Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 114/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 5579/120/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.114
Ședința publică din data de 21 februarie 2014
PREȘEDINTE – D. D.
JUDECĂTOR – P. M. F.
GREFIER – E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de inculpații C. M.-D., fiica lui I. și V., născută la data de 28.03.1974 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliată în Sezze, via Bassiano 35, Italia, fără forme legale în ., județul Dâmbovița, în prezent aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Târgșor și S. F., cetățean italian, fiul lui S. F. și A. M., născut la 12.06.1963 în R., Italia, domiciliat în localitatea Sezze, via F. dell’ O., 12/B, Italia, în prezent aflat în stare de arest preventiv Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.534 din data de 05 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-inculpați C. M. D. și S. F., în stare de arest preventiv, personal și asistați de apărător ales N. I. din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale . nr._/10.12.2013 (fila 20 dosar) precum și interpretul de limbă italiană, L. E. – G., lipsă fiind intimatele părți vătămate M. D., S. M., D. E., D. M. E. și intimata Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane-Centrul Regional Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin C. Registratură al instanței inculpații, prin apărător ales, au depus motivele de apel pe care înțeleg să le invoce în cauză, după care:
Se prezintă în sala de ședință doamna avocat M. R., apărător desemnat din oficiu pentru cei doi inculpați, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2014 (fila 46), care depune la dosar cerere de acordare a onorariului parțial cuvenit pentru asistența juridică acordată acestora până la prezentarea apărătorului ales.
Conform dispozițiilor art.356 alin.2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpate aflat în stare de deținere a luat legătura cu acesta, precizând că nu sunt cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea aduce la cunoștința apelanților-inculpați că în temeiul dispozițiilor art.420 alin.4 N.C.P.P. au dreptul să fie ascultați și de instanța de control judiciar, iar aceștia, după consultarea cu apărătorul ales, precizează că nu doresc să se folosească de acest drept, deoarece își mențin în totalitate declarațiile date în cauză până în prezent, la care nu au de făcut nici o completare sau adăugire.
Luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelurile declarate de inculpați în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului ales al acestora în susținerea criticilor pe care înțelege să le invoce împotriva sentinței primei instanțe.
A. N. I., apărător ales al apelanților inculpați C. M. D. și S. F., în temeiul disp. art.421 alin.2 N.C.P.P. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe în latură penală și civilă și, pe fond, pronunțarea unei noi hotărâri, având în vedere următoarele motive de reformare:
Sub un prim aspect, se susține că Tribunalul Dâmbovița a reținut în sarcina inculpaților o încadrare juridică greșită a faptelor imputate.
Astfel, se solicită a se constata că s-a dispus în mod greșit condamnarea inculpaților pentru faptele de trafic de persoane în formă calificată prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a, art.13 alin.1 și 2 teza I din Legea 678/2001, reținându-se în sarcina acestora că din anul 2006 și până la momentul depistării au traficat mai multe părți vătămate, din care unele minore, în scopul exploatării sexuale și al obținerii de venituri, faptă pe care o consideră, în mod greșit, ca fiind comisă atât în formă continuată conform art.41 alin.2 din C.pen. dar și cu aplicarea prev.art.33 lit.a din C.pen.
În speța de față, acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic și juridic, instanța de fond nefăcând o analiză logică, tehnică, a încadrării juridice date faptelor, limitându-se la a copia și prelua încadrarea juridică dată prin actul de sesizare. Prin condamnarea pronunțată, se deduce că infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este și în concurs dar și continuată, fără însă a se putea stabili și în raport de care faptă penală aceasta infracțiune este și în concurs.
Pe de altă parte, se solicită a se constata că și condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art.13 alin.1 și 2 Teza 1, raportat la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a) C.pen. și art.320 ind.1 C.pr.pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare este greșită.
Se susține că această soluție nu mai poate produce consecințe juridice, atâta timp cât au intrat în vigoare noile coduri penal și de procedura penală iar schimbarea de încadrare juridică trebuie făcută în concordanță cu acestea.
În acest sens, se solicită a se face aplicarea practicii judiciare în materie, respectiv decizia nr.49/4.06.2006 a Î.C.C.J. dată în recurs în interesul legii, conform căreia traficul de persoane incriminat în disp.art.l1, 13 din Legea nr.678/2001 comisă asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și de timp, constituie o infracțiune unică, continuată și nu mai multe infracțiuni în concurs.
Cel de al doilea motiv de apel îl reprezintă încadrarea juridică conform prevederilor Noului Cod penal și a legii penale mai favorabile potrivit art.5 din același cod, respectiv prin schimbarea în dispozițiile art.211 alin.1 N.C.P. cu aplicarea art.5 N.C.P. și art.320 ind.1 alin.7 din Codul de procedură penală anterior.
Și în cazul noii încadrări juridice, se solicită a se constata că nu mai sunt incidente, așa cum s-a susținut anterior, dispozițiile de la art.41 alin.2 Cod penal anterior și nici de la art.33 din același cod.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce se vor aplica, în noile limite prevăzute de textul de lege incriminator, se solicită a se ține seama de comportamentul inculpaților pe tot parcursul procesului penal, de atitudinea constantă a acestora de recunoaștere atât în fața instanței cât și în faza de urmărire penală, de posibilitățile de integrare socială și educare a acestora, de faptul că au vârsta suficient de matură care i-a făcut să înțeleagă ce înseamnă a intra în conflict cu legea penală și că au familii și copii în întreținere, creștere și educare.
Raportat la aceste criterii, se solicită aplicarea unor pedepse la minimul prevăzut de lege iar în baza prev.art.91 din NCPP să se dispună suspendarea executării acestora sub supraveghere, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege. Se invocă și în această privință practică judiciară și anume hotărârea adoptată în dosarul nr._ al Tribunalului Dâmbovița, menținută de Curtea de Apel Ploiești, unde pentru o persoană având statutul de recidivist a fost admis recursul, au fost casate cele două hotărâri și s-a aplicat o pedeapsă pentru o faptă de același gen cu cea din prezenta cauza care s-a încadrat sub minimul textului sancționator.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, se solicită a se constata că în mod greșit s-a dispus confiscarea sumei de 91.250 euro pretins a fi obținută de către inculpați prin practicarea prostituției de către părțile vătămate.
