiul lui I. și N., născut la 05.06.1985 în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în com. Râfov, ., jud. Prahova, posesor al CI . nr._, CNP_, în prezent încarcerat în Penitenciarul Ploiești într-o altă cauză a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.71, alin.1 și 2 C.penal inculpatului o s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor: de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.penal, pe durata executării pedepsei principale.
2.In baza art. 192 alin 1,2 C.penal și coroborat cu art.320/1 alin.7 C.pr.penală., același inculpat, M. N., a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art.71, alin.1 și 2 C.penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor: de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.penal., pe durata executării pedepsei principale.
In baza art 33 lit a C.penal și art.34 alin.1 lit.b C.penal s-au contopit pedepsele principale stabilite, inculpatul M. N. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani.
În temeiul art.71, alin.1 și 2 C.penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor: de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
II.1. In baza art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal și coroborat cu art.320/1 alin.7 C.pr.penală inculpatul M. I., fiul lui G. și A., născut la 17.03.1985 în mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în com.Râfov, ., jud. Prahova, posesor al CI . nr._, CNP_, cercetat în stare de libertate a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.71, alin.1 și 2 C.penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor: de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
2. In baza art.192 alin.1, 2 C.penal și coroborat cu art.320/1 alin.7 Cod procedură penală același inculpat, M. I., a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 C.penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor: de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit. a C.penal s-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente între ele precum și cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.3437/25.11.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 21.12.2004.
În baza art.85 alin. 1 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3437/25.11.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 21.12.2004.
În baza art.33 lit. a Cod penal s-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente între ele precum și cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 137/04.02.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 26.04.2003 prin decizia penală a Curții de Apel Ploiești.
În baza art.86/5 C.pen. și art. 85 alin. 1 C.penal s-a anulat suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, dispusă prin sentința penală nr.137/04.02.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 26.04.2003 prin decizia penală a Curții de Apel Ploiești, privind pe condamnatul M. I..
În baza art.85 alin. 1 C.penal raportat la art. 34 alin. 1 lit.a s-au contopit cele două pedepse de 2 ani închisoare aplicate condamnatului prin prezenta cauză și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 3437/25.11.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 21.12.2004, respectiv sentința penală nr. 137/04.02.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 26.04.2003 prin decizia penală a Curții de Apel Ploiești, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani.
S-a dispus ca executarea pedepsei aplicate, de 3 ani închisoare, să se facă în regim de detenție.
În temeiul art.71, alin.1 și 2 C.penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor: de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii condamnatului de la 17.01.2011.
În baza art. 346 raportat la art. 14 C.pr.penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N. F., iar în temeiul art.1357 raportat la art.1369 C.civil, inculpații au fost obligați în solidar la plata către această parte civilă a sumei de 1.500 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art.191 alin.1, 2 C.pr.penală inculpații au fost obligați la plata sumei de 500 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 400 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 3902/P/2009 din data de 26.08.2013 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Ploiesti s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților M. N., în prezent încarcerat in Penitenciarul Ploiesti într-o altă cauza, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat prevăzute de art.192 alin. 2 C.penal și art.208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și g C.penal cu aplicarea art.33 lit.a C.penal și M. I., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat prevăzute de art. 192 alin. 2 C.penal și art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și g C.penal cu aplicarea art. 33 lit. a C.penal și art. 37 alin. 1 lit. a C.penal.
În fapt,instanța de fond a reținut în sarcina inculpaților că în noaptea din 12/13.04.2009, inculpatul M. N. împreună cu inculpatul M. I. au sustras o vacă din grajdul părții vătămate N. F., situat într-o curte împrejmuită ce ținea de locuința acesteia.
In cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: plângere penală; Proces-verbal de cercetare la fața locului; declarațiile inculpaților M. N. și M. I., declarația martorului L. I.; procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
În cursul judecății, la termenul din 30.01.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța a încuviințat soluționarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii de vinovăție (art.320/1 C.pr.pen.), pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen.
Au fost atașate fișele actualizate de cazier judiciar ale inculpaților.
