Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 25/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 7944/315/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 25
Ședința publică din data de 03 februarie 2014
PREȘEDINTE – E. N.
JUDECĂTOR – E. Z.
GREFIER - M. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de petentul C. I. domiciliat în comuna Băleni, . Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 854 din 05 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care s-a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 4514/P/2010 din 30.05.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală acesta a fost obligat la plata sumei de 50 de lei, cheltuieli judiciare față de stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul petent C. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere ca inadmisibil a apelului declarat de petent față de dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de procedură penală plângerile formulate împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată aflate pe rolul instanței la data intrării în vigoare a legii noi continuă să se judece de instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceea lege iar potrivit art. 2781 alin. 10 Cod proc. penală hotărârea judecătorului pronunțată în baza alin. 8 este definitivă.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 854 din 05 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște s-a respins plângerea formulată de petentul C. I. domiciliat în comuna Băleni, . Dâmbovița, împotriva rezoluției nr. 4514/P/2010 din 30.05.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală acesta a fost obligat la plata sumei de 50 de lei, cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată la data de 20.08.2013 pe rolul Judecătoriei Târgoviște, petentul C. I. a solicitat instanței repunerea pe rol a dosarului nr._, deoarece prin sentința din 8.05.2012 pronunțată în acest dosar s-a trimis cauza la parchet însă nu cunoaște dacă procurorul a dispus trimiterea lor în judecată sau nu.
S-au solicitat relații la parchet cu privire la dosarul de urmărire penală nr.6178/P/2011, cauza fiind înregistrată inițial cu obiectul plângere la rezoluția sau ordonanța de neîncepere a urmării penale sau scoaterea de sub urmărire penală întemeiată pe dispozițiile art.2781 Cod proc. penală.
La termenul de judecată din 21.11.2013 a fost invocată de către instanță excepția inadmisibilității cererii petentului.
Au fost atașate de către petent la data de 29.11.2013 copii xerox de pe rezoluția de neîncepere a urmării penale din 30.05.2013 în dosarul nr.4515/P/2010 și plângerea din 08.08.2013 împotriva acesteia, adresată primului-procuror.
Analizând actele dosarului, față de ansamblul înscrisurilor existente la dosar, instanța de fond a respins plângerea petentului, ca inadmisibilă.
Preliminar, instanța de fond a constatat că plângerea inițială, depusă de petent, vizând repunerea pe rol a dosarului instanței cu nr._, este inadmisibilă deoarece cauza a fost soluționată printr-o sentință definitivă la 08.05.2012.
Pe de altă parte, prima instanță a apreciat că, raportat la cunoștințele juridice insuficiente pe care le-ar putea avea petentul, acesta ar fi putut să se refere în plângerea sa, la o nouă soluție pronunțată de parchet în dosarul de urmărire penală înaintat prin sentința penală nr.365/08.05.2012 și prin care s-au desființat soluțiile procurorului din dosarele de urmărire penală nr.4514/P/2010 și 6178/P/2011.
Într-o atare situație s-a dispus efectuarea de cercetări la parchet, această unitate răspunzând printr-o adresă din data de 14.11.2013, fiind atașată după reținerea dosarului spre soluționare o altă adresă din 21.11.2013.
În cauză a fost depusă inițial de către petent și plângerea adresată primului-procuror la data de 08.08.2013 fără să se fi putut identifica inițial legătura dintre această plângere și cea depusă la 20.08.2013 în fața instanței.
Coroborând înscrisurile depuse succesiv în fața instanței, mai sus amintite, instanța constată că prin sentința penală nr. 365/08.05.2012, Judecătoria Târgoviște a desființat rezoluțiile din 13.09.2011 și 09.01.2012 emise în dosarele de parchet nr. 4514/P/2010 și 6178/P/2011 trimițând cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru înșelăciune inclusiv față de numiții A. N. și I. N., indicați de petent în plângere.
Prin rezoluția procurorului din 30.05.2013 s-a dispus neînceperea urmării penale față de A. N. și I. N. (în dosarul de urmărire penală nr. 4514/P/2010 la care fusese conexat și d.u.p. nr. 6178/P/2011) considerându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Petentul a atacat această soluție la prim procuror la data de 08.08.2013, însă la 20.08.2013 acesta formulează și plângere în fața instanței față de soluția inițială a procurorului de caz (din 30.05.2013).