Se susține că prin folosirea expresiei de confiscare se apreciază că inculpații ar fi deținut efectiv această sumă și ea a fost indisponibilizată de la aceștia până la definitivarea cauzei, ceea ce, nu este real, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaște cum anume, pe ce calcul, instanța de fond a ajuns la această valoare, apreciindu-se că și în această privință s-a preluat în mod mecanic din actul de inculpare suma respectivă, fără un calcul științific, fără nici o probă care să demonstreze ca apelanții-inculpați ar fi realizat o astfel de sumă prin exploatarea sexuală a părților vătămate.
Pentru toate aceste argumente, se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, pe fond, pronunțarea unei noi hotărâri în care să se regăsească criticile anterior expuse.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în considerarea legii penale mai favorabile, conform disp. art.421 pct.2 lit.a) N.C.P.P. solicită admiterea apelurilor declarate de inculpați, desființarea în parte a sentinței atacate și în consecință: schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.33 lit.a) Cod penal și art. 3201 alin. 7 cod procedură penală în infracțiunile prev. de art.210 alin.1lit.a) N.C.P. cu aplic. art.41 alin.2 C. P. anterior și art.396 alin.10 N.C.P.P. și din cele prev. de art. 13 alin. 1 și 2 teza I raportat la art. 12 alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art.33 lit.a) Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, în infracțiunile prev. de art.211 alin.1 și 2 rap. la art 210 lit. a) din N.C.P. cu aplic. art.396 alin.10 N.C.P.P.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, chiar și după apariția Noului Cod Penal, se solicită a se constata că cele stabilite de instanța de fond se încadrează în noile limite prevăzute de textele de lege incriminatoare, motiv pentru care se solicită menținerea acestora în cuantumul fixat de Tribunalul Dâmbovița, apreciindu-se ca fiind just individualizate.
Cu privire la critica inculpaților vizând greșita reținere a concursului de infracțiuni, se solicită respingerea ca nefondată, motivat de faptul că această critică este una pur formală, nefiind vorba de reținerea concursului de infracțiuni pentru fiecare faptă în parte, ci s-a reținut astfel doar pentru a se sublinia că fiecare infracțiune este în concurs cu cealaltă. În același sens, se susține că este tocmai practica Tribunalului Dâmbovița și în nici un moment nu s-a apreciat ca fiind un motiv de nelegalitate.
Referitor la soluționarea laturii civile, se solicită a se constata că sentința primei instanțe este legală și temeinică sub acest aspect, cuantum stabilit fiind efectuat corect pe baza probelor de la dosar.
Apelanta inculpată C. M. D., având ultimul cuvânt, susține că regretă sincer comiterea faptelor și dă asigurări că nu se va mai repeta, cu mențiunea că împreună cu coinculpatul S. F., au doi copii minori în întreținere și în acest moment sunt lipsiți de orice sprijin.
Apelantul-inculpat S. F., având ultimul cuvântul, prin intermediul traducătorului de limba italiană, precizează că această faptă reprezintă primul conflict cu legea penală, că dorește stabilirea unei pedepse care să îi permită să fie alături de ce doi copii și că are probleme serioase de sănătate, în luna decembrie 2013 suferind chiar un infarct.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.534 din data de 05 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița au fost condamnați inculpații: C. M.-D., fiica lui I. și V., născută la data de 28.03.1974 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliată în Sezze, via Bassiano 35, Italia, fără forme legale în ., județul Dâmbovița, aflată în Penitenciarul Târgșor și S. F., cetățean italian, fiul lui S. F. și A. M., născut la 12.06.1963 în R., Italia, domiciliat în localitatea Sezze, via F. dell’ O., 12/B, Italia, aflat în Penitenciarul Mărgineni, la două pedepse de câte:
- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.33 lit.a Cod penal și cu aplicarea art. 3201 alin. 7 cod procedură penală;
- 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 13 alin. 1 și 2 teza I raportat la art. 12 alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001, art.33 lit.a Cod penal, și cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
În baza art.34 alin.1 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpaților, urmând ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea de 5 închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal.
Conform art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal.
În temeiul disp. art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților iar potrivit disp. art. 88 cod penal, s-a computat din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 5.09.2013 la zi, pentru fiecare.
Au fost admise cererile de constituire parte civilă și s-a dispus obligarea inculpaților C. M. D. și S. F., în solidar, la plata sumelor de 20.000 lei reprezentând daune morale, către partea civilă M. D., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, 5000 de lei reprezentând daune materiale și 10.000 lei daune morale, către partea civilă D. E., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, 10.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă D. M. – E., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița și 15.000 lei reprezentând daune materiale și 10.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă S. M., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița.
În baza art.118 Cod penal și art.19 din Legea nr.678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul S. F. a pistolului găsit cu ocazia percheziției domiciliare.
Conform art.118 Cod penal și art.19 din Legea nr.678/2001, s-a dispus confiscarea sumei de 91.250 euro obținută de către inculpați prin practicarea prostituției de către M. D., suma de 750 de euro obținută de către inculpați prin practicarea prostituției de către D. E. – 750 euro și suma de 150 de euro obținută de către inculpați prin practicarea prostituției de către D. M. E..
În temeiul art.109 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpați a celor trei tablouri și a bijuteriilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, la rămânerea definitivă a sentinței.
Potrivit disp. art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata sumei de 20.200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20.000 lei reprezintă cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea urmăririi penale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în cursul anului 2005 S. M., care locuia în aceeași localitate cu inculpata C. M. D., cunoscând că aceasta din urmă era plecată de mai mulți ani în Italia, i-a solicitat sprijinul în vederea găsirii unui loc de muncă, inculpata dându-și acordul și chiar cerându-i să mai găsească și alte fete care să dorească același lucru.
Având încredere că inculpata o poate ajuta, partea vătămată a plecat în vara anului 2005 împreună cu C. Nuța, mama inculpatei C., dar și cu o altă fată pe nume C., în Italia, într-o localitate mică în care locuia inculpata și soțul acesteia, însă odată ajunse acolo, părții vătămate și celeilalte femei li s-a comunicat de către inculpată că negăsind locuri de muncă pentru ele, vor trebui să practice prostituția pentru ea, pentru a-și recupera banii de autocar plătiți pentru aducerea în Italia.
