Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 769/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 769/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-08-2014 în dosarul nr. 5202/315/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 769

Ședința publică din data de 27 august 2014

Președinte – F. T.

Judecător – L. C.

Grefier – E. V.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și partea civilă A. București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, J. Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.284 din data de 04 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, privind pe inculpatul D. N., fiul lui I. și V., născut la 04 noiembrie 1981, având codul numeric personal_, domiciliat în comuna Cojasca, ., cu antecedente penale, prin care în temeiul dispozițiilor art.11 punctul 2 lit.a raportate la dispozițiile art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, a achitat pe inculpatul D. N., parte vătămată și civilă fiind Statul Român, reprezentat prin Direcția S. Dâmbovița, reprezentată prin Ocolul Silvic Răcari, cu sediul în municipiul Târgoviște, ., nr.68, județul Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art.108 alin.1 lit.b și art.110 alin.1 lit.b din Legea nr.46/2008 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea dispozițiilor art.33 alin.1 lit.a din Codul penal, în datele de 28.06.2009 și 16.02.2009.

În temeiul dispozițiilor art.346 alin.3 din Codul de procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată și civilă Statul Român, reprezentat prin Direcția S. Dâmbovița, reprezentată prin Ocolul Silvic Răcari, județul Dâmbovița.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21 august 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de astăzi 27 august 2014, când a dat următoarea decizie:

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.284 din data de 04 aprilie 2013, Judecătoria Târgoviște a dispus achitarea inculpatului D. N., fiul lui I. și V., născut la 04 noiembrie 1981, având codul numeric personal_, domiciliat în ., cu antecedente penale, în temeiul dispozițiilor art.11 punctul 2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, parte vătămată și civilă fiind Direcția S. Dâmbovița, reprezentată prin Ocolul Silvic Răcari, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art.108 alin.1 lit.b și art.110 alin.1 lit.b din Legea nr.46/2008 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea dispozițiilor art.33 alin.1 lit.a din Codul penal, în datele de 28.06.2009 și 16.02.2009.

În temeiul dispozițiilor art.346 alin.3 din Codul de procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată și civilă Direcția S. Dâmbovița, reprezentată prin Ocolul Silvic Răcari, județul Dâmbovița.

În baza dispozițiilor art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin adresa nr. 3.505/P/2009/03.05.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, în temeiul dispozițiilor art.264 din Codul de procedură penală, a fost înaintat rechizitoriul acestuia, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei potrivit dispozițiilor art.264 alin.3 din Codul de procedură penală, fiind formată pe rolul instanței cauza nr._ .

Prin rechizitoriul din data de 03.05.2011 dat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște în dosarul cu nr. 3.505/P/2009, în temeiul dispozițiilor art. 262 punctul 1 litera a din Codul de procedură penală, văzând și dispozițiile art. 263 alin. 4 din Codul de procedură penală, raportate la art.10 lit. f și d din Codul de procedură penală, în conformitate cu prevederile art.118 alin. 1 lit. b și alin. 4 din Codul penal, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. N., fiul lui I. și al Victoriei, născut în data de 04.11.1981, în localitatea Cojasca, județul Dâmbovița, având codul numeric personal_, domiciliat în ., județul Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori, prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b și art. 110 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a din Codul penal.

Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori, prevăzute de art.108 alin.1 lit.a și art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (fapte comise în data de 07.02.2009); față de făptuitorul C. I., domiciliat în municipiul București, ..8, ., fără forme legale în ., pentru infracțiunea prevăzută de art.221 alin.1 din Codul penal.

S-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale a moto-ferăstrăului (drujbei), folosit de inculpat la comiterea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.

În motivarea rechizitoriului s-a arătat că în data de 28.06.2009, la ora 02,30, inculpatul D. N. a mers în zăvoiul „P. P.”, din cantonul Cojasca, pe terenul cu vegetație forestieră aparținând Ocolului Silvic Răcari, de unde a tăiat fără drept un număr de 4 arbori de esență stejar și ulm, în valoare de 418 lei, prejudiciu nerecuperat, iar materialul lemnos rezultat l-a sustras și ulterior l-a vândut numitului C. I., domiciliat în ., care nu a cunoscut proveniența materialului lemnos, fapta fiind săvârșită de două ori în interval de un an, respectiv, în datele de 16.02.2009 și 28.06.2009.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției din data de 18.02.2009, înregistrat de Ocolul Silvic Răcari, s-a constatat că în data de 16.02.2009 învinuitul D. N. a tăiat ilegal din pădurea aparținând Ocolului Silvic Răcari, U. P. II, u. a. 73, din trupul de pădure Caputeasca, un nr. de 16 arbori din specia salcâm, cu un volum total de 1.652 de metri cubi și o valoare de 373 de lei.

În rechizitoriu s-a mai arătat că faptele s-au comis în următoarele împrejurări:

În data de 28.06.2009, pe timp de noapte, în jurul orei 02,30, inculpatul s-a deplasat în pădurea „P. P.”, ce aparține părții vătămate Ocolul Silvic Răcari, și, fără drept, a tăiat cu drujba sa și a sustras un număr de 4 arbori pe fir nemarcați, de esență stejar și ulm, în valoare totală de 418 lei, cu următoarele diametre la 0,30 metri de sol: 24 de cm, 26 de cm, 26 de cm și 24 de cm, cu un volum de 1,305 metri cubi și o valoare de 418 lei, prejudiciul fiind nerecuperat, iar materialul lemnos a fost transportat la domiciliul său cu căruța cu doi cai, material lemnos pe care ulterior l-a vândut martorului C. I., domiciliat în ., cu prețul de 400 de lei, astfel:

- din adresa nr. 3.121/07.07.2009 a Direcției Silvice Târgoviște, Ocolul Silvic Răcari, rezultă că pentru pagubele produse Cantonului Silvic Cojasca, din cadrul Ocolului Silvic Răcari, prin tăiere și sustragere de arbori, valoarea pagubei este de 418 lei, valoare cu care se constituie parte civilă, iar învinuitului D. N. i-au mai fost întocmite procese-verbale de infracțiune silvică pentru tăiere ilegală de arbori, înregistrate la Ocolul Silvic Răcari cu nr. 800/10.02.2009 și nr. 1016/23.02.2009, date de la care nu a trecut un an (fila 15 din dosarul de urmărire penală), din calculul prejudiciului produs prin tăieri ilegale de arbori, conform Legii nr. 85/2006 (valoare fără limitare), în condițiile în care valoarea unui metru cub pe picior era în data de 28.06.2009 de 86 de lei, fără TVA, valoarea totală a prejudiciului este de 418 lei (grupa I funcțională);

- potrivit dispozițiilor art.108 alin.1 lit.a și b din Legea nr.46/2008, tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei, și cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la litera a, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depășește limita prevăzută la litera a;

- fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor din data de 28.06.2009, când a luat cunoștință că prejudiciul cauzat de către acesta este de 418, lei, sumă pe care nu a achitat-o, motivând că nu are bani, iar drujba cu care a tăiat lemnele nu o mai are, pentru că i-a fost luată de către organele de poliție din Răcari, cu ocazia deplasării sale în pădure pentru a tăia din nou lemne, după comiterea acestei fapte, în împrejurările arătate mai sus;

- prin declarația de învinuit din data de 03.05.2011, D. N. arată că în data de 28.06.2009, în jurul orei 02,30, a mers cu căruța proprietatea sa trasă de doi cai în pădurea Cojasca ce aparținea Ocolului Silvic Răcari și cu drujba sa a tăiat un nr. de 4 arbori pe fir, de esență stejar (3 arbori) și de esență ulm (un arbore), după care materialul lemnos rezultat l-a vândut martorului C. I. cu suma de 400 de lei, după ce, anterior, în data de 16.02.2009, a tăiat și sustras material lemnos în valoare de 373 de lei, pentru care s-a întocmit procesul-verbal de contravenție nr. 1.016 din data de 23.02.2009, pe care nu l-a contestat.

Declarația de recunoaștere a inculpatului pentru faptele din data de 16.02.2009 se coroborează cu declarația numitului D. P., pădurar în cadrul Ocolului Silvic Răcari, care a descris fapta din data de 16.02.2009, pentru care s-a întocmit proces-verbal, constatându-se un prejudiciu în valoare de 373 de lei, și care arată că materialul lemnos rezultat din tăiere a fost transportat la domiciliul învinuitului.

În ceea ce privește faptele de tăiere și sustragere de arbori din data de 07.02.2009, ce au făcut obiectul procesului-verbal de constatare a infracțiunii silvice din data de 09.02.2009, înregistrat la Ocolul Silvic Răcari sub nr.800 în data de 10.02.2009, întocmit de pădurarul P. N., prin care s-a constatat un prejudiciu de 1.632 de lei, a fost pusă în mișcare acțiunea penală în data de 01.09.2009 prin rechizitoriul nr. 1.013/P/2009, pentru aceste fapte din data de 07.02.2009, prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a și art. 110 alin. 1 lit. a din Legea nr.46/2008, dispunându-se neînceperea urmăririi penale a făptuitorului D. N., întrucât sunt aplicabile dispozițiile art. 10 litera f din Codul de procedură penală.

În rechizitoriu s-a mai arătat că mijloacele de probă sunt următoarele: procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice nr.2948 din data de 30.06.2009; calculul prejudiciului produs prin tăierile ilegale de arbori, conform Legii nr.85/2006, întocmit de Ocolul Silvic Răcari; procesul-verbal de conducere în teren din data de 23.08.2009; declarațiile martorilor; declarațiile inculpatului; procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Analizându-se probele administrate în faza de urmărire penală, s-a reținut că inculpatul a recunoscut fapta în împrejurările prezentate mai sus, declarația sa se coroborează cu cea a martorului C. I., care a cumpărat materialul lemnos rezultat din infracțiune cu prețul de 400 de lei, fără să cunoască proveniența bunurilor, și cu declarația martorului R. G., care a identificat cioatele, precum și cu procesul-verbal de conducere în teren din data de 23.08.2009 și de constatare a infracțiunii silvice din data de 29.06.2009. Faptele din data de 16.02.2009 sunt probate cu declarația inculpatului, care se coroborează cu declarația pădurarului D. P., procesul-verbal de constatare a contravenției din data de 18.02.2009 și calculul prejudiciului produs prin tăieri ilegale de arbori întocmit de Ocolul Silvic Răcari, fiind o valoare totală a prejudiciului de 373 de lei.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de 03.05.2011, inculpatul D. N. a recunoscut faptele de tăiere ilegală și furt de arbori din datele de 16.02.2009 și 28.06.2009, după ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile prevăzute de art.6 și art.70 din Codul de procedură penală, declarând că nu dorește să-și angajeze apărător și nu mai are cereri de formulat sau probe de propus în apărarea sa.

În drept, faptele inculpatului D. N., care în data de 28.06.2009, la ora 02,30, a mers în zăvoiul „P. P.”, din cantonul Cojasca, teren cu vegetație forestieră aparținând Ocolului Silvic Răcari, de unde a tăiat fără drept un număr de 4 arbori de esență de stejar și ulm, în valoare de 418 lei, prejudiciu nerecuperat, iar materialul lemnos rezultat l-a sustras și ulterior l-a vândut, după ce anterior, în data de 16.02.2009, învinuitul D. N. a tăiat ilegal din pădurea aparținând Ocolului Silvic Răcari, U. P. II., u. a. 73, din trupul de pădure Caputeasca, un nr. de 16 arbori din specia salcâm, cu un volum total de 1.652 de metri cubi și o valoare de 373 de lei, fapta fiind săvârșită de două ori (în datele de 16.02.2009 și 28.06.2009), valoarea prejudiciului total fiind de 791 de lei, mai mare de 430 de lei fără TVA, adică de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior în data constatării faptelor, respectiv, de 86 de lei fără TVA, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere nelegală de arbori și furt de arbori, prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b și art. 110 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.

Având în vedere că din probele administrate nu rezultă cu certitudine că făptuitorul C. I., care a cumpărat materialul lemnos de la învinuit, a cunoscut proveniența acestuia, s-a apreciat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de făptuitor, sub aspectul infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. 1 din Codul penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii subiective, lipsind intenția.

De asemenea, pentru faptele din data de 07.02.2009, prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a și art. 110 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, s-a apreciat că acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a făptuitorului D. N., întrucât sunt îndeplinite dispozițiile art. 10 litera f din Codul de procedură penală.

Prima instanță a mai reținut că față de inculpatul D. N. s-a început urmărirea penală în data de 08.10.2009, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere nelegală de arbori și furt de arbori, prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b și art. 110 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal, fiind confirmată în aceeași dată de procuror.

Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală în datele de 27.05.2010 și 03.05.2011, inculpatul D. N. a recunoscut comiterea faptelor în împrejurările arătate mai sus și nu a propus alte probe în apărarea sa.

Inculpatul D. N. a fost cercetat în stare de libertate, a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale, recunoscând comiterea faptelor reținute în sarcina sa, a absolvit 2 clase, nu are ocupație și trăiește în concubinaj.

Împotriva acestuia au fost puse în mișcare acțiuni penale în data de 04.05.2009, prin rechizitoriul nr.642/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, pentru infracțiunea prevăzută de art.108 din Legea nr.46/2008, și prin rechizitoriul nr.1013/P/2009 din data de 01.01.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, pentru infracțiunea prevăzută de art.108 și art.110 din Legea nr. 46/2008 (cazierul judiciar de la fila 21).