Art.2781 alin.1 Cod proc. penală prevede că după respingerea plângerii de către prim-procuror sau în caz că după 20 de zile de la formularea plângerii prim-procurorul nu a răspuns, petentul se poate adresa instanței cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Astfel, s-a constatat că, acționând pe 08.08.2013 prin plângere la prim procuror, în interiorul termenului de răspuns de 20 de zile pe care îl avea la dispoziție acesta să soluționeze plângerea, petentul s-a adresat instanței la 20.08.2013, cu nerespectarea prevederilor art.2781 alin. 1 Cod proc. penală plângerea sa neputând fi formulată omisso medio adică fără parcurgerea procedurii administrative de contestare a soluției la prim-procuror.
Formularea plângerii în fața instanței, este inadmisibilă, motivat de faptul că petentul trebuia să fi așteptat măcar 20 de zile de la înregistrarea plângerii sale la parchet pentru a da prim-procurorului timp de a răspunde în termenul prevăzut de lege la plângerea sa.
Față de aceste aspecte instanța de fond a respins plângerea petentului C. I., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C. I., criticând-o ca fiind netemeinică.
Calea de atac exercitată s-au înregistrat pe rolul acestei curți de apel la data de 18 decembrie 2013 iar în contextul intrării în vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Noul Cod de procedură penală, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare, prin încheierea de ședință din data de 03 februarie 2014 s-a dispus recalificarea acesteia, în apel.
Deși legal citat, apelantul C. I. nu a înțeles să se prezinte în fața acestei curți de apel și nici nu a depus în scris motivele de reformare invocate.
La termenul de judecată din data de 03 februarie 2014 procurorul de ședință a invocat excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, având în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de proc. penală comb. cu art. 2781 alin. 10 și 8 lit. a) Cod de procedură penală anterior. Verificând legala investire a curții de apel, ca instanță de control ierarhic superioară, în raport de regulile procedurale penale ce reglementează plângerea formulată în fața judecătorului de către partea interesată, împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, se constată că legalitatea și temeinicia sentinței atacate nu pot fi examinate pe fond, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Sub un prim aspect, se constată că obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea introdusă conform art. 2781 Cod proc. penală de petentul C. I., prin care la data de 20 august 2013 a solicitat repunerea pe rol dosarului nr._, susținându-se că prin sentința adoptată la 08 mai 2013 s-a dispus trimiterea cauzei la procuror însă nu cunoaște dacă ulterior acesta din urmă a dispus sau nu trimiterea în judecată a făptuitorilor A. N. și I. N., reclamați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Prin sentința penală nr. 854/05 decembrie 2013 prima instanță a respins plângerea formulată, reținându-se că până la 05 decembrie 2013 când s-a pronunțat în cauză, nu expirase termenul de 20 de zile de la înregistrarea plângerii formulate de acesta împotriva rezoluției de netrimitere în judecată adoptată de procurorul de caz, a cărei rezolvare potrivit art. 278 Cod proc. penală anterior, este dată în competența procurorului ierarhic superior.
Or, potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din codul de procedură penală abrogat la data de 01 februarie 2014, hotărârile judecătorului pronunțate potrivit alin. 8 deci și atunci când prin sentință plângerea petentului a fost respinsă ca și inadmisibilă, sunt definitive.
Pe de altă parte, din conținutul art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Noul Cod de proc. penală, rezultă fără dubiu că plângerile formulate împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată aflate pe rolul instanței la data intrării în vigoare a legii noi continuă să se judece de instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceea lege, respectiv art. 2781 alin. 1 – 13 Cod procedură penală din anul 1968.
Regulile procedurale penale privind exercitarea căilor de atac ordinare sunt de strictă interpretare iar potrivit jurisprudenței interne și europene ce protejează drepturile procesuale, accesul la justiție este admis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale incidente în materie, funcție de obiectul judecății.
Față de aspectele procedurale și de drept detaliate în precedente, la verificarea legalității investirii, curtea de apel reține că apelul declarat la data de 06 decembrie 2013 (înregistrat la 15 ianuarie 2014), de către petentul C. I. împotriva sentinței penale nr. 854 din 05 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, sentință definitivă conform art. 416 pct. 1 Cod proc. penală anterior, este inadmisibil.
Așa fiind, în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. a) teza a II-a NCPP se va proceda la respingerea căii de atac exercitate de acesta, urmând să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul C. I. domiciliat în comuna Băleni, . Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 854 din 05 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, ca inadmisibil.
Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 februarie 2014.
Președinte Judecător
E. N. E. Z.
Grefier
M. G.
Red. NE
Tehnored. GM
2 ex./28 februarie 2014
Dosar fond nr._ Judec. Târgoviște
Judec. fond P. - D. Cărpiniș
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