Potrivit declarației părții vătămate S. M., inculpata a amenințat-o, atât pe ea, cât și pe C., că le va vinde la albanezi și nu vor mai ajunge acasă niciodată, fapt care a făcut-o pe însoțitoarea ei să accepte solicitarea, ea însă refuzând, solicitându-i inculpatei să o lase să plece, urmând să-i plătească banii cheltuiți cu ea, inculpata însă insistând și, mai mult, luându-i cu forța un lanț din aur de circa 100 de grame și solicitându-i lui S. F. „să aibă grijă” de ea, acesta lovind-o apoi cu capul de masă și violând-o.
Partea vătămată a relatat că a treia zi a acceptat să iasă „la stradă”, încercând în acest mod să găsească și posibilitatea de a fugi, fiind învățată de către inculpată cum să discute cu clienții, dar și să le ceară 50 de euro, arătând și cum în zilele următoare a fost supravegheată de către S. F. în timp ce încerca să racoleze clienți, care însă plecau la auzul sumelor cerute de ea - în jur de 100 de euro.
Din declarațiile aceleiași părți vătămate s-a reținut că și cealaltă femeie – C., cerând bani mai puțini a obținut din practicarea prostituției și 500 de euro pe zi, bani luați de inculpata C., dar și că după mai multe zile în care ea nu a avut niciun client, într-o seară a spus unui bărbat că inculpații o țin cu forța și acesta, sub pretextul că dorește să o ducă la un hotel pentru a întreține relații sexuale a lăsat-o să ia legătura cu familia ei, ulterior întorcându-se în țară.
Din declarațiile date inițial de către inculpați pe parcursul urmăririi penale s-a reținut că o cunoșteau pe S. M., care nu ar fi fost însă niciodată cu ei în Italia, dar totuși că ar fi avut discuții cu familia acesteia, întrucât fratele ei le-ar fi spart geamul de la mașină - potrivit declarației inculpatei C., sau care ar fi locuit timp de o săptămână în domiciliul inculpaților din Italia, venită în vizită- potrivit declarației inculpatului S. F..
Din aceleași declarații inițiale date de către inculpați a reținut instanța de fond și faptul că în cursul anului 2011 fosta cumnată a inculpatei C. - D. E. și fiica ei D. M. E. i-au rugat să le găsească un loc de muncă în Italia, astfel încât le-au găzduit în casa din Italia, pentru scurt timp, așa cum a declarat S. F. și chiar le-au împrumutat cu suma de 2.000 de euro, bani pe care apoi au refuzat să îi mai restituie.
Aceste declarații s-a apreciat că se coroborează, în parte, cu declarațiile date de către D. E. și D. M. E., care au arătat că, într-adevăr, în urma unei discuții avute cu C. M. D., aceasta le-a propus să le găsească locuri de muncă în Italia, procurându-le în acest sens și biletele de avion și asigurându-le o locuință în casa unei persoane pe nume V., după care le-a comunicat că vor trebui să practice prostituția „la stradă” pentru a-și recupera cheltuielile făcute cu aducerea lor în Italia, amenințându-le că, în caz contrar, le va vinde la albanezi.
Speriate de amenințările inculpaților, care le-au cerut și actele de identitate, pe care D. E. le-a ascuns însă în căptușeala genții, au acceptat să practice prostituția, fiind duse chiar a doua zi de la sosire într-o zonă la ieșire din localitatea unde locuiau, inculpata C. negociind cu clienții și primind banii solicitați.
D. M. E. a întreținut relații sexuale cu 3 bărbați, potrivit propriei declarații, mama sa protejând-o și solicitându-le acestora să întrețină relații sexuale cu ea, aspect confirmat de partea vătămată D. E., care a precizat că timp de 3 zile a practicat prostituția, întreținând relații sexuale cu 3-4 clienți pe zi în mașinile acestora, respectivii fiind cunoștințe ale inculpatei, aceasta adresându-se lor într-un mod amical.
Sub pretextul că dorește să ia legătura cu familia pentru a-i asigura că sunt bine, D. E. a solicitat inculpatei o cartelă telefonică, ocazie cu care a contactat o prietenă care locuia în Italia, cerându-i ajutorul, dar la sosirea acesteia inculpata a făcut scandal, spunându-i că trebuiau să facă bani pentru a-și plăti datoriile.
Conform declarațiilor acestor părți vătămate, la întoarcerea în țară, atât inculpata C., cât și soțul acesteia S. F. le-au amenințat că le vor da foc la casă dacă nu vor plăti cei 2.000 de euro datorați, amenințându-le chiar că le împușcă, întrucât dețin pistol.
Susținerile părților vătămate s-au constatat ca fiind confirmate de către inculpați, care au revenit asupra declarațiilor anterioare, precizând că au dus, într-adevăr, în Italia pe cele patru părți vătămate, cu promisiunea că le vor găsi locuri de muncă, dar odată ajunse acolo le-au obligat să practice prostituția în beneficiu lor.
Cu privire la aceste declarații s-a reținut că se referă inclusiv la partea vătămată minoră M. D., cu privire la care spuseră inițial că a locuit câteva luni împreună cu ei în Italia, având o relație cu fiul inculpatei C. - B. F., având grijă de copiii lor sau mergând împreună cu C. M. să facă curățenie în case, pentru a putea ieși din țară obținând de la tatăl minorei o declarație notarială.
Din declarația acestei din urmă părți vătămate, s-a reținut că, într-adevăr, a avut pentru scurt timp o relație de prietenie cu fiul inculpatei, locuind 2-3 săptămâni cu acesta și familia lui, perioadă în care inculpata C. i-a spus că îi va găsi un loc de muncă în agricultură în Italia, din care va putea câștiga banii necesari să trăiască acolo împreună cu B. F., lucru pe care l-a acceptat, și cum tatăl său a fost convins de către inculpată să-i dea o procură notarială, achitând și toate cheltuielile a plecat împreună cu inculpata C. în Italia.