În latură civilă, din adresa nr.3121/07.07.2009 emisă de Ocolul Silvic Răcari, rezultă că prejudiciul în sumă de 418 lei nu a fost recuperat, sumă cu care acesta se constituie parte civilă; potrivit art.105 alin.3 din Legea nr.46/2008, în situația în care prejudiciul nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta se recuperează de Autoritatea Publică Centrală pentru Finanțe Publice, ca reprezentant al statului român.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște a atașat rechizitoriului dosarul de urmărire penală nr.3505/P/2009.

La judecarea cauzei de către instanța de fond, inculpatul s-a prezentat în la primul termen de judecată din data de 03.06.2011, fiind audiat conform dispozițiilor art.320¹ alin.2 și alin.3 din Codul de procedură penală, acesta arătând că nu solicită ca judecarea să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, declarând și că nu recunoaște în totalitate faptele arătate în actul de sesizare a instanței, nerecunoscând săvârșirea acestor fapte, susținând și că nu știe să citească și să scrie și că nu a făcut deloc școală.

Față de declarația dată de inculpat, în temeiul dispozițiilor art.320¹ alin.2 din Codul de procedură penală, coroborate cu dispozițiile art.322 din Codul de procedură penală, instanța de fond a început cercetarea judecătorească în cauză.

S-a dispus scoaterea din cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în calitate de parte vătămată și civilă, având în vedere cele statuate prin Decizia nr.2/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, în recurs în interesul legii, dispunând conceptarea și citarea, în calitate de parte vătămată și civilă, a Statului Român, reprezentat prin Direcția S. Dâmbovița, reprezentat prin Ocolul Silvic Răcari.

La același termen de judecată din data de 03.06.2011, inculpatul a învederat instanței că formulează plângere penală împotriva polițistului N. G., pentru că acesta a falsificat semnătura sa pe actele de urmărire penală, față de acestea instanța dispunând trimiterea plângerii penale formulate de inculpat la P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, în temeiul dispozițiilor art.222 alin.7 Cod procedură penală.

În temeiul dispozițiilor art.320 alin.2 din Codul de procedură penală, instanța a încuviințat proba cu reaudierea martorilor arătați în actul de sesizare a instanței.

Cu respectarea dispozițiilor art.327 din Codul de procedură penală, au fost audiați martorii C. I., având codul numeric personal_, R. G., având codul numeric personal_, și D. P., având codul numeric personal_.

La solicitarea instanței, Judecătoria Răcari a comunicat, cu adresa nr._ /17.02.2012, sentința penală nr.139/04.07.2011 pronunțată de Judecătoria Răcari în cauza cu nr._, în copie, cu mențiunea că aceasta a rămas definitivă prin nerecurare în data de 25.07.2011.

În data de 14.06.2012, partea vătămată și civilă a depus în dosarul cauzei înscrisul cu nr. 6.647/14.06.2012, prin acesta arătând că valoarea celor 16 arbori, cu care se constituie parte civilă, este de 373 de lei, din care 60 de lei reprezintă TVA; această valoare este calculată în baza OUG nr.85/2006, privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora; dreptul de proprietate al statului rezultă din amenajamentul silvic, (descrierea parcelară și harta amenajistică) ce atestă apartenența terenului la fondul forestier proprietate publică al statului situat în U. P. II, u. a. 73; potrivit art.35 din Legea nr.18/1991, terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până în data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice; conform art.16 din Legea nr.26/1996 (Codul silvic anterior), amenajamentele silvice constituie bază a cadastrului forestier și a titlului de proprietate al statului; Codul silvic în vigoare, Legea nr.46/2008, reglementează în art.1 alin.1: „Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1.01.1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național.”; suprafața în cauză este evidențiată în SILV. 1, raportare statistică anuală a fondului forestier, pe categorii de folosință, specii și forme de proprietate; suprafețele raportate în SILV. 1 se regăsesc în Inventarul bunurilor publice, potrivit art.19 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia; prin urmare, având în vedere cele precizate mai sus, înscrisul din care rezultă dreptul de proprietate al statului asupra terenului situat în U. P. II, u. a. 73, este amenajamentul silvic (hartă amenajistică și descrierea parcelară).

Partea vătămată și civilă a atașat înscrisurile la care aceasta a făcut referire și anume: adresa nr.3.049/18.05.2012 a Ocolului Silvic Răcari; fișa de calcul a prejudiciului; Ordinul nr.220/22.03.2007, prin care se aprobă amenajamentul Ocolului Silvic Răcari; harta amenajistică; descrierea parcelară.

La solicitarea instanței de fond, P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, cu adresa nr.839/VIII/1/2012/21.08.2012, a comunicat în data de 23.08.2012 copia rezoluției nr.32/P/2012/12.07.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Analizând probatoriul administrat în cauză, în raport de dispozițiile legale, instanța de fond a constatat că dispozițiile art.108 alin.1 lit.a și b din Legea nr.46/2008, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei; cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la lit.a, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depășește limita prevăzută la lit.a.

Prima instanță a constatat că dispozițiile art.108 alin.1 lit.a și b din Legea nr.46/2008 cu modificările și completările ulterioare prevăd că furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depășește valoarea prevăzută la lit.a.

S-a mai constatat și că dispozițiile art.118 din Legea nr.46/2008, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că personalul silvic prevăzut la art.117 are competența să identifice și să inventarieze, în locurile unde se află, materialele lemnoase provenite din săvârșirea unor fapte ce pot fi calificate ca infracțiuni silvice și că materialele lemnoase prevăzute la alin.1 se rețin de personalul silvic împuternicit să constate aceste fapte, iar procedura de reținere prevăzută la alin.2 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Instanța de fond a apreciat că, din probele administrate în cauză în ceea ce privește cea de-a doua acțiune a fiecăreia dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, acestea au fost săvârșite de inculpat, astfel:

În data de 28.06.2009, pe timp de noapte, în jurul orei 02,30, inculpatul s-a deplasat în pădurea „P. P.”, ce aparține părții vătămate Ocolul Silvic Răcari, și, fără drept, a tăiat cu drujba sa și a sustras 4 arbori pe fir nemarcați, de esență stejar și ulm, în valoare totală de 418 lei, cu următoarele diametre la 0,30 metri de sol: 24 de cm, 26 de cm, 26 de cm și 24 de cm, cu un volum de 1,305 metri cubi și o valoare de 418 lei, prejudiciul fiind nerecuperat.

Materialul lemnos a fost transportat la domiciliul său cu căruța cu doi cai, material lemnos pe care ulterior l-a vândut martorului C. I., domiciliat în ., cu prețul de 400 de lei.