Analizând conform procedurii prevăzute de art.320/1 C.pr.pen., probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanța reține aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:
Așa cum rezulta din declarațiile inculpaților M. N. și M. I. coroborate cu procesul verbal de cercetare la fata locului întocmit de organele de politie, în noaptea de 12/13.04.2009, inculpatul M. N. împreună cu inculpatul M. I., după ce au consumat băuturi alcoolice la domiciliul primului dintre aceștia, au luat hotărârea de a sustrage o vacă ce aparținea unei vecine a acestuia, respectiv partea vătămată N. F.. In acest sens s-au deplasat către curtea părții vătămate N. F. în jurul orei 24:00, unde au pătruns pe poarta care era asigurată cu un inel.
Dintr-un grajd situat în curtea imobilului în care locuiește partea vătămată cei doi inculpați M. N. si M. I. au sustras o vacă pe care, după care au părăsit curtea prin grădină. După ce au mers pe un teren arat și-au continuat drumul pe o cultură de lucerna pentru a nu lăsa urme. Cei doi inculpați s-au deplasat până în . unui fost târg de animale.
Declarațiile inculpaților M. N. și M. I. s-au coroborat cu traseul urmelor identificate cu prilejul cercetării la fața locului, inclusiv cu constatarea potrivit căreia de o parte și de alta a urmelor lăsate de animal au fost identificate două urme ce par a fi de încălțăminte. De altfel, din planșa fotografică întocmită cu prilejul cercetării la fața locului se constată că grajdul era într-o curte împrejmuită, aspect indicat și de inculpați, care au declarat că au deschis poarta.
Potrivit declarației sale, în jurul orei 06:00, inculpatul M. N. l-a contactat telefonic pe martorul L. I. căruia i-a spus că vrea să vândă o vacă, care este a bunicii sale .Astfel că după aproximativ o jumătate de oră, cei doi inculpați s-au întâlnit cu martorul L. I., în . unui fost târg de animale.
Așa cum rezultă din declarațiile inculpaților coroborate cu declarația martorului L. I., acesta a cumpărat vaca, fără să cunoască că a fost sustrasă, plătind celor doi inculpati suma totală de 850 lei, dintre care suma de 50 lei Ie-a dat-o în dimineața când s-au întâlnit, iar diferența, după câteva ore, în cursul aceleași zile.
Martorul L. I. a tăiat vaca, astfel că nu a putut fi recuperată.
In depozițiile date în cursul urmăririi penale, M. I. și M. N. au recunoscut faptele reținute în sarcina acestora, descriind în detaliu modul de săvârșire a faptei, respectiv aspecte din curtea în care se află locuința părții vătămate, traseul urinat, precum și împrejurările în care au vândut vaca martorului L. I..
Declarațiile acestora se coroborează cu întreg probatoriul administrat în dosar.
Probele administrate pe parcursul urmăririi penale, sus-enunțate, au fost însușite întocmai de inculpați, ca urmare a cererii de parcurgere a procedurii prevăzute de art.3201 C.pr.pen..
INCADRAREA JURIDICǍ A FAPTELOR.
1.Fapta inculpatului M. N., care în noaptea din 12/13.04.2009, a sustras o vacă din grajdul părții vătămate N. F., situat într-o curte împrejmuită ce ținea de locuința acesteia, împreună cu inculpatul M. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat prevăzute de art. 192 alin. 2 C.penal. și art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și g C.penal cu aplicarea art. 33 lit. a C.penal.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile și art.33 lit.a C.penal, referitoare la concursul de infracțiuni.
Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că, prin faptele de sustragere și însușire pe nedrept de bunuri aparținând părții vătămate a fost realizat elementul material al infracțiunii de furt calificat, constând în acțiunea de luare a bunurilor mobile din posesia sau detenția altor persoane, fără consimțământul acestora. Au fost realizate astfel cele două acte specifice acțiunii de luare, și anume, deposedarea, și respectiv, imposedarea. De asemenea, coroborarea probelor mai sus enumerate a dovedit existența unei urmări imediate ce constă în prejudiciul realizat, precum și raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă produsă (paguba).
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunile de furt calificat cu intenție directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptelor lor și urmărind producerea rezultatului, bunurile fiind luate în scopul însușirii pe nedrept, mai exact, în scopul de a fi ulterior comercializate pentru a face rost de bani.