Acolo însă, inculpata a dus-o prin baruri, prezentând-o la diverși bărbați și apoi a dus-o pe stradă, în afara localității, arătându-i fete care practicau prostituția și întrebând-o dacă nu ar fi interesată să se ocupe cu așa ceva.
După sosirea în Italia a lui S. F. a fost însă întrebată de ce nu s-a apucat de „treabă”, adică să practice prostituția, ea replicând că nu știa că trebuia să facă acest lucru, atunci aflând de la cetățeanul italian că pentru acest motiv fusese adusă acolo.
După ce a fost bătută de către inculpat și amenințată că va fi vândută dacă nu va accepta, de frică, necunoscând limba italiană și necunoscând pe nimeni, a fost de acord cu propunerea inculpaților care au dus-o în centrul localității Latina și i-au explicat cum să intre în discuții cu clienți, dar și să le ceară între 30 și 50 de euro, însă ea s-a așezat pe o bancă, fără a atrage atenția asupra sa, nefiind contactată de nici un client.
În zilele următoare a fost supravegheată de către inculpați, solicitându-i-se să caute clienți, fiind astfel nevoită să întrețină relații sexuale pe bani cu diverși bărbați, ajungând să câștige uneori și 350-400 euro pe zi, fiind verificată în privința clienților avuți în funcție de numărul de prezervative consumate.
Partea vătămată a reușit la un moment dat să ia legătura cu sora sa, I. M., căreia i-a spus ce se întâmpla, aceasta luând legătura cu inculpata și solicitându-i să o lase să plece acasă, moment în care atât S. F., cât și C. M. D. i-au spart telefonul și au bătut-o, spunându-i că nu are voie să vorbească cu familia, iar ulterior, cerându-i să vorbească la telefon și să comunice celor apropiați să o lase în pace.
Din declarația aceleiași părți vătămate s-a reținut că a continuat să practice prostituția, de teama celor doi, dar după ce a fost bătută de către S. F., care i-a comunicat că și dacă se va adresa poliției el nu va păți nimic, a luat legătura cu o prietenă italiancă, reușind să fugă, rămânând însă apoi închisă acasă la aceasta timp de o lună de zile pentru a nu fi găsită de inculpați, iar ulterior, neavând nici un act, acestea rămânând în domiciliul inculpaților, a obținut un titlu de călătorie prin Ambasada României, revenind în țară la data de 31 august 2013.
A doua zi, inculpata a venit acasă la partea vătămată M. D. și i-a cerut să nu depună plângere la poliție, promițându-i tatălui ei suma de 1.000 lei pentru a nu denunța autorităților cele întâmplate.
Această parte vătămată a precizat și faptul că a practicat prostituția pentru cei doi inculpați timp de peste 1 an de zile, obținând zilnic circa 250 de euro, banii fiindu-i luați de către inculpata C., cu care aceasta își întreținea familia și trimițând și bani în țară fiului ei, B. F., dar achiziționându-și și un autoturism.
Declarațiile părții vătămate M. D. s-a constatat că se coroborează cu declarația martorului M. Nicușor (fila 91, vol. I dos. u.p.), tatăl acestei părți vătămate, care a arătat că în primăvara anului 2012 la locuința sa a venit C. M. care i-a cerut-o pe fiica lui de soție pentru F., băiatul ei, spunându-i că va merge în Italia, unde îi va găsi de muncă sau va vedea de copiii mai mici ai săi și știind că fiica sa avea o relație de prietenie cu băiatul acesteia și având încredere în inculpată a fost de acord cu solicitarea ei, mai ales că avea cunoștință și că aceasta locuia de mai mulți ani în Italia și era căsătorită cu un italian.
Prin urmare, i-a însoțit pe inculpați la notariat în Răcari, dând declarație că este de acord ca fiica sa să meargă în străinătate însoțită de C. M., actele întocmite fiind achitate de către aceasta, care i-a și promis că îi va trimite din Italia suma de 500 de euro, fără ca acest lucru să se întâmple.
Și martora I. M. (filele 93-95, vol. I dos. u.p.), sora părții vătămate Mecina, a confirmat declarațiile acesteia, arătând că sora sa a avut o relație de prietenie cu F., fiul inculpatei C. M., că aceasta a venit la locuința lor și le-a spus că o să o ia de noră pe D., care va pleca cu ea în Italia, iar după plecarea fetei, la două sau trei zile, sora sa a sunat-o și i-a spus că este bine, pentru ca în aceeași zi să o sune din nou și să îi spună, plângând, că „e rău acolo”, după care a închis telefonul, nemaiaflând apoi amănunte despre sora sa, nici măcar de la F., care nu a plecat imediat în Italia, dar care îi spunea că D. este bine și că vorbește cu ea de pe un număr de telefon privat.
Martora a mai relatat că aflând că C. M. ducea fete în Italia în vederea practicării prostituției și nemaiflând nimic de sora sa, a bănuit că ceva similar i s-a întâmplat și acesteia, aspect confirmat după circa 1 an de sora sa, D., care a sunat-o și i-a spus că fugit de la inculpați, pentru că aceștia o obligau „să iasă la stradă, se purtau urât cu ea și nu îi dădeau să mănânce”, dar și cu ocazia revenirii sale la domiciliu, la data de 31.08.2013, când i-a povestit că inculpații au obligat-o să practice prostituția pentru ei.
De altfel, inculpata C. M. D. s-ar fi prezentat la domiciliul familiei M., conform declarației martorei I. M. (fila 95, vol.I dos. u.p.), imediat după întoarcerea fetei din Italia, cerându-i Danielei să nu meargă la poliție, încercând să o convingă că nu i s-a făcut niciun rău și chiar a oferit tatălui tinerei suma de 1.000 de lei pentru a „uita toată povestea”.
Și din declarațiile martorei D. M. C. (filele 96-97, vol.I, dos. u.p.), s-a reținut că inculpații se ocupau cu racolarea unor tinere în vederea practicării prostituției în folosul lor, aceasta precizând că mama inculpatei C. i-a spus că aceasta o poate ajuta să-și găsească un loc de muncă în Italia și, fără a vorbi vreodată cu inculpata, a mers în Italia, la R., în luna noiembrie 2004, împreună cu soțul său M. V., unde s-a întâlnit cu inculpata și soțul său, cetățean italian, care i-au dus la locuința lor din localitatea Sezze, unde au stat circa două-trei săptămâni, perioadă în care i-au dat inculpatei în jur de 800 de euro pentru mâncare, taxe la primărie, cumpărături, iar când îi cerea să îi găsească un loc de muncă, aceasta îi sugera că ar fi mai bine să își trimită soțul acasă și să găsească un bătrân care să o întrețină.