Totodată, a apreciat că situația de fapt a fost dovedită prin coroborarea declarației dată de inculpat în data de 29.06.2010, aflată la fila 5 din dosarul de urmărire penală, în care acesta a arătat că în data de 28.06.2009, în jurul orei 2,30, a mers cu căruța sa trasă de doi cai în pădurea Cojasca, ce aparține Ocolului Silvic Răcari, și cu drujba sa a tăiat 4 arbori pe fir, dintre care 3 de esență stejar și un ulm; lemnele pe care le-a tăiat le-a încărcat singur în căruță și le-a transportat în .-a vândut martorului C. I., în schimbul sumei de 400 de lei; a luat cunoștință de faptul că prejudiciul cauzat este de 418 lei, sumă pe care nu a plătit-o, întrucât nu a avut bani, cu declarația dată de inculpat în data de 23.08.2009, aflată la fila 20 din dosarul de urmărire penală, în care acesta a arătat că în data de 28.06.2009, în jurul orei 2,30, a mers cu căruța sa, trasă de 2 cai, în Pădurea Cojasca, ce aparține Ocolului Silvic Răcari, tăind cu drujba sa 4 arbori pe fir, dintre care 3 arbori de esență stejar și un arbore de esență ulm; lemnele pe care le-a tăiat le-a încărcat singur în căruța sa, după care le-a transportat la martorul C. I., vânzându-i-le în schimbul sumei de 400 de lei; a vândut aceste lemne, deoarece avea nevoie de bani, întrucât avea copiii bolnavi și îi trebuiau medicamente; a luat cunoștință că prejudiciul cauzat de el prin tăierea celor 4 arbori este de 418 lei, sumă pe care nu a plătit-o, deoarece nu are bani; drujba cu care a tăiat lemnele nu o mai are, deoarece aceasta i-a fost luată de către organele de poliție și cele ale Ocolului Silvic Răcari, cu ocazia deplasării sale în pădure, pentru a tăia din nou lemne, după comiterea acestei fapte, și cu declarația dată de inculpat în calitate de învinuit, în data de 03.05.2011, aflată la fila 18 din dosarul de urmărire penală, nr._, în care se arată că își menține declarațiile date anterior; recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, în sensul că în data de 28.06.2009, în jurul orei 2,30, a mers cu căruța sa proprietate personală, trasă de 2 cai, în Pădurea Cojasca, tăind 4 arbori pe fir de esență stejar, și anume 3 bucăți, și de esență ulm, o bucată, pe care le-a vândut martorului C. I., în schimbul sumei de 400 de lei.

Aceste probe se coroborează și cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice încheiat în data de 29.06.2009 de pădurarul R. G., din cadrul Ocolului Silvic Răcari, aflat la filele 16-17 din dosarul de urmărire penală, înregistrat sub nr. 3.505/P/10.07.2009 la P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, în care se arată că inculpatul, în data de 28.06.2009, la ora 2,30, în Cantonul Cojasca, în U.P. IV, u. a. 57, la ora 2,30, a tăiat ilegal și a sustras materialul lemnos a 4 arbori, dintre care un stejar cu diametrul de 24 de cm, 2 stejari cu diametrul de 28 de cm și un ulm cu diametrul de 24 de cm, volumul materialului lemnos fiind de 1,305 metri cubi, valoarea fiind de 418 lei; fapta s-a constatat în prezența martorului C. I., care a semnat acest proces-verbal; inculpatul a recunoscut fapta și a semnat procesul-verbal pe verso, cu declarația martorului C. I., din data de 30.10.2009, ., nr._, aflată la fila 22 din dosarul de urmărire penală, în care acesta a arătat că în data de 28.06.2009, dimineața, în timp ce era încă întuneric, a venit la el acasă, în comuna Cojasca, . o căruță cu lemne, pe care i-a oferit-o spre vânzare; întrucât îi trebuiau lemne, a cumpărat lemnele cu suma de 400 de lei; inculpatul i-a spus că are bon pentru lemne, însă nu îl are asupra sa; lemnele erau de esență stejar și ulm; după ce a cumpărat lemnele, au venit la el acasă organele de la Ocolul Silvic Răcari, semnând un proces-verbal în calitate de martor, cu declarația martorului C. I. din data de 19.01.2012, aflată la fila 35 din dosarul de judecată, în care acesta a relatat că nu este rudă cu inculpatul și nu îl cunoaște; a auzit însă de el; își aduce aminte că a dat declarație în fața organelor de poliție și în aceea a spus adevărul; își amintește că a cumpărat de la doi băieți niște lemne, însă nu le cunoaște numele, îi cunoștea din vedere; nu își amintește ce sumă a plătit pentru lemnele cumpărate; poliția i-a spus că sunt de-ai lui G., dar el nu poate spune asta, cu declarația martorului R. G. din data de 22.07.2009, aflată la fila 24 din dosarul de urmărire penală, în care acesta a relatat că este de profesie pădurar în cadrul Ocolului Silvic Răcari; în data de 28.06.2009, în jurul orei 5,30, a plecat la pădurea pe care o are în gestiune, observând că îi lipsesc 4 arbori, ce fuseseră tăiați în noaptea respectivă; după urmele căruței și a unei potcoave rămase la fața locului, a stabilit că făptuitorul este inculpatul, care mai comisese astfel de fapte; în data de 29.06.2009 l-a găsit pe inculpat cu căruța și caii, acesta recunoscând că în noaptea de 27/28.06.2009 a mers în Pădurea Cojasca, în punctul „4 P.”, de unde a tăiat 4 arbori cu diametrele de 24 de cm, 24 de cm, 26 de cm și 26 de cm, din speciile stejar și ulm; lemnele au fost vândute lui C. I., din . căruia s-a întocmit și procesul-verbal inculpatului; valoarea totală a prejudiciului produs prin fapta inculpatului este de 352 de lei, fără TVA, și de 418 lei, cu TVA, volumul masei lemnoase fiind de 1,305 metri cubi, în grupa I funcțională, și cu procesul-verbal încheiat în data de 23.08.2009, de un polițist din cadrul Postului de Poliție Cojasca, aflat la fila 25 din dosarul de urmărire penală, din care rezultă conducerea în teren a inculpatului, pentru a identifica cele 4 cioate de lemne tăiate, în prezența martorului asistent R. G., pădurar în cadrul Ocolului Silvic Răcari, inculpatul indicând cele 4 cioate, acest act fiind semnat de inculpat.

În ceea ce privește celelalte două acțiuni ale celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din data de 16.02.2009, instanța de fond a apreciat că există un dubiu foarte puternic cu privire la faptul că inculpatul este cel care a tăiat și a sustras cei 16 arbori din specia salcâm, din pădurea aparținând Ocolului Silvic Răcari, U. P. II, u. a. 73, din trupul de pădure Caputeasca, cu un volum total de 1.652 de metri cubi și o valoare de 373 de lei.