S-au reținut circumstanțele agravante prevăzute de:
-art.209, alin.1 lit.a C.pen. întrucât acțiunile de sustragere a bunurilor parții vătămate N. F. au fost săvârșită de mai mulți participanți prin activități comune și simultane ;
- art.209, alin.1 lit.g C.pen. întrucât la momentul comiterii faptelor, întunericul luase în mod efectiv locul luminii, instalându-se condițiile ambientale specifice nopții;
1b. Elementul material al laturii obiective al infracțiunii de violare de domiciliu este realizat în modalitatea alternativă a pătrunderii - . locuita efectiv de către partea vătămată. Pătrunderea în locuință s-a realizat fără drept, acțiunea fiind săvârșită în mod abuziv, fără a exista o justificare legală.
Pătrunderea în locuință s-a făcut fără consimțământul persoanei care o folosește, iar inculpatul la cererea expresa a parții vătămate de a părăsi locuința a refuzat.
Urmarea imediată constă în încălcarea libertății persoanei sub aspectul inviolabilității domiciliului, adică dreptul persoanei de a-și desfășura viața privată, într-un loc ales în mod liber, fără vreun amestec abuziv și nedorit din partea altora.
Raportul de cauzalitate rezultă din aceea că în lipsa faptei, urmarea socialmente periculoasă nu s-ar fi produs.
Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă (art.19, alin.1 lit.b C.pen.) deoarece a avut reprezentarea că nu are în mod real consimțământul persoanei care folosește locuința și îi încalcă dreptul la inviolabilitatea domiciliului, acceptând producerea acestui rezultat, deși nu l-a urmărit în mod distinct.
S-a reținut circumstanța agravantă a săvârșirii faptei în timpul nopții (art.192, alin.2 C.pen.) întrucât acțiunea de pătrundere a fost săvârșită când întunericul luase în mod efectiv locul luminii, instalându-se condițiile ambientale specifice nopții.
2. Fapta inculpatului M. lONUȚ, care în noaptea din 12/13.04.2009, a sustras o vacă din grajdul părții vătămate N. F., situat într-o curte împrejmuită ce ținea de locuința acesteia, împreună cu inculpatul M. N. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat prevăzute de art. 192 alin. 2 Cp. și art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art. 33 lit a Cp. și art. 37 alin. 1 lit. a Cp.,
Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile si art. 33 lit. a C.pen., referitoare la concursul de infracțiuni.
Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că, prin faptele de sustragere și însușire pe nedrept de bunuri aparținând părții vătămate a fost realizat elementul material al infracțiunii de furt calificat, constând în acțiunea de luare a bunurilor mobile din posesia sau detenția altor persoane, fără consimțământul acestora. Au fost realizate astfel cele două acte specifice acțiunii de luare, și anume, deposedarea, și respectiv, imposedarea. De asemenea, coroborarea probelor mai sus enumerate a dovedit existența unei urmări imediate ce constă în prejudiciul realizat, precum și raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă produsă (paguba).
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunile de furt calificat cu intenție directă, în sensul art.19 pct. 1 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptelor lor și urmărind producerea rezultatului, bunurile fiind luate în scopul însușirii pe nedrept, mai exact, în scopul de a fi ulterior comercializate pentru a face rost de bani.
Au fost reținute circumstanțele agravante prevăzute de:
-art.209, alin.1 lit.a C.pen. întrucât acțiunile de sustragere a bunurilor parții vătămate N. F. au fost săvârșită de mai mulți participanți prin activități comune și simultane ;
- art.209, alin.1 lit.g C.pen. întrucât la momentul comiterii faptelor, întunericul luase în mod efectiv locul luminii, instalându-se condițiile ambientale specifice nopții;
1b. Elementul material al laturii obiective al infracțiunii de violare de domiciliu este realizat în modalitatea alternativă a pătrunderii - . locuită efectiv de către partea vătămată. Pătrunderea în locuință s-a realizat fără drept, acțiunea fiind săvârșită în mod abuziv, fără a exista o justificare legală.
Pătrunderea în locuință s-a făcut fără consimțământul persoanei care o folosește, iar inculpatul la cererea expresa a parții vătămate de a părăsi locuința a refuzat.