Constatând că inculpata nu intenționa să-și țină promisiunea și „are alte gânduri”, cei doi soți au plecat din locuința inculpaților, însă pentru a-i împiedica, atât C. M., cât și soțul său i-ar fi lovit, le-ar fi luat cu forța bijuterii, buletinul și pașaportul, întorcându-se în țară cu un titlu de călătorie, obținut de la ambasadă.
Martora a relatat și faptul că a aflat ulterior că inculpata avea de gând să o determine să practice prostituția, așa cum a procedat și cu alte fete din . M., zisă „B.”.
Raportat la probatoriul administrat, declarațiile părților vătămate fiind confirmate prin declarațiile de recunoaștere făcute de către inculpați, iar din declarațiile inițiale date de aceștia, în faza de urmărire penală rezultând neconcordanțe între susținerile lor referitoare la împrejurările în care tinerele au ajuns în locuința lor și activitățile desfășurate de acestea, s-a apreciat că s-a dovedit vinovăția inculpaților, respectiv că aceștia au racolat, transportat, găzduit și obligat, prin folosirea de acte de violență pe părțile vătămate S. M., D. E., D. M. E. și M. D., în vederea practicării prostituției pe teritoriul Italiei, aceasta din urmă fiind și minoră la momentul racolării și transportării în Italia, faptele săvârșite de inculpați întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 și art. 13 alin.1 și 2 teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001.
Întrucât faptele de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 au fost săvârșite față de părțile vătămate S. M., D. E. și D. M. E. la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiunile prezentând fiecare în parte conținutul infracțiunii menționate, s-a reținut la încadrare și dispozițiile art. 41 alin.2 Cod penal.
Faptele fiind săvârșite de inculpați în concurs real, înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna din ele, s-au aplicat prevederile art. 33 lit.a Cod penal și respectiv art. 34 alin.1 lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina acestora, apreciat ca deosebit de ridicat, mai ales că una dintre părțile vătămate era și minoră la momentul traficării, împrejurarea că inculpații au înțeles, în cele din urmă, să-și recunoască vinovăția și au solicitat ca judecata să aibă loc în baza procedurii simplificate, astfel încât s-a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 Cod proc. penală, cu efect asupra reducerii limitelor pedepsei cu o treime, dar și persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, având și copii minori în întreținere.
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpații au fost de acord să despăgubească părțile vătămate, constituite părți civile, cu sumele solicitate cu titlu de despăgubiri materiale și daune morale, din care însă nu s-a achitat nici o parte.
Raportat însă la modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, prin înșelarea părților vătămate că vor fi ajutate să obțină un loc de muncă în Italia, pentru ca odată ajunse acolo să le fie oprite actele de identitate și să fie forțate la practicarea prostituției, prin proferarea de amenințări și, inclusiv, prin utilizarea unui pistol, ținând seama și de numărul mare de părți vătămate rezultate ca fiind traficate în vederea practicării prostituției de către inculpați, săvârșirea în concurs a două infracțiuni, în condițiile în care M. D. era minoră în momentul racolării, transportării și obligării la practicarea prostituției, instanța de fond a apreciat că numai o pedeapsă privativă de libertate este de natură a asigura scopul sancționator, educativ, dar și preventiv al pedepsei cerut de art.52 Cod penal.
Natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de către inculpați, rezonanța deosebită negativă în comunitate a acestora, s-a considerat că determină necesitatea aplicării față de cei doi a unor pedepse privative de libertate, numai acestea putând contribui la resocializarea lor și, implicit, la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Au fost interzise inculpaților, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în ceea ce îl privește pe inculpatul S. F., avându-se în vedere și Decizia în interesul legii nr.XXIV/2007
Întrucât față de inculpați a fost luată măsura reținerii și apoi a arestării preventive de la data de 5.09.2013, în baza disp. art. 88 Cod penal s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, iar în baza disp. art. 350 Cod proc. penală a fost menținută starea de arest a acestora.
Pe latură civilă, instanța de fond a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile, cu ocazia declarațiilor date pe parcursul urmăririi penale, cu sume reprezentând daune materiale, dar și daune morale, pe care inculpații au fost de acord să le achite, astfel cum au fost solicitate.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 346 și art. 14 și 15 Cod proc. penală, au fost admise cererile de constituire parte civilă și s-a dispus obligarea inculpaților la plata în solidar a sumelor de 20.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă M. D., 5000 de lei reprezentând daune materiale și 10.000 lei daune morale către partea civilă D. E., 10.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă D. M.– E. și 15.000 lei reprezentând daune materiale și 10.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă S. M.
Raportat la declarația părților vătămate, care au arătat că în perioada în care au fost obligate să practice prostituția au câștigat diferite sume de bani care au fost oprite integral de către inculpați, în baza disp.art. 118 Cod penal și art. 119 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea banilor obținuți nelegal de către inculpați.
Astfel, din declarația părții vătămate M. D. s-a reținut că a plecat în Italia la începutul verii anului 2012, împreună cu C. M. D., iar după circa două-trei săptămâni, când în Italia a ajuns și inculpatul S. F., constatând că tânăra nu obținuse încă nici un ban din practicarea prostituției, a bătut-o și a amenințat-o că o va vinde, iar în zilele următoare cei doi inculpați au însoțit-o personal în localitatea Latina și i-au cerut să practice prostituția, începând să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați, câștigând uneori 350-400 euro /zi, dar în medie cam 200 de euro, ținându-i-se cont de numărul relațiilor avute zilnic în funcție de numărul de prezervative primite, fiind obligată să practice prostituția chiar și în perioada în care se afla la menstruație.