Astfel, deși se face vorbire în rechizitoriu despre faptul că în data de 18.02.2009 s-a încheiat inculpatului un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției cu privire la acești arbori, totuși din procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice încheiat în data de 18.02.2009, la Ocolul Silvic Răcari, aflat la filele 11-12 din dosarul de urmărire penală, de către pădurarul D. P., rezultă că acest proces-verbal nu este de constatare și sancționare a contravenției ci de constatare a unei infracțiuni silvice.

Prin acest proces-verbal de constatare a infracțiunii silvice încheiat în data de 18.02.2009 s-a constatat că inculpatul, în data de 16.02.2009, la ora 23,00, în locul denumit „Trup Caputeasca”, în U. P. II, u. a. 73, a tăiat ilegal cu moto-ferăstrăul și a sustras materialul lemnos a 16 arbori, dintre care: 2 salcâmi cu diametrele de 12 cm, 8 salcâmi cu diametrele de 16 cm, 4 salcâmi cu diametrele de 20 de cm și 2 salcâmi cu diametrele de 24 de cm, volumul total fiind de 1,652 de metri cubi, în valoare totală de 373 de lei; identificarea autorului a fost făcută după urmele impregnate în solul umed ce conduceau la domiciliul inculpatului, unde a fost văzut materialul lemnos depozitat în curte; la constatarea faptei nu s-au putut găsi martori care să fie de față, fapta fiind săvârșită în Pădurea Căputeasca, într-un loc izolat, la ora 23,00; inculpatul nu a fost prins de organul constatator asupra faptei; inculpatul a refuzat semnarea acestui proces-verbal, fiind recalcitrant; nu au fost reținute bunuri sau material lemnos; constatarea faptei s-a făcut în dimineața zilei de 17.02.2009, în timpul unei patrulări individuale, filmându-se materialul lemnos; inculpatul a refuzat colaborarea, proferând amenințări, arătând că, dacă îi va încheia proces-verbal, va continua să taie arbori din cantonul său de pază; faptele săvârșite sunt prevăzute de dispozițiile art.108 și art.110 din Legea nr.46/2008, cu modificările și completările ulterioare.

În legătură cu acest proces-verbal de constatare a infracțiunii silvice încheiat în data de 18.02.2009, martorul D. P., care a încheiat acest act, prin declarația din data de 19.01.2012, aflată la fila 38 din dosarul de judecată, a arătat că era pădurar la Ocolul Silvic Răcari, iar acum nu mai este la același Ocol Silvic ci în altă parte; în această calitate, într-o dimineață, acum vreo trei ani, însă nu își mai aduce aminte data, dar era primăvara: a mers în UB2, UA 73 sau 74, nu își mai aduce aminte bine, însă era în trupul de pădure Căputeasca, și a constatat că erau tăiați 16 arbori de esență salcâm, văzând și urmele roților căruței și ale cailor în acel loc; pentru că știa că inculpatul are asemenea obiceiuri și pentru că văzuse cu o zi înainte acei copaci pe fir în locul respectiv, a mers la inculpat acasă și a găsit cei 16 arbori de esență salcâmi în curtea acestuia; a recunoscut în fața sa că a tăiat și că a sustras arborii, spunând că nu a știut că este el pădurar acolo ci că este alt pădurar; i-a spus că nu avea lemne și de aceea le-a tăiat și le-a sustras, însă nu a vrut să semneze procesul-verbal de contravenție pe care i l-a încheiat acestuia, își aduce aminte că nu a dat declarații în cursul urmăririi penale, cel puțin așa crede, însă a încheiat procesul-verbal de contravenție despre care a făcut vorbire.

Deși a fost încheiat acest proces-verbal de constatare a infracțiunii silvice în data de 18.02.2009, totuși nu a fost efectuat niciun alt act de cercetare penală cu privire la tăierea și furtul acestor 16 salcâmi.

Astfel, deși dispozițiile art.118 din Legea nr.46/2008, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că personalul silvic prevăzut la art.117 are competența să identifice și să inventarieze, în locurile unde se află, materialele lemnoase provenite din săvârșirea unor fapte ce pot fi calificate ca infracțiuni silvice, acestea reținându-se de personalul silvic împuternicit să constate aceste fapte, și deși martorul D. P. făcea parte din personalul silvic și susține că a văzut copacii acasă la inculpat, totuși nu a efectuat niciuna dintre aceste acțiuni la care era obligat de lege, neefectuându-se nici alte acte de cercetare penală.

S-a reținut ca situație de fapt că inculpatul este neștiutor de carte și toate declarațiile care se pretinde că au fost semnate de acesta nu sunt scrise de el, ci de alte persoane și că este înscris astfel în copia cazierului judiciar al inculpatului, nr. 361.351/05.12.2011, aflat la fila 23 din dosarul de judecată:

- sancțiunea administrativă a amenzii de 750 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 20 – art. 208 – art. 209 din Codul penal, prin ordonanța nr. 2.816/31.10.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște;

- sancțiunea administrativă a amenzii de 600 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 86 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin ordonanța nr. 2.579/P/2009/06.06.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște;

- sancțiunea administrativă a amenzii de 200 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 32 alin. 1 din O. G. nr. 96/1998 și art. 98 din Legea nr. 26/1996, cu modificările și completările ulterioare, prin ordonanța nr. 503/20.05.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște;

- sancțiunea administrativă a amenzii de 500 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 208 – art. 209 lit. a și g din Codul penal, prin ordonanța nr. 4.868/05.08.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște;

- sancțiunea administrativă a amenzii de 475 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 86 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin ordonanța nr. 1.267/17.06.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște;

- sancțiunea administrativă a amenzii de 400 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 208 din Codul penal și art. 85 alin. 4 din Legea nr. 13/2007, prin ordonanța nr. 971/17.01.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște;

- a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 108 alin. 1 din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, și la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 110 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 – art. 34 din Codul penal, executând 6 luni de închisoare cu suspendare, conform dispozițiilor art. 81 și art. 82 din Codul penal, prin sentința penală nr. 139/04.07.2011 pronunțată de Judecătoria Răcari, rămasă definitivă prin nerecurare.

Prima instanță a apreciat că inculpatul a mai săvârșit acte de aceeași natură cu cele de care este acuzat în prezenta cauză, și cu ușurință acesta poate fi acuzat de săvârșirea unei fapte pentru care nu este responsabil, în calitate de autor.

