Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1285/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1285/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 6127/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1285
Ședința publică din data de 17 decembrie 2014
Președinte – L. C.
Judecător – F. T.
Grefier – A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de revizuentul F. G., fiul lui I. si I., născut la data de 01.06.1950, în prezent deținut în Penitenciarul Găești, împotriva sentinței penale nr.29 din data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza art.458, 459 alin.5 Cod procedură penală rap. la art.453 Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată condamnat cu privire la sentința penală nr.8/14.01.2013 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1925/05.06.2013 a ÎCCJ și a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul revizuent F. G. aflat în stare de detenție, fiind asistat de avocat desemnat din oficiu C. E. din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._ aflată la fila 12 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art.356 alin.2 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, apelantul condamnat F. G. a luat legătura cu avocatul desemnat din oficiu.
Avocat C. E., având cuvântul pentru apelantul revizuent F. G., arată că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat C. E., având cuvântul pentru apelantul revizuent F. G., arată că acesta a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond prin care i s-a respins cererea de revizuire formulată, iar în motivarea cererii a invocat dispozițiile art.453 alin.1 lit.a Cod procedură penală, în sensul că au fost descoperite fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauza ce a făcut obiectul dosarului.
În motivarea cererii, apelantul condamnat a învederat instanței trei aspecte.
Un prim aspect a fost că în timpul judecății i-au fost încălcate mai multe drepturi, organul de urmărire penală care a instrumentat cauza a dat interpretări eronate actelor din dosar pentru a induce în eroare instanța de judecată.
Un al doilea motiv invocat este că a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, deși nu i s-a reținut corect infracțiunea pentru care i s-a aplicat respectiva pedeapsă, iar un al treilea motiv a fost faptul că nu a avut parte de un proces echitabil, fiind condamnat pentru o infracțiune pe care nu a comis-o, adevărata infracțiune comisă fiind aceea de vătămare corporală și nu tentativă la omor.
Față de aspectele invocate de apelantul revizuent la prima instanță, în măsura în care se va aprecia că toate cele trei împrejurări invocate de acesta se încadrează în dispozițiile art.453 alin.1 lit.a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.29 din data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, procedând potrivit dispozițiilor prevăzute de art.460 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, motivele invocate de revizuent neregăsindu-se în cazurile prevăzute de art.453 Cod procedură penală, iar criticile referitoare la greșita încadrare juridică a faptei și individualizarea pedepsei au fost invocate și în fața instanțelor de control judiciar și nici nu corespund finalității căii de atac în discuție.
Apelantul revizuent F. G., având cuvântul, arată că nu a fost adus în fața instanței, a fost judecat în lipsă, nu a văzut dosarul până în luna martie, nu a știut ce s-a întâmplat, martorii audiați au dat declarații mincinoase, contradictorii, a recunoscut că a dat în timp ce se afla jos, după cum rezultă din certificatul medico-legal, la rândul său a fost lovit, a avut capul spart, astfel că încadrarea juridică dată faptei este greșită, iar pedeapsa mult prea mare.
Solicită admiterea apelului și punerea sa în libertate, pentru a se judeca cu cei care au mințit.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.29 din data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.458, 459 alin.5 Cod de procedură penală rap.la art.453 Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată condamnatul F. G., fiul lui I. si I., născut la data de 01.06.1950, deținut în Penitenciarul Găești, cu privire la sentința penală nr.8/14.01.2013 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1925/05.06.2013 a ÎCCJ și a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr._, revizuentul condamnat F. G. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.8/14.01.2013 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1925/05.06.2013 a ÎCCJ.
În motivarea cererii de revizuire petentul a susținut că în timpul judecății i-au fost încălcate mai multe drepturi, iar procurorul de caz a dat interpretări eronate în actele din dosar, pentru a duce în eroare instanța de judecată.
A mai arătat revizuentul că a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare, sentința pronunțată de tribunal fiind netemeinică și nelegală, întrucât nu s-a reținut corect infracțiunea pentru care i s-a aplicat pedeapsa respectivă, arătând că a comis infracțiunea de vătămare corporală.
În același sens, condamnatul a arătat ca i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât a fost condamnat abuziv pentru o infracțiune pe care nu a săvârșit-o, adevărata infracțiune fiind aceea de vătămare corporală.