Potrivit declarațiilor acestei părți vătămate, coroborate cu cele ale martorei I. M., s-a reținut că aceasta s-a întors în România pe data de 31 august 2013, după ce a fugit de la inculpați și a stat închisă în casă timp de o lună de teamă să nu fie găsită de aceștia, reieșind astfel că partea vătămată a practicat prostituția în folosul inculpaților circa 13 luni, timp în care a câștigat zilnic, potrivit susținerilor sale, necontrazise de către inculpați, care și-au recunoscut vinovăția, fiind de acord cu toate probele administrate, circa 250 de euro, rezultând astfel o sumă însușită de către inculpați de 91.250 euro.
De asemenea, partea vătămată D. E. a arătat că a practicat prostituția timp de 3 zile, înainte de a fugi de la inculpați, perioadă în care a întreținut relații sexuale cu mai mulți bărbați, câte 3-4 clienți/zi, banii fiind plătiți direct inculpatei C. M..
Potrivit declarației acestei părți vătămate și fiica sa, D. M. E. a practicat prostituția în folosul inculpaților, timp de 3 zile, în care însă a întreținut relații sexuale cu numai 3 bărbați, aspect confirmat și de către această din urmă parte vătămată, care a arătat că a fost protejată de mama ei, care a acceptat să întrețină mai multe relații sexuale pentru ca fiica ei să fie lăsată în pace.
Față de numărul de zile în care părțile vătămate au arătat că au practicat prostituția forțate de către inculpați, precizările lor referitoare la numărul clienților avuți și la faptul că banii obținuți au fost luați integral de către inculpați, împrejurarea că aceștia nu au negat aceste aspecte, față de dispozițiile legale anterior menționate s-a dispus confiscarea și a sumei de 750 de euro reținută a fi fost obținută de către D. E. prin practicarea prostituției și de 150 de euro obținută, în același mod, de către D. M. E..
În ceea ce o privește pe S. M., s-a observat că în declarație aceasta a precizat că a refuzat constant să accepte propunerea inculpaților, reușind să fugă de la aceștia înainte de a fi apucat să practice prostituția.
Având în vedere declarațiile părților vătămate D. E. și D. M. E., care au arătat că au fost amenințate de către S. F. cu un pistol în vederea practicării prostituției, pe care l-a și folosit, trăgând cu el în aer „pentru a ne intimida”, după cum a declarat S. M., pistol găsit cu ocazia percheziției domiciliare, în baza dispozițiilor art. 118 Cod penal și 119 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul S. F. a acestei arme.
Cu ocazia percheziției domiciliare, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit la data de 5.09.2013 (filele 131 – 132 vol.I dos. u.p. ) au fost ridicate și 3 tablouri, unul cu inscripția „Bernard Buffet”, cu ramă dublă de lemn, reprezentând Turnul Londrei, un tablou cu ramă din lemn de culoare arămie reprezentând peisaj montan și un tablou cu ramă din lemn vopsită în culoare arămie, reprezentând un peisaj și care este introdus într-o altă ramă din lemn, prevăzută cu geam, care are aplicată inscripția „Aldo Pironti” .
De asemenea, au fost ridicate un lanț din metal de culoare galbenă format din zale ovale înlănțuite, în lungime de aproximativ 50 cm, având atașat un crucifix și litera „F”, ambele din metal de culoare galbenă; 2 cercei și 3 inele, toate din metal de culoare galbenă, descrise în procesul-verbal anterior menționat.
Întrucât din probele administrate nu a rezultat că aceste bunuri ar fi fost procurate de către inculpați din banii obținuți de părțile vătămate în urma practicării prostituției, că acestea ar constitui mijloace de probă, că ar avea vreo legătură cu cauza, nefăcând parte nici din cele supuse confiscării, în baza disp. art. 109 Cod proc. penală, instanța de fond a dispus restituirea lor către inculpați, la rămânerea definitivă a sentinței.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C. M.-D. și S. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelurilor, inculpații susțin, prin apărătorul ales, că prima instanță a făcut o greșită încadrare juridică a faptelor deoarece sunt reținute atât dispozițiile art.41 alin.2 cât și ale art.33 lit.a) din Codul penal anterior, ceea ce nu este posibil.
O altă critică a inculpaților se referă la greșita condamnare a acestora pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 din Legea nr.678/2001 la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Această soluție nu mai poate fi menținută după . noilor coduri, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de legea nouă.
Mai solicită apelanții înlăturarea disp. art.33 și art.41 alin.2 din Codul penal anterior, pe considerentul că noile condiții de incriminare nu mai sunt întrunite.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, se solicită de apelanți aplicarea noilor dispoziții de incriminare ce prevăd pedepse mai ușoare, cu consecința reindividualizării pedepselor aplicate de prima instanță.
În fine, se mai critică de către inculpați greșita confiscare a sumei de 91.250 euro ce ar fi fost obținută din practicarea prostituției de către părțile vătămate.
Se arată de apelanți că modul de calcul aplicat de instanța de fond pentru ajungerea la acest cuantum al sumei confiscate nu este corect pentru că nu este bazat pe probe ci este preluat din actul de sesizare.
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în faza urmăririi penale, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform art.417 Cod proc. penală, Curtea constată că apelurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește situația de fapt – aspecte ce trebuie analizat cu prioritate conform art.339 Cod proc. penală – Curtea observă că în fața primei instanțe inculpații au uzat de procedura simplificată, prev. de art.3201 din Codul de procedură penală anterior, recunoscând săvârșirea faptelor descrise în actul de sesizare și nesolicitând administrarea altor probe.
În această situație instanța de fond, dar și cea de control judiciar, are obligația de a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele disp. art.3201 alin.4 Cod proc. penală anterior, în sensul existenței la dosarul de urmărire penală a unor probe pertinente și suficiente din care să rezulte fără îndoială că inculpații au comis faptele, iar acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate.
În acest sens, Curtea constată că prima instanță a justificat admiterea cererii inculpaților deoarece la dosarul de urmărire penală sunt probe care susțin actul de acuzare.
Astfel, din ansamblul probator existente reiese, în esență, că începând cu anul 2005, inculpata C. M.-D. ce era căsătorită cu cetățeanul italian S. F. (inculpat) și locuiau în Italia, a recrutat, prin inducere în eroare și transportat mai multe persoane vătămate să vină în Italia pentru a le găsi un loc de muncă, dar odată ajunse în această țară, acestea erau obligate să practice prostituția.