Urmarea imediată constă în încălcarea libertății persoanei sub aspectul inviolabilității domiciliului, adică dreptul persoanei de a-și desfășura viața privată, într-un loc ales în mod liber, fără vreun amestec abuziv și nedorit din partea altora.
Raportul de cauzalitate rezultă din aceea că în lipsa faptei, urmarea socialmente periculoasă nu s-ar fi produs.
Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă (art.19, alin.1 lit.b C.pen.) deoarece a avut reprezentarea că nu are în mod real consimțământul persoanei care folosește locuința și îi încalcă dreptul la inviolabilitatea domiciliului, acceptând producerea acestui rezultat, deși nu l-a urmărit în mod distinct.
S-a reținut circumstanța agravantă a săvârșirii faptei in timpul nopții (art.192, alin.2 C.pen.) întrucât acțiunea de pătrundere a fost săvârșită când întunericul luase în mod efectiv locul luminii, instalându-se condițiile ambientale specifice nopții.
Față de antecedentele penale ale inculpatului M. I. (fișa actualizată de cazier judiciar), fiecare dintre infracțiunile din prezenta cauză a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie (art.37, alin.1 lit.a C.pen.).
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.345 alin.2 C.pr.pen. întrucât faptele există, au fost săvârșite de inculpat, constituie infracțiuni și a fost comise cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea
- In baza art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal si coroborat cu art. 3201 alin.7 C.p.p. a inculpatului M. N. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat ;
- In baza art. 192 alin 1,2 C pen si coroborat cu art. 320/1 alin.7 C.p.p. a inculpatului M. N. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu;
- In baza art 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal si coroborat cu art. 3201 alin.7 C.p.p. a inculpatului M. I. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;
- In baza art.192 alin.1, 2 C.penal și coroborat cu art. 320/1 alin.7 C.p.p. a inculpatului M. I. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR PRINCIPALE.
La individualizarea pedepsei principale pentru fiecare infracțiune, instanța de fond a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen. și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 C.pen.:
Astfel, s-au reținut dispozițiile generale ale Codului penal referitoare la recidiva postcondamnatorie, precum și limitele de pedeapsă fixate în 209, alin.1, și anume, închisoarea de la 3 la 15 ani, reduse cu o treime.
Raportat la art.181, alin.2 C.pen., s-a reținut că inculpații au avut de la început intenția de a sustrage bunul (intenție inițială), că faptele au fost comise de doua sau mai multe persoane, pe timp de noapte.
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR ACESORII.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie pentru fiecare infracțiune, ținând seama de decizia nr.LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 C.pr.pen., și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța de fond nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci apreciază conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen.
Natura și gravitatea faptelor conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, lit.a, teza a doua și lit.b. C.pen. Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a, teza întâi C.pen., întrucât infracțiunile săvârșite nu au implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu este reținut în conținutul pedepsei accesorii.
Cu privire la drepturile prevăzute de art.64, lit.c-e C.pen., în cauză, prima instanță a apreciat că nu există date că inculpatul s-ar fi folosit de o anumită funcție, profesie sau activitate pentru comiterea infracțiunilor, iar pe de altă parte, nu există o legătură între infracțiunile comise și drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore, astfel încât aceste drepturi nu vor fi interzise inculpatului.
MODALITATEA DE EXECUTARE
Din fișa de cazier judiciar reiese, ca inculpatul M. N. a mai fost condamnat pentru infracțiunea de furt calificat, instanța concluzionând în sensul că pedepsele nu au fost prin ele însele suficiente pentru a-i forma inculpatului o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, dimpotrivă, aceasta ajungând să se specializeze în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, astfel ca pedeapsa va fi executata în regim de detenție.
In baza art 33 lit a C.P.. si art 34 alin 1 lit b C.P.. s-au contopit pedepsele principale stabilite, inculpatul M. N. urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani.
În temeiul art.71, alin.1 și 2 C.pen., inculpatului i s-a palicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor: de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
Față de antecedenta penala a inculpatului M. I., în baza art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente între ele precum și cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 3437/25.11.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 21.12.2004.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3437/25.11.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 21.12.2004.
În baza art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente între ele precum și cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 137/04.02.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 26.04.2003 prin decizia penală a Curtii de Apel Ploiești.