S-a mai reținut de către prima instanță că, prin sentința penală nr.8/14.01.2013 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1925/05.06.2013 a ÎCCJ, în baza art.334 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul F. G. prin apărător ales, din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174-175 alin.1 lit.i Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 Cod penal cu aplicarea disp. art.73 lit.a Cod penal, faptă din 29.09.2012, parte vătămată H. A. M., ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța de fond a reținut că inculpatul F. G. a fost condamnat după cum urmează:
1. În baza art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.21 alin.2 teza I Cod penal, art.175 alin.2 Cod penal și art.3201 alin.1-4 și 7 Cod procedură penală, infracțiunea de tentativă la omor calificat, faptă din data de 29.09.2012, parte vătămată H. A., la 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și e Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
2. În baza art.2 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplic. art.3201 alin.1-4 și 7 Cod procedură penală, infracțiunea de port fără drept de armă albă, faptă din data de 29.09.2012, la 3 (trei) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal, art.33 lit.b Cod penal și a art.35 alin.1 și 2 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și e Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
S-au aplicat art.71 Cod penal raportat la art.64 literele a și b și e Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
Pedeapsa complementară aplicată inculpatului se va executa în condițiile prevăzute de art.66 Cod penal.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului F. G., măsură luată prin încheierea nr.43 din 30.09.2012 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul penal nr._ în baza căreia s-a emis pe numele inculpatului mandatul de arestare preventivă cu nr.239/U/30.09.2012, de aceeași instanță.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării sale preventive, începând cu data de 30.09.2012 la zi.
Această sentința penală a fost criticată de petent, care a învederat cazul de revizuire prevăzut la art.394 lit.a Cod procedura penală anterior, actualmente art.453 lit.a Cod procedură penală, arătând că au fost descoperite fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Potrivit art.453 Cod procedură penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei.
Tribunalul a reținut că din analiza art.453 lit.a-f Cod procedură penală rezultă că revizuirea în latură penală poate fi cerută atunci când: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; hotărârea a cărei revizuire s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; un înscris care a servit ca temei al hotărârii al cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Cererea de revizuire se soluționează în două etape, respectiv etapa admiterii în principiu, în care se verifică dacă cererea de revizuire îndeplinește condițiile în care poate fi exercitată, referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii și termenul de introducere, această fază privind examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.
În practica judiciară a instanței supreme (decizia nr.60/24.09.2007 a ÎCCJ) s-a precizat că în această etapă instanța nu verifică fondul cauzei, în situația în care cererea de revizuire nu se întemeiază pe vreunul din cazurile prevăzute de art.394 Cod procedură penală (actualul articol 453 Cod procedură penală) urmând să o respingă, ca inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art.459 Cod procedură penală, admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților, instanța examinând dacă cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute de art.455 Cod procedură penală, dacă cererea a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art.453 alin.2 și 3 Cod procedură penală, dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară ce a fost judecată definitiv și dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Aliniatul 5 al articolului 459 Cod procedură penală prevede că, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute anterior, dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
A mai apreciat instanța de fond că motivele invocate de către revizuent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prev. de art.453 lit.a-f Cod procedură penală.
Mai mult, în practica recentă a instanței supreme (decizia nr.1869/17.03.2005 a ÎCCJ), s-a stabilit că, în raport cu prevederile art.394 pct.1 lit.a și alin.2 Cod procedură penală anterior, în prezent art.453 alin.1 lit.a și alin.4 Cod procedură penală, faptele sau împrejurările noi, prin care nu se tinde a se dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de încetare, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, și numai stabilirea unei situații de natură a atenua răspunderea penală, cum este cazul în speță, nu constituie motiv de revizuire.
De asemenea, prima instanță a reținut că se poate observa că motivele invocate în cererea de revizuire, au fost analizate de instanțele care au pronunțat condamnarea, respectiv au soluționat cauza în căile de atac, fiind de altfel respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, într-o infracțiune mai puțin gravă, motivându-se cauzele pentru care s-a respins această cerere. Astfel, cazul de revizuire prevăzut de art.453 lit.a Cod procedură penală nu se regăsește în cauză.