Cei doi inculpați au exercitat amenințări și violențe asupra părții vătămate S. M., D. E., D. M. E. și M. D. (minoră).
Cele patru persoane vătămate erau găzduite în imobilele puse la dispoziție de către cei doi inculpați, documentele de identitate se aflau în posesia acestora din urmă, iar de constrângerea lor pentru a ieși în stradă să practice prostituția se ocupau ambii inculpați, așa cum s-a stabilit prin hotărârea atacată.
Faptele comise și imputate au fost recunoscute de către cei doi apelanți inculpați, iar declarațiile lor se coroborează cu declarațiile persoanelor vătămate și ale martorilor M. Nicușor, I. M., D. M. C., M. V. și B. F..
Faptele comise de către cei doi inculpați apelanți au fost corect încadrate juridice de prima instanță la momentul judecății, ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, respectiv prev. de art.13 alin.1 și 2 teza I rap. la art.12 alin.1 și 2 lit.a) din aceeași lege, ambele cu aplic. art.3201 Cod proc. penală anterior.
Susținerea apelanților prin apărătorul ales precum că prima instanță a făcut o greșită încadrare juridică prin reținerea atât a disp. art.41 alin.2 cât și a disp. art.33 lit.a) din Codul penal anterior (infracțiunea continuată și concursul de infracțiuni) nu poate fi primită de instanța de apel, întrucât, disp. art.41 alin.2 Cod penal anterior au fost reținute pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001, cu privire la cele trei părți vătămate majore, în timp ce a doua infracțiune din concurs, a fost pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 și 2 teza I rap. la art.12 alin.1 și 2 lit.a) din aceeași lege, – persoană vătămată fiind M. D..
Așa cum a conchis și prima instanță traficarea mai multor persoane majore în realizarea unei rezoluții infracționale unice și într-un anumit interval de timp, constituie infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001, cu aplic art.41 alin. 2 C.p. anterior.
În concluzie, dispozițiile art.41 alin.2 din Codul penal anterior au fost corect reținute cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane asupra celor trei persoane vătămate, iar această infracțiune se află în concurs real – art.33 lit.a) Cod penal anterior – cu infracțiunea de trafic de minori, comisă asupra persoanei vătămate M. D., astfel că judicios prima instanță a reținut și aceste dispoziții legale privind concursul de infracțiuni.
Critica apelanților izvorăște de la o premisă greșită, în sensul că ar fi vorba de o singură infracțiune de trafic de persoane, numai că, în speță se poate observa că inculpații au săvârșit două infracțiuni, una de trafic de persoane (față de trei persoane vătămate majore) și o altă infracțiune trafic de minori (față de persoana vătămată M. D.), infracțiuni prevăzute distinct în Legea nr.678/2001.
Cele două infracțiuni în baza cărora au fost condamnați inculpații au fost abrogate prin Legea nr.187/2012, dar nu dezincriminate, ele fiind prevăzute în disp. art.210 și 211 din Noul Cod penal cu limite de pedeapsă mai reduse.
Având în vedere acest di urmă aspect, Curtea, după admiterea apelurilor, va schimba încadrarea juridică din infracțiunea pentru care au fost condamnați apelanții în infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art.210 alin.1 lit.a) din Noul cod penal, cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal anterior (infracțiune comisă față de cele trei persoane vătămate majore).
Se vor reține disp. art.41 alin.2 din Codul penal anterior, întrucât sunt dispoziții mai favorabile față de cele prevăzute în legea nouă referitoare la infracțiunea continuată, atât sub aspectul condițiilor de existență (după legea nouă s-ar transforma în concurs real lipsa unității de subiect pasiv), cât și sub aspectul aplicării pedepsei (art.35 și 36 Noul cod penal).
În baza noilor dispoziții de încriminare menționate, Curtea va face și o reindividualizare a pedepsei aplicată de prima instanță, în sensul reducerii acesteia la 3 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat.
De asemenea, va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de trafic de minori, pentru care au fost condamnați în primă instanță cei doi apelanți, în infracțiunea de trafic de minori prev. de noul Cod penal în art.211 alin.1 și 2 rap. la art.210 lit.a), iar după o nouă reindividualizare va aplica celor doi inculpați câte o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.
Prin reindividualizarea pedepsei aplicate celor doi inculpați sunt satisfăcute și criticile acestora referitoare la aspectul redozării pedepsei în raport cu limitele prevăzute de Noul Cod penal.
Având în vedere că infracțiunile în concurs au fost comise sub imperiul legii vechi, Curtea va face aplicarea disp. art.33 și art.34 lit.b) Cod penal anterior privind contopirea pedepselor, întrucât este mai favorabilă față de dispozițiile Noului cod penal referitoare la această stare de agravare a pedepsei.
Va dispune însă aplicarea pedepsei complementare după legea nouă, întrucât au fost aplicate și de prima instanță, iar acestea au corespondent în Noul cod penal (art.66 lit. a și b).
În ceea ce privește critica apelanților referitoare la cuantumul sumei confiscate de prima instanță, Curtea consideră că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art.19 din Legea nr.678/2001sunt supuse confiscării banii, valorile (…) dobândite în urma săvârșirii infracțiunii prevăzută de această lege (…).
Prin hotărârea atacată prima instanță a dispus confiscarea sumei de 91.250 euro, dobândită de inculpați prin practicarea prostituției de către persoana vătămată M. D. precum și confiscarea altor sume dar necontestate de apelanți.
Instanța de fond a stabilit acest cuantum numai pe baza declarațiilor persoanei vătămate (și al martorei I. M.), care a afirmat că a practicat prostituția pentru inculpați aproximativ 13 luni, câștigând în medie 200 euro pe zi, bani încasați de inculpați.
Acest mod de calcul este menționat și în actul de sesizare, numai că, instanța de apel nu poate lua în considerare numai declarația persoanei vătămate ori a martorei respective ce ar fi practicat și ea prostituția în Italia, pentru a ajunge la acest cuantum, exagerat de mare în opinia instanței de apel.
Nu poate fi veridică susținerea persoanei vătămate ori a martorei în condițiile în care este de notorietate aspectul că nu se poate obține din practicarea prostituției (fără nici o întrerupere în cele 365 de zile pe an, așa cum s-a reținut și cu un număr exact de clienți zilnic), aceeași sumă medie pe zi ce poate fi în prezent luată în calcul pentru stabilirea cuantumului sumei de confiscat.
Curtea consideră că persoana vătămată M. D. dar și persoanele vătămate D. E. și D. M. E. exagerează în privința cuantumului sumelor dobândite prin practicarea prostituției și pe care le remitea celor doi inculpați, motiv pentru care, ținând însă seama, în parte, de afirmațiile persoanelor vătămate, va aprecia justificat un cuantum de 50.000 euro, obținută de acestea.
Referitor la modul de confiscare Curtea observă că în mod greșit prima instanță a dispus confiscarea sumelor de la cei doi inculpați, în loc să dispună confiscarea sumelor stabilite pentru fiecare inculpat în parte.
Măsura confiscării speciale fiind o sancțiune penală nu poate fi luată decât în mod separat pentru fiecare inculpat, iar nu în mod global așa cum s-a stabilit de prima instanță.
În concluzie, Curtea va dispune confiscarea de la fiecare inculpat a unei sume de câte 25.000 euro obținută prin practicarea prostituției de persoanele vătămate M. D., D. E. și D. M. E..
Față de toate aceste considerente și neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a) Cod proc. penală, va admite apelurile declarate de inculpați, va desființa în parte sentința atacată și în consecință:
În baza art.386 N.C.P.P. cu aplic. art.5 N.C.P. va schimba încadrarea juridică din infracțiunile prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.33 lit.a) Cod penal și cu aplicarea art. 3201 alin. 7 cod procedură penală, reținute în sarcina inculpaților C. M.-D. și S. F. în infracțiunile prev. de art.210 alin.1lit.a) N.C.P. cu aplic. art.41 alin.2 C. P. anterior și art.396 alin.10 N.C.P.P., text de lege în baza căruia îi va condamna pe inculpați la pedeapsa de câte 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și lit. b) N.C.P.
În baza art.386 N.C.P.P. cu aplic. art.5 N.C.P. va schimba încadrarea juridică din infracțiunile prev. de art. 13 alin. 1 și 2 teza I raportat la art. 12 alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art.33 lit.a) Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, reținute în sarcina inculpaților C. M.-D. și S. F. în infracțiunile prev. de art.211 alin.1 și 2 rap. la art 210 lit. a) din N.C.P. cu aplic. art.396 alin.10 N.C.P.P., text de lege în baza căruia îi va condamna pe inculpați la pedeapsa de câte 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și lit. b) N.C.P.
În baza art.33 și art.34 C.P. anterior va contopi pedepsele aplicate celor doi inculpați în pedeapsa cea mai grea, urmând ca aceștia să execute câte o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și lit. b) N.C.P.
În baza art.65 N.C.P. va aplica inculpaților pedeapsa accesorie prev. de art.66 lit.a) și b) N.C.P.
Va deduce din pedepsele aplicate deținerea preventivă de la 05.09.2013, la zi.
În baza art.19 din Legea nr.678/2001 rap. la art.118 C . P. anterior va dispune confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 25.000 euro obținute prin practicarea prostituției de către părțile vătămate M. D., D. E. și D. M. E..
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și disp. art.275 alin.3 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpații C. M.-D., fiica lui I. și V., născută la data de 28.03.1974 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliată în Sezze, via Bassiano 35, Italia, fără forme legale în ., județul Dâmbovița, aflată în Penitenciarul Târgșor și S. F., cetățean italian, fiul lui S. F. și A. M., născut la 12.06.1963 în R., Italia, domiciliat în localitatea Sezze, via F. dell’ O., 12/B, Italia, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.534 din data de 05 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Desființează în parte sentința atacată și în consecință:
În baza art.386 N.C.P.P. cu aplic. art.5 N.C.P. schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.33 lit.a) Cod penal și cu aplicarea art. 3201 alin. 7 cod procedură penală, reținute în sarcina inculpaților C. M.-D. și S. F. în infracțiunile prev. de art.210 alin.1lit.a) N.C.P. cu aplic. art.41 alin.2 C. P. anterior și art.396 alin.10 N.C.P.P., text de lege în baza căruia îi condamnă pe inculpați la pedeapsa de câte 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și lit. b) N.C.P.
În baza art.386 N.C.P.P. cu aplic. art.5 N.C.P. schimbă încadrarea juridică din infracțiunile prev. de art. 13 alin. 1 și 2 teza I raportat la art. 12 alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art.33 lit.a) Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, reținute în sarcina inculpaților C. M.-D. și S. F. în infracțiunile prev. de art.211 alin.1 și 2 rap. la art 210 lit. a) din N.C.P. cu aplic. art.396 alin.10 N.C.P.P., text de lege în baza căruia îi condamnă pe inculpați la pedeapsa de câte 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și lit. b) N.C.P.
În baza art.33 și art.34 C.P. anterior contopește pedepsele aplicate celor doi inculpați în pedeapsa cea mai grea, urmând ca aceștia să execute câte o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și lit. b) N.C.P.
În baza art.65 N.C.P. aplică inculpaților pedeapsa accesorie prev. de art.66 lit.a) și b) N.C.P.
Deduce din pedepsele aplicate deținerea preventivă de la 05.09.2013, la zi.
În baza art.19 din Legea nr.678/2001 rap. la art.118 C . P. anterior confiscă de la fiecare inculpat suma de câte 25.000 euro obținute prin practicarea prostituției de către părțile vătămate M. D., D. E. și D. M. E..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpați în sumă de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Dispune plata onorariului pentru interpretul de limbă italiană L. E. G. în sumă de 200 lei din fondul Curții de Apel Ploiești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2014.
Președinte, Judecător,
D. DinuPaul M. F.
Grefier,
E. F.
Red.P.M.F./Tehnored.E.F.
12 ex./14 martie 2014
Dos. fond_ Trib. Dâmbovița
Jud. fond A. Motoroiou
Operator de date cu caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 114/2014.... → |
|---|