S-a mai reținut ca situație de fapt și că inculpatul a declarat, în ședința publică din data de 03.06.2011, declarația aflându-se la filele 6-8 din dosarul de judecată, că nu recunoaște faptele pentru care este trimis în judecată în această cauză; i s-a adus la cunoștință de ce este acuzat, însă nu recunoaște aceste fapte; nu știe să scrie și să citească, nu a făcut școală deloc; a fost trimis în judecată numai pe baza afirmațiilor pădurarului, însă acesta bea și nu este adevărat ce spune; au fost semnate în fals declarațiile pe care le-a dat el la poliție.

I s-au arătat de instanța de fond declarația de la fila 5 față și verso și arată că pe aceasta nu este semnătura sa, declarația de la fila 18, iar pe aceasta este semnătură sa doar pe verso, nu și pe față; nu sunt semnăturile sale nici pe filele 19 și 20, atât pe față, cât și pe verso; nu recunoaște nici semnătura care se pretinde că este a sa de pe procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală de la fila 27 de pe verso, nu a recunoscut niciodată faptele pentru care este trimis în judecată în prezenta cauză; înțelege să formuleze plângere penală împotriva persoanelor care i-au falsificat semnătura pe declarațiile respective, precizând că aceste semnături au fost falsificate de polițistul N. G..

Instanța de fond a mai reținut ca situație de fapt și că, prin rezoluția nr. 32/P/2012/12.07.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art.228 alin.6 din Codul de procedură penală raportate la dispozițiile art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, față și de dispozițiile art.209 din Codul de procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul N. G., agent-șef de poliție judiciară în cadrul Secției nr.3 Poliție Rurală Butimanu, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de dispozițiile art. 289 din Codul penal.

În motivarea acestei rezoluții, s-au arătat următoarele:

 prin încheierea de ședință din data de 03.06.2011 pronunțată în dosarul nr. 5._, Judecătoria Târgoviște a sesizat organele de urmărire penală că inculpatul D. N. a formulat plângere împotriva făptuitorului N. G., agent șef de poliție judiciară, pentru că, în calitate de organ de cercetare penală, acesta a întocmit mai multe declarații de învinuit pe numele său, în care s-a menționat că D. N. ar fi tăiat și sustras arbori din pădure, săvârșind infracțiunile de tăiere ilegală și de sustragere de arbori, prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b și art. 110 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, al cărui dosar se află pe rolul instanței;

 în declarațiile de inculpat date în fața instanței de judecată, inculpatul D. N. a precizat că agentul șef de poliție judiciară N. G. a semnat în fals declarațiile date la urmărirea penală, precizând că el nu știe să scrie și să citească și că el nu le-a semnat;

 examinând actele și lucrările dosarului se constată că sunt depuse în xerocopie patru declarații date de către D. N., în calitate de învinuit, în dosarul de urmărire penală nr. 3.505/P/2009, referitoare la săvârșirea infracțiunilor silvice de tăiere ilegală și de sustragere de arbori, ce sunt semnate de către agentul șef de poliție judiciară N. G., în calitate de organ de cercetare penală, și de învinuit, cu o semnătură indescifrabilă;

 de asemenea, există și o xerocopie a procesului-verbal a materialului de urmărire penală, semnat de procuror și învinuit;

 la o primă analiză, semnăturile menționate la rubrica „învinuit/inculpat par a fi asemănătoare cu cele de pe declarațiile de inculpat date în fața instanței de judecată;

 deși în cursul urmăririi penale D. N. a recunoscut săvârșirea faptelor, în faza de cercetare judecătorească acesta a negat comiterea faptelor, menționând că declarațiile date în cursul urmăririi penale reprezintă falsuri comise de către agentul șef de poliție judiciară N. G.;

 în raportul întocmit, agentul șef de poliție N. G. a menționat că declarațiile din faza de cercetare penală au fost scrise de el, după cele declarate verbal de către învinuitul D. N., după care i-au fost citite acestuia și apoi semnate de învinuit;

 a fost audiat martorul S. M., care a participat de mai multe ori în cursul urmăririi penale la audierea lui D. N., semnând în calitate de martor asistent declarațiile acestuia; martorul S. M. a mai declarat că cele consemnate în declarațiile de învinuit sunt reale, fiind scrise de organul de cercetare penală, după cele relatate de învinuitul D. N.;

 având în vedere că din cuprinsul actelor premergătoare nu rezultă săvârșirea infracțiunii de fals intelectual de către făptuitorul N. G., agent șef de poliție judiciară, se apreciază că fapta nu există.

În acest sens, s-a constatat că din declarația dată de inculpat în data de 29.06.2010, aflată la fila 5 din dosarul de urmărire penală, rezultă că acesta a arătat și următoarele:

- referitor la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 800/10.02.2009 și nr. 1.016/23.02.2009, precizează că faptele au fost comise în datele de 07.02.2009, respectiv, de 16.02.2009;

- cele 2 procese-verbale de contravenție nu le-a semnat, faptele fiind însă comise de el, lemnele ducându-le la domiciliul său, consumându-le în gospodărie pentru încălzirea familiei.

Însă, din declarația dată de inculpat în data de 23.08.2009, aflată la fila 20 din dosarul de urmărire penală, și din declarația dată de inculpat în calitate de învinuit, în data de 18.10.2009, . M, nr._, aflată la fila 19 din dosarul de urmărire penală, care este în sensul declarației inculpatului din data de 23.08.2009, nu rezultă vreo afirmație ce se pretinde că ar fi fost făcută de inculpat cu privire la acțiunile de tăiere și furt de material lemnos ale acestuia din data de 16.02.2009.

În declarația dată de inculpat în calitate de învinuit, în data de 03.05.2011, aflată la fila 18 din dosarul de urmărire penală, nr._, se arată că acesta a declarat și că anterior, în datele de 07.02.2009 și 16.02.2009, a tăiat și a sustras material lemnos în valoare de 1.632 de lei și de 373 de lei, fiind sancționat contravențional prin procesele-verbale nr.800/10.02.2009 și nr.1016/23.02.2009, pe care nu le-a contestat.

Instanța de fond a apreciat că este total necredibil faptul că o persoană neștiutoare de carte ar fi enumerat numerele și datele unor procese-verbale încheiate mult anterior acestuia, precum și valorile materialului lemnos ce se pretinde că ar fi fost sustras de acesta în data de 16.02.2009, pretinsa faptă din data de 07.02.2009 neprezentând relevanță în cauză, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru aceasta.

În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 Cod procedură penală, procesul penal are ca scop ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

De asemenea, s-a apreciat că în raport de probele administrate în cauză, există un dubiu foarte puternic că inculpatul este autorul acțiunilor de furt și sustragere din data de 16.02.2009, dubiu care profită inculpatului.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că este legal și temeinic a dispune achitarea inculpatului, în temeiul art.11 punctul 2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.108 alin.1 lit.b și art.110 alin.1 lit.b din Legea nr.46/2008, în datele de 28.06.2009 și 16.02.2009.