A mai constatat instanța de fond că susținerile revizuentului nu se încadrează în niciunul dintre acestea, situație în care, în deplin consens și cu practica judiciară în materie a instanței supreme (decizia nr.60/24.09.2007 a ÎCCJ), a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul F. G..
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul F. G..
În motivarea apelului, revizuentul a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, în timpul judecății i-au fost încălcate mai multe drepturi, iar organul de urmărire penală care a instrumentat cauza a dat interpretări eronate actelor din dosar, pentru a induce în eroare instanța de judecată.
De asemenea, nu s-a ținut cont că a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, deși nu s-a reținut corect infracțiunea pentru care i s-a aplicat această pedeapsă, și astfel nu a avut parte de un proces echitabil, fiind condamnat pentru o infracțiune pe care nu a comis-o, adevărata infracțiune comisă fiind aceea de vătămare corporală și nu tentativă la omor.
Prin urmare, toate aceste împrejurări se încadrează în dispozițiile art.453 alin.1 lit.a Cod procedură penală, motiv pentru care se impune desființarea sentinței penale nr.29 din data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova și a se proceda potrivit dispozițiilor prevăzute de art.460 Cod procedură penală.
Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat de revizuentul F. G. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, prin cererea formulată, revizuentul a arătat că a fost condamnat pe nedrept, pentru alte fapte decât cele pe care le-a săvârșit, deoarece li s-a dat o altă încadrare juridică, astfel că este incident cazul de revizuire care privește descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, adevărata infracțiune comisă fiind aceea de vătămare corporală și nu cea de tentativă la omor.
Curtea mai reține că, prin sentința penală nr.8/14.01.2013 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1925/05.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul F. G. a fost condamnat, în baza art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.21 alin.2 teza I Cod penal, art.175 alin.2 Cod penal și art.3201 alin.1-4 și 7 Cod procedură penală, infracțiunea de tentativă la omor calificat, faptă din data de 29.09.2012, parte vătămată H. A., la 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și e Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, și, în baza art.2 alin.1 pct.1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplic. art.3201 alin.1-4 și 7 Cod procedură penală, infracțiunea de port fără drept de armă albă, faptă din data de 29.09.2012, la 3 (trei) luni închisoare.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul F. G., de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174-175 alin.1 lit.i Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 Cod penal cu aplicarea disp. art.73 lit.a Cod penal, faptă din 29.09.2012, parte vătămată H. A. M., ca neîntemeiată.
În baza art.33 lit.a Cod penal, art.33 lit.b Cod penal și a art.35 alin.1 și 2 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și e Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
S-au aplicat art.71 Cod penal raportat la art.64 literele a și b și e Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
Pedeapsa complementară aplicată inculpatului se va executa în condițiile prevăzute de art.66 Cod penal.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului F. G., măsură luată prin încheierea nr.43 din 30.09.2012 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul penal nr._ în baza căreia s-a emis pe numele inculpatului mandatul de arestare preventivă cu nr.239/U/30.09.2012, de aceeași instanță.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării sale preventive, începând cu data de 30.09.2012 la zi.
Cu ocazia audierii sale de către instanța care a dispus condamnarea, în prezența apărătorului, revizuentul a arătat că recunoaște faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și și le însușește (filele 49-50 dosar fond, nr._ ).
Curtea mai reține că apelantul revizuent contestă de fapt încadrarea juridică a uneia dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat, aspect cu privire la care instanțele de fond, apel și recurs s-au pronunțat deja, astfel că prima instanță a constatat în mod corect că motivele invocate de revizuent nu se regăsesc în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de Codul de procedură penală.
Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul F. G. împotriva sentinței penale nr.29/14.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru apelant, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul F. G., fiul lui I. si I., născut la data de 01.06.1950, în prezent deținut în Penitenciarul Găești, împotriva sentinței penale nr.29/14.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru apelant, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.12.2014.
Președinte, Judecător,
L. C. F. T.
Grefier,
A. Ț.
Red./Th.-LC/AȚ
5 ex./23.12.2014
Dosar fond –_ Tribunalul Prahova
Judecător fond – D. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 857/2014. Curtea... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