În baza art. 86/5 C. pen. și art. 85 alin. 1 C.pen. s-a anulat suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, dispusă prin sentința penală nr. 137/04.02.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 26.04.2003 prin decizia penală a Curtii de Apel Ploiești, privind pe condamnatul M. I..
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. raportat la art. 34 alin. 1 lit. a s-au contopit cele două pedepse de 2 ani închisoare aplicate condamnatului prin prezenta cauză si pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 3437/25.11.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 21.12.2004, respectiv sentința penală nr. 137/04.02.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 26.04.2003 prin decizia penală a Curtii de Apel Ploiești, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani.
S-a dispus ca executarea pedepsei aplicate, de 3 ani închisoare, să se facă în regim de detenție.
În temeiul art.71, alin.1 și 2 C.pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor: de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii condamnatului de la 17.01.2011.
În baza art. 346 raportat la art. 14 C.pr.pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N. F., iar în temeiul art.1357 raportat la art.1369 C.civ., inculpații au fost obligați în solidar la plata către această parte civilă a sumei de 1.500 lei, cu titlu de daune materiale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpatul M. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Ministerul Public a criticat sentința pronunțată de instanța de fond susținând, în esență, că sentința penală nr. 340/31.01.2014 este nelegală întrucât prima instanță a condamnat inculpatul M. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a, g C.penal., fapta din data de 12/13.04.2009, cu aplic, art. 320 ind. 1 C.pr.penală și violare de domiciliu, prev. de art. 192 al.1,2 C.penal, cu aplic. art.320 ind.1 C.pr.penală., faptă din aceeași dată, fără reținerea disp. art.37 al.1 lit.a C.penal, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru aceste infracțiuni cu reținerea stării de recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 37 al. 1 lit. a C.penal și fără a fi pusă în discuția părților o eventuală schimbare de încadrare juridică a faptelor.
Din actele dosarului( fisa cazier judiciar, S.p. 3437/25.11.2004 a Judecătoriei Ploiești, definitivă la data de 21.12,2004, prin neapelare), rezultă că inculpatul a săvârșit fapta din prezenta cauza(12/13.04.2009), în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin S.p. 3437/25.11.2004 a Judecătoriei Ploiești, definitivă la data de 21.12.2004, prin neapelare, stabilit potrivit disp. art. 82 C.penal, în stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 al. 1 lit.a Cp.
Mai mult, văzând fișa de cazier judiciar a inculpatului, s-a constatat că instanța a procedat în mod nelegal în continuare, dispunând, în baza disp. art. 85 al. 1 C.penal, anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicata prin S.p. 3437/25.11.2004 a Judecătoriei Ploiești, def. la data de 21.12.2004, prin neapelare.
În fapt, condamnând inculpatul pentru cele două infracțiuni din prezenta cauza, instanța fondului trebuia să constate că aceste fapte, săvârșite la data de 12/13.04.2009, sunt comise in termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicata prin S.p. 3437/25.11.2004 a Judecătoriei Ploiești, def. la data de 21.12.2004, prin neapelare. In baza art. 83 Cp. și art. 15 din Legea nr. 187/2012, trebuia să revoce aceasta suspendare condiționată și să dispună cumularea pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare din cele două infracțiuni deduse judecații, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală mai sus arătată, rezultând doua pedepse unice si indivizibile.
În plus, instanța trebuia să constate că faptele din prezenta cauza sunt concurente între ele, dar și cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin S.p. 137/04.02.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitiva la data de 26.04.2013, prin D.p. nr. 621 a Curții de Apel Ploiești, precum și cu fapta pentru care a fost condamnat prin S.p.379/10.07.2013 a Jud. B., definitiva la data de 29.08.2013. In continuare, instanța trebuia să dispună, in baza disp. art.86 ind. 5 C.penal, anularea suspendării sub supraveghere a executării celor doua pedepse: 2 ani închisoare aplicata prin S.p. 137/04.02.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitiva la data de 26.04.2013 prin D.p. 621 a Curții de Apel Ploiești și a pedepsei de 2 ani închisoare aplicata prin S.p. 379/10.07.2013 a Jud. B., definitiva la data de 29.08.2013. Mai departe, instanța trebuia să dispună contopirea acestor doua pedepse: 2 ani închisoare aplicata prin S.p. 137/04.02.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitiva la data de 26.04.2013 prin D.p. 621 a Curții de Apel Ploiești si a pedepsei de 2 ani închisoare aplicata prin S.p. 379/10.07.2013 a Jud. B., definitiva la data de 29.08.2013, cu pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul având de executat pedeapsa rezultanta cea mai grea.
