Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 136/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 529/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 136
Ședința publică din data de 25.04.2014
PREȘEDINTE – P. M. F.
GREFIER – M. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. – S. Teritorial Ploiești a fost reprezentat de procuror S. G.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul C. N., fiul lui G. și V., născut la 15.06.1967, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.235/17.03.2014 a Tribunalului Dâmbovița, prin care, s-a respins sesizarea formulată de către condamnatul C. N., fiul lui G. și V., născut la data 15.06.1967 în localitatea I., județul B., CNP_, domiciliat în comuna Vernești, ., aflat în Penitenciarul Mărgineni.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul – condamnat C. N., aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat M. I., apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat M. I., având cuvântul pentru contestatorul arestat după ce în prealabil cu acordul instanței a luat legătura cu acesta arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat M. I., având cuvântul pentru condamnatul C. N., arată că acesta solicită o redozare a pedepsei după reducerea limitelor de pedeapsă astfel cum sunt prevăzute de Noul Cod Penal, solicitând totodată ca și contopirea să se facă după legea penală veche ce nu prevedea obligatoriu un spor de pedeapsă, aplicarea acestuia fiind facultativă.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea contestației formulată de condamnatul C. N. ca fiind nefondată în mod corect fiind respinsă sesizarea de către instanța de fond.
Condamnatul C. N., având ultimul cuvânt, solicită instanței contopirea pedepselor potrivit dispozițiilor codului penal anterior.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.235/17.03.2014 a Tribunalului Dâmbovița, s-a respins sesizarea formulată de către condamnatul C. N., fiul lui G. și V., născut la data 15.06.1967 în localitatea I., județul B., CNP_, domiciliat în ., aflat în Penitenciarul Mărgineni.
În baza disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală, a obligat pe condamnat la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând și onorariul apărătorului desemnat din oficiu de 100 lei, sumă care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea formulată la această instanță sub nr._, persoana privată de libertate C. N., fiul lui G. și V. născut la 15.06.1967, în localitatea I., județul B., domiciliat în comuna Vernești, ., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
Din relațiile primite de la Penitenciarul Mărgineni reiese că petentul se află în executarea mandatului nr.297/14.09.2011, emis în baza sentinței penale nr. 254/2011, în dosarul penal nr._, a Curții de Apel București, fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 20 ani pentru art. 678/2001, fiind arestat la 15.12.2011.
S-au atașat cererii copie mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.297/2011, sentința penală nr. 254/23.05.2011, fișă cazier judiciar, fișă de evaluare.
Examinând sesizarea formulată, prin prisma înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, instanța a constatat următoarele:
Petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.254/23.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II Penală, definitivă prin nerecurare la 16.08.2011 prin care a fost recunoscută sentința penală din 18.04.2005 pronunțată de Judecătoria de Instrucție Nr.4 Terrassa - Spania, definitivă la 25.05.2006; s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 20 de ani, s-a dedus prevenția din 21.09.2003 – 19.04.2006 și perioada executată de la 20.04.2004, la zi.
Faptele reținute în sarcina condamnatului prin sentința penală din 18.04.2005 a Judecătoriei de Instrucție Terrassa - Spania întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor: de determinare la prostituție pentru care a fost condamnat la 5 ani și o zi închisoare, 3 pedepse a câte 12 ani pentru agresiune sexuală și au corespondent în legislația română în infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art.13 alin.1, 3, 4 teza a III din Legea nr. 668/2001, cu aplic.13 Cod penal și infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin.1 Cod penal.
Potrivit art.6 alin.1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă, pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim.
In speța dedusă judecății, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. art.13 alin.1, 3, 4 din Legea nr. 678/2000 cu aplicarea art.13 și art.197 alin.1 Cod penal, ce a fost recunoscută în procedura transferului că această pedeapsă corespunde cu durata maximului general prevăzut de legea nouă, dar și cu dispozițiile incidente în cadrul concursului de infracțiuni.
In situația de față, când pedeapsa pentru concursul de infracțiuni a fost aplicată printr-o hotărârea definitivă din legea veche, iar apoi intră în vigoare o lege nouă, verificarea incidenței legii penale mai favorabile presupune o analiză în două etape și anume: într-o primă fază se analizează fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, verificându-se dacă nu depășește limita maximă prevăzută de legea nouă, iar în cea de a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă nu depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art.39 Cod penal, procedându-se doar la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă.
Aplicând cele două criterii s-a constatat că potrivit art.39 Noul Cod penal contopind pedepsele stabilite se poate aplica o pedeapsă de 21 ani, 2 luni calculată din pedeapsa de bază 12 ani plus o treime din totalul pedepselor aplicate (12 + 12 + 12 + 5).
Cum rezultanta aplicată este mult mai mare, instanța a apreciat că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile, considerente pentru care a respins sesizarea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul C. N., solicitând desființarea ei și admiterea cererii sale cu consecința aplicării regulilor concursului de infracțiuni prevăzut de Codul penal anterior pentru pedeapsa la care a fost condamnat în străinătate.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele dosarului, de critica condamnatului, dar și din oficiu, Curtea va constata că prezenta contestație este nefondată.
Astfel, condamnatul C. N. a fost condamnat de către autoritățile judiciare din Spania la trei pedepse de câte 12 ani pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală și 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de determinare la prostituție, rezultanta fiind de, 20 ani închisoare.
Această hotărâre a fost recunoscută prin sentința penală nr. 254/2011 a Curții de Apel București dispunându-se și transferarea persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani închisoare, într-un penitenciar din România.
Așa cum a stabilit și prima instanță, într-o primă etapă a aplicării legii penale mai favorabile, se verifică dacă pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune depășesc maximul special prevăzut de legea nouă.
În cazul de față pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 al.1,3 și 4 teza a-II-a din Legea nr. 678/2001, așa cum a stabilit prima instanță, legea nouă prevede o pedeapsă maximă de 12 ani închisoare ( art. 211 al.2 din NCP ), ceea ce înseamnă că, pedeapsa aplicată individual nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
În această situație, într-o primă etapă, nici măcar condițiile prevăzute de art. 6 al.1 din NCP nu sunt îndeplinite.
Susținerea condamnatului în sensul că la contopirea acestor pedepse ( trei de câte 12 ani închisoare și una de 5 ani și o zi închisoare ) ar trebui aplicate disp. art. 34 din Codul penal anterior, nu poate fi primită de instanța de control judiciar în condițiile în care mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile a fost tranșat de instanța supremă conform art. 478 c.p.p., la data de 14.04.2014, ocazie cu care s-a stabilit că se aplică disp. art. 39 din NCP la pedepsele aplicate și reduse conform legii noi.
Prin aplicarea disp. art. 39 din NCP se ajunge la o pedeapsă de peste 20 ani închisoare ( 12 ani pedeapsa cea mai grea la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, două de 12 ani și una de 5 ani și o zi ), astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a legii penale mai favorabile.
Față de aceste aspecte, Curtea în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 va respinge ca nefondată contestația condamnatului C. N..
Văzând și disp. art. 275 al.2 c.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. N., fiul lui G. și V., născut la 15.06.1967, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.235/17.03.2014 a Tribunalului Dâmbovița.
Obligă pe contestator la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2014.
Președinte,Grefier,
P. M. F. M. E.
Red.PMF
Tehnored.EM
5 ex./06.05.2014
d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. T. Z.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3116/2006
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 1101/2014.... | Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 431/2014. Curtea... → |
|---|