S-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, deoarece fapta din data de 16.02.2009 a fost săvârșită de o persoană, însă nu de inculpat.

În temeiul dispozițiilor art.346 alin.3 din Codul de procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată și civilă Statul Român, reprezentat prin Direcția S. Dâmbovița, reprezentată prin Ocolul Silvic Răcari.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și A. București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea scrisă a apelului, P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște a arătat că soluția de achitare a inculpatului D. N. se întemeiază pe greșita apreciere a probelor administrate în cauză.

Astfel, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 28 iunie 2009, în jurul orei 02,30, inculpatul s-a deplasat în pădurea „P. P.” ce aparține părții vătămate Ocolul Silvic Răcari și, fără drept, a tăiat cu drujba și sustras 4 arbori pe fir nemarcați, de esență stejar și ulm, având un volum de 1,305 metri cubi și o valoare de 418 lei, după ce anterior, la data de 16 februarie 2009 a tăiat și sustras 16 arbori din specia salcâm din pădurea aparținând Ocolului Silvic Răcari, din trupul de pădure „Caputeasca”, cu un volum total de 1,652 m.p. și o valoare de 373 lei, faptă săvârșită de două ori, valoarea prejudiciului total fiind de 791 lei, de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptelor (86 lei fără TVA).

Contrar concluziei instanței de fond, rezultă cu certitudine că la data de 16 februarie 2009 inculpatul a fost cel care a tăiat și a sustras cei 16 arbori din specia salcâm, din pădurea aparținând Ocolului Silvic Răcari, din trupul de pădure Caputeasca, cu un volum total de 1.652 metri cubi și o valoare de 373 lei.

În conformitate cu art.63 alin.2 teza a doua ”Aprecierea fiecărei probe ce face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului”.

Mai arată că situația de fapt expusă mai sus, rezultă din probele administrate în cauză, coroborate, examinate în scopul aflării adevărului, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice, întocmit la data de 18 februarie 2009 de agentul constatator D. P., în cuprinsul căpruia au fost individualizate și măsurate cioatele rămase la locul tăierii celor 16 salcâmi, identificate urmele impregnate în solul umed care au condus către domiciliul inculpatului, materialul lemnos fiind observat depozitat în curtea inculpatului, se coroborează cu declarațiile formulate de inculpat la data de 29 iunie 2010 în prezența martorului asistent S. M. la data de 03 mai 2011 înaintea procurorului, precum și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de 03 mai 2011, din care rezultă că a tăiat fără drept și sustras cei 16 salcâmi, materialul lemnos rezultat fiind dus în gospodăria sa și folosit pentru încălzire, cu declarațiile formulate de martorul D. P., în conformitate cu care a constatat lipsa arborilor din pădurea „Caputeasca”, în dimineața zilei de 17 februarie 2009, s-a deplasat la gospodăria inculpatului, a constatat că salcâmii erau depozitați în curtea acestuia, de altfel, verbal, inculpatul recunoscând tăierea celor 16 salcâmi, însă refuzând semnarea procesului verbal de constatare.

De asemenea, nu sunt motive întemeiate care să justifice înlăturarea declarațiilor formulate de inculpat înaintea procurorului și înaintea organului de cercetare penală în prezența martorului asistent S. M., la interval de aproximativ un an una de cealaltă.

Pe de altă parte, faptul că inculpatul este neștiutor de carte nu poate constitui un motiv prin el însuși, suficient pentru a justifica înlăturarea declarațiilor formulate în prima fază procesuală, tot înaintea unor organe judiciare, probe legal administrate ca și cele din faza judecății. De altfel, față de agentul șef de poliție judiciară N. G., acuzat de către inculpat că ar fi comis infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal în legătură cu cauza în care inculpatul este judecat, s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale, din actele premergătoare efectuate rezultând că fapta nu există.

Prezența unui martor asistent în momentul audierii inculpatului în faza premergătoare începerii urmăririi penale, inculpatul nefiind cunoscător de carte, este un indiciu că depoziția a fost dată de inculpat în condiții care să asigure cunoașterea conținutului scrierii, declarația fiind „citită cuvânt cu cuvânt”, după cum s-a consemnat.

În plus, instanța nu a menționat care ar fi aspectele care ar conduce la înlăturarea procesului verbal de constatare a infracțiunii silvice, întocmit la data de 18 februarie 2009 de agentul constatator D. P., și a declarațiilor formulate de martorul D. P., probe care îl indică fără niciun dubiu pe inculpat ca fiind autorul infracțiunilor.

Totodată, nu au fost identificate motive pe care să le fi avut organul de cercetare penală, în persoana agentului șef de poliție judiciară N. G., martorul asistent S. M. și agentul constatator D. P. să îl acuze pe nedrept pe inculpat de comiterea infracțiunilor.

În atare condiții, din probele administrate în cauză rezultă că faptele există și au fost săvârșite cu vinovăție de inculpat, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art.108 alin.1 lit.b și art.110 alin.1 lit.b din Legea nr.46/2008, hotărârea de achitare a inculpatului datorându-se unei greșite aprecieri a probelor de către instanța de fond.

În motivarea apelului, A. București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, a arătat că instanța de fond trebuia să respingă cererea față de Ministerul Finanțelor Publice, întrucât s-a solicitat scoaterea din cauză a acestuia.

Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelanți, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște este fondat, iar apelul declarat de A. București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect, pe baza probelor arătate mai sus coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de inculpat, că în data de 28.06.2009, pe timp de noapte, în jurul orei 02³⁰, inculpatul s-a deplasat în pădurea „P. P.”, ce aparține părții vătămate Ocolul Silvic Răcari, și, fără drept, a tăiat cu drujba sa și a sustras 4 arbori pe fir nemarcați, de esență stejar și ulm, în valoare totală de 418 lei, cu următoarele diametre la 0,30 metri de sol: 24 de cm, 26 de cm, 26 de cm și 24 de cm, cu un volum de 1,305 metri cubi, prejudiciul nefiind acoperit.

În ceea ce privește faptele din data de 16.02.2009, Curtea reține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că există un dubiu cu privire la faptul că inculpatul este cel care a tăiat și a sustras cei 16 arbori din specia salcâm, din pădurea aparținând Ocolului Silvic Răcari, UP II, ua 73, din trupul de pădure Caputeasca, cu un volum total de 1,652 de metri cubi și o valoare de 373 de lei.

Astfel, în data de 18.02.2009 s-a încheiat pe numele inculpatului un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției cu privire la acești arbori, la Ocolul Silvic Răcari (fila 11 din dosarul de urmărire penală), de către pădurarul D. P., și nu de constatare a unei infracțiuni silvice, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Inculpatul a refuzat semnarea acestui proces-verbal și nici nu au fost găsite persoane care să fie de față și să semneze procesul-verbal în calitate de martori, date fiind ora depistării (23⁰⁰) și locul izolat.