În final, instanța de fond trebuia să contopească această rezultantă, ca urmare a contopirii, cu pedepsele rezultante unice și indivizibile, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin 3437/25.11.2004 a Judecătoriei Ploiești, def. la data de 21.12.2004, prin neapelare, inculpatul având de executat pedeapsa rezultanta cea mai grea, cu aplic. disp. art. 71-64 lit. a teza alia si b Cp.
Prima instanță trebuia să deducă din pedeapsa rezultantă, în baza disp. art. 36 al. 3 C.penal, perioada reținerii din data de 17.01.2011, precum si perioada reținerii si arestării preventive de la 31.05.2013, la 10.07.2013.
În final, s-a solicitat admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr.340/31.01.3014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, desființarea hotărârii și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul criticilor formulate.
Inculpatul M. I. a solicitat prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pe fond, reținând disp. art.74 – 76 Cod procedură penală să se dispună reducerea cuantumului pedepsei sub minimul prevăzut de lege, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că acesta și-a exprimat dorința de a achita prejudiciul.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele dosarului, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform art.417 C.pr.penală, Curtea va constata că apelul procurorului este fondat.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt, instanța de apel constată că la instanța de fond inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art.3201 C.pr.penală (în vigoare la epoca judecății).
În atare situație, prima instanță are obligația de a verifica dacă la dosarul de urmărire penală există suficiente probe din care să rezulte că fapta există, a fost comisă de inculpat și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii imputate (art.3201 alin.4 C.pr.penală).
Verificând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța de apel constată că la data de 12/13.04.2009 inculpatul M. I., împreună cu inculpatul M. N. au pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate N. F., de unde au sustras o vacă, pe care ulterior au vândut-o martorului L. I., ce a sacrificat-o pentru consum.
Situația de fapt rezultă din declarațiile de recunoaștere a celor doi inculpați, coroborate cu declarațiile martorului L. I., cumpărătorul animalului sustras de la partea vătămată.
În ceea ce privește încadrarea juridică, instanța de apel constată că faptele inculpatului apelant întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, în vigoare la momentul pronunțării, așa cum a reținut prima instanță.
După . Noului Cod Penal infracțiunea de violare de domiciliu a fost absorbită în infracțiunea de furt calificat în varianta prev. de art.229 alin.2 lit.b C.penal (furtul săvârșit prin violare de domiciliu sau sediu profesional).
Având în vedere dispozițiile art.5 C.penal, așa cum au fost interpretate prin Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale, instanța de apel va aprecia că aplicarea globală a noului Cod Penal este mult mai favorabilă inculpatului M. I., ținând seama că reținerea unei singure infracțiuni este mai favorabilă decât un concurs de infracțiuni, iar pedepsele prevăzute de noua lege pentru furt calificat sunt mult mai reduse, chiar și în condițiile în care, prin contopire cu pedepsele aplicate definitiv anterior, se va adăuga sporul de 1/3 conform art.39 C.penal.
În aceste condiții Curtea va schimba încadrarea juridică din cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul apelant într-o singură infracțiune de furt calificat, prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b) și alin.2 lit.b) C.penal, text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpatul M. I. la o singură pedeapsă de 2 ani închisoare prin reținerea și a dispozițiilor art.41 C.penal și art.375 și art.396 alin.10 C.pr.penală.
Mai observă instanța de apel că susținerea procurorului privind greșita anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.3437/2004 a Judecătoriei Ploiești este justificată, întrucât infracțiunile deduse judecății sunt comise în termenul de încercare stabilit prin această hotărâre iar nu anterior anului 2004 pentru a fi concurente și a se face aplicarea disp. art.85 C.penal.
Însă, infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile reținute prin sentințele penale nr.137/2013 a Judecătoriei Ploiești și nr.379/2013 a Judecătoriei B., infracțiunea reținută fiind comisă – se poate lesne observa – anterior rămânerii definitive a acestor două hotărâri.
În această situație, Curtea, în baza art.85 din Codul penal anterior și art.15 din Legea 187/2012, va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.137/2013 a Judecătoriei Ploiești precum și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare a Judecătoriei B., iar în baza art.38 și 39 alin.1 lit.b) Cod penal va contopi aceste pedepse cu cea aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se va adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse de câte 2 ani ( adică 1/3 din 4 ani), rezultând în final o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare.
În continuare, în baza art.83 C.penal anterior și art.15 din Legea 187/2012 va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3437/2004 a Judecătoriei Ploiești, pedeapsă pe care o va adăuga la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare.
În ceea ce privește apelul inculpatului M. I., declarat în ședința de judecată din 25.06.2014 (apel considerat a fi în termen, întrucât acestuia nu s-a comunicat hotărârea) curtea va considera că este nefundat.
Inculpatul apelant a solicitat reducerea pedepsei aplicate cu motivarea că regretă fapta comisă, a recunoscut-o și este de acord cu achitarea prejudiciului.
Ținând seama de perseverența infracțională a apelantului, reliefată prin acele trei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată, Curtea consideră că nu se impune aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de disp. art.229 alin.2 lit.b) C.penal (2 ani închisoare), motiv pentru care în baza art.421 pct.1 lit.b) C.pr.penală va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a) C.pr.penală, Curtea va admite apelul în defavoare al procurorului, va desființa în parte hotărârea atacată și va schimba încadrarea juridică din cele două infracțiuni într-o singură infracțiune de furt calificat, așa cum s-a evocat mai sus.
Va anula conform art.85 C.penal anterior și art.15 din Legea 187/2012 suspendarea condiționată aplicată prin sentința penală nr.137/2013 a Judecătoriei Ploiești și nr.379/2013 a Judecătoriei B., pedepse pe care le va contopi cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie, rezultând în final o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, pedeapsă la care se va adăuga pedeapsa de 3 ani închisoare provenită din revocarea suspendării condiționate dispusă prin sentința penală nr.3437/2004 a Judecătoriei Ploiești, urmând ca apelantul inculpat să execute o pedeapsă de 6 ani și 4 luni închisoare.
Va deduce din această pedeapsă perioada executată, respectiv a reținerii din 17.01.2011 și a deținerii preventive de la 31.05.2013 la 10.07.2013.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și disp. art.275 C.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, împotriva sentinței penale nr.340/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o desființează în parte, în latură penală, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. I..
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 386 C.pr.pen. raportat la art. 5 C.pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul M. I. a fost trimis în judecată din infracțiunile de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 3 C.pen. anterior și furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și g C.pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a și 37 lit. a C.pen. anterior și art. 3201 C.pr.pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 228, 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen., art. 396, rap. la art. 375 C.pr.pen., și în baza acestor texte legale condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Constată că infracțiunea pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 137/2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 621/2013 a Curții de Apel Ploiești și nr. 379/2013 pronunțată de către Judecătoria B..
În baza art. 85 C.pen. anterior, cu referire la art. 15 din Legea nr. 187/2012, anulează suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M. I. prin sentința penală nr. 137/2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 621/2013 a Curții de Apel Ploiești.
În baza art. 85 C.pen. anterior, cu referire la art. 15 din Legea nr. 187/2012, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 379/2013 pronunțată de către Judecătoria B..
Conform art. 38 C.pen. și în baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. contopește pedepsele susmenționate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, urmând ca inculpatului să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 83 C.pen. anterior, cu referire la art. 15 din Legea 187/2012, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M. I. prin sentința penală nr. 3437/2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești definitivă prin neapelare, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa stabilită prin prezenta, urmând ca acesta să se execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 4 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa rezultantă durata reținerii din data de 17.01.2011 și a arestului preventiv de la 31.05.2013 la 10.07.2013.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul inculpatului M. I. declarat împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 august 2014.
Președinte, Judecător,
P. M. F. D. A. E.
Grefier,
M. M.
Red.FPM/MM
5 ex./27.08.2014
d.f._, Judec.Ploiești
j.f. C. C.
operator de date cu caracter personal, număr notificare 3113/2006
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 56/2014. Curtea de Apel... | Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... → |
|---|