Martorul D. P., care a încheiat procesul-verbal, a arătat că era pădurar la Ocolul Silvic Răcari și, în această calitate a mers în UB2, UA 73 sau 74, în trupul de pădure Căputeasca, și a constatat că erau tăiați 16 arbori de esență salcâm.

Văzând urmele roților căruței și ale cailor în acel loc, pentru că știa că inculpatul are asemenea obiceiuri și pentru că văzuse cu o zi înainte acei copaci pe fir în locul respectiv, a mers la inculpat acasă și a găsit cei 16 arbori de esență salcâm în curtea acestuia. Inculpatul a recunoscut în fața sa că a tăiat și că a sustras arborii, spunând că nu a știut că este el pădurar acolo, ci că este alt pădurar, și i-a spus că nu avea lemne și de aceea le-a tăiat și le-a sustras, însă nu a vrut să semneze procesul-verbal de contravenție pe care i l-a încheiat.

Inculpatul a declarat la data de 29.06.2010 că a sustras cei 16 arbori din specia salcâm în data de 16.02.2009, în prezența martorului asistent S. M., care a semnat declarația alături de inculpat. Martorul a mai arătat că a participat de mai multe ori în cursul urmăririi penale la audierea lui D. N. și a semnat în calitate de martor asistent declarațiile acestuia, iar cele consemnate în declarații sunt reale, fiind scrise de organul de cercetare penală, după cele relatate de D. N..

Instanța de fond a reținut că inculpatul nu a recunoscut semnăturile de pe declarații, însă în același timp a reținut că acesta este o persoană neștiutoare de carte.

În aceste condiții, dacă inculpatul nu știe să scrie și să citească, nici nu se poate reține că acesta ar semna în același fel diferitele declarații pe care le dă, care sunt scrise de alte persoane în prezența unor martori asistenți.

Prin urmare, Curtea apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la faptul că inculpatul este autorul și al acțiunilor de sustragere din data de 16.02.2009, având în vedere procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat de pădurarul D. P., declarațiile acestui martor și declarația martorului S. M..

În aceste condiții, Curtea reține că faptele inculpatului D. N. de a tăia fără drept și a sustrage, în data de 28.06.2009, pe timp de noapte, în jurul orei 02³⁰, 4 arbori pe fir nemarcați, de esență stejar și ulm, cu un volum total de 1,305 metri cubi și o valoare totală de 418 lei, din pădurea „P. P.”, ce aparține Ocolului Silvic Răcari, după ce la data de 16.02.2009 a tăiat fără drept și a sustras din pădurea aparținând Ocolului Silvic Răcari, UP II, ua 73, din trupul de pădure Caputeasca, un număr de 16 arbori din specia salcâm, cu un volum total de 1,652 de metri cubi și o valoare de 373 de lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.108 alin.1 lit.b și pe cele ale infracțiunii prevăzute de art.110 alin.1 lit.b din Legea nr.46/2008.

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate, Curtea va avea în vedere dispozițiile art.74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, faptul că inculpatul are în antecedență săvârșirea aceluiași gen de fapte penale și, deși i-au fost aplicate în mai multe rânduri sancțiuni administrative, nu a înțeles să-și corecteze comportamentul, astfel că îi va aplica acestuia pedepse într-un cuantum sporit, respectiv de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru fiecare faptă, cu aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal, întrucât sancțiunile prevăzute de lege au suferit modificări în perioada de la data săvârșirii faptelor și până astăzi.

Întrucât inculpatul a mai fost condamnat, iar faptele pentru care i-au fost aplicate pedepse sunt concurente cu cele din prezenta cauză, baza art.15 din Legea nr.187/2012 rap. la art.85 alin.1 Cod penal anterior, Curtea va anula suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.116/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Răcari, definitivă prin nerecurare, și va descontopi această pedeapsă în pedepsele componente, iar în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.85 alin.1 Cod penal anterior, cu aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal, va contopi pedepsele stabilite în prezenta cauză cu cele din sentința penală nr.116/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Răcari și va aplica inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea.

Se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal anterior, în condițiile art.71 Cod penal anterior.

Cu privire la apelul declarat de A. București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, Curtea reține că prima instanță a avut în vedere Decizia nr.2/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, în recurs în interesul legii, fapt menționat și în motivarea sentinței, și a apreciat că are calitate de parte vătămată și civilă Direcția S. Dâmbovița, reprezentată prin Ocolul Silvic Răcari, astfel că acesta este nefondat.

Inculpatul va fi obligat să plătească părții civile Direcția S. Dâmbovița, reprezentată prin Ocolul Silvic Răcari, suma de 373 lei cu titlu de despăgubiri civile, solicitată prin cererea din 14.06.2012 (fila 69 dosar fond).

Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.284/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pe care o va desființa și va pronunța o nouă hotărâre în sensul de mai sus.

În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de A. București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva aceleiași sentințe.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.284/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, desființează sentința atacată și pronunțând o nouă hotărâre:

Condamnă pe inculpatul D. N., fiul lui I. și V., născut la data de 04.11.1981 în localitatea Cojasca, județul Dâmbovița, domiciliat în ., ., CNP:_, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art.108 alin.1 lit.b din Legea nr.46/2008, faptă din data de 28.06.2009, cu aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori, prevăzută de art.110 alin.1 lit.b din Legea nr.46/2008, faptă din data de 28.06.2009, cu aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.15 din Legea nr.187/2012 rap. la art.85 alin.1 Cod penal anterior, anulează suspendarea executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.116/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Răcari, definitivă prin nerecurare.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.116/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Răcari, în pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.116/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Răcari, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008;

- pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.116/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Răcari, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.110 alin.1 lit.a rap. la art.110 alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.139/04.07.2011 pronunțată de Judecătoria Răcari, definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.139/04.07.2011 pronunțată de Judecătoria Răcari, definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.85 alin.1 Cod penal anterior, cu aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal, contopește pedepsele stabilite în prezenta cauză cu cele din sentința penală nr.116/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Răcari și aplică inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal anterior, în condițiile art.71 Cod penal anterior.

Respinge ca nefondat apelul declarat de A. București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva aceleiași sentințe.

Obligă inculpatul să plătească părții civile Direcția S. Dâmbovița, reprezentată prin Ocolul Silvic Răcari, suma de 373 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Obligă inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.08.2014.

Președinte, Judecător,

F. T. L. C.

Grefier,

E. V.

Red./Th.-LC/EV

6 ex./03.09.2014

Dosar fond nr._ Judecătoria Târgoviște

Judecător fond – C. M.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1020/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 735/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 16/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 622/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002. Decizia nr. 676/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 263/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 1273/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI